1 iulie, referendum cu final așteptat în Federația Rusă

1 iulie, referendum cu final așteptat în Federația Rusă

Liderul rus Vladimir Putin a inițiat schimbarea Constituției Ruse

Liderul rus Vladimir Putin a inițiat schimbarea Constituției Ruse

Preşedintele rus Vladimir Putin a anunţat desfăşurarea la data de 1 iulie 2020 a unui referendum de adoptare a reformei constituţionale prin care ar obţine dreptul de a efectua două mandate suplimentare începând din 2024, relatează mass-media rusă, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. ”Vom organiza votul naţional rus asupra adoptării revizuirii Constituţiei la 1 iulie 2020. Această dată este perfectă”, a declarat Putin după o reuniune guvernamentală în sistem de videoconferinţă.

Consultarea populară fusese prevăzută iniţial pentru 22 aprilie, dar şeful statului rus a amânat-o din cauza pandemiei de COVID-19, el explicând că sănătatea şi siguranţa cetăţenilor este principala sa prioritate.

Totuşi, Putin a ţinut să precizeze că situaţia în general s-a stabilizat, iar numărul infecţiilor cu virusul SARS-CoV-2 în Moscova a scăzut masiv, ceea ce a făcut posibilă ridicarea unor restricţii impuse în capitala rusă.

Liderul Vladimir Putin, care se află la putere în ultimii 20 de ani fie ca preşedinte, fie ca prim-ministru, este cel mai longeviv lider rus sau sovietic după Stalin.

Schimbări așteptate

Schimbările asupra cărora se va pronunţa electoratul rus, deja aprobate de parlament şi de Curtea Constituţională, ar însemna că Vladimir Putin (67 de ani) va putea candida pentru a fi reales preşedinte de încă două ori, ceea ce teoretic i-ar permite actualului lider de la Kremlin să rămână în funcţie până în 2036.

”Sper cu adevărat ca cetăţenii ţării să participe activ la votul cu privire la amendamentele constituţionale”, a afirmat preşedintele rus.

Kremlinul a precizat că autorităţile vor adopta toate măsurile necesare pentru a asigura siguranţa alegătorilor.

Economia rusă a suferit pierderi considerabile în ultimele două luni atât din cauza scăderii preţului ţiţeiului, cât şi ca urmare a măsurilor de izolare impuse de autorităţi. (N.G.)

Share our work
Saakașvilli, motiv de război diplomatic la Marea Neagră

Saakașvilli, motiv de război diplomatic la Marea Neagră

Georgia, conflict diplomatic cu Ucraina

Georgia, conflict diplomatic cu Ucraina

Republica Georgia şi-a rechemat vineri pentru consultări ambasadorul din Ucraina după ce fostul preşedinte georgian Mihail Saakaşvili a fost numit şeful Comitetului executiv ucrainean de reformă, a declarat ministrul de Externe de la Tbilisi, David Zalkaliani, relatează publicația georgiană Kvilis Palitra, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. ‘Decizia partenerului strategic Ucraina de a numi o persoană care este condamnată de tribunalele georgiene ridică întrebări’, a declarat înaltul oficial georgian

El a mai afirmat că măsura rechemării ambasadorului nu înseamnă ruperea relaţiilor diplomatice între cele două foste republici sovietice.

Nominalizarea fostului președinte georgian a fost contestată și de către autoritățile Federației Ruse.

Numire controvesată

Mihail Saakaşvili a fost numit joi de preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, prin decret, la conducerea comitetului executiv al Consiliului Naţional de Reformă, prezidat chiar de liderul de la Kiev.

Decizia marchează o nouă revenire a unuia din politicienii cu cea mai mare notorietate din epoca post-sovietică, deşi nu este clar deocamdată câtă influenţă va avea Saakaşvili în administraţia Zelenski.

Numirea sa intervine într-un moment în care Ucraina se confruntă cu o recesiune în urma restricţiilor impuse de epidemie, iar guvernul încearcă să-şi asigure un ajutor de la Fondul Monetar Internaţional, condiţionat de performanţa economică a Kievului.

