Ion Tăbârță : Bucureștiul reprezintă un furnizor de securitate pentru Chișinău (…) subiectul NATO în Republica Moldova este interpretat eronat și greșit de către populație

Ion Tăbârță : Bucureștiul reprezintă un furnizor de securitate pentru Chișinău (…) subiectul NATO în Republica Moldova este interpretat eronat și greșit de către populație

K.P.: Ministerul Afacerilor Externe din Republica Moldova a anunțat recent că R. Moldova și Uniunea Europeană vor încheia un Parteneriat de Securitate. Ce impact va avea asupra situației de securitate din regiune?

Ion Tăbârță: Pentru început trebuie de precizat că Uniunea Europeană nu este un jucător geopolitic pe arena internațională, cel puțin, nu are această experiență. UE urmează încă să-și stabilească statutul său de jucător geopolitic în sistemul internațional. Parteneriatul de Securitate încheiat cu Republica Moldova este prima colaborare de așa gen pentru Uniunea Europeană.

Cu certitudine, acest parteneriat vine să asiste Republica Moldova în procesul de reformare și modernizare a armatei naționale, proces pe care guvernarea de la Chișinău l-a demarat după invazia Rusiei în Ucraina. Republica Moldova este un stat cu multe vulnerabilități ale securității naționale, ori odată cu modernizarea și reformarea armatei naționale, Chișinăul își va întări capacitățile sale de apărare. Și drept urmare, își va fortifica securitatea sa națională. O Republică Moldova, cu un grad în creștere a capacităților de asigurare a securității naționale, va contribui mai mult ca factor de stabilizare într-o regiune a Europei – bazinul nordic al Mării Negre – care în momentul dat este cel mai fierbinte de pe continent.

K.P.: România a aniversat în aceste zile 20 de ani de apartenență la NATO ca stat membru cu drepturi depline. Cum a fost influențat acest statut al României arhitectura de securitate a R. Moldova? Ce rol poate să joace România în consolidarea securității R. Moldova?

Ion Tăbârță: Statutul de stat membru al NATO a dus la faptul că România a devenit un factor de stabilitate regională. România joacă acum un rol cheie ca și actor-membru NATO în asigurarea securității regionale în bazinul Mării Negre. România este acum un adevărat cap de pod pentru Alianța Nord-Atlantică în a stăvili influența Federației Ruse în regiune. Indiscutabil, în cei 20 de ani de când este parte componentă a NATO, România și-a dezvoltat capacități și capabilități pentru a contribui din plin la stabilitatea regională.

În calitate de stat vecin al Republicii Moldova, România a pledat foarte mult pentru cauza Republicii Moldova la cele mai înalte forumuri internaționale. La faptul că Republica Moldova a ajuns să fie acum țară candidat la Uniunea Europeană o contribuție majoră a avut-o România. Bucureștiul reprezintă un furnizor de securitate pentru Chișinău. Și în caz, de un scenariu negativ pentru Republica Moldova, mă refer la pericolul unei eventualei invazii rusești pentru statul nostru, atunci România va fi acel stat la care Republica Moldova va apela, în mod natural, ca să o apere și protejeze

K.P.: Asistăm la un adevărat război propagandistic împotriva NATO în mass-media pro-rusă din R. Moldova. Ce înseamnă de fapt NATO pentru R. Moldova?

Ion Tăbârță:Cu regret, subiectul NATO în Republica Moldova este interpretat eronat și greșit de către populație. În societatea moldovenească au fost moștenite clișeele din perioada sovietică despre Alianța Nord-Atlantică, care ulterior au fost alimentate de propaganda rusească, dar și de către actorii pro-ruși din Republica Moldova. Narativele rusești au tratat NATO în termeni negativi, iar actorii politici interni de orientare pro-rusă au insistat că statutul neutralitatea este cel care apără Republica Moldova. Vorbind despre statutul de neutralitate al Republicii Moldova, această prevedere juridică constituțională nu a dus la întărirea securității ei, ci mai degrabă a slăbit capacitățile de apărare a statului nostru, iar în anumite momente chiar a servit intereselor geopolitice ale Federației Ruse în regiune, cum a fost la summitul NATO de la București din aprilie 2008.

Partidele politice proeuropene din Republica Moldova au evitat, și încă mai evită, să abordeze și să inițieze discuție largi cu societatea privind subiectul NATO. Cu toate acestea, Republica Moldova începând cu anul 1994 a dezvoltat o relație de cooperare, cu rezultate concrete, cu Alianța Nord-Atlantică prin intermediul Parteneriatului pentru Pace. Armata moldovenească, care o perioadă lungă practic a fost lăsată de izbeliște de guvernările de la Chișinău, anume cu suportul NATO și-a menținut un anumit grad de pregătire profesională și instruire, datorită proiectelor și programelor încheiate de Republica Moldova cu Alianța Nord-Atlantică.

K.P.: Războiul din Ucraina durează de peste 10 ani, iar din 24 februarie 2022 asistăm la invazia militară pe scară largă rusă. La ce evoluții ne putem aștepta în următoarele luni pe frontul ruso-ucrainean și ce impact credeți că va avea asupra R. Moldova?

