Telegram, interzis în Spania. Poate deveni un exemplu pentru alte state din UE?

Telegram, interzis în Spania. Poate deveni un exemplu pentru alte state din UE?

Tribunalul Național din Spania a decis să blocheze temporar mesagerul Telegram în statul iberic, în urma acuzațiilor aduse Telegram de distribuire de conținut piratat, relatează mass-media de la Madrid.

Procesul a fost intentat de companiile media EGEDA, Mediaset España, A3 Media și Movistar Plus. Acestea susțin că Telegram ar fi distribuit conținut protejat prin drepturi de autor. Cu toate acestea, Telegram a furnizat instanței informații cerute, instanța hotărând blocarea temporară pentru investigații suplimentare. Ordinul judecătoresc se aplică tuturor operatorilor de telecomunicații din Spania.

Riscuri și beneficii

Aplicația Telegram, la fel ca multe alte platforme de mesagerie, are o serie de beneficii, dar și potențiale riscuri pentru utilizatori.

-confidențialitate și securitate: Deși Telegram oferă opțiuni de criptare a mesajelor, acestea nu sunt activate în mod implicit pentru toate conversațiile. Conversațiile obișnuite sunt stocate pe serverele Telegram, ceea ce înseamnă că pot fi accesate în anumite circumstanțe, cum ar fi cereri legale sau breșe de securitate.

-criptarea end-to-end: criptarea end-to-end este disponibilă doar în „chat-urile secrete”, nu în conversațiile de grup sau în chat-urile obișnuite. Acest lucru înseamnă că mesajele din aceste chat-uri nu sunt protejate în același mod și pot fi potențial accesate de terți.

-conținut rău intenționat și phishing: Telegram este folosit uneori pentru distribuirea de malware, linkuri de phishing sau alte tipuri de conținut rău intenționat. Utilizatorii ar trebui să fie precauți când deschid linkuri sau descarcă fișiere de la surse necunoscute.

-grupuri și canale dubioase: există o multitudine de grupuri și canale pe Telegram care pot distribui conținut ilegal, înșelător sau dăunător. Participarea sau asocierea cu astfel de grupuri poate avea consecințe legale sau personale.

-anonimitatea: deși anonimitatea poate fi considerată un avantaj al Telegram, ea poate fi, de asemenea, un dezavantaj, deoarece facilitează comportamentul rău intenționat sau ilegal, cum ar fi hărțuirea, amenințările sau distribuirea de materiale ilegale.

Telegram a fost interzis sau restricționat în anumite țări din diverse motive, de obicei legate de preocupări privind securitatea națională, controlul informațiilor sau reglementările privind comunicațiile.

Republica Islamică Iran: Guvernul iranian a restricționat accesul la Telegram în trecut, invocând motive de securitate națională și îngrijorări privind răspândirea protestelor.

Rusia: Moscova a încercat să blocheze Telegram în 2018, deoarece compania a refuzat să furnizeze cheile de criptare serviciilor de securitate rusești. Deși interdicția a fost ridicată ulterior în 2020, există încă tensiuni între Telegram și autoritățile ruse.

China: Telegram este blocat în China ca parte a „Marelui Zid de Foc” al țării, un sistem de cenzură care restricționează accesul la numeroase site-uri web și servicii de internet.

Pakistan: Pakistanul a restricționat temporar accesul la Telegram în 2017, invocând motive de securitate.

Utilizatorii din țările cu restricții pot folosi adesea VPN-uri sau alte metode de ocolire a cenzurii pentru a accesa Telegram.

Propagandă rusă

Rusia folosește Telegram în mai multe moduri pentru a-și promova interesele și agenda politică.Guvernul rus și diverse agenții guvernamentale au canale oficiale pe Telegram, unde postează știri, anunțuri și alte informații. Există, de asemenea, multe canale neoficiale care sunt presupus legate de interesele rusești, dar care nu sunt marcate explicit ca atare.Telegram este folosit pentru a răspândi propagandă și dezinformare, atât în interiorul Rusiei, cât și în străinătate. Acest lucru poate include promovarea narativelor pro-ruse, discreditarea adversarilor și manipularea opiniei publice în legătură cu evenimente politice sau conflictuale.Platforma este folosită și pentru a mobiliza susținătorii și a coordona activitățile legate de campanii politice, proteste sau alte inițiative. Grupurile și canalele Telegram permit organizatorilor să comunice rapid și eficient cu un număr mare de persoane.În situații de criză sau conflict, Telegram devine un instrument vital pentru comunicarea între oficialii guvernamentali, mass-media și populație. De exemplu, în timpul pandemiei de COVID-19, canalele Telegram au fost folosite pentru a distribui informații despre măsurile de siguranță și actualizări ale situației.Deși Telegram este utilizat pentru propagandă, platforma este, de asemenea, folosită de activiști și opoziția politică pentru a organiza proteste și a comunica în afara supravegherii guvernamentale stricte. Acest lucru face ca abordarea Rusiei față de Telegram să fie complexă și uneori contradictorie.Este important să reținem că utilizarea Telegram pentru propagandă și dezinformare nu este limitată la Rusia. Multe alte guverne și grupuri de interese folosesc platforma în scopuri similare. Deoarece platforma permite crearea de canale și grupuri cu un număr mare de abonați, este adesea utilizată de către guvernul rus, organizații afiliate și alte entități pentru a difuza informații, știri și perspective care susțin interesele și punctele de vedere ale Rusiei. Aceasta include propagarea de narative pro-ruse, dezinformare și manipulare a opiniei publice în diverse contexte, inclusiv în cadrul conflictelor geopolitice, campaniilor electorale sau în raport cu evenimente globale.