‘Câteva sticle de vin georgian excelent din satul meu au reuşit să treacă prin carantină şi au ajuns la mine astăzi. În principiu, astăzi e ceva de sărbătorit’, a scris Saakaşvili pe pagina sa de Facebook.

Ambiții politice

Numele său fusese vehiculat în aprilie pentru postul de vicepremier, dar perspectiva a provocat reacţia nervoasă a guvernului de la Tbilisi, care a ameninţat că îşi va retrage ambasadorul dacă intenţia se va materializa.

Saakaşvili a mai deţinut o funcţie publică în Ucraina, pentru o perioadă scurtă şi turbulentă, sub predecesorul lui Zelenski, Petro Poroşenko, care l-a numit guvernator al regiunii Odessa în 2015. Georgianul a demisionat însă un an mai târziu, acuzându-l pe Poroşenko de corupţie.

Fostul președinte de la Tbilisi a încercat să se implice în alegerile parlamentare și prezidențiale din ultimii ani din Ucraina inclusiv prin alianțe cu fostul premier Yulia Timoșenko ori diferiți oligarhi din Ucraina.

Comitetul este privit ca o platformă de PR politic de către experții de la Kiev, fiind înființat de administrația Poroșenko în 2014 pentru a impulsiona reformele. Structura s-a întrunit o singură dată după alegerea președintelui Zelenski anul trecut și în acest moment nu are aprobat niciun buget propriu de funcționare.

Numirea lui Mihail Saakaşvili în această funcție pare să facă parte din strategia administrației Zelenski de a atrage sprijinul occidental, afectat de scandalurile politice de pe scena politică americană care au implicat Ucraina.

Relație tumultoasă

Administrația Poroșenko i-a revocat lui Saakaşvili cetăţenia Republicii Ucraina pe când se afla în afara statului, punând capăt ambițiilor sale de a construi un partid politc de anvergură în fosta republică sovietică.

El a reuşit să intre în Ucraina prin Polonia în septembrie 2017 şi a fost deportat cinci luni mai târziu, pe fondul unui scandal politic de anvergură.

Saakaşvili a revenit în Ucraina anul trecut, după ce Zelenski i-a restabilit cetăţenia, într-unul din primele acte oficiale ca preşedinte.

Un tribunal georgian l-a condamnat pe Saakaşvili în contumacie la şase ani de închisoare în iunie 2018, pentru abuz de putere şi tentativă de a ascunde dovezi despre lovirea unui parlamentar de opoziţie în 2015 pe când era preşedinte.

Saakaşvili, care respinge toate acuzaţiile ce i se aduc, a mai fost condamnat la 3 ani de detenţie în ianuarie 2018, fiind găsit vinovat că a încercat să ascundă dovezi legate de asasinarea unui bancher georgian. Susţinătorii săi spun că verdictul a fost motivat politic în urma presiunilor executate de oligarhul Bidzina Ivanishvili, principalul dușman politic intern al fostului premier, cu o avere de peste 7 miliarde de Euro. (N.G.)

Share our work
Pandemia aruncă în aer popularitatea Kremlinului

Pandemia aruncă în aer popularitatea Kremlinului

Scăderea prețurilor la petrol amenință stabilitatea Federației Ruse

Scăderea prețurilor la petrol amenință stabilitatea Federației Ruse

Federația Rusă se confruntă cu cea mai rapidă evoluție a pandemiei în Europa, numărul cazurilor de coronavirus urcând vertiginos în ultimele zile, astfel că marți a fost depășită cifra de 150.000. Modul în care autoritățile ruse gestionează situația este contestată de un număr din ce în ce mai mare de cetățeni, mai ales pe rețelele sociale, relatează mass-media regională. Frustrările populației au crescut pe fondul evoluției nefavorabile a pandemiei, problemelor economice grave cauzate de măsurile de izolare, amplificate de scăderea prețurilor la petrol și a înghețării majorității planurilor de investiții strategice.

Luni, autoritățile de la Moscova au anunțat că numărul de noi cazuri de coronavirus în Rusia a fost de peste 10.000, fiind a doua zi consecutivă când este depășit acest prag. În același timp, bilanțul deceselor se apropie de 1.400. În pofida acestor evoluții, rata mortalității rămâne scăzută în comparație cu țări, precum Italia, Spania și Statele Unite. Autoritățile spun că se datorează închiderii rapide a frontierelor, testării ample și monitorizării infecțiilor, în timp ce criticii pun la îndoială cifrele prezentate de oficialii ruși, relatează postul CNN. Declarațiile autorităților ruse sunt contestate de o serie de activiști, care acuză oficialii că nu raportează cifrele reale.

Printre cei infectați se numără și Mihail Mișustin, premierul Rusiei, care a fost înlocuit rapid de președintele Vladimir Putin.

Forțele militare, decimate

În privința numărului de cazuri active, Rusia este pe locul doi în Europa, cu 125.000, în ultima săptămână fiind înregistrată o creștere accelerată a numărului de noi cazuri. Printre aceștia cel puțin câteva mii sunt membri ai unor unități militare terestre, navale ori aeriene, precum și ai unor instituții militare de învățământ.

Potrivit presei, printre militarii infectați se numără și cei care au participat la repetițiile pentru Parada de Ziua Victoriei, programată pe 9 mai, care între timp a fost amânată din cauza pandemiei.

De asemenea, în pofida afirmațiilor autorităților privind eficacitatea măsurilor de combatere a pandemiei, tot mai multe cadre medicale ruse trag un semnal de alarmă în legătură cu situația din spitale, atrăgând atenția la lipsa de finanțare și de echipamente medicale moderne din multe unități medicale.

Desfășurarea nefavorabilă din acest moment a pandemiei în Rusia reprezintă o turnură dramatică comparativ cu situația din luna martie, când Vladimir Putin poza în salvatorul lumii, trimițând un avion cu echipamente medicale la New York.

Însă, la mijlocul lunii aprilie, confruntat cu creșterea numărului de cazuri, Vladimir Putin recunoștea că Rusia “are multe probleme”.

Potrivit unui sondaj de opinie, realizat de Levada Center în martie, doar 46% dintre respondenți ar dori ca Putin să rămână la putere după finalul actualului său mandat, în 2024, față de 54% în luna iunie a anului trecut, relatează mass-media britanică.

Popularitatea elitei politice rusesti, in scadere

Popularitatea elitei politice rusesti, in scadere

Record negativ

În timp ce unele țări europene încep să relaxeze treptat măsurile de izolare, Rusia a devenit țara din Europa care acum înregistrează zilnic cel mai mare număr de noi infecții. Rezidenții Moscovei, epicentrul pandemiei în Rusia, sunt îndemnați să rămână în locuințe, în pofida vremii frumoase.

Moscova, cel mai mare oraș rusesc, cu un buget care poate rivaliza cu cel al Parisului sau Berlinului, a gestionat pandemia impunând carantina, testări pe scară largă și cheltuind milioane pe noi paturi de spital și echipamente medicale.

Dar restul țării, rămas mult în urmă ca nivel de trai, riscă să fie copleșit de pandemie. Medici din întreaga Rusie au făcut apeluri la ajutor în săptămânile recente, plângându-se de spitalele subfinanțate și prost echipate, în care adesea lipsesc provizii de bază.

În unul din cele mai recente apeluri, zeci de medici și asistente din orașul Ufa au înregistrat un video în care îi îndemnau pe oficiali să investigheze ceea ce ei au descris drept o mușamalizare a pandemiei COVID-19 la spitalul de acolo.

Sondaje recente arată că rușii sunt împărțiți aproape exact în două cu privire la modul în care autoritățile au gestionat pandemia.

Planuri constituționale amânate

Liderul rus a ales să se distanțeze de gestionarea răspunsului la pandemie devreme după izbucnirea acesteia, nedorind să fie asociat cu vești proaste, și a lăsat la latitudinea liderilor regionali să își dea seama de cel mai potrivit răspuns la criză.

Când a izbucnit pandemia COVID-19, Rusia urma să organizeze un referendum asupra unor amendamente constituționale care i-ar fi permis președintelui Putin să rămână la putere până cel puțin în 2036. Analiștii politici au început însă să discute de ceva aproape de neconceput: renunțarea la amendamente cu totul.