Ion Tăbârță:În momentul dat, în războiul din Ucraina nu are o previzibilitate al finalității lui. Cu atât mai mult, este regretabil că armata ucraineană nu are deocamdată resursele necesare care i-ar permite ei să înfrângă armata rusă și să-și elibereze toate teritoriile ocupate de către Rusia, începând cu anul 2014. Eliberarea tuturor teritoriilor ocupate este poziția cheie a Ucrainei pentru a începe negocierile de pace privind încheierea acestui război. Totodată, Rusia, care se pare că în momentul dat deține inițiativa pe linia frontului, ar fi de acord să meargă la armistițiu sau un acord de încheiere a ostilităților militare doar în condițiile recunoașterii teritoriilor ocupate de către ea drept ruse, abordare care este inacceptabilă pentru Ucraina.

Din aceste considerente, este puțin probabil, ca războiul din Ucraina să se încheie în curând. Cu referință la Republica Moldova, atât timp cât țara vecină rezistă și linia frontului este departe geografic de hotarele noastre, Chișinăul poate să stea relativ liniștit privind posibilitatea unei agresiuni militare venite dinspre Rusia.

K.P.: Transnistria este o problemă de securitate eternă pentru R. Moldova. Cum vedeți rezolvarea acestui diferend pe fondul apropierii dintre R. Moldova și Uniunea Europeană? Putem asista la o retragere a contingentului militar rus?

Ion Tăbârță:În evoluția problemei transnistrene trebuie să facem o distincție clară dintre componentă ei economică și cea politică. Economic interesele regiunii transnistrene sunt spre vest. Dacă regiunea transnistreană dorește să se dezvolte economic, atunci ea trebuie să se orienteze spre Uniunea Europeană. Evident, juridic și practic ca parte componentă a Republicii Moldova. Despre această realitate obiectivă ne vorbesc cifrele comerțului exterior al regiunii transnistrene.

Din punct de vedere politico-ideologic, regiunea transnistreană este dominată de către Federația Rusă. Cu părere de rău, în regiunea transnistreană noi nu avem lideri politici și formațiuni politice pro Republica Moldova. De regulă, competiția electorală, așa cum este ea, în regiunea transnistreană se desfășoară după principiul cine este mai pro rus și anti Chișinău. Cu toate acestea, schimbările geopolitice din regiune din ultimii ani – izolarea de spațiul estic și dependența tot mai mare de malul drept al râului Nistru – au creat premisele pentru guvernul de la Chișinău ca să integreze economic regiunea transnistreană în componența sa.

Întrebarea este dacă cei de la Tiraspol vor dori să se integreze în UE împreună cu Republica Moldova și dacă le va permite Moscova să o facă, în caz de dorință. Oricum, Tiraspolul trebuie să conștientizeze că dezvoltarea economică a regiunii poate să aibă loc doar împreună cu Chișinăul în procesul de integrare europeană a Republicii Moldova. Atașamentul ideologic și geopolitic față de Rusia înseamnă izolarea internațională a regiunii transnistrene, cu toate consecințele social-economice și umanitare negative pentru stânga Nistrului.

K.P.: Găgăuzia rămâne ferm ancorată în așa-zisa Ruski Mir. Ce ar putea să facă autoritățile de la Chișinău pentru a nu permite folosirea regiunii ca armă împotriva restului R. Moldova?

Ion Tăbârță:Autoritățile centrale de la Chișinău trebuie să integreze etnia găgăuză în societatea moldovenească. Faptul că acestei etnii i s-a acordat statutul de unitate teritorială autonomă în anul 1994 nu a dus automat la integrarea ei în cadrul statului Republica Moldova. Găgăuzii, profund rusificați în perioada sovietică, s-au racordat în toată această perioadă preponderent spre Rusia, ei rezonând cu mesajele propagandistice venite de la Moscova. Etnia găgăuză, fiind vorbitoare de limbă rusă și mai puțin de cea română, reprezintă un sol fertil pentru propaganda rusă. De aici și caracterul ei antieuropean și conflictual cu Chișinăul.

Guvernarea urmează să identifice soluții de incluziune a etnicilor găgăuzi în societatea moldovenească. Incluziunea nu se face doar prin acordarea UTA Găgăuziei a proiectelor și granturilor din partea partenerilor de dezvoltare sau beneficierea de către Comrat a deferitor facilități fiscale din partea Chișinăului, ci prin elaborarea politicilor de către guvernul central în urma implementării cărora etnicii găgăuzi s-ar percepe drept parte a societății moldovenești, ca până la urmă, ei să devină cetățeni loiali ai Republicii Moldova dar să nu fie militanți frenetici ai intereselor geopolitice al Federației Ruse în Republica Moldova.

K.P.: Vă mulțumim.

Share our work
Ion Manole: Metodele de finanțare ilegală s-au adaptat de la o campanie la alta și vor fi cu siguranță noi și noi încercări de a obține votul cetățenilor prin manipulare, propagandă sau corupere

Ion Manole: Metodele de finanțare ilegală s-au adaptat de la o campanie la alta și vor fi cu siguranță noi și noi încercări de a obține votul cetățenilor prin manipulare, propagandă sau corupere

Domul Ion Manole este unul dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai societății civile din Republica Moldova, precum și fondatorul Promo-LEX, una dintre cele mai importante organizații non-guvernamentale din întreaga regiune.

K.P.: Organizația Promo-LEX este un etalon, pentru regiunea noastră, al modului în care societatea civilă trebuie să se implice în viața unei societăți, ajutând la democratizarea R. Moldova. Care sunt ingredientele acestui succes? Cum a reușit Promo-LEX să devină acest etalon?

Ion Manole: Vă mulțumesc pentru această apreciere. Este una prețioasă pentru noi și ținem enorm de mult la această imagine. Consider că ingredientul de bază rămâne curajul. Curajul de a înfrunta subiecte dificile și de a confrunta rezistența trecutului într-o manieră extrem de profesionistă.

Cea mai de preț valoare a Asociației Promo-LEX timp de 21 ani este echipa, adică OAMENII, de unde de fapt izvorăște curajul . Și credeți-mă că nu exagerez deloc și vorbesc cu maximă responsabilitate. Calitatea oamenilor este chintesența acestui ingredient. La Promo-LEX se rețin cei mai buni dintre cei mai buni. Chiar dacă este extrem de greu și periodic epuizant, cei din echipa Promo-LEX găsesc forță, răbdare și înțelepciune să ducă la bun sfârșit lucrurile atât de necesare societății noastre, pe care ne-o dorim din ce în ce mai bună. Contribuția pe care o aducem într-adevăr a fost și este una enormă, și chiar dacă activitatea celor din sectorul neguvernamental (ONG) este de multe ori una ingrată, aprecierile sincere atunci când vin nu fac altceva decât să încurajeze echipa noastră și să ne ofere încrederea necesară. 

KP: 2023 a fost un an greu din punct de vedere electoral. Promo-LEX a monitorizat cu atenție acest exercițiu electoral. Care sunt recomandările Promo-LEX către autoritățile de la Chișinău pentru îmbunătățirea legislației electorale, având în vedere că în 2024 vor fi alegeri prezidențiale în Republica Moldova, iar în 2025 vor fi alegeri parlamentare?

Ion Manole: Aveți dreptate, a fost un an destul de greu, cu numeroase provocări, inclusiv din perspectiva electorală. Fiind la cea de-a 25 Misiune de Observare Promo-LEX putem spune că societatea moldovenească are deja maturitatea necesară pentru a depăși provocările de ordin politic.  Totuși, trebuie să recunoaștem faptul că amenințările la adresa păcii și securității în zona Mării Negre rămân la nivelul Codului Roșu, adică la cota cea mai periculoasă. Astfel, din perspectiva următoarelor 2 scrutine, pe care le-ați menționat aici, ne putem aștepta la intensificarea și creșterea riscurilor, însă e datoria noastră a societății și în primul rând a autorităților să le facem față. Spun în primul rând a autorităților pentru că aceasta e obligația lor directă și responsabilitatea clară de a asigura securitatea cetățenilor și dezvoltarea țării.

Toate acestea trebuie realizate prin metode democratice, participative și incluzive, fără a încălca procedurile, regulile și drepturile garantate. Evident, nu este ușor dar nu e nici imposibil. În lumea democratică, spre care tindem și ne mișcăm, regulile și drepturile fundamentale sunt respectate inclusiv pe timp de război sau crize. Acestea ar fi de fapt și principalele recomandări către autorități.

O altă recomandare ar fi să nu se teamă de greșeli, pentru că acestea sunt inevitabile, însă de fiecare dată e nevoie de recunoașterea și asumarea lor, dar și de repararea acestora în cea mai transparentă și corectă manieră posibilă.


K.P.: Implicarea unor surse ilegale de finanțare a fost evidențiată și de către Promo-LEX în rapoartele sale. Care sunt previziunile dumneavoastră pentru anii electorali 2024 și 2025? Va reuși R. Moldova să răspundă amenințărilor războiului hibrid, care pun în pericol votul democratic exprimat de cetățeni?

Ion Manole: Suntem obligați de circumstanțe să facem față acestor amenințări. Trebuie să înțelegem că riscurile sunt prea mari ca să ne culcăm pe-o ureche. Metodele de finanțare ilegală s-au adaptat de la o campanie la alta și vor fi cu siguranță noi și noi încercări de a obține votul cetățenilor prin manipulare, propagandă sau corupere.

Ce este foarte important aici de menționat este nevoia de a informa corect și a educa permanent cetățenii. Acest lucru înseamnă implicarea și responsabilizarea cetățenilor. În caz contrar vom rămâne în acel cerc vicios în care vom tot căuta fără succes vinovatul sărăciei sau problemelor din societate.


K.P: Regiunea ocupată de forțele militare pro-ruse din estul R. Moldova reprezintă o preocupare majoră pentru organizația dumneavoastră. Din nefericire, regimul separatist continuă să încalce drepturile locuitorilor atât din stânga, cât și din dreapta Nistrului, inclusiv prin răpiri de persoane. Ce ar trebui să facă autoritățile de la Chișinău, dar și societatea civilă pentru ameliorarea acestei situații?

Ion Manole: Apărătorii drepturilor omului luptă pentru drepturile omului și demnitatea umană. Noi, cei de la Promo-LEX ne-am propus să oferim suport și asistență locuitorilor din regiunea transnistreană a RM. Am mers acolo unde este cel mai greu.

Aș putea afirma faptul că știm care ar putea fi calea cea mai eficientă și rapidă pentru a reduce din fenomenul de încălcare a drepturilor omului acolo. Spun a reduce și nu a opri deoarece trebuie să fim conștienți de faptul că abuzuri și încălcări ale drepturilor se întâmplă peste tot, inclusiv în state dezvoltate și cu o tradiție democratică încetățenită.

Pentru noi, apărătorii drepturilor omului contează însă foarte mult să avem acces la instrumente și mecanisme eficiente de apărare a lor, atunci când se întâmplă un abuz sau o gravă violare a drepturilor omului. Așadar, ce se întâmplă în acest teritoriu timp de mai bine de 3 decenii este grav mai ales din perspectiva lipsei oricăror instituții legitime și responsabile.

Și aici răspund la întrebare – ce ar trebui să facă autoritățile și societatea moldovenească? – foarte simplu – treptat să susțină, să consulte și să implice populația de acolo în procesele democratice din țara noastră, inclusiv cele ce se referă la acest teritoriu. Este datoria și obligația noastră să o facem treptat și atât cât se poate. Nu putem aștepta ca lucrurile să se schimbe acolo fără contribuția și participarea noastră.

La urma urmei, nu e nevoie să reinventăm bicicleta – trebuie să dezvoltăm instituțiile unei societăți democratice și să informăm populația despre modul în care acestea funcționează. Noi la Promo-LEX am înțeles încă în 2006 că populația din Stânga Nistrului are nevoie de societate civilă activă și autentică, care va avea capacitatea să le reprezinte interesele acolo pe loc și să le apere atât la nivel local cât și național sau internațional.

Din aceste considerente, reprezentanții administrației de facto de la Tiraspol, s-au opus dur eforturilor noastre și ne-au interzis accesul în acest teritoriu. Nu e un secret pentru nimeni că orice regim nedemocratic are interesul să mențină controlul asupra societății prin diverse metode, de cele mai dese ori acest lucru este posibil datorită metodelor represive.

Regimul ilegal de la Tiraspol nu este o excepție și se teme de oameni liberi cu gândire critică. Dar anume acest lucru este și un indicator bun pentru autorități și organizații internaționale. Dacă regimul interzice ceva, atunci anume acel ceva trebuie să fie dezvoltat, susținut și încurajat. Trebuie să se insiste prin condiționarea suportului oferit de partenerii de dezvoltare în regiunea transnistreană. Este total greșit ca organizațiile internaționale să accepte șantajul sau condițiile unui regim ilegal, care beneficiază de impunitate și a luat sute de mii de oameni drept ostatici.

Mă refer la condițiile impuse de Tiraspol privind activitatea și suportul financiar acceptat pentru organizațiile neguvernamentale din regiune exclusiv pentru scopuri umanitare sau sociale, fiind excluse orice activități sau produse care ar promova valorile democratice sau apăra drepturile omului. Amintim că drepturile omului nu pot fi negociate și în nici un caz nu pot fi tratate, înțelese sau interpretate drept chestiuni politice. Drepturile omului pur și simplu nu trebuie încălcate ci respectate în primul rând de către cei care dețin controlul asupra unui teritoriu, indiferent dacă au obținut recunoaștere internațională sau legitimitate juridică.

Așadar, după aceste principii ar trebui să se conducă inclusiv organizațiile internaționale, iar atunci când aceste reguli nu sunt respectate, autorităților constituționale le revine obligația și datoria de a corecta situația.

Cu regret, vom constata că la acest capitol avem prea multe restanțe. Statul a oferit generos și necondiționat cetățenia RM locuitorilor din regiunea transnistreană, fără însă a își asuma și anumite responsabilități pentru soarta acestor oameni. Mai mult ca atât, Promo-LEX a reușit în anii precedenți să oprească și anumite fenomene extrem de rușinoase și periculoase la adresa siguranței și securității cetățenilor (spre exemplu am contribuit la stoparea cazurilor de răpire a persoanelor de către reprezentanții forțelor de ordine constituționale și transmiterea lor către structurile ilegale din stânga Nistrului). Așadar, observăm că răpirile de persoane au avut loc în ambele sensuri și sunt mult mai multe situații și cazuri decât cunoaștem noi.

Toate aceste fenomene și probleme au determinat societatea noastră, inclusiv pe mulți cetățeni din stânga Nistrului, să înțeleagă mai bine faptul că democrația, așa cum este ea imperfectă (să ne amintim de expresia ,,democrația nu este perfectă, dar ceva mai bun nu a fost inventat,,), dar totuși oferă garanții elementare și este un proces cu reguli clare.

Dosarul transnistrean este extrem de complicat și necesită atenția și efortul maxim din partea autorităților, presei și societății moldovenești. Dacă vom ști noi (cei de pe malul drept) care sunt obiectivele, etapele și prioritățile noastre atunci lucrurile vor fi mai clare pentru toată lumea, inclusiv pentru partenerii de dezvoltare și ne va fi mai ușor să comunicăm cu concetățenii din stânga Nistrului și respectiv să-i implicăm în aceste procese de reală reintegrare.

  1. P.: Recenta decizie privind demararea discuțiilor privind aderarea R. Moldova la Uniunea Europeană a repus în discuție modul în care regiunea din stânga Nistrului ar putea fi reintegrată în spațiul constituțional al R. Moldova. Este acesta o perspectivă realizabilă? Care sunt scenariul cel mai posibil în opinia dumneavoastră?

Ion Manole: Cu siguranță, anume experiența ultimilor 30 de ani a determinat populația RM să pledeze pentru aderarea la spațiul european. Mulți dintre noi avem cetățenia europeană și datorită liberei circulații în statele comunității europene avem posibilitatea de a face comparația respectivă. În același timp, cred că trebuie să recunoaștem faptul că integrarea europeană rămâne un vis care poate deveni realitate numai dacă vom fi o societate autentic democratică, bazată pe respect și meritocrație.

Avem această oportunitate din decembrie 2023, care până în 2022 părea a fi una ireală. Acum totul, dar absolut totul, va depinde numai de noi și elitele noastre. Sper să putem face față acestor provocări și acestui moment istoric. Când spun aceste lucruri, să știți că nu exclud locuitorii din regiunea transnistreană din această ecuație. Sunt sigur că informarea, implicarea lor, atât cât e posibil și unde e posibil, ne va scurta drumul spre dezvoltare și stabilitate și totodată ne va feri de anumite riscuri sau amenințări. Sper să avem capacitatea și deschiderea necesară pentru a rezolva problemele deoarece din experiența ultimilor 3 decenii este clar faptul că amânarea rezolvării problemelor nu contribuie la rezolvarea lor, ci dimpotrivă timpul le agravează starea lor.

Share our work
Liliana Popescu: Politica externă a României prioritizează relația cu Republica Moldova

Liliana Popescu: Politica externă a României prioritizează relația cu Republica Moldova

Doamna Liliana Popescu este directoarea Institutului Diplomatic Român (IDR), instituție fundamentală în aparatul administrativ și diplomatic român. Una dintre cele mai emblematice figuri ale societății civile din România postcomunistă, doamna Liliana Popescu este profesor universitar la SNSPA Bucureşti.

Prof. univ. dr. Liliana Popescu este cadru didactic la Facultatea de Științe Politice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA) şi conducător de doctorat în domeniul Ştiinţe Politice la Şcoala Doctorală a SNSPA, unde își va continua activitatea didactică și de cercetare.

Doamna Liliana Popescu este absolventă a Facultății de Istorie-Filosofie din cadrul Universității din București. În perioada 1991-1996, și-a continuat studiile în cadrul Universității din Manchester, obținând titlul de doctor (1996) cu teza Individual Freedom and Political Manipulation.

În perioada 1998 – 1999, doamna Popescu și-a desfășurat activitatea în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, ocupând funcțiile de consilier al ministrului afacerilor externe şi director al Direcției de Planificare Politică.

Totodată, doamna Liliana Popescu este autoarea a numeroase publicații, printre care și cărțile Individual Freedom and Political Manipulation (2003) și Construcția Uniunii Europene (2009). Este co-fondatoare şi editor-șef al revistei academice româneşti bianuale în limba engleză The Romanian Journal of Society and Politics.

K.P.: Institutul Diplomatic Român (IDR) este o parte esențială din lumea diplomatică și academică din România, mai puțin cunoscută publicului larg. Ne puteți spune mai multe despre misiunea IDR în România, dar și în străinătate?

Liliana Popescu: IDR are două misiuni principale, instituționalizate prin chiar actul fondator: (1) pregătirea profesională a diplomaților și a altor categorii de personal din instituțiile statului român și (2) furnizarea de expertiză pentru MAE privind evoluțiile importante, relevante pentru politica externă a României, din arena internațională. La solicitarea MAE, IDR participă și la diferite inițiative în domeniul diplomației, inclusiv al diplomației publice.

Pe plan extern, IDR are un rol important în relațiile MAE cu partenerii internaționali la nivelul institutelor diplomatice. După cum se poate vedea pe site- ul IDR (www.idr.ro), care oferă acum informații atât în limba română, cât și în engleză, avem parteneriate cu zeci de institute omoloage din toată lumea. În baza acestor parteneriate, dezvoltăm diferite forme de colaborare, care îmbogățesc oferta noastră atât în ce privește pregătirea profesională, cât și expertiza analitică. Colegii noștri participă la conferințe internaționale de specialitate, dezvoltând astfel și mai mult relațiile noastre externe. Toate acestea reprezintă o contribuție substanțială la dialogul internațional atât de important pentru amprenta României în regiune și în lume.

K.P.: Institutul Diplomatic Român organizează periodic diferite cursuri de formare și pregătire pentru diplomați și funcționari din Republica Moldova. Care este scopul acestui sprijin de specialitate pentru Republica Moldova? Este un model care poate fi extins și pentru alte state din zona Mării Negre?

Liliana Popescu: Politica externă a României prioritizează relația cu Republica Moldova, iar în contextul actual, marcat de agresiunea militară a Federației Ruse împotriva Ucrainei, Republica Moldova a fost invitată, alături de Ucraina, să devină stat candidat pentru a adera la Uniunea Europeană. Există multiple canale de comunicare și conlucrare între București și Chișinău legate de apropierea Republicii Moldova de UE. Conjunctura regională actuală, defavorabilă datorită războiului din vecinătate, a creat și oportunitatea favorabilă pentru statul vecin și înrudit.

Având în vedere experiența României în procesul de candidatură, preaderare și aderare la UE, decidenții de la Chișinău au considerat oportun să apeleze la noi pentru a sprijini eforturile administrației moldovene în procesul de pregătire a aderării – un proces foarte complex de altfel. Experiența noastră este extrem de valoroasă pentru partenerii noștri, iar deschiderea noastră spre a ajuta Republica Moldova este cunoscută. 

IDR, cu sprijinul RoAid, al Institutului European din România (IER), sub coordonarea MAE român, oferă cursuri specializate diplomaților și funcționarilor din Republica Moldova, care sunt sau vor fi implicați direct în procesul de aderare. Am organizat astfel de cursuri atât în România, cât și la Chișinău. Ambele cursuri, desfășurate pe perioade de o săptămână, respectiv două săptămâni, au fost foarte apreciate. Am primit scrisori de mulțumire de la Cancelaria de Stat a Republicii Moldova, precum și din partea ministrului de externe moldovean pentru calitatea programelor noastre de pregătire.

Am beneficiat de prezența extraordinară a unor înalți demnitari români care au fost implicați în procesul de aderare și postaderare – precum dl profesor Vasile Pușcaș, dna consilier prezidențial (ulterior ministru) Luminița Odobescu, dl Leonard Orban, primul comisar al României în Comisia Europeană, printre alți distinși lectori, cu experiență extinsă și specializată în afaceri europene. Avem în vedere continuarea programelor de pregătire pentru colegii din Republica Moldova și sperăm că schimbările legate de reducerea cheltuielilor în administrația românească să nu afecteze perspectivele acestea în viitor.

Există discuții și cu partea ucraineană, în sensul organizării unor programe de formare în domeniul afacerilor europene, doar condițiile de război îngreunând demararea unor activități concrete și cu partenerii de la Kiev.

Bineînțeles că un astfel de model se poate extinde și la alți parteneri din zona Mării Negre, cu condiția ca acei parteneri să fie incluși formal în procesul de aderare la Uniunea Europeană. Recent am avut discuții cu partenerii din Turcia, cu omologul meu și colegii de la Academia Diplomatică din Ankara, pentru a relua dialogul și schimburile de diplomați în ce privește participarea la programe de formare. Avem canale deschise de comunicare față de colegii din Georgia, iar acum o lună, am participat la un eveniment special în Sofia, continuând la un nivel ridicat cooperarea cu partenerii bulgari, cu care avem interese comune în cadrul UE și NATO.

Ca să dau un răspuns ultimei întrebări, nu avem un model de curs de formare pentru statele din zona Mării Negre, ci mai curând, în funcție de situație și nevoile identificate, creăm conținut și dăm formă programelor noastre de formare.

K.P.: Care ar fi soluțiile pentru consolidarea instituțională și creșterea eficienței instituțiilor din state precum Republica Moldova în fața războiului hibrid lansat de Federația Rusă? Ce alte linii de acțiune vedeți propice în Republica Moldova?

Liliana Popescu: Noi nu ne putem permite să dăm soluții în ce privește organizarea internă a statelor din vecinătate, dar este clar că pregătirea personalului administrativ din orice instituție publică din regiunea noastră este esențială. În măsura în care războiul hibrid, agresiunea cu componente non-kinetice, sunt omniprezente, mai ales în republici post-sovietice, este importantă formarea personalului instituțiilor pentru a face față celor mai subtile forme de propagandă și influențare anti- occidentale, România fiind parte a lumii occidentale.

IDR are deja o experiență în ceea ce privește înțelegerea analitică a campaniilor de dezinformare în arena internațională, acestea fiind componente esențiale în orice război hibrid. Am inclus în programele noastre de pregătire elemente importante din această categorie, cu lectori specializați. Participăm și la efortul instituțional de contracarare a dezinformării. Toată această experiență este oferită și în cadrul cursurilor pe care la organizăm cu partenerii noștri din Republica Moldova.

Ca un om care a studiat aprofundat societatea și politica moldovenească în ultimii 20 de ani, îmi permit să spun că ridicarea nivelului de trai și prezența unor perspective și oportunități concrete de îmbunătățire a vieții cetățenilor este cea mai importantă formulă de a contracara propaganda venită dinspre Moscova.

Din acest punct de vedere, angrenarea Republicii Moldova în procesul de candidatură și de pregătire a negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, oferă o oportunitate unică, generată de conjunctura de război din Ucraina, care e important să fie fructificată. Inamicii Republicii Moldova înțeleg acest lucru și de aceea și încearcă să zădărnicească proiectul european al țării.

K.P.: Președintele Consiliului European, Charles Michel, a propus recent ca o nouă extindere a Uniunii Europene să aibă loc în 2030. Cum poate sprijini IDR acest efort comun?

Liliana Popescu: Parțial am răspuns la această întrebare deja, dar e important de subliniat faptul că IDR este parte a sistemului Ministerului Afacerilor Externe și că noi conlucrăm permanent în sensul realizării priorităților de politică externă românești atât cu MAE, cât și cu RoAid – Agenția de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare- precum și cu Institutul European din România (IER). Republica Moldova, Ucraina, Georgia, extinderea UE cu aceste state, precum și extinderea UE în Balcanii de Vest – sunt elemente de prioritate ale politicii externe românești actuale.

Prin urmare, IDR va continua seria de programe de formare pentru vecinii noștri, în măsura în care suntem solicitați de ei și de MAE în acest sens.

De pildă, am primit acum câteva luni o solicitare din partea vicepremierului moldovean pentru reintegrarea regiunii separatiste de dincolo de Nistru, domnul Oleg Serebrian, să organizăm un program de formare pentru angajații Biroului de Reintegrare. IDR a răspuns pozitiv, am primit susținere din partea MAE și a RoAid – care a găsit soluția de finanțare – iar noi am pregătit planul de formare, am discutat cu lectorii, am realizat curricula.

Vom realiza acest program în prima parte a anului 2024 și sperăm că vom avea parte de mai multă predictibilitate de acțiune în domeniul sprijinului pentru dezvoltare.

Dar e cert că Institutul Diplomatic Român va continua să-și ofere serviciile în vedere susținerii acestui mult-așteptat nou val de extindere a UE.

K.P.: Experiența IDR în formarea diplomaților, înalților funcționari și a altor categorii profesionale în diferite domenii specializate face parte dint-un adevărat soft power românesc. Ne putem aștepta ca pe viitor IDR să își extindă activitatea? Care sunt proiectele majore pe care doriți să le demarați în mandatul dumneavoastră ori sunt deja inițiate?

Liliana Popescu: Conducerea actuală a IDR este formată din oameni cu experiență în domeniile lor de specializare. Se vede asta din calitatea și nivelul implicării. Se vede, sper, și în rezultatele muncii noastre. Și, da, ne-ar place să devenim o parte din ce în ce mai importantă dintr-un soft power românesc, dar asta depinde de strategia de politică externă a României și de modul în care vor fi susținute și prioritizate activitățile care cad în aria noastră de competență.

Putem extinde și activitatea IDR, mai ales dacă vom putea aduce și mai mulți specialiști alături de noi, dacă ne vor permite rigorile legale.

La ora actuală, dezvoltăm orizontul instituției prin foarte multă comunicare cu partenerii noștri din MAE, din alte instituții ale aparatului de stat, precum și cu partenerii noștri străini. IDR devine din ce în ce mai relevant prin aceste eforturi, care nu sunt niciodată ușoare sau simple.

Anul acesta, alături de cursul extrem de important pentru pregătirea tinerilor diplomați și care ne-a solicitat mult în intervalul mai – octombrie, am mai desfășurat un curs nou dedicat personalului cu atribuții de conducere din MAE și din structuri ale administrației de stat, intitulat Leadership în Diplomație și Guvernare.

Acest curs a avut un mare succes și de aceea am decis deschiderea unei a doua serii de participare la acest curs, care e în plină desășurare. Pentru viitor, alături de programele de formare despre care am vorbit deja, avem în vedere deschiderea unui curs de Diplomație Economică și Energetică, dar ne gândim și la un curs de dezvoltare a abilităților de management – cu participarea diplomaților și a altor colegi din administrația publică.

Avem în vedere aici atât accentul pus de către conducerea guvernului pe diplomația economică (de pildă cu prilejul Reuniunii Anuale a Diplomației Române) cât și importanța unui management de calitate a resurselor umane și financiare din MAE și din administrația publică. La fel ca și în cazul cursului de Leadership în Diplomație și Guvernare, consider că e important ca noile descoperiri și practici în ce privește leadership-ul din sectorul privat să infuzeze și sistemul public. Există state care au o lungă tradiție de diplomație economică și avem nevoie să învățăm de la ei.

Există mari companii, în care programele de formare în domeniul managementului resurselor umane, managementul echipelor de lucru, managementul timpului etc sunt la ordinea zilei.

De ce să nu învățăm și în sectorul public despre practici benefice în aceste domenii?! De ce să nu ne deschidem către învățare continuă în ce privește cum am putea ca stat, ca diplomație românească, să vindem mai mult și mai bine pe piețele externe produsele și serviciile românești?! De ce să nu învățăm tehnici de negociere specifice domeniului energetic?! Toate acestea sunt întrebări retorice, desigur.

Deocamdată așteptăm să vedem în ce fel ne vor afecta organizatoric măsurile de restructurare guvernamentală luate recent. În funcție de acestea și de direcțiile care ne vor veni de la ministrul afacerilor externe, care e și președintele IDR, vom contura planul de acțiune în materie de formare pentru anul 2024.

Share our work
Stanislav Zhelikhovskyi: Este esențial ca ritmul cooperării dintre București și Kiev să nu rămână doar stabil, ci și să se intensifice

Stanislav Zhelikhovskyi: Este esențial ca ritmul cooperării dintre București și Kiev să nu rămână doar stabil, ci și să se intensifice

Domnul Stanislav Zhelikhovskyi este Doctor în Științe Politice, Specialist Principal la Academia Diplomatică Hennady Udovenko din Ucraina, care funcționează sub jurisdicția Ministerului Afacerilor Externe din Kiev. Acesta a răspuns întrebărilor noastre despre război, condițiile de pace ale Ucrainei și relațiile strategice dintre Kiev și București.

KP: Am trecut peste 600 de zile de la începutul invaziei militare ilegale ruse. Care este situația actuală pe liniile frontului? Cât timp credeți că va mai dura până când teritoriile ocupate de Federația Rusă vor fi eliberate în totalitate?
S.Z.: În general, situația de pe front rămâne foarte tensionată. Forțele ruse continuă să atace forțele ucrainene. Cu toate acestea, Ucraina opune o rezistență puternică și efectuează operațiuni de contraofensivă. În plus, Forțele Armate ale Ucrainei lansează atacuri asupra pozițiilor inamice din spate, precum aerodromuri, depozite de muniție, porturi maritime, nave de flotă și așa mai departe. Acest lucru ar putea ajuta la oprirea și respingerea forțelor inamice.
În prezent, este dificil de prevăzut cât timp vor continua operațiunile militare, în special în contextul deocupării teritoriilor ucrainene. Cu toate acestea, faza activă, conform multor prognoze, ar putea dura cel puțin un an. Nu este exclus un scenariu foarte pesimist, în care războiul s-ar putea întinde pe parcursul mai multor ani.

K.P.: Unele agenții de presă occidentale consideră că actuala contraofensivă a armatei ucrainene are loc în condiții inegale. De ce sisteme de armament mai are nevoie armata ucraineană?

S.Z.: Cred că războiul ruso-ucrainean este, în general, un conflict asimetric, dată fiind diferența de mărime, capacități și numărul de personal dintre Rusia și Ucraina. Acest lucru reprezintă o provocare semnificativă pentru Kiev, care încearcă nu doar să se apere, ci și să lanseze contraatacuri în condiții inegale. Ucraina are nevoie de diverse tipuri de armament modern care, datorită caracteristicilor tehnologice semnificativ avansate, ar putea compensa componența numerică a arsenalului în mare parte învechit al inamicului. Printre altele, Kiev are nevoie de sisteme de artilerie, proiectile de rachetă cu rază lungă, sisteme de apărare antiaeriană, tehnologie aviatică de ultimă generație, vehicule blindate moderne și drone aeriene versatile.

K.P.: Care este rolul actual al Transnistriei în strategia de război rusă și cum va răspunde Ucraina la această amenințare? Cum vedeți evoluția relațiilor dintre Republica Moldova și Ucraina?

S.Z.: Transnistria rămâne o zonă de instabilitate în apropierea graniței ucrainene. Rolul său ca „enclavă” rusă s-a consolidat în timpul războiului rus-ucrainean. Acest lucru se datorează faptului că, în orice moment convenabil pentru Kremlin, grupul operațional al forțelor ruse din Transnistria ar putea deveni activ și ataca Ucraina. Situația forțează Kievul să mențină un contingent de aproximativ 10.000 de trupe lângă granița republicii nerecunoscute, care sunt esențiale pentru operațiunile de luptă. Transnistria reprezintă și o amenințare potențială pentru Chișinău. Nu este exclus ca problema să fie rezolvată prin mijloace militare. Cu toate acestea, așa cum a declarat președintele ucrainean Volodymyr Zelensky într-o conferință de presă după summitul Comunității Politice Europene desfășurat la Bulboaca, Ucraina ar putea participa la acțiuni militare pe teritoriul Transnistriei, dar numai la solicitarea guvernului moldovean. În ceea ce privește starea relațiilor ucraineano-moldovenești, acestea sunt considerate stabile și de bună vecinătate. Acest lucru se datorează, printre altele, faptului că ambele țări se confruntă cu provocări comune și se îndreaptă către aderarea la Uniunea Europeană.

K.P.: Tactica folosită de Ucraina a determinat retragerea parțială a Flotei Ruse a Mării Negre din regiunea Crimeii. Poate Kyiv să asigure securitatea transportului maritim? Cum pot Ucraina să primească asistență din partea partenerilor occidentali în acest sens?

S.Z.: Kiev încearcă să asigure securitatea transportului maritim, inclusiv lovind infrastructura militară a Crimeii ocupate sub control rus și Flota Mării Negre a Federației Ruse. Până la un punct, au avut succes în acest demers. Cu toate acestea, situația este complexă. În acest context, este crucial ca partenerii occidentali să continue furnizarea de asistență militară, cum ar fi drone aeriene și navale, proiectile de rachetă cu rază lungă, date de informații/imagini actualizate prin satelit și altele. De asemenea, presiunea politică, diplomatică, economică, sancțiuni și alte forme de presiune asupra Moscovei sunt la fel de importante.

K.P.: Sub ce condiții este pregătită Ucraina să se angajeze în negocieri de pace, având în vedere că toți partenerii occidentali au declarat că Ucraina este cea care decide când și sub ce condiții vor fi inițiate aceste negocieri?

S.Z.: Ucraina este pregătită să se angajeze în negocieri de pace, iar declarațiile oficiale din Kiev au făcut acest lucru clar în mai multe rânduri. Cu toate acestea, ei insistