Analiză: Ucraina și R. Moldova au mutat tare în „războiul nevăzut” contra Rusiei în 2017

Analiză: Ucraina și R. Moldova au mutat tare în „războiul nevăzut” contra Rusiei în 2017

Premierul Republicii Moldova, Pavel Filip (stânga) și președintele Ucrainei, Petro Poroșenko

Relațiile Ucrainei și R. Moldova cu Rusia merg spre o acutizare din ce în mai pronunțată. Câteva inițiative legislative au țintit să blocheze Moscova pe mai multe paliere și să îi diminueze influența. În Ucraina, dar și R. Moldova s-a mers multidirecțional și câteva aspecte se pot evidența. Unul dintre cel mai important este cel economic. Ucraina a reușit aproape în totalitate să își curețe sistemul bancar de bănci rusești. Pe rând, acestea au început să-și vândă acțiunile și activele dintr-o Ucraina tot mai ostilă acestor companii, cu precădere în 2017.

La rândul său, Chișinăul începe să facă același lucru. Sigur, cumva forțat de Occident și creditorii internaționali, guvernul s-a dat în sfârșit din calea achiziționarea băncii Victoria Bank, una dintre cele mai controversate ca și aparație și funcționare de-a lungul anilor. Acționariatul majoritar a fost preluat de către Banca Transilvania și BERD.

Cele două au achiționat la finele lui 2017 pachetul majoritar de 66% din totalul acțiunilor. Se așteaptă ca și pachetul minoritar să fie achiționat tot de acest tandem. Mișcarea este una strategică de a face infuzii de bune practici de tip europene într-o sistem bancar bolnav cronic al R. Moldova din care în anii trecuți a fost celebrul „miliard de dolari” sub privirea și complicitatea autoritățile transpartinice.

Mai mult, BERD nu a confirmat, dar nici nu a confirmat recent, după venirea reprezentanților săi la Chișinău, că ar fi interesate de achiționarea primelor două bănci din Moldova – Agroindbank și Moldinconbank.

Nu în ultimul rând, chiar dacă mai conturat pentru Chisinau decat pentru Kiev, interesul cautarii resurselor energetice alternative a intrat pe ultima suta de metri.

La finalul acestui an, Republica Moldova ar fi deja conectat la sistemul european energetic prin intermediul gazoductului Iași-Ungheni-Chișinău. La fel se poate întâmpla și cu electricitatea ce ar urma să vină prin legarea la liniile de înaltă tensiune din România.

Acest lucru ar ținti două chestiuni importante: ar oferi Chisinaului o noua sursa energetica si o mult mai mare marja de negociere a contractului de livrare a gazelor cu Rusia ce expira in 2019.

În ceea ce privește energia electrica, acest lucru ar avantaja din nou Chisinaul care se aprovizioneaza cu curent electric din stanga Nistrului de la centrala de la Cuciurgan si menține astfel funcțională economia entității separatiste cu capitala la Tiraspol.

De asemenea, deschiderea unor noi puncte de control comun la frontieră între Republica Moldova și Ucraina a determinat reacții puternice din partea Moscovei și Tiraspolului care au acuzat o „sugrumare” economică premidată a regiunii.

Dimensiunea mediatică

Ucraina lucrează deja de ani buni de zile la combaterea propagandei rusești și de închiderea supapei de transmisie și funcționare a media rusești de pe teritoriul său. Și din punct de vedere legislativ decidenții de la Kiev au lucrat în acest sens, iar Ucraina a reușit în măsură rezonabilă să aibă rezultate palpabile în acest sens.

Pe de altă parte, Republica Moldova este oarecum mai nouă în acest domeniu. Politicienii de la guvernare din Chisinau au fost constransi de o serie de factori sa acest pas. Cel mai important a fost cel al alegerilor, astfel că patronatul fortelor proeuropene a fost mai mult presat decât determinat să se alăture acestei lupte anti-propagandă. Aceștia au achiesat în plin an electoral decisiv și mai ales la presiunea Washingtonului. De altfel singurul buton care funcționează de facto la Chișinău.

Retransmiterea posturilor rusești principale se face și prin intermediul omologelor lor de la Chișinău, așadar s-a făcut o amputare din zona economică pentru un câștig politic al PD-ului care controlează direct sau prin interpuși aceste televiziuni.

În data de 22 decembrie 2017, Parlamentul menținut votul asupra Legii nr.257, numită și „legea anti-propagandă”, remisă spre reexaminare de președintele prorus Igor Dodon. În cele din urmă, cu toată opoziția sa, Dodon a fost din nou suspendat, astfel că Parlamentul a putut merge și mai departe cu această lege care în fapt interzice retransmiterea programelor rusești cu caracter politico-militar în Republica Moldova.

Din 12 februarie, legea anti-propagandă și-a intrat pe deplin în rol, iar autoritățile par că vor ca aceasta să fie și aplicată. O serie de amenzi au curs în rândul instituțiilor media care nu s-au conformat. Acest lucru a reușit să stârnească și amenințări cu nesupunerea civică în fieful prorusesc de la Comrat din UTA Găgăuzia.

Cu toate acestea, asta nu înseamnă că R. Moldova fi ferită de propagandă, acolo unde cea politică internă se va ascuți odată cu aproapiere alegerilor parlamentare din toamnă.

De asemenea, în ultimele șase luni, Republica Moldova a interzis accesul pe teritoriul său a mai multor jurnaliști ruși de la posturile subordonate editorial Kremlinului. Unii dintre ei au desfășurat acitivități de propagandă și defăimare în Ucraina, țară de o teritoriul căreia au fost expulzați sau au primit interdicții.

Rusia a calificat aceste acțiuni conjugate la Chișinău drept „rusofobie”, precizând că acestea lovesc în interesele minorității ruse din aceste țări. Mai mult, Duma de Stat a adoptat diverse declarații pe acest subiect ce ulterior au fost transmise ca plângeri către instituțiile europene de apărare a drepturilor omului și a valorilor democratice.

Dimensiunea militară

În aceasta zonă, lucrurile se precipită. Miza securitară este mult mai mare, iar Rusia nu va renunța la influența sa atât de ușor.

Cu toate acestea, Ucraina a făcut pași importanți în 2017 pentru a putea achiziționa sau primi armament letal cu care să se apere de separatiștii ruși susținuți de Moscova.

Mai mult, președintele de la Kiev Petro Poroșenko a promulgat chiar astăzi, 20 februarie, așa numita „lege a reintegrării”. Documentul etichetează ca „teritorii temporare ocupat” toate zonele care nu sunt controlate de la Kiev și îl împuternicește pe președinte să folosească forța armată în interiorul țării. Este oferit astfel un cadrul legal pentru a intra efectiv cu armata în regiunea separatistă de Est, dar și în Ucraina, chiar dacă acesta ar echivala cu o declarație de război împotriva Rusiei.