Deși majoritatea se așteaptă ca inițiativa să meargă înainte, Kremlinului îi va veni greu să îi convingă pe rușii afectați de ceea ce mulți experți se așteaptă că va fi cea mai gravă criză economică de la prăbușirea Uniunii Sovietice, să iasă la vot. (N.G.)

Share our work
1 iulie, referendum cu final așteptat în Federația Rusă

Rusia, în izolare până la 12 mai

Liderul rus Vladimir Putin, prelungește restricțiile până la 12 mai

Liderul rus Vladimir Putin, prelungește restricțiile până la 12 mai

Preşedintele rus Vladimir Putin a prelungit azi măsurile de izolare în Rusia până la 12 mai pentru a încetini propagarea noului coronavirus în ţară, făcând un anunţ în acest sens în cursul unei teleconferinţe cu înalţi responsabili guvernamentali şi şefi ai regiunilor ruse, relatează mass-media oficială rusă, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Restricţiile urmau să fie ridicate la sfârşitul lunii aprilie, dar Putin a declarat că vârful epidemiei de COVID-19 nu a fost atins încă în Rusia, afirmând că are în vedere o relaxare progresivă a măsurilor restrictive după 12 mai.

Situație dificilă

„Situaţia rămâne dificilă. Specialiştii şi oamenii de ştiinţă cu care suntem în contact permanent pentru a ne verifica planurile şi măsurile spun că vârful (contaminărilor) nu a fost încă atins”, a declarat Putin în reuniunea cu guvernatorii difuzată de televiziunile de stat din Federație.

Această ieşire din izolare va fi variabilă în funcţie de regiuni şi se va face „potrivit situaţiei epidemiologice a momentului şi a stabilităţii sale”, a precizat el.

Şeful statului rus a ordonat guvernului condus de premierul Mihail Mişustin să propună noi măsuri „de urgenţă” pentru susţinerea economiei şi a populaţiei şi să pregătească recomandări pentru relaxarea progresivă a restricţiilor de izolare din cauza epidemiei de COVID-19 până la 5 mai.

Vladimir Putin anunţase la începutul lunii aprilie o lună întreagă de concediu plătit pentru a incita populaţia să rămână acasă. În pofida măsurilor de susţinere a antreprenorilor, în special reduceri de impozite şi facilităţi de credit, numeroase întreprinderi ar putea să nu supravieţuiască acestei sistări a activităţii.

Date oficiale contestate

Potrivit preşedintelui Putin, Rusia a reuşit să-şi crească capacităţile de producţie pentru a fi în măsură să înceapă din mai 2020 să fabrice 2.500 de ventilatoare şi 8,5 milioane de măşti de protecţie în fiecare lună. Producţia testelor de depistare a infecţiilor a fost multiplicată de nouă ori şi în fiecare zi sunt realizate circa 150.000, a adăugat el.

Putin a recunoscut totuşi că penurii de material de protecţie persistă şi a ordonat guvernului să ia măsuri suplimentare pentru a creşte producţia.

Rusia a raportat marţi 6.411 de noi cazuri de contaminare cu noul coronavirus în ultimele 24 de ore, ceea ce ridică totalul infecţiilor la 93.558, precum şi 72 de noi decese, bilanţul total al morţilor fiind de 867, cea mai mare parte la Moscova, conform Interfax.

O parte a mass-media din Federația Rusă și activiștii opoziției contestă vehement datele oficiale, pe fondul intensificării știrilor false și a teoriilor conspiraționiste răspândite de rețelele sociale. (N.G.)

Share our work
26 aprilie, Ziua internațională de reamintire a dezastrului de la Cernobîl

26 aprilie, Ziua internațională de reamintire a dezastrului de la Cernobîl

Pripyat, mărturie vie a holocaustului nuclea abia evitat

Pripyat, mărturie vie a holocaustului nuclea abia evitat

Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat, la 8 decembrie 2016, o rezoluţie prin care data de 26 aprilie a fost desemnată ca Ziua internaţională de reamintire a dezastrului de la Cernobîl (fosta URSS, în prezent pe teritoriul Ucrainei), potrivit www.un.org/en/observances/chernobyl-remembrance-day , citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS.

Adunarea Generală a ONU a recunoscut, astfel, că „trei decenii după dezastrul de la Cernobîl, consecinţele serioase pe termen lung ale acestuia persistă încă, precum şi continuarea necesităţilor comunităţilor şi teritoriilor afectate” şi a invitat „toate statele membre, agenţiile relevante ale sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi alte organizaţii internaţionale, precum şi societatea civilă, să respecte această zi”.

Milioane de victime

Site-ul ONU aminteşte că o explozie la Centrala Nucleară de la Cernobîl din 1986 a împrăştiat un nor radioactiv asupra unor mari părţi ale Uniunii Sovietice, în prezent teritorii ale Belarusului, Ucrainei şi Federaţiei Ruse, iar aproape 8,4 milioane de persoane din aceste ţări au fost expuse la radiaţii.

Guvernul sovietic a recunoscut nevoia de asistenţă internaţională abia în 1990, precizează www.un.org. În acelaşi an, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluţia 45/190, solicitând „o cooperare internaţională pentru a aborda problema şi atenuarea consecinţelor la centrala nucleară de la Cernobîl”. A fost înfiinţat un grup de lucru inter-agenţii care să coordoneze cooperarea în privinţa dezastrului de la Cernobîl.

În 1991, ONU a creat Fondul de încredere (fiduciar) de la Cernobîl, aflat în prezent sub conducerea Oficiului pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA).

Din 1986, organizaţiile ONU şi majoritatea ONG-urilor au lansat peste 230 de proiecte de cercetare şi asistenţă diferite în domeniile sănătăţii, siguranţei nucleare, reabilitării, mediului, producţiei de alimente naturale şi informaţiilor.

Schimbare de strategie

În 2002, Organizaţia Naţiunilor Unite a anunţat o schimbare în strategia de la Cernobîl, cu un nou accent pe o abordare de dezvoltare pe termen lung, notează www.un.org/en/observances/chernobyl-remembrance-day. PNUD şi birourile sale regionale din cele trei ţări afectate au preluat conducerea în implementarea noii strategii. Pentru a oferi sprijin programelor internaţionale, naţionale şi publice destinate dezvoltării durabile a acestor teritorii, în 2009, ONU a lansat Reţeaua Internaţională de Cercetare şi Informare Cernobîl (ICRIN).

La 26 aprilie 1986, două explozii au zguduit reactorul cu numărul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl. În timpul incendiului, care a mistuit reactorul timp de zece zile, au fost răspândite în atmosferă cantităţi uriaşe de substanţe radioactive.

Belarus a fost ţara cel mai grav afectată de dezastrul de la Cernobîl, deoarece până la 70 la sută din precipitaţiile radioactive au căzut pe teritoriul acestei ţări. Nici România nu a scăpat de efectele catastrofei, măsurătorile efectuate la vremea respectivă înregistrând o creştere foarte mare a radiaţiilor, chiar de 10.000 de ori mai mari decât valorile normale înregistrate.

Cernobîl, un dezastru nuclear aproape uitat

Cernobîl, un dezastru nuclear aproape uitat

Ambiții nucleare

Centrala nucleară Cernobîl este situată la 18 km nord-est de oraşul Pripiat şi la 16 km de frontiera Ucrainei cu Belarus, respectiv la 110 km nord de capitala Kiev. În urmă cu 30 de ani, centrala lucra la capacitate maximă, adică cu toate cele patru reactoare, fiecare cu o capacitate de producţie de 1GW pe zi. Centrala acoperea la vremea respectivă 10% din necesarul de energie al fostei republici sovietice. Construcţia centralei a început în 1970, primul reactor fiind terminat în 1977. În 1986, alte două reactoare se aflau în faza de construcţie.

Potrivit unui studiu publicat la New York, în aprilie 2010, aproape un milion de oameni din mai multe părţi ale globului au murit din cauza contaminării radioactive produse după accidentul de la centrala nucleară din Cernobîl, din 1986.

Cartea, editată de Academia de ştiinţe de la New York şi lansată cu ocazia împlinirii a 24 de ani de la catastrofă, cu titlul „Chernobyl: Consequences of the Catastrophe for People and the Environment” (Cernobîl: Consecinţe ale catastrofei asupra oamenilor şi mediului), a fost scrisă de Aleksei Iablokov, de la Centrul pentru Politici de Mediu din Moscova şi respectiv Vasili Nesterenko şi Aleksei Nesterenko de la Institutul pentru protecţie împotriva radiaţiilor din Minsk (Belarus).

Conform cărţii, până în anul 2005, între 112.000 şi 125.000 de persoane din cele 830.000 care au participat la operaţiunile de decontaminare şi sigilare a reactorului nuclear de la Cernobâl, şi-au pierdut viaţa. Numărul total al deceselor la scară globală, în perioada 1986-2004, provocate de accidentul de la Cernobîl, este de 985.000.

Cernobîl rămâne în memoria colectivă

Cernobîl rămâne în memoria colectivă

Țări afectate

Cele mai afectate state, pe lângă cele din fosta URSS, au fost Norvegia, Suedia, Finlanda, Iugoslavia, Bulgaria, Austria, România, Grecia şi părţi extinse din Germania şi Marea Britanie, potrivit sursei citate. Aproximativ 550 de milioane de europeni şi între 150 şi 230 de milioane de oameni din emisfera nordică rusă şi nu numai, au fost expuşi unui nivel ridicat de radioactivitate. Norul radioactiv rezultat a atins după 9 zile de la accident părţi din SUA şi Canada.

Celelalte trei reactoare au continuat să producă electricitate până în decembrie 2000. Cum „sarcofagul” de beton construit în grabă în 1986 deasupra reactorului risca să se prăbuşească şi să lase descoperite 200 de tone de magmă cu un nivel de radioactivitate foarte ridicat, comunitatea internaţională s-a angajat să finanţeze construirea unei noi casete, mai sigure. Astfel, s-a construit o arcadă metalică, în greutate de 25 de tone şi măsurând 110 metri înălţime, pentru a fi amplasată deasupra sarcofagului fisurat. Suma totală a fost de 2,2 miliarde euro furnizată de peste 45 de ţări donatoare, prin fonduri gestionate de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD).

Întrucât agenţiile Naţiunilor Unite şi-au îndreptat atenţia de la asistenţa umanitară către prevenire, recuperare, remediere şi dezvoltarea capacităţii, a fost adoptată o abordare integrată a dezvoltării durabile pentru a răspunde nevoilor regiunilor şi comunităţilor afectate. Agenţiile, fondurile şi programele au continuat să lucreze strâns cu guvernele din Belarus, Federaţia Rusă şi Ucraina pentru a oferi asistenţă pentru dezvoltare comunităţilor afectate de la Cernobâl. (N.G.)

Share our work
INTERVIU//Profesorul LSE Christopher Cocker: „Nu cred că Moldova are, în acest moment, prea multe șanse să iasă de pe orbita Rusiei”

INTERVIU//Profesorul LSE Christopher Cocker: „Nu cred că Moldova are, în acest moment, prea multe șanse să iasă de pe orbita Rusiei”

Profesorul LSE Christopher Cocker a vorbit despre pericolele din zona Mării Negre

Profesorul britanic de la London School of Economics (LSE), Christopher Cocker a declarat într-un interviu pentru Balkan Insight și portalul partener Sinopsis, că Marea Neagră va continua să fie o zonă plină de turbulențe din cauză accentelor militare crescute ale Rusiei. Profesorul Coker consideră că există o preocupare” tot mai evidentă pentru ceea ce se întâmplă în regiunea Mării Negre.

Știm ce s-a întâmplat acum cîteva luni în nordul regiunii, în zona strâmtorii Kerci și există mereu pericolul ca Rusia să găsească un pretext pentru o nouă situație de criză”, a declarat acesta, citat de sinopsis.info.ro, portalul partener al BI.

Nu trebuie exclus nici pericolul reprezentat de o extindere militară a Rusiei după ocuparea peninsulei Crimeea. Acest lucru este oricând posibil, e nevoie doar de provocarea unui nou incident. Dacă Putin va continua să scadă în sondaje sau dacă simte că poziția sa internă este compromisă, e posibil ca el să încerce o nouă <<aventură externă>>”. (…)

Și tot legat de situația tensionată din Marea Neagră, nu trebuie uitate nici tot mai evidentele probleme generate de relația Turciei cu NATO și apropierea sa de Rusia. Rusia e oricum interesată de existența unor conflicte înghețate. Moscova le inventează, apoi le detensionează pentru o vreme, pentru a se folosi de ele ori de câte ori are nevoie”.

Transnistria și conflictele înghețate

Se poate anticipa o escaladare a situației din regiunea separatistă Transnistria?

Tanc sovietic din regiunea separatistă transnistreană

„Cred că pe moment Rusia controlează situația de acolo”, crede Christopher Coker, dar conflictul poate fi oricînd escaladat dacă e în interesul Moscovei. Cam așa stau lucrurile”. Totodată, prof. Coker consideră că Moldova nu ar avea nicio șansă, din punct de vedere militar, să facă față potențialelor pericole ce ar veni din Transnistria.

Poate fi folosită Transnistria ca un model a unui conflict înghețat și în estul Ucrainei?

„Problema acolo este dată de faptul că situația de conflict se poate extinde, inclusiv în zona de coastă a Odessei. De aceea, Rusia susține regimurile cleptocratice locale. E drept că ocazional mai înlătură pe unii dintre lideri, care sînt în fond gangsteri ce nu pot fi controlați deplin întotdeauna”.

„Și totuși Rusia pare să încerce să ajungă la o soluționare a conflictului cu Ucraina, dar mai ales să primească ”un fel de garanții” că Ucraina și Georgia nu vor fi primite în NATO. De ce? Dacă te uiți la declarațiile recente ale președintelui francez Macron despre Rusia, există percepția că Uniunea Europeană – dacă e să dobândească un rol geopolitic global – trebuia să restaureze relațiile sale cu Rusia. Și dacă UE nu se poate baza pe garanții de securitate din partea Statelor Unite atunci ar trebui o îmbunătățire a relațiilor cu Moscova, altfel situația poate deveni periculoasă.

Neutralitatea, Ucraina și R. Moldova

„Nu cred că Moldova are, în acest moment, prea multe șanse ca să iasă de pe orbita Rusiei, spun asta sincer. Acest lucru nu este negociabil pentru ruși și nu cred că vor ceda. (…) Ceea ce dorește Rusia este un fel de garanție din partea Occidentului că Ucraina și Georgia nu vor adera la NATO, iar în acest context Moldova ar putea fi forțată să își asume o falsă neutralitate militară.

Președintele ucrainean Volodimir Zelensky (S) și omologul său rus Vladimir Putin

Nu sunt prea multe lucrurile pe care Occidentul ar fi dispus să le ofere în schimbul neimplicării Rusiei în zona țărilor din Parteneriatul estic, mai consideră C. Coker.

„America are propriile interese în ce privește Moscova”. Profesorul britanic crede că – pe linia inițiată de Henry Kissinger – temerile Americii sînt legate de o posibilă alianță a Rusiei cu China, iar singura modalitate de a stopa acest lucru este să permiți capitalului occidental să se reîntoarcă în Rusia, să ții funcționale conductele energetice și să ajuți Kremlinul să nu devină un satelit al Beijingului.

„Din punctul de vedere al Americii, care poate fi identic cu cel al lui Donald Trump, Rusia este împinsă înspre orbita Chinei prin atitudinea Occidentului față de ceea ce se întâmplă în Ucraina și Crimea. Situația din Crimeea e cu atât mai delicată cu cât se știe că aceasta nu se mai întoarce la Ucraina. Nu se mai poate acum nici o formă de dublă suveranitate sau de dublă administrare a Crimeii. Ucraina va avea probabil mai multe șanse de reușită la negocieri dacă va avea o formă de neutralitate militară, precum a avut Austria în 1945, spre exemplu. Ca să iau un alt exemplu, un model ar fi ”finlandizarea”, respectiv păstrarea unui statut de neutralitate care să permită păstrarea independenței teritoriale. Numai că se pare că Ucraina nu are o clasă politică capabilă de o astfel de decizie”.

Întrebat dacă consideră că și în cazul Republicii Moldova asumarea unei neutralități militare ar putea facilita o rezolvare a conflictului transnistrean, profesorul C. Coker a spus: da, cred că este o posibilitate”.

Ce ne facem cu Balcanii?

„Nu văd posibilă o eventuală extindere a NATO în Balcanii de Vest”, mai spune prof. Coker.

„Sincer, cred că e vorba mai curînd de o <<oboseală a extinderii>>. S-a vehiculat recent un sondaj care spunea că 2/3 din cei chestionați (un eșantion de 60 mii de persoane – n.e.) nu ar vrea ca articolul 5 de funcționare a Alianței să fie invocat pentru apărarea Albaniei sau a Muntenegrului. Asta spune că oamenii nu își doresc să fie apărați militar, ci doar că există o saturație în ce privește ideea de extindere în continuare a Alianței Nord-Atlantice”.

„SUA mai susțin extinderea, într-o oarecare măsură, însă europenii dau deja înapoi de ceva vreme. Dacă americanilor nu pare să le pese de consecințele atitudinii lor, europenii se remarcă prin inconsistență. Oricum, problema de fond este dată de faptul că Balcanii de Vest rămîn în continuare o regiune volatilă”.

În acest sens, Christopher Coker a amintit problemele deja știute – diviziunea interetnică și politică din Bosnia, inconsistența Serbiei, care rămîne jumătate pro-Vest, jumătate pro-Rusia, situația delicată din Macedonia sau Kosovo etc – dar a ținut să reliefeze și noul context geo-politic din regiune.

„Acum avem noi jucători în Balcanii de Vest. Dacă, spre exemplu, în timpul războiului din Kosovo existau doar trei jucători – SUA, UE și Rusia, acum numai aici avem nu mai puțin de șapte. Iar unul dintre cei mai importanți dintre aceștia este acum China”. [Când a numărat ”jucătorii” din Balcani, prof. Coker s-a gândit la cei trei tradiționali, la China, după cum a menționat, plus statele balcanice propriu-zice, fiecare cu interese proprii, în primul rînd – n.e.].

„În acest moment, chinezii investesc masiv din punct de vedere economic în Balcani. Să luăm doar exemplul căii ferate ce va lega Atena de Budapesta. Ceea ce încearcă ei să facă este să integreze economiile din Balcani [în sfera de influență a Chinei – n.e.], ceea ce este contrar viziunii UE, care ar vrea să integreze Balcanii într-o Europă mai largă.

Mai nimeni nu face ceva pentru apropierea Balcanilor de restul Europei și de aceea, din această perspectivă, UE simte China ca principalul său rival sistemic în regiune. Nu Rusia este cea mai mare problemă în Balcani, ci China. Tot așa, mai ai inițiativa 17+1 (de cooperare economică între Beijingul și țările din Europa centrală și de est) sau faptul că unele țări, precum Ungaria sau Grecia, au devenit deja foarte apropiate de China. (…) Problema e, așa cum am mai spus, că Balcanii rămân o regiune extrem de divizată și volatilă”.

Christopher Coker este profesor de relații internaționale la London School of Economics (LSE) și director al IDEAS, think tank-ul pentru politica externă al LSE. Este autor al cărților: Rebooting Clausewitz (Hurst, 2015), Men at War: what fiction has to tell us about conflict from the Iliad to Catch 22 (Hurst, 2014); The Improbable War: China, the US and the logic of Great Power War (Hurst, 2015); Future War (Polity, 2016). Cea mai nouă carte publicată a sa este The Rise of the Civilizational State (Polity, 2019) și pregătește pentru 2020 cartea Why War?

Interviul a fost realizat de către jurnalistul Mădălin Necșuțu

Share our work