Scopuri militare

Telegram este folosit în scopuri militare în mai multe moduri, atât de către forțele armate oficiale, cât și de către grupuri militante sau insurgenți.

Forțele militare pot folosi Telegram pentru a comunica în mod privat și securizat între unități și comandanți. Criptarea end-to-end a mesajelor în chat-urile secrete asigură că informațiile sensibile sunt protejate.

Grupurile militare pot folosi Telegram pentru a colecta informații de la surse deschise sau pentru a intercepta comunicațiile adversarilor care folosesc, de asemenea, platforma.

Telegram poate fi folosit pentru a coordona operațiuni militare, cum ar fi atacuri, retrageri sau mișcări de trupe. Grupurile armate pot comunica în timp real și împărtăși informații critice rapid.

Atât forțele militare oficiale, cât și grupurile militante folosesc Telegram pentru a răspândi propagandă, a împărtăși realizări și a recruta noi membri. Canalele publice pot fi utilizate pentru a ajunge la un public larg și a influența percepția publică.

În zonele de conflict, Telegram este adesea folosit de civili și grupuri de rezistență pentru a organiza proteste, a comunica strategii și a se mobiliza împotriva forțelor opresive.

Manuale de instrucție, hărți, tutoriale pentru utilizarea armelor sau a tacticilor de luptă pot fi distribuite prin Telegram către membrii forțelor armate sau grupurilor militante.

Share our work
Eforturile de înzestrare ale României se intensifică

Eforturile de înzestrare ale României se intensifică

În ultimele săptămâni au apărut mai multe știri legate de evoluția programelor de înzestrare a Forțelor Armate ale României. Unele dintre acestea au parte de o traiectorie pozitivă, pe când o parte întâmpină dificultăți. De asemenea, în spațiul public au apărut și niște noutăți legate de ambițiile militare românești.

Într-un interviu acordat postului Europa Liberă pe 14 martie, Ministrul Economiei, Radu Oprea, a declarat că industria locală înregistrează câteva reușite remarcabile. A făcut cunoscut faptul că la Cugir vor fi implementate liniile de producție destinate fabricării armelor Beretta, în urma semnării unui acord între investitorul italian și Ministerul Economiei, cu cinci ani în urmă. Conform memorandumului semnat între Guvernul României și compania Beretta în 2019, se preconizează că în 2024 Uzina Mecanică Cugir va primi tehnologia necesară pentru fabricarea unui pistol calibrul 9 mm și a unei arme de asalt ARX 160.

Potrivit unui răspuns obținut de Economica.net în urma unei interpelări a unui parlamentar USR, primele trei sisteme de rachete antiaeriene portabile Manpad Chiron din cele 54 achiziționate de Ministerul Apărării Naționale (MApN) în valoare de peste 96 de milioane de dolari vor fi livrate la data de 29 mai 2024. Celelalte 51 de sisteme urmează să fie livrate până la data de 29 noiembrie 2024.

La sfârșitul lunii februarie, presa din Coreea a raportat că România se pregătește să semneze în curând contractul pentru achiziționarea de obuziere autopropulsate K9 Thunder. Faza a II-a a licitației s-a încheiat la 11 ianuarie, iar una dintre oferte este cea prezentată de Hanwha Aerospace, care a avansat oferta pentru obuzierele autopropulsate K9 Thunder, probabil inclusiv varianta K10 Ammunition Resupply Vehicle (ARV) pe șenile și muniția corespunzătoare. Achiziția va consta în 3 sisteme de obuziere de 155 mm (54 de obuziere + muniție + suport logistic). Publicația The Korea Economic Daily a raportat că în perioada următoare se va semna contractul între Hanwha Aerospace și România pentru livrarea de obuziere autopropulsate de 155 mm de tip K9 Thunder. Aceeași sursă menționează că în timpul unei conferințe recente desfășurate în Coreea, Hanwha a indicat că un posibil acord cu România va fi anunțat în primul trimestru al acestui an.