„Această lege consolidează în mod substanțial baza legală pentru folosirea forțelor armate ucrainene și a altor organe de drept pentru apărarea statului nostru, în același timp stabilește reguli pentru protecția drepturilor și libertăților civililor”, a declarat Poroșenko, care a semnat documentul, relatează Tass. Procedura a fost difuzată în direct de către posturile de televiziune din Ucraina.

De asemenea, legea prevede înființarea unui centrul de comandă comun al tuturor forțelor armate ucrainene pentru a controla toate unitățile militare și administrația militară-civilă din zona de conflict. În plus, toate referințele la Acordurile de la Minsk au fost eliminate din document.

Textul legii prevede că Rusia este „stat agresor” în cadrul conflictului din estul Ucrainei și că anumite teritorii din regiunea Donbas sunt ocupate ilegal de către trupe regulate și fără însemne ale Rusiei.

Legea numărul 7163 mai spune că Rusia este pe deplin responsabilă pentru asigurarea drepturilor omului în rândul populației civile ocupate și pentru asigurarea unui nivel de trai adecvat pentru cei care locuiesc în teritoriile pe care Kremlinul le ocupă. Prin această lege se oferă bază legală forțelor armate ucrainene de-a lungul liniei de front cu Donbas fără declararea legii legii marțiale.

Se ascut cuțitele

Totuși, noua lege nu numește ostilitățile din Donbas un război împotriva Rusiei. În schimb, documentul se referă în mod repetat la „luarea de măsuri pentru asigurarea securității și apărării naționale și respingerea și descurajarea agresiunii armate a Federației Ruse în Donetsk și în regiunile Luhansk”.

Mai mult de atât, noua lege sporește prerogativele președintelui Petro Poroșenko. Astfel, șeful statului ucrainean va putea să stabilească granițele teritoriilor ocupate, termenii exacți ai operațiunilor militare și să definească limitele unei „zone sigure” adiacentă zonei de operațiuni militare.

Astfel, președintele va avea dreptul să folosească forțele armate, inclusiv pentru eliberarea teritoriilor din estul țării, fără aprobarea Parlamentului.

De asemenea, Ucraina se înarma la vară cu rachete de tip Javelin sunt o generație avansată de armament portabil de generația a treia și este cunoscută pentru orientarea automată a țintei în infraroșu, care îi eliberează pe operatorul său de necesitatea de a ghida în mod activ un proiectil într-o țintă printr-o rază laser sau un fir după împușcare.

Focosul rachetelor Javelin este capabil să distrugă tancurile moderne atacându-le de deasupra și poate fi folosit și pentru a distruge fortificațiile inamice. În acest context, pe 21 decembrie 2017, președintele american Donald Trump a semnat, de asemenea, un proiect de lege privind creditele de apărare din SUA pentru anul fiscal 2018, care alocă în special pachetului de ajutor militar de 350 milioane de dolari american pentru Ucraina.

Antrenamente reluate cu NATO

Cele circa 200 de exerciții militare efectuate în 2017 de către militari ruși și cei separatiști subordonați Tiraspolui au pus seriore probleme la Chișinău.

În paralel, pe aproape tot parcursul anului 2017, președintele prorus Igor Dodon a blocat antrenarea Armatei naționale a R. Moldova. Acest lucru a dus evident la perimarea capacităților de luptă a militarilor moldoveni.

După ieșirea din această situație și prima suspendare a lui Dodon, la Ministerul Apărării de la Chișinău a ajuns în toamna lui 2017 Eugen Sturza, un politician tânăr cu viziune apropiate de UE și NATO. Astfel, una dintre primele sale măsuri au fost să reia participarea militarilor moldoveni la exercițiile internaționale.

Cu puțin înainte de venire lui Sturza la minister, premierul Pavel Filip a insistat și militarii moldoveni au participat în Ucraina la exercițiul internațional denumit „Rapid Trident 2017” din septembrie 2017.

Ceva mai recent, un contigent de 60 de militari moldoveni au participat și la exercițiul „Platinium Eagle” ce s-a desfășurat între 11 și 17 februarie la Centrul de Instruire Babadag din România. Astfel, militarii moldoveni au reluat exercițiile de interoperabilitate făcute după standardele NATO.

Nu un ultimul rând, România și R. Moldova au convenit, după vizita ministrului român al Apărării Mihai Fifor, crearea unui batalion comun format din militarii de pe ambele maluri ale Prutului.

Aceste dimensiuni economică, mediatică și militară vin să completeze un tablou de închidere și respingere a influenței ruse din aceste țări. Totuși, legăturile de afaceri de zeci de ani și interesele politice fluctuante suprapuse pe veșnica corupție și mimare a reformelor de ochii Occidentului fac ca aceste măsuri să nu își urmărească potențialul real atât la Chisișinău, cât și la Kiev.

Trendul de aplicare a acestei strategii se va intensifica și pe parcursul anului electoral 2018 la Chișinău și 2019 la Kiev, acolo unde loc atât alegeri prezidențiale, cât și parlamentare.

Corespodență de la Chișinău pentru Karadeniz Press, Mădălin Necșuțu

Share our work
ANALIZĂ: Cum pune Rusia paie pe foc la Comrat în „rebeliunea” contra Chișinăului

ANALIZĂ: Cum pune Rusia paie pe foc la Comrat în „rebeliunea” contra Chișinăului

Bașcanul Găgăuziei, Irina Vlah, încadrată de președintele R. Moldova Igor Dodon și ambasadorul rus la Chișinău, Farit Muhametșin

Bătălia politico-mediatică dintre Chișinău și Moscova s-ar putea amplifica și își mută centru de greutate într-o zonă în care Moscova are toate butoanele necesare pentru destabilizarea R. Moldova. Este vorba minorități și mai precis despre UTA Găgăuzia, regiune care începe să joace un rol din ce în ce mai greu în tot mai tensionatele relații dintre state.

Cu o populație și clasă politcă covârșitor favorabilă Rusiei, problemele s-ar putea acutiza pentru Chișinău, în cazul în care Rusia va apasa și mai tare acest punct de presiune. Modul de operare este același din partea Moscovei: o periferie minoritară strigă după ajutor, iar centrul intervine în favoarea etnicilor ruși sau a minorităților proruse de pe teritoriul altor state.

Așa se întâmplă și în cazul Găgăuziei, care devine tot mai vocală în tendințele sale centrifuge față de Chișinău.

Răzmerița de la Comrat a început odată cu intrarea în vigoare a modificărilor aduse Codului Audiovizualului, cunoscută mai larg drept „legea anti-propagandă”, care anulează transmisia programelor informative și de analiză politică în Republica Moldova.

Rusia nu este semnatară a Convenţiei Europeane privind Televiziunea Transfrontalieră în domeniul retransmiterii programelor unei țări peste hotare, motiv pentru care intră sub incidența acestei legi.

Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) a aplicat, în cadrul ședinței din 12 februarie curent, amenzi de câte 5.000 de lei moldovenești mai multor posturi de televiziune, radio și distribuitori de servicii pentru neprezentarea noilor concepții generale a serviciilor de programe, așa cum prevedea decizia CCA din 15 ianuarie 2018.

Printre acestea s-au aflat și o serie de instituții media din Găgăuzia. Amenzile pot merge gradual și se poate ajunge chiar la pierderea licenței.

Amendamentele la Codul Audiovizaului, cunoscute ca Legea anti-propagandă, au fost adoptate de Parlamentul de la Chișinău pe 7 decembrie 2017 și a intrat în vigoare pe 12 februarie.

Conform acestora, posturile de televiziune şi de radio din Republica Moldova pot să difuzeze programe de ştiri, informativ-analitice, politice şi militare doar SUA, UE şi Canada, precum şi din ţările care au ratificat Convenţia Europeană privind Televiziunea Transfrontalieră.

Pentru încălcarea acestor prevederi este prevăzută o amendă în valoare între 40.000 și 70.000 lei moldovenești Pentru încălcarea repetată, amenda ajunge la 100 de mii de lei, iar în final – retragerea licenţei de emisie.

De asemenea, PSRM susține că adevăratul scop al acestei legi ar fi eliminarea posturilor TV rusești de pe piața media din Republica Moldova. Cu toate acestea, PSRM care are afiliate și el o serie de posturi de televiziune, nu pomenește nici despre propaganda internă făcute de posturile TV controlate de politicieni.

Nesupunere față de Chișinău

Încă de dinainte de aplicarea legii, din decembrie 2017, Başcanul Găgăuziei, Irina Vlah, anunţa că UTA Găgăuzia nu se va conforma noilor prevederi ale Codului Audiovizualului, ce presupun ca emisiunile politico-analitice şi militare ruseşti să fie interzise pe posturile de televiziune din ţară, în vederea combaterii propagandei Federaţiei Ruse.

„Această decizie încalcă dreptul cetăţenilor Republicii Moldova la libera informare şi în mod special îi afectează auditoriul de limbă rusă din Găgăuzia”, preciza ea prin intermediul unui comunicat.

Rusia ațâță focul pe plan internațional

În paralel, Duma de Stat de la Moscova, împreună cu diplomația rusă au făcut mai multe demersuri pe lângă instituțiile internaționale occidentale de a interveni în acest demers al Chișinăului, considerat „rusofob” și care este, spuneau ei, îndreptat împotriva minoritarilor ruși sau rusofoni.

Reprezentantul permanent al Rusiei la OSCE, Aleksandr Lukaşevici, a cerut pe OSCE-ului 7 februarie „să dea o aprecierelegii de modificare a Codului audiovizualului (legea anti-propagandă) în Republica Moldova – care restricţionează difuzarea canalelor tv ruseşti.

Moscova caracterizează legea ca fiind discriminatorie la adresa mass-media ruse în Republica Moldova.

În paralel cu demersul dău deschis, Lukaşevici a adoptat o retorică și mai tăiasă pe contul său de Facebook cum forţele rusofobe din Parlamentul R. Moldova şi-au impus încă o dată voinţa asupra populaţiei, încălcând dreptul fundamental la acces liber la informaţie”.

Intervenția diplomației ruse „în apărarea” Găgăuziei

Pe tot acest fundal tensionat, diplomația rusă a ieșit la rampă joi și a afirmat că presa de limbă rusă este supusă unor presiuni foarte mari. Declarația îi aparține purtătoarei de cuvânt a MAE rus, Maria Zaharova.

Ea a susținut că aceste amendamente au „un caracter discriminatoriu şi unele posturi TV, în special Televiziunea publică din Găgăuzia, au avut deja de suferit de pe urma acestora”.

De altfel, posturile TV și radio din UTA Găgăuzia au anunțat că nu se vor conforma noii legi.

„În pofida declaraţiei deputaţilor Dumei de Stat privind inadmisibilitatea discriminării faţă de mass-media rusă în Moldova şi apelului către ONU, Consiliului Europei şi OSCE pentru a evalua legea adoptată în Moldova, comunitatea internaţională preferă să nu facă deocamdată nimic”, a declarat ea.

„Amendamentele adoptate de Parlamentul Republicii Moldova reprezintă un act de încălcare gravă a principiului internaţional fundamental al libertăţii şi exprimării opiniei, precum şi independenţei mass-media. Acţiunile autorităţilor Republicii Moldova sunt îndreptate spre legalizarea cenzurii şi curăţirea spaţiului informaţional al republicii de punctele de vedere care nu-i convin Chişinăului, ceea ce este inadmisibil în condiţiile unei societăţi democratice moderne”, a spus Zaharova, citat de agenția Infotag.

Declarațiile oficialul rus vin în contextul în care Bașcanul Găgăuziei, Irina Vlah, se află la un forum economic la Sankt Petersburg în Rusia.

Ce se întâmplă la Comrat

Pe fundalul sprijinului acordat de la Moscova, operatorii de cablu din Găgăuzia au precizat că nu se conforma legii și că licența lor a fost emisa de autoritățile locale de la Comrat, și nu de CCA-ul de la Chișinău.

Ștefan Piron, reprezentantul celui mai important operator de cablu din Găgăuzia, a declarat pentru portalul gagauzinfo.md că nimic nu s-a schimbat și că se operează ca și înainte de intrarea în funcțiune a legii pe 12 februarie.

Întrebat despre pericolele nesupunerii la această lege, acesta a spus că „nu există oameni nevulnerabili în acest stat” și că licența cu care operează este dată în baza legilor locale găgăuze.

În tot acest tăvălug al declarațiilor și acțiunilor etapizate, liderii din UTA Găgăuzia au reînceput să reînvie retorica separatistă față de Chișinău. Fie că este vorba despre acțiunile unioniste care deranjează la Comrat, fie că este vorba de apărarea intereselor rusești de orice fel însușite de valorile proprii de către etnicii găgăuzi, descendeți ai neamurilor turcice, dar cu vădit atașament de valorile și limba rusă.