Otokar, o companie turcă, este singura care a depus o ofertă comercială în cadrul licitației pentru înzestrarea armatei României cu autovehicule tactice blindate de tip ușor (ATBTU), respectând termenul-limită de depunere. Alte companii precum Arquus din Franța și Nurol Makina din Turcia au decis să nu participe în competiție, din motive legate de condițiile contractuale impuse de partea română.

Programul de înzestrare „Autovehicule tactice blindate de tip ușor (ATBTU)” este evaluat la aproximativ 4,58 miliarde de lei (fără TVA). Procedura aprobată vizează atribuirea unui contract multianual pentru achiziționarea a 1.059 de autovehicule tactice blindate de tip ușor (ATBTU) – inclusiv variantele de bază și opt tipuri derivate.

Licitația pentru programul „Autovehicule tactice blindate de tip ușor” a fost inițiată cu aproape un an în urmă de către Romtehnica. Programul cuprinde variante de vehicule blindate echipate cu mitraliere de calibru 7,62 sau 12,7 mm, unele fiind dotate cu turele automate, aruncătoare de grenade de 82 mm, lansatoare de rachete SPIKE sau capabilitate de tractare a unor aruncătoare de 120 mm. Există variante destinate cercetării, eliminării dispozitivelor explozive improvizate (EOD) sau evacuării medicale.

Vehiculele trebuie să îndeplinească anumite specificații, cum ar fi o greutate sub 10,5 tone, nivel minim de protecție balistică K2, M2a și M2b conform standardului STANAG 4569, sistem de reglare a presiunii aerului, sisteme de comunicații, protecție împotriva incendiilor, detectare, avertizare și protecție CBRN (chimic, biologic, radiologic, nuclear).

Producătorul selectat în urma licitației trebuie să ofere transfer tehnologic pe teritoriul României pentru asamblare, integrare, testare și mentenanță a vehiculelor, începând cu vehiculul numărul 279.

România se pregătește să lanseze anul acesta prima etapă a achiziției primului său satelit militar. Cu toate acestea, programul de înzestrare este mult mai amplu și vizează achiziționarea mai multor sateliți. Despre această inițiativă extrem de ambițioasă a Armatei Române a vorbit generalul-locotenent inginer Teodor Incicaș, șeful Direcției Generale pentru Armamente, în cadrul emisiunii ,,Euroatlantica” de la Radio România, realizată de Radu Dobrițoiu. Generalul-locotenent Incicaș a subliniat că acest program este prioritar pentru țară și că se află într-o fază avansată de fundamentare. El a declarat că se așteaptă ca prima etapă a achiziției, adică lansarea primului satelit, să aibă loc în cursul acestui an.

În cadrul aceluiași interviu, generalul Incicaș a declarat că primele livrări ale lansatoarelor de rachete anti-navă de tip NSM (Naval Strike Missiles) sunt programate să aibă loc în 2025. De asemenea, primele livrări de vehicule amfibii de asalt pentru Regimentul de Infanterie Marină sunt planificate pentru perioada 2024-2025.

Cu toate acestea, unul dintre proiectele majore pe care România își concentrează atenția este cel referitor la implementarea dronelor navale. Este evident că utilizarea acestor drone va juca un rol crucial în protejarea intereselor maritime ale țării, iar generalul Incicaș confirmă că Marina României va fi dotată cu astfel de drone, atât de suprafață, cât și subacvatice.

Share our work
Oseția de Sud, mai aproape de anexarea la Federația Rusă

Oseția de Sud, mai aproape de anexarea la Federația Rusă

Oficiali din Osetia de Sud, regiune separatistă a Georgiei, sunt la Moscova pentru a propune un plan de anexare a regiunii la Federația Rusă, relatează mass-media regională. Delegația este condusă de preşedintele parlamentului Osetiei de Sud, Alan Alborov, un cunoscut susținător al procesului de integrarea a Oseției de Sud în Federația Rusă.

Regiune strategică

Osetia de Sud este o regiune separatistă situată în sudul Caucazului, la granița dintre Georgia și Rusia. Este recunoscută de majoritatea țărilor ca parte a Georgiei, dar a declarat independența în 1991, după prăbușirea Uniunii Sovietice. De atunci, regiunea a fost scena unor conflicte militare și tensiuni politice, cel mai semnificativ fiind războiul din 2008 între Rusia și Georgia.

Osetia de Sud are o suprafață de aproximativ 3.900 de kilometri pătrați și o populație estimată la aproximativ 50.000 de locuitori. Capitala sa este orașul Tskhinvali. Majoritatea populației este formată din osetini, un grup etnic iranian, dar există și comunități semnificative de georgieni și ruși.

Regiunea menţine legături strânse cu republica Osetia de Nord din cadrul Federației Ruse. Populația este diferită din punct de vedere etnic de georgieni şi vorbește propria limbă, înrudită cu farsi.

Aproape toată populaţia Oseției de Sud dispune de paşapoarte ruseşti. Rubla Federației Ruse este folosită de populație, iar economia este dependentă în totalitate de Rusia.

Osetia de Sud dispune de forțe armate proprii, cunoscute sub numele de Armata de Apărare a Osetiei de Sud. Aceste forțe sunt relativ mici, de aproximativ 1500 de militare, și sunt echipate în principal cu armament și echipament militar moștenit din perioada sovietică sau furnizat de Rusia.

Forțele armate ale Osetiei de Sud colaborează strâns cu armata rusă, care are o prezență semnificativă în regiune, inclusiv baze militare, având în vedere interesul strategic al Rusiei în regiune.

După războiul din 2008 dintre Rusia și Georgia, în care Osetia de Sud a jucat un rol central, Rusia a consolidat sprijinul militar pentru Osetia de Sud, inclusiv prin furnizarea de echipamente militare moderne și antrenament pentru trupele osetine. Aceasta a contribuit la creșterea capacităților militare ale Osetiei de Sud.

Recunoaștere internațională

Venezuela, Nicaragua, Nauru şi Siria sunt singurele state care au recunoscut „independenţa” celor două regiuni separatiste georgiene. Însă Occidentul a acuzat Rusia că a anexat practic Abhazia şi Osetia de Sud, care reprezintă o cincime din teritoriul Georgiei, iar Tbilisi vrea înapoi cele două regiuni.

Anterior, președintele parlamentului separatist sud-osețin, Alan Alborov, declara că aderarea regiunii la Federația Rusă este un obiectiv strategic al autorităților regionale.

„Toate aceste aspecte [legate de aderarea republicii – n.r.] sunt analizate de noi în strânsă coordonare cu Federația Rusă, ținând cont de relațiile și acordurile noastre bilaterale”, a precizat Alborov pentru RIA Novosti. El a subliniat, totodată, că cele două părți promovează o politică externă comună. De îndată ce Osetia de Sud se va decide definitiv în legătură cu opțiunea sa privind aderarea, republica va fi inclusă în Federația Rusă, a subliniat Alborov.

În 2023, șeful Osetiei de Sud, Alan Gagloev, a vorbit despre potențiala aderare la Rusia. În același an, președintele rus Vladimir Putin a promis că va oferi tot sprijinul posibil regiunii.

Bază militară rusă

În timpul războiului ruso-georgian din 2008, Rusia a dislocat aproximativ 20.000 de soldați în Osetia de Sud și tot atâția în Abhazia, o altă regiune separatistă georgiană​

Baza Militară a 4-a Gardă este o bază militară rusă importantă situată pe teritoriul disputat al Osetiei de Sud. A fost formată oficial pe 1 februarie 2009, fiind subordonată Armatei 58 în cadrul Districtului Militar Sudic al Forțelor Armate Ruse și este considerată de importanță strategică în de către cele două părți.

Istoria bazei este strâns legată de conflictele din regiune. După Războiul din Osetia de Sud din 1991-1992, a fost creată o Comisie de Control Mixtă, iar din 1993 până în 2008, o Forță Mixtă de Menținere a Păcii a fost desfășurată în Osetia de Sud. În urma Războiului Ruso-Georgian din 2008 și recunoașterea Republicii Osetia de Sud de către Rusia, în regiune au fost menținuti mii de militari ruși.

Baza include fostele facilități de menținere a păcii din Tskhinvali, un poligon de antrenament în Dzartsem și o tabără militară la nord de Tskhinvali. Trupele Aeropurtate Ruse au stabilit de asemenea o bază în afara orașului Java. Perioada de funcționare a bazei este de 49 de ani, cu posibilitatea de reînnoire automată pentru perioade ulterioare de 15 ani.

Din 2022, unitățile Bazei Militare a 4-a Gardă, inclusiv soldați din regiun, care servesc pe bază de contract în armata rusă, participă la invazia rusă împotriva Ucrainei. Acestea au fost organizate în trei grupuri tactice de batalion, cu un număr total de 1.200 de soldați, pentru desfășurarea în Ucraina. Liderul Osetiei de Sud, Anatoli Bibilov, a confirmat desfășurarea locuitorilor regiunii ca parte a trupelor ruse în Ucraina.

Compoziția bazei include diverse unități, cum ar fi batalioane de pușcași motorizați, un batalion de forțe speciale, un batalion de tancuri, divizii de artilerie, o divizie de rachete antiaeriene și artilerie, un batalion de recunoaștere și unități de suport.

Sprijin pentru separatiști

În 2024, relațiile dintre Rusia și Osetia de Sud au continuat să fie strâns legate prin acorduri militare și discuții despre o posibilă anexare. Rusia a semnat acorduri cu Osetia de Sud pentru menținerea unor importante baze militare ruse în aceste teritorii timp de 49 de ani, subliniind astfel prezența militară și influența sa continuă în regiune.

Rusia a utilizat, în ultimii ani, tactici hibride pentru a-și afirma influența în Georgia, încercând să discrediteze Vestul în opinia publică georgiană, să slăbească intern Georgia prin grupuri radicale și să conteste ambițiile europene și euro-atlantice ale Georgiei.

Strategia Kremlinului include anexarea treptată a teritoriilor georgiene, militarizarea regiunilor ocupate și folosirea acestor acțiuni împotriva autorităților de la Tbilisi.

Discuțiile despre o posibilă anexare a Abhaziei și Osetiei de Sud de către Rusia au fost alimentate de declarații ale fostului președinte rus Dmitri Medvedev, care, în calitate de vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Rusiei, a menționat că ideea de a se alătura Rusiei este populară în ambele regiuni separatiste. Medvedev a sugerat că anexarea ar putea fi pusă în aplicare dacă există motive întemeiate pentru aceasta, marcând cea de-a 15-a aniversare a recunoașterii independenței Abhaziei și Osetiei de Sud de către Rusia, după conflictul cu Georgia din 2008.

Aceste dezvoltări subliniază tensiunile continue în regiune și impactul lor asupra relațiilor internaționale, în special în contextul aspirațiilor Georgiei de a se alătura NATO și preocupările legate de integritatea teritorială și securitatea regională. Aceste evoluții reflectă, de asemenea, utilizarea de către Rusia a relațiilor sale cu Osetia de Sud ca instrumente de influență geopolitică și strategică în Caucazul de Sud și în bazinul pontic.

Rusia a facilitat acordarea cetățeniei sale locuitorilor din regiunile Osetia de Sud. Această politică a fost interpretată ca o măsură de consolidare a influenței ruse în aceste teritorii. O mare parte dintre aceștia s-au stabilit în diferite regiuni ale Federației Ruse.

Politica de „pașaportizare” a Moscovei permitea cetățenie duală numai cu Federația Rusă pentru locuitorii acestor regiuni, situație contestată de către comunitatea internațională și de autoritățile de la Tbilisi.

Share our work
Agenda Maritimă Comună pentru Marea Neagră, ambiții pentru 2024

Agenda Maritimă Comună pentru Marea Neagră, ambiții pentru 2024

În contextul preluării Președinției Agendei Maritime Comune (CMA) pentru Marea Neagră de către Republica Moldova, participanții au discutat recent la Bruxelles, prioritățile pentru anul în curs.

La reuniune au participat coordonatorii naționali ai Bulgariei, Turciei, Ucrainei, României, Georgiei, precum și reprezentanții Hub-urilor naționale ale mecanismului de asistență pentru Marea Neagră.

Priorități regionale

În cadrul reuniunii s-a discutat despre planul de lucru pentru anul 2024, prioritățile, obiectivele fiecărei țări și evenimentele naționale, care vor desfășura pe parcursul anului. 

Statele și-au subliniat prioritățile cheie pentru 2024, aliniindu-se la obiectivele generale ale CMA privind ecosistemele marine și costiere sănătoase, încurajând investițiile în economia albastră a Mării Negre și o economie albastră competitivă, inovatoare și durabilă pentru Marea Neagră.

Totodată, reuniunea a avut ca scop promovarea obiectivelor și priorităților CMA pentru țările participante și a posibilităților de cooperare în domeniul economiei albastre durabile, prin schimbul de opinii cu privire la proiecte, care vizează obiectivele CMA.

De asemenea, la reuniune au participat și reprezentanții, Comisiei Mării Negre (BSC), Comisia Balcanică și a Mării Negre (CPMR), Banca Mondială, Interreg Next, Organizația Mării Negre de Cooperare Economică, Comisia generală de pescuit pentru Marea Neagră.

Participanții și-au exprimat deschiderea pentru cooperare, schimb de experiență și preluarea bunelor practici.

Dezvoltare durabilă

Agenda Maritimă Comună pentru Marea Neagră a fost lansată în mai 2019, în cadrul unei reuniuni ministeriale a statelor riverane ale Mării Negre, cu sprijinul Comisiei Europene. Inițiativa a fost concepută pentru a consolida cooperarea regională în domeniul maritim și pentru a contribui la dezvoltarea economică durabilă a regiunii Mării Negre.

Agenda Maritimă Comună pentru Marea Neagră este o inițiativă regională care își propune să promoveze cooperarea între statele riverane ale Mării Negre în domeniile maritim și albastru. Scopul său principal este de a sprijini dezvoltarea economică durabilă a regiunii prin valorificarea potențialului maritim și de a aborda provocările comune legate de mediu, securitate și guvernanță.

Printre obiectivele specifice ale Agendei Maritimă Comune se numără dezvoltarea durabilă, prin promovarea unei economii albastre sustenabile, care să includă activități precum turismul, pescuitul, acvacultura și transportul maritim, într-un mod care să protejeze mediul marin și resursele sale.

Strategia de protecție a mediului prevede îmbunătățirea gestionării mediului marin și costier prin măsuri de conservare, prevenirea poluării și combaterea schimbărilor climatice.

Consolidarea cooperării regionale în domeniul siguranței și securității maritime pentru a preveni accidentele, pirateria și activitățile ilegale la mare este un alt obiectiv important al organizației.

Acest format încearcă să implementeze strategii și pentru stimularea cercetării și dezvoltării tehnologice în domeniul maritim pentru a sprijini inovarea și competitivitatea sectorului.

Acest format mai încurajează dialogul și colaborarea între statele riverane ale Mării Negre, organizațiile internaționale, sectorul privat și societatea civilă pentru a aborda provocările comune și a valorifica oportunitățile regionale.

Agenda Maritimă Comună pentru Marea Neagră este susținută de Comisia Europeană și face parte din politica maritimă integrată a Uniunii Europene. Ea este implementată în colaborare cu țările partenere din regiunea Mării Negre și cu organizații internaționale relevante.

Inițiative regionale

Uniunea Europeană (UE) a promovat mai multe inițiative regionale și strategii maritime pentru a aborda provocările comune și a valorifica potențialul mărilor și oceanelor.

Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice (EUSBSR) a fost lansată în 2009, dorind să consolideze cooperarea între țările din regiunea Mării Baltice pentru a aborda provocările comune precum protecția mediului, transportul, energia și siguranța maritimă. EUSBSR se concentrează pe patru domenii prioritare: mediu, economie, accesibilitate și siguranță.

Adoptată în 2011, Strategia UE pentru regiunea Dunării (EUSDR), vizează promovarea cooperării între țările riverane Dunării pentru a îmbunătăți conectivitatea, protecția mediului, dezvoltarea socio-economică și securitatea în regiune. EUSDR acoperă diverse domenii, inclusiv gestionarea apei, energie, turism și cultură.

Strategia UE pentru regiunea Atlanticului, lansată în 2013, se concentrează pe promovarea creșterii economice durabile în regiunea Atlanticului, cu accent pe inovare în economia albastră, protejarea mediului marin și costier și îmbunătățirea accesibilității și conectivității.

Strategia UE pentru Marea Adriatică și Ionică (EUSAIR), adoptată în 2014, urmărește să promoveze cooperarea regională și dezvoltarea durabilă în regiunea Adriatico-Ionică. Strategia acoperă patru piloni principali: creșterea albastră, conectivitatea regiunilor, calitatea mediului și turismul durabil.

Agenda UE pentru Marea Mediterană vizează consolidarea cooperării în regiunea mediteraneană pentru a aborda provocări comune precum migrația, securitatea, schimbările climatice și dezvoltarea economică durabilă. Agenda promovează dialogul și parteneriatul între țările UE și țările din sudul Mediteranei.

Aceste strategii și inițiative reflectă angajamentul UE de a promova cooperarea regională și dezvoltarea durabilă în diverse regiuni maritime, abordând provocări specifice și valorificând oportunități unice.

Share our work
Bulgaria, schimbare de garnitură guvernamentală

Bulgaria, schimbare de garnitură guvernamentală

Ministrul de externe bulgar Maria Gabriel, din partea formaţiunii GERB de centru-dreapta, a acceptat să formeze un nou guvern în urma demisiei premierului Nikolai Denkov la data de 5 martie, relatează mass-media de la Sofia.

Acord pentru stabilitate

Demisia lui Denkov a lăsat cale liberă partenerului de coaliţie GERB la conducerea guvernului, aşa cum fusese convenit în urma alegerilor de anul trecut.
GERB şi un bloc prooccidental condus de formaţiunea ‘Continuăm schimbarea’, reprezentată de Denkov, au semnat anul trecut un acord conform căruia Maria Gabriel va prelua funcţia de prim-ministru după ce Denkov va încheia un mandat de nouă luni.
‘Accept acest mandat cu un simţ al responsabilităţii că Bulgaria are nevoie de stabilitate’, le-a declarat luni reporterilor Maria Gabriel, fost comisar european pentru economia digitală şi, ulterior, pentru inovaţie, cercetare, educaţie şi tineret.
Ea a precizat că partidul ‘Continuăm schimbarea’ a cerut 24 de ore pentru discutarea detaliilor. ‘Sper că în următoarele 24 de ore vom finaliza acordul, nu avem diferende în legătură cu priorităţile ţării’, a spus ea.
Anterior în această lună, GERB a declarat că Maria Gabriel ar trebui să păstreze şi postul de ministru de externe cât timp va conduce guvernul, şi a sugerat ca rotaţia să se facă la fiecare 15 luni în loc de nouă.
La alegerile din aprilie 2023, GERB s-a plasat pe primul loc, câştigând 69 de mandate parlamentare din totalul de 240. Blocul condus de „Continuăm schimbarea” a obţinut 64 de mandate.

Sistem politic

Conform constituției bulgare, sistemul politic din statul balcanic este unul parlamentar, bazat pe democrația reprezentativă. Bulgaria este o republică în care puterea executivă este exercitată de guvern, în timp ce puterea legislativă este împărțită între guvern și Adunarea Națională, care este parlamentul unicameral al țării.

Președintele Bulgariei este șeful statului și este ales prin vot popular pentru un mandat de cinci ani, cu posibilitatea de reînnoire o singură dată. Rolul președintelui este mai mult ceremonial, deși are anumite puteri în ceea ce privește politica externă și apărarea. De asemenea, președintele poate convoca și dizolva Adunarea Națională în anumite circumstanțe.

Guvernul este condus de un prim-ministru, care este desemnat de partidul sau coaliția cu majoritatea în parlament. Prim-ministrul și miniștrii sunt responsabili pentru administrarea afacerilor interne și externe ale țării, inclusiv economia, educația, sănătatea și apărarea.

Adunarea Națională este corpul legislativ suprem și este alcătuită din 240 de membri aleși prin vot proporțional pentru un mandat de patru ani. Parlamentul are puterea de a adopta legi, de a aproba bugetul național și de a controla guvernul.

Partidele politice joacă un rol important în sistemul politic bulgar. Există mai multe partide cu diferite orientări politice, de la cele de centru-dreapta la cele de stânga. Coalițiile guvernamentale sunt adesea necesare pentru a asigura o majoritate parlamentară, pe fondul deselor acuzații de corupție politică.

În general, sistemul politic bulgar din 2024 reflectă structura și funcționarea unei democrații parlamentare moderne, cu o separație clară a puterilor și un rol important al partidelor politice și al instituțiilor democratice.

Cine este Maria Gabriel?

Maria Gabriel este o politiciană bulgară cunoscută pentru rolul său semnificativ în politica europeană. Născută pe 20 mai 1979, ea este membră a partidului politic bulgar GERB (Cetățeni pentru Dezvoltarea Europeană a Bulgariei) și a Partidului Popular European (PPE) la nivel european.

Maria Gabriel a fost aleasă pentru prima dată în Parlamentul European în 2009 și a fost realeasă în 2014. În timpul mandatului său ca eurodeputat, ea s-a concentrat pe probleme legate de dezvoltarea regională, drepturile femeilor, protecția copiilor și securitatea cibernetică.

În iulie 2017, Maria Gabriel a fost numită comisar european pentru economia și societatea digitale în cadrul Comisiei Europene conduse de Jean-Claude Juncker. În această funcție, ea a avut un rol cheie în promovarea agendei digitale a UE, inclusiv în domenii precum inteligența artificială, securitatea cibernetică și economia digitală.

În 2019, după ce Ursula von der Leyen a devenit președinta Comisiei Europene, Maria Gabriel a fost numită comisar european pentru inovare, cercetare, cultură, educație și tineret. În această poziție, ea a lucrat pentru a consolida ecosistemul european de cercetare și inovare, a promova educația și formarea la nivel european și a sprijini cultura și diversitatea culturală în UE.

Maria Gabriel este recunoscută pentru angajamentul său în promovarea egalității de gen, a educației și a inovării. Ea a primit mai multe distincții pentru munca sa, inclusiv titlul de „Femeia Anului” în Bulgaria în 2010 și „Eurodeputatul Anului” în categoria egalitatea de gen în 2016.

Maria Gabriel rămâne o figură influentă în politica europeană, cu un accent deosebit pe digitalizare, inovare și educație.

Actuala șefă a Guvernului de la Sofia a lucrat în mod constant la Strategia Dunării ca un subiect strategic important pentru UE, pe baza abordării „de jos în sus”.

Maria Gabriel, în calitate de comisar european pentru inovare, cercetare, cultură, educație și tineret, a exprimat poziții aliniate cu cele ale Uniunii Europene în ceea ce privește invazia militară rusă în Ucraina. Ea susține poziția UE, care condamnă ferm agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei și susține suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei.

Uniunea Europeană a impus sancțiuni semnificative împotriva Rusiei ca răspuns la invazia sa în Ucraina și a oferit sprijin politic, financiar și umanitar Ucrainei. Ca membru al Comisiei Europene, Maria Gabriel a susținut aceste măsuri și a promovat eforturile UE de a răspunde la criza provocată de agresiunea rusă.

Crize politice

În perioada 2020-2024, Bulgaria a trecut printr-o serie de crize politice care au afectat stabilitatea guvernamentală și au condus la numeroase alegeri anticipate.

Criza a început în vara anului 2020, când în Bulgaria au izbucnit proteste masive împotriva corupției guvernamentale și a lipsei de reforme judiciare. Protestatarii au cerut demisia guvernului condus de prim-ministrul Boyko Borisov și a procurorului general Ivan Geshev. Deși protestele nu au dus la schimbări imediate în guvern, ele au subminat încrederea în actuala administrație și au pregătit scena pentru instabilitatea politică ulterioară.

În aprilie 2021, alegerile parlamentare nu au reușit să producă un guvern stabil, ceea ce a dus la alegeri anticipate în iulie 2021. Nici aceste alegeri nu au reușit să rezolve impasul politic, ceea ce a condus la o a treia rundă de alegeri în noiembrie 2021. În ciuda speranțelor că aceste alegeri vor aduce stabilitate, rezultatele au fost din nou inconcludente, ceea ce a menținut țara într-o stare de incertitudine politică.

În cele din urmă, în decembrie 2021, s-a format o coaliție guvernamentală între partidul anti-corupție „Continuăm Schimbarea”, Partidul Socialist Bulgar, Partidul Democrat pentru Responsabilitate, Solidaritate și Toleranță (ITN) și alte partide mai mici. Cu toate acestea, această coaliție s-a dovedit a fi fragilă, cu tensiuni interne și dezacorduri asupra unor probleme cheie.

În plus față de instabilitatea politică, Bulgaria a fost, de asemenea, afectată de o criză energetică și de inflație în 2022, exacerbată de războiul din Ucraina și sancțiunile împotriva Rusiei. Aceste probleme economice au pus o presiune suplimentară asupra guvernului și au contribuit la nemulțumirea publică.

În ansamblu, perioada 2020-2024 a fost una de instabilitate politică pentru Bulgaria, cu proteste, alegeri repetate și coaliții fragile care au evidențiat diviziunile profunde din societatea bulgară și dificultățile de a forma guverne stabile într-un context politic și economic dificil.

Share our work
Jens Stoltenberg: membrii NATO sunt responsabili de lipsa de armament a Ucrainei

Jens Stoltenberg: membrii NATO sunt responsabili de lipsa de armament a Ucrainei

În conferința de presă susținută joi, 14 martie 2024, după lansarea ultimului său raport anual, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a afirmat că membrii alianței sunt răspunzători de lipsa de armament a Ucrainei. Conform acestuia, problema cea mai mare nu este lipsa capacităților militare sau financiare, ci a voinței politice din partea statelor aliate.

Acesta a avertizat că apatia politică față de Ucraina are consecințe pe front în fiecare zi, fiind cauza pentru care Rusia a reușit să avanseze în ultimele luni. În timpul discursului, a făcut încă un apel urgentând membrii NATO să trimită mai multă amuniție. La sfârșitul lunii februarie, și președintele ucrainean Volodimir Zelenski a cerut aliaților să livreze ajutor militar statului, ale căror forțe armate sunt în prezent nevoite să își raționalizeze stocurile de armament pe frontul de est.

Mesajul lui Stoltenberg vine în contextul în care Congresul Statelor Unite continuă să amâne aprobarea unui sprijin militar în valoare de 60 miliarde de dolari pentru Ucraina, sub presiunile negative crescânde ale Republicanilor. Totuși, în decursul zilei de marți, SUA au anunțat că vor trimite Ucrainei un nou pachet militar în valoare de 300 milioane dolari, conținând ammuniție, rachete și rachete anti-aeriene. Acesta ar reprezenta prima livrare de arme în Ucraina din partea SUA în ultimele trei luni și, conform consilierului pentru securitate națională, Jake Sullivan, este departe de a fi suficientă pentru a întruni nevoile Ucrainei pentru o perioadă semnificativă.

În același timp, a fost anunțat faptul că Uniunea Europeană nu va mai contribui la Fondul de Asistență pentru Ucraina strict sub formă de bani. Miercuri, 13 martie, liderii EU au convenit asupra unui fond de 5 miliarde euro pentru susținerea unor noi expedieri de arme către Ucraina – totuși, acesta nu presupune explicit noi contribuții financiare din partea statelor, ci ia în calcul și contribuțiile individuale de armament. În plus, câteva state membre ale Uniunii Europene s-au pronunțat împotriva planului Comisiei de a folosi profiturile generate de înghețarea activelor rusești pentru a cumpăra arme pentru Ucraina.

În final, liderul NATO a avetizat și asupra faptului că, în 2023, numai 11 state membre NATO au atins sau au depășit obiectivul de 2% din PIB alocat apărării. Acesta a reiterat importanța investițiilor naționale în apărare și securitate, într-un context global ce prezintă riscuri emergente în diverse arii, pe lângă războiul Rusiei în Ucraina: instabilitate crescândă în Orientul Mijlociu, competiție din partea statelor autoritare, atacuri cibernetice, schimbări climatice etc.

Share our work