Ceea ce este cert la Comrat este că s-a revenit la retorica anilor `90, privind posibilitatea activării clauzei de salvargare” și de desprindere a Găgăuziei, în cazul unei uniri a R. Moldova cu România. De altfel, deputați locali precum Nicolai Ivanciuc au adoptat rapid retorica tezelor rusești ventilate încă de pe vremea URSS în R. Moldova, cum că o eventuală unire ar însemna „război civil”.

În fapt, ne aflăm într-un an electoral, iar politicienii cu apucături cleptomane vor încerca din nou să ațâțe jocul discordiei în termenii binecunoscuți ai clivajului identitar, în lipsa unor proiecte contructive de dezvoltare. Evident, Rusia va sufla în el pentru a nu lasa să se stingă jarul care menține spiritele încinse într-o contraproductivitate perpetuă pentru cea mai săracă și coruptă țară a Europei.

Corespondență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu

Share our work
Negocierile Macedonia-Grecia dinamitate de amenințări cu moartea

Negocierile Macedonia-Grecia dinamitate de amenințări cu moartea

Nationaliștii-greci-se-opun-negocierilor-cu-Skopje

Nationaliștii-greci-se-opun-negocierilor-cu-Skopje

Grecia a lansat o investigaţie după ce ministrul său de externe, Nikos Kotzias, a primit o scrisoare de la surse necunoscute în care sunt ameninţaţi el şi familia lui în legătură cu eforturile de soluţionare a disputei ce vizează denumirea fostei republici Macedonia. Autorii scrisorii spun că au trei gloanţe pentru ministrul Kotzias, potrivit textului scrisorii trimise joi şefului diplomaţiei elene, a precizat Toskas la postul ANT1 TV, citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS.

Negocieri strategice

Kotzias conduce negocierile cu Macedonia pentru a rezolva disputa în legătură cu denumirea fostei republici iugoslave, dispută ce a obstrucţionat din anii 1990 obiectivele Macedoniei de a adera la NATO şi la Uniunea Europeană.

Grecia a obiectat la denumirea de Macedonia de când fosta republică s-a desprins din federaţia iugoslavă în 1991. Grecia are propriul teritoriu denumit Macedonia şi argumentează că folosirea aceluiaşi nume de către micul său vecin de la nord, împreună cu articole interpretabile din Constituţia sa, implică pretenţii asupra teritoriului grecesc.

Din cauza obiecţiilor Atenei, Macedonia a fost admisă la ONU cu denumirea provizorie de ”Fosta Republică Iugoslavă Macedonia” (FYROM, din engleză), care este numele său oficial la organizaţiile internaţionale.

Problema stârneşte pasiuni puternice în rândul grecilor, care consideră Macedonia, vechiul regat condus de către Alexandru cel Mare, că este parte integrală a patriei lor.

În opinia lui Toskas, trimiterea de scrisori de ameninţare către cei care încearcă să soluţioneze o problemă în mod onest este ”periculoasă”. Poliţia încearcă să-i identifice pe cei care i-au trimis scrisoarea ministrului Kotzias, a adăugat el.

Într-un interviu pentru Reuters difuzat recent, Kotzias a afirmat că o soluţie pentru soluţionarea disputei ar putea interveni până în iunie. ”Autorităţile din domeniul poliţiei au trecut la acţiune pentru a-i găsi pe cei care încearcă să inflameze situaţia”, a spus Nikos Toskas.

NATO susține negocierile

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a îndemnat Macedonia să-şi reglementeze diferendul cu Grecia. Conflictul privind numele oficial al fostului stat iugoslav opune cele două ţări de peste 25 de ani şi nu i-a permis până acum aderarea la Alianţa Nord-Atlantică. Recent, zeci de mii de naționaliști greci au ieșit în stradă la îndemnul partidelor extremiste finanțate de Kremlin.

Aproximativ 90.000 de persoane au manifestat împotriva menţinerii în viitor a denumirii de ”Macedonia” de către fosta republică iugoslavă, duminică la Salonic (nord), capitala Macedoniei greceşti, în timp ce Atena şi Skopje îşi intensifică eforturile pentru soluţionarea acestei vechi dispute dintre cele două state vecine, transmite Agerpres. Apelul la manifestaţie a fost lansat de grupări naţionaliste, dintre care multe de extrema-dreaptă, precum şi de partidul neonazist Zori Aurii, de preoţi şi de delegaţii din diaspora.

Adunarea, la care unii membri au venit îmbrăcaţi în costume tradiţionale sau antice, s-a desfăşurat pe o largă întindere la malul mării, în jurul statuii lui Alexandru cel Mare, cel mai celebru rege al Macedoniei antice (356-323 î.Hr.), mândria naţională a grecilor, care este revendicat şi de către fosta republică iugoslavă Macedonia.

Încurajări din partea NATO

„Consider încurajatoare recentele progrese şi vă cer să profitaţi de această şansă de a merge înainte”, le-a pus Jens Stoltenberg deputaţilor din parlamentul de la Skopje, în cadrul vizitei de două zile pe care o efectuează în ţara balcanică. „Uşa NATO este deschisă pentru noi membri”, a adăugat el.

Așa cum, recent, relata agenția de știri Karadeniz Press, ministrul rus de Externe consideră că reluarea negocierilor privind numele oficial al Republicii Macedonia are legătură cu dorinţa Statelor Unite de a aduce această ţară în NATO. Serghei Lavrov a precizat că Grecia nu ar trebui să facă concesii întrucât este deja membră a Alianței. Oficialul rus a declarat că negocierile privind această chestiune au fost într-o „stare de semi-inerţie” pentru o lungă perioadă de timp, fiind reanimate doar de dorinţa Statelor Unite de a integra Republica Macedonia în NATO, informează presa elenă. „Este clar pentru toţi că există o accelerare a negocierilor după o lungă pauză – nu este vorba despre o reconciliere a celor două popoare balcanice, ci despre dorinţa unuia dintre ele de a deveni membru NATO”, a declarat Lavrov, potrivit agenţiei de ştiri Novinite.

Disputa cu Grecia

Macedonia, fostă republică iugoslavă independentă din 1991, este candidată la NATO din 2008, dar nu poate trece de veto-ul Greciei, stat membru al Alianţei, şi întâmpină aceeaşi problemă şi pe drumul său către Uniunea Europeană. Motivul este că Atena nu este de acord ca micul stat să poarte numele Macedonia, pe care îl consideră ca aparţinând exclusiv uneia dintre provinciile sale nordice, dar, mai mult, se teme ca această denumire să nu ascundă ambiţia unor revendicări teritoriale legate de o regiune a sa unde se află, între altele, porturile Salonic şi Kavala. Cele două ţări îşi dispută de asemenea patrimoniul istoric al regiunii, îndeosebi pe Alexandru cel Mare şi tatăl acestuia, Filip al II-lea al Macedoniei.

Totuşi, după ani de tensiuni, plecarea de la putere a dreptei naţionaliste şi instalarea, la Skopje, a unei coaliţii conduse de social-democraţii lui Zoran Zaev au determinat anul trecut o apropiere a relaţiilor dintre cele două ţări, care şi-au reluat dialogul. Miercuri, emisarul ONU care se ocupă de acest diferend, Matthew Nimetz, s-a declarat „foarte optimist” în legătură cu mersul lucrurilor, după discuţii la New York cu reprezentanţi ai tuturor părţilor. Numele oficial al statului din Balcani aşa cum este înscris în rândurile Naţiunilor Unite rămâne Fosta Republică Iugoslavă Macedonia (FYROM).

Problema minorității albaneze

Minoritatea albaneză constituie aproape un sfert din populaţia de 2,1 milioane a Macedoniei. Albanezii sunt majoritari local în nord-vestul ţării. Naţionaliştii macedoneni se tem de posibilitatea creării unor diviziuni pe criterii etnice.

Preşedintele Macedoniei, Gjorge Ivanov, a refuzat miercuri să promulge o lege adoptată de Parlament, prin care albaneza ar fi devenit a doua limbă oficială a ţării, informează agențiile de presă internaționale, prluate de Agerpres. Şeful statului a blocat astfel, temporar, o parte a acordului pe care se bazează coaliţia premierului Zoran Zaev. „Legea introduce un paralelism costisitor la toate nivelurile administraţiei, ducând la blocarea şi disfuncţionalitatea lor completă”, a declarat preşedintele.

Partidul social democrat al lui Zaev şi reprezentanţii etnicilor albanezi au format o alianţă care a răsturnat de la putere partidul naţionalist VMRO al lui Ivanov, după 11 ani. Statutul limbii albaneze a fost o promisiune importantă din partea premierului, în schimbul sprijinului indispensabil din partea parlamentarilor albanezi. Dacă Parlamentul aprobă din nou legea, preşedintele este obligat să o promulge, permiţând astfel etnicilor albanezi să îşi folosească limba maternă în toate instituţiile de stat.

Anul trecut, o instanţă din Macedonia a condamnat la închisoare 33 de etnici albanezi pentru implicarea în atacuri armate comise în anul 2015, soldate cu moartea a 22 de persoane. Şapte dintre condamnaţi au primit detenţie pe viaţă.

Cei 33 de etnici albanezi fac parte dintr-un grup care pe 9 mai 2015 a fost implicat în schimburi de focuri cu poliţia, în oraşul macedonean Kumanovo. Opt agenţi de poliţie s-au numărat printre cele 22 de persoane decedate în aceste incidente armate. Alte zeci de persoane au fost rănite. Toţi condamnaţii sunt etnici albanezi din Macedonia sau Kosovo. (M.A.B.)

Share our work
NATO încurajează Macedonia în relația cu Atena – Mai rămâne problema minorității albaneze

NATO încurajează Macedonia în relația cu Atena – Mai rămâne problema minorității albaneze

Balcanii, bantuiti de himerele conflictelor interetnice

Balcanii, bantuiti de himerele conflictelor interetnice

La scurt timp după ce Kremlinul a arătat că are tot interesul să dinamiteze negocierile dintre Skopje și Atena, Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a îndemnat Macedonia să-şi reglementeze diferendul cu Grecia. Conflictul privind numele official al fostului stat iugoslav opune cele două ţări de peste 25 de ani şi nu i-a permis până acum aderarea la Alianţa Nord-Atlantică. Dar, pe lângă problemele cu Grecia, Skopje se mai confruntă și cu cea a minorității albaneze.

„Consider încurajatoare recentele progrese şi vă cer să profitaţi de această şansă de a merge înainte”, le-a pus Jens Stoltenberg deputaţilor din parlamentul de la Skopje, în cadrul vizitei de două zile pe care o efectuează în ţara balcanică. „Uşa NATO este deschisă pentru noi membri”, a adăugat el.

Așa cum, recent, relata agenția de știri Karadeniz Press, ministrul rus de Externe consideră că reluarea negocierilor privind numele oficial al Republicii Macedonia are legătură cu dorinţa Statelor Unite de a aduce această ţară în NATO. Serghei Lavrov a precizat că Grecia nu ar trebui să facă concesii întrucât este deja membră a Alianței. Oficialul rus a declarat că negocierile privind această chestiune au fost într-o „stare de semi-inerţie” pentru o lungă perioadă de timp, fiind reanimate doar de dorinţa Statelor Unite de a integra Republica Macedonia în NATO, informează presa elenă. „Este clar pentru toţi că există o accelerare a negocierilor după o lungă pauză – nu este vorba despre o reconciliere a celor două popoare balcanice, ci despre dorinţa unuia dintre ele de a deveni membru NATO”, a declarat Lavrov, potrivit agenţiei de ştiri Novinite.

Disputa cu Grecia

Macedonia, fostă republică iugoslavă independentă din 1991, este candidată la NATO din 2008, dar nu poate trece de veto-ul Greciei, stat membru al Alianţei, şi întâmpină aceeaşi problemă şi pe drumul său către Uniunea Europeană. Motivul este că Atena nu este de acord ca micul stat să poarte numele Macedonia, pe care îl consideră ca aparţinând exclusiv uneia dintre provinciile sale nordice, dar, mai mult, se teme ca această denumire să nu ascundă ambiţia unor revendicări teritoriale legate de o regiune a sa unde se află, între altele, porturile Salonic şi Kavala. Cele două ţări îşi dispută de asemenea patrimoniul istoric al regiunii, îndeosebi pe Alexandru cel Mare şi tatăl acestuia, Filip al II-lea al Macedoniei.

Totuşi, după ani de tensiuni, plecarea de la putere a dreptei naţionaliste şi instalarea, la Skopje, a unei coaliţii conduse de social-democraţii lui Zoran Zaev au determinat anul trecut o apropiere a relaţiilor dintre cele două ţări, care şi-au reluat dialogul. Miercuri, emisarul ONU care se ocupă de acest diferend, Matthew Nimetz, s-a declarat „foarte optimist” în legătură cu mersul lucrurilor, după discuţii la New York cu reprezentanţi ai tuturor părţilor. Numele oficial al statului din Balcani aşa cum este înscris în rândurile Naţiunilor Unite rămâne Fosta Republică Iugoslavă Macedonia (FYROM).

Problema minorității albaneze

Minoritatea albaneză constituie aproape un sfert din populaţia de 2,1 milioane a Macedoniei. Albanezii sunt majoritari local în nord-vestul ţării. Naţionaliştii macedoneni se tem de posibilitatea creării unor diviziuni pe criterii etnice.

Preşedintele Macedoniei, Gjorge Ivanov, a refuzat miercuri să promulge o lege adoptată de Parlament, prin care albaneza ar fi devenit a doua limbă oficială a ţării, informează agențiile de presă internaționale, prluate de Agerpres. Şeful statului a blocat astfel, temporar, o parte a acordului pe care se bazează coaliţia premierului Zoran Zaev. „Legea introduce un paralelism costisitor la toate nivelurile administraţiei, ducând la blocarea şi disfuncţionalitatea lor completă”, a declarat preşedintele.

Partidul social democrat al lui Zaev şi reprezentanţii etnicilor albanezi au format o alianţă care a răsturnat de la putere partidul naţionalist VMRO al lui Ivanov, după 11 ani. Statutul limbii albaneze a fost o promisiune importantă din partea premierului, în schimbul sprijinului indispensabil din partea parlamentarilor albanezi. Dacă Parlamentul aprobă din nou legea, preşedintele este obligat să o promulge, permiţând astfel etnicilor albanezi să îşi folosească limba maternă în toate instituţiile de stat.

Anul trecut, o instanţă din Macedonia a condamnat la închisoare 33 de etnici albanezi pentru implicarea în atacuri armate comise în anul 2015, soldate cu moartea a 22 de persoane. Şapte dintre condamnaţi au primit detenţie pe viaţă.

Cei 33 de etnici albanezi fac parte dintr-un grup care pe 9 mai 2015 a fost implicat în schimburi de focuri cu poliţia, în oraşul macedonean Kumanovo. Opt agenţi de poliţie s-au numărat printre cele 22 de persoane decedate în aceste incidente armate. Alte zeci de persoane au fost rănite. Toţi condamnaţii sunt etnici albanezi din Macedonia sau Kosovo. (M.A.B.)

Share our work
Axa Moscova-Ankara, zguduită de conflictul sirian. Kurzii amenință cu ștergerea ”flagelului turc”

Axa Moscova-Ankara, zguduită de conflictul sirian. Kurzii amenință cu ștergerea ”flagelului turc”

Fortele kurde din Siria, aliate ale SUA

Fortele kurde din Siria, aliate ale SUA

Forţele kurde din nordul Siriei vor „curăţa” zona de „flagelul” turc, a declarat Sipan Hemo, liderul miliţiei kurde Unităţile de Protecţie Populară (YPG), citat de agenția KARADENIZ PRESS. Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a promis marţi că va termina cu ‘cuiburile de terorişti’ în regiunile din nordul Siriei controlate de grupările kurde considerate drept ‘teroriste’ de către Ankara. ‘Mâine, în ziua următoare, în scurt timp, ne vom debarasa de cuiburile teroriste din Siria, începând cu Minbej şi Afrin’, a declarat Erdogan într-un discurs adresat deputaţilor din partidul său la Ankara.

Moscova și Ankara nu au reușit să ajungă la un numitor comun privind participarea kurzilor în procesul de negocieri de la Soci, reuniune programată între 29 şi 30 ianuarie 2018.

Armată teroristă

Minbej şi Afrin sunt două regiuni controlate de Unităţile de Apărare a Poporului Kurd (YPG), considerate de Turcia drept o extensie în Siria a Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), o organizaţie calificată drept ‘teroristă’ de Ankara şi aliaţii ei occidental, transmite Agerpres. Turcia a reacţionat vehement la anunţul făcut duminică de către SUA privind crearea unei ‘forţe frontaliere’, compusă în parte din YPG, pentru a ‘împiedica o recrudescenţă a jihadiştilor’ Statului Islamic în nordul Siriei.

Erdogan, de teama că aceste grupuri kurde se vor stabili pentru o lungă perioadă la porţile Turciei, a ameninţat luni că va ‘ucide în faşă această armată teroristă’, care ar urma să numere circa 30.000 de combatanţi, potrivit SUA. El a asigurat de asemenea că armata turcă este ‘pregătită’ să lanseze o operaţiune ‘în orice moment’ împotriva miliţiilor kurde la Afrin şi Minbej. Întrebat marţi de jurnalişti despre o posibilă colaborare a armatei turce cu rebeli sirieni într-o astfel de operaţiune, Erdogan a răspuns afirmativ, fără a oferi mai multe detalii.

Presedintele turc Recep Tayyip Erdogan forteaza mana lui Vladimir Putin

Presedintele turc Recep Tayyip Erdogan forteaza mana lui Vladimir Putin

Erdogan părăște SUA, la NATO

Mai mult, el a cerut marţi NATO, organizaţie din care fac parte Turcia şi SUA, să se pronunţe în această problemă. ‘Trebuie să luaţi poziţie pentru unul din partenerii voştri în caz de agresiune la frontieră. Dar până acum, ce atitudine aţi adoptat?’, s-a arătat deranjat preşedintele Erdogan, afirmând că şeful Statului Major turc, Hulusi Akar, va aborda acest subiect marţi cu aliaţii Turciei în timpul unei întâlniri a NATO la Bruxelles.

Potrivit agenţiei de presă Anadolu, o întâlnire bilaterală va avea loc între Akar şi omologul său american Joseph Dunford pentru a discuta despre această ‘forţă frontalieră’. ‘Nu vom permite ca YPG (…) să fie sprijinită şi înarmată sub pretextul unui ‘parteneriat operaţional”, a declarat Akar marţi, potrivit Anadolu.

Sfidarea kurdă: Erdogan e DAESH

Forţele kurde din nordul Siriei vor „curăţa” zona de „flagelul” turc, a declarat Sipan Hemo, liderul miliţiei kurde Unităţile de Protecţie Populară (YPG), după ce liderul de la Ankara, Recep Tayyip Erdogan, a ameninţat că va lansa o operaţiune militară împotriva kurzilor sirieni, informează mass-media regională. Hemo a declarat într-un interviu pentru agenţia kurdă de ştiri ANF că miliţia YPG este pregătită să apere nordul Siriei în faţa eventualei ofensive turce.

”Forţele noastre vor reuşi să cureţe zona de flagelul de Erdogan la fel cum am reuşit să o curăţăm de Daesh”, a afirmat liderul kurd, folosind acronimul în limba arabă pentru reţeaua teroristă Stat Islamic. „Aşa va fi războiul în Afrin”, a adăugat Hemo.

„Vom dejuca planurile spurcate ale lui Erdogan. Vom transforma aceste planuri în victorii majore pentru poporul acestei regiuni, pentru kurzi, sirieni şi turci”, a făgăduit liderul YPG.

Administraţia Donald Trump a anunţat duminică un plan de creare a unei „forţe pentru protecţia frontierelor”, în scopul apărării teritoriilor din nordul Siriei aflate sub controlul grupurilor insurgente kurde susţinute de Statele Unite în campania împotriva reţelei teroriste Stat Islamic. Recep Tayyip Erdogan a acuzat luni Statele Unite că intenţionează să creeze o „armată teroristă” în Siria, avertizând că Turcia va distruge un contingent kurd susţinut de Washington.

Acuzații dure

Turcia a acuzat recent regimul sirian că îi are drept ţintă pe rebelii ‘moderaţi’ sub pretextul unei ofensive împotriva jihadiştilor, apreciind că o astfel de evoluţie riscă să ‘saboteze’ procesul de negocieri destinat să pună capăt conflictului în Siria. ‘Sub masca luptelor împotriva (ex-Frontului) Al Nusra, forţele regimului lovesc de asemenea în rebelii moderaţi’ în provincia Idlib (nord-vest), a declarat şeful diplomaţiei turce, Mevlut Cavusoglu, citat de agenţia de presă Anadolu, preluată de KARADENIZ PRESS.

‘Această atitudine ar putea sabota procesul de reglementare politică’ a conflictului, a adăugat ministrul de externe turc, întrebat cu privire la ofensiva regimului sirian, desfăşurată cu sprijinul aviaţiei ruse, în sud-estul provinciei Idlib. Această provincie de la frontiera cu Turcia, care se teme de un aflux de refugiaţi, este singura care a scăpat în totalitate controlului din partea Damascului şi este dominată de Jabhat Fateh al Sham, fostul Front al-Nusra (ex-afiliatul sirian al al-Qaida).

Negocieri de pace amenințate

Ofensiva Damascului survine cu câteva săptămâni înainte de o reuniune programată între 29 şi 30 ianuarie, la care ar urma să participe reprezentanţi ai regimului şi opozanţi sirieni, în staţiunea balneară rusă Soci, în vederea găsirii unei soluţii la conflictul soldat din 2011 cu peste 340.000 de morţi.

‘Cei care se vor duce la Soci nu ar trebui să facă aşa ceva’, a afirmat Cavusoglu.
Înainte de lansarea acestei operaţiuni, Turcia a desfăşurat trupe în provincia Idlib pentru a instala puncte de observare în cadrul creării ‘zonelor de detensionare’ negociate de Moscova, Ankara şi Teheran.

Turcia, care susţine o parte a opoziţiei siriene, s-a apropiat în ultimele luni de Rusia, iar aceasta din urmă – împreună cu Iranul – sprijină regimul lui Bashar al-Assad.

Liderul-sirian-Bashar-al-Assad-poate-conta-pe-sprijinul-militar-și-diplomatic-al-omologului-său-rus-Vladimir-Putin

Liderul-sirian-Bashar-al-Assad-poate-conta-pe-sprijinul-militar-și-diplomatic-al-omologului-său-rus-Vladimir-Putin

Interzis pentru kurzi

Profunde dezacorduri există însă între Moscova şi Ankara cu privire la Siria, inclusiv refuzul Turciei de a accepta participarea grupurilor kurde siriene – Partidul Uniunii Democratice (PYD) şi Unitatea de Protecţie a Poporului Kurd (YPG) – la discuţiile de la Soci.

‘Vom finaliza acest proces prin continuarea pasului pe care l-am făcut cu operaţiunea Scutul Eufratului în Afrin şi Manbij, şi apoi vom aduce securitatea şi pacea la toate frontierele’ (Turciei), a declarat recent Erdogan în faţa membrilor partidului său aflat la putere, ‘Dreptate şi dezvoltare’ (AKP).

Turcia a lansat operaţiunea transfrontalieră în 2016, pentru a combate organizaţia Stat Islamic de-a lungul frontierei cu Siria şi a contracara YPG, miliţiile kurde din Siria care controlează în prezent Afrin. La randul sau, Manbij se află sub controlul Forţelor Democrate Siriene (SDF), o coaliţie formată din diferite grupări susţinute de SUA şi dominată de YPG.

Potrivit Ankarei, atât YPG, cât şi SDF sunt ramuri ale Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), interzis în Turcia, şi prin urmare sunt ‘teroriste’. ‘Acum este timpul să distrugem total proiectul organizaţiei separatiste de a stabili un coridor terorist în Siria’, a mai declarat Erdogan.

Bashar al-Assad, amenințat de Erdogan

Un alt punct de dezacord se referă la soarta lui Bashar al-Assad, preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan susţinând în continuare că nu există, în opinia lui, o soluţie în Siria cu preşedintele sirian la putere, pe care l-a descris recent drept ‘terorist’. Surse  apropiate autorităților de la Damasc acuză periodic serviciile de securitate turce de conceperea unor operațiuni care au drept scop lichiderea fizică a liderului de la Damasc, Bashar al-Assad, în colaborare cu reprezentanți ai unor organizații islamiste radicale. Aceste acuzații nu au putut fi dovedite. (M.A.B./M.I.)

Share our work
Kremlinul aprinde fitilul? Balcanii, din nou un butoi cu pulbere

Kremlinul aprinde fitilul? Balcanii, din nou un butoi cu pulbere

Problemele etnice si teritoriale din Balcani, întreținute de retorica paramilitară

Problemele etnice si teritoriale din Balcani, întreținute de retorica paramilitară

Balcanii devin din nou butoiul cu pulbere al Europei, iar fitilul se află în mâna Moscovei. Asasinarea principalului lider al sârbilor kosovari, Oliver Ivanovic, este, conform unor experți regionali, citați de KARADENIZ PRESS, cea mai recentă păpușă scoasă din matrioșka rusească de combatere a extinderii NATO și influenței democratice occidentale în cea mai volatilă zonă europeană. Incidentul se alătură tensiunilor privind tendințele centrifuge ale Republicii Srpska, din cadrul statului Bosnia și Herțegovina, dar și dovezilor din ultima veme privind activitatea intensă a unor organizații paramilitare din regiune.

Atentat suspect

Unul din principalii lideri politici ai sârbilor din Kosovo, Oliver Ivanovic, a fost împuşcat mortal marţi dimineaţa în faţa biroului său din Kosovska Mitrovica, în nordul Kosovo, transmit agențiile de presă sârbești și internaționale. Decesul politicianului a fost confirmat de avocatul său, Nebojsa Vlajic, transmite Agerpres. Ivanovic, în vârstă de 64 de ani, a fost împuşcat de patru ori în piept, în jurul orei locale 08:15 (07:15 GMT) de atacatori care se aflau într-un automobil. Politicianul a fost transportat de urgenţă la un spital din Kosovska Mitrovica, unde a murit.

Poliţia a găsit trei cartuşe în faţa biroului său, a declarat Ksenija Bozovic, o oficialitate a partidului social-democrat local SPD, condus de Ivanovic. Poliţia a izolat partea de nord a oraşului, declanşând operaţiunea de căutare a atacatorilor. Ivanovic era considerat un politician sârb moderat în oraşul Kosovska Mitrovica, divizat în continuare între partea de nord, locuită de sârbi, şi cea de sud, cu populaţie albaneză. Deschiderea lui pentru colaborare cu autoritățile de la Priștina a fost aspru criticată anterior de o parte a liderilor sârbi.

Eliberat anticipat, după o condamnare pentru crime de război

Ivanovic, fost secretar de stat sârb pentru Kosovo şi ales consilier municipal în alegerile locale din 2013 în nordul Kosovska Mitrovica, a fost încarcerat timp de doi ani după ce a fost găsit vinovat de crime de război de un tribunal al Misiunii Uniunii Europene în Kosovo. Curtea de apel de la Pristina i-a anulat ulterior condamnarea de 9 ani închisoare şi a dispus rejudecarea cazului.

În luna iulie, maşina lui Oliver Ivanovic a fost incendiată în Kosovska Mitrovica.

Serbia vrea acces la anchetă și promite răzbunare

Preşedintele Serbiei, Aleksandar Vucic, a declarat marţi că asasinarea lui Oliver Ivanovic, unul dintre principalii lideri politici ai sârbilor din Kosovo, este un ‘act terorist’ îndreptat împotriva tuturor sârbilor şi care nu va rămâne nepedepsit. De asemenea, preşedintele sârb a cerut misiunilor Uniunii Europene şi ONU în Kosovo să permită autorităţilor sârbe să participe la investigarea asasinării lui Oliver Ivanovic.

‘Dacă ei nu o vor soluţiona, o vom face noi’, a indicat Aleksandar Vucic, făcând referire la autorităţile kosovare. ‘Serbia va lua toate măsurile necesare şi vom găsi asasinul sau asasinii’, a promis şeful statului sârb, care a insistat că atacul, indiferent de naţionalitatea autorului, este o crimă împotriva sârbilor din Kosovo şi a Serbiei în întregul ei.

Prima decizie luată de autorităţile sârbe după acest asasinat a fost suspendarea participării la noua rundă de contacte ce urma să se desfăşoare la Bruxelles cu liderii kosovari în vederea îmbunătăţirii raporturilor dintre Belgrad şi Pristina.

Sârbii boniaci vor independență, sub oblăduirea Moscovei

Independenţa entităţii sârbilor din Bosnia este ”un obiectiv politic legitim”, a estimat liderul său politic Milorad Dodik. De la încheierea războiului intercomunitar din 1992-1995, Bosnia-Herţegovina este divizată în două entităţi principale: Federaţia Croato-Musulmană (croaţi şi musulmani) şi Republica Srpska (sârbi). Ele sunt unite prin instituţii comune slabe, a căror autoritate este din ce în ce mai puţin respectată.

Mai întâi favorit al occidentalilor, înainte de a se îndepărta de ei şi de a se afişa în apropierea preşedintelui rus Vladimir Putin, Milorad Dodik are o atitudine ambiguă. El evocă în mod constant aspiraţiile de independenţă ale entităţii sale. ”Scopul nostru este cel mai înalt grad de independenţă posibil pentru Republica Srpska. Ne îndreptăm către această direcţie, acesta este un obiectiv politic legitim”, a declarat Dodik într-un interviu la televiziunea de stat sârbă RTS. În trecut, el afirma că Bosnia este ”un concept ratat”, ”un loc pe care nimeni nu-l doreşte”.

”Trebuie să luptăm pentru a ne păstra drepturile pe care noi le-am obţinut”, a afirmat Dodik. Puţin mai târziu, cu ocazia manifestărilor de ”ziua naţională”, el a estimat că ”poporul sârb are două state: Republica Serbia şi Republica Srpska”. Potrivit ultimului recensământ, care datează din 2013, Bosnia are o populaţie de 3,5 milioane de locuitori, dintre care jumătate sunt bosniaci (musulmani), o treime sârbi şi aproximativ 15 % – croaţi.

Balcanii, împânziți de organizații paramilitare finanțate de Moscova

Pe baza unor rapoarte venite de la serviciile secrete, ministrul Securității din Bosnia susține că Moscova pregătește mercenari sârbi care au misiunea de a înființa o unitate paramilitară la Sarajevo. Într-un articol apărut în The Guardian, se scrie că Dragan Mektić, ministrul bosniac al Securității, afirmă că Rusiei face eforturi de a destabiliza Balcanii și de a opri Bosnia să adere la valorile militare nord-atlantice. Piedica prin care Sarajevo este forțată să nu facă parte din structurile NATO o reprezintă Republica Srpska.

În Republica Srpska activează miliția paramilitară „Onoarea sârbă” condusă de Milorad Dodik. Membrii miliției paramilitare au fost instruiți într-un „centru umanitar” înființat și finanțat de Moscova. Mai mult decât atât, unul dintre liderii grupului, Bojan Stojković, a fost antrenat direct în Rusia, primind inclusiv distincții din partea generalului rus Valeriy Kalyakin. Conform șefului securității bosniace, rolul grupării paramilitare este acela de a recruta membri din lumea interlopă sârbă, care vor fi instruiți militar dar și ideologic, astfel încât să fie loiali lui Milorad Dodik.

Ministrul bosniac al Securității mai spune că, din documentele adunate de-a lungul timpului, reiese că una dintre misiunile formațiunii „Onoarea sârbă” este „o eventuală intervenție în cazul în care opoziția încearcă să obstrucționeze funcționarea autorităților”. O parte dintre cei implicați sunt acuzați și de participare la mișcarea secesionistă pro-rusă din estul Ucrainei.

Apariția paramilitarilor în Bosnia vine la 15 luni după ce serviciile secrete ruse au fost implicate într-o lovitură de stat în Muntenegru, în care mercenarii intenționau să atace Parlamentul, să-l asasineze pe Milo Đukanović, liderul pro-occidental al țării și să împiedice aderarea la NATO. Lovitura de stat a fost dejucată și Muntenegru a devenit membru NATO în iunie 2017. (M.A.B.)

Share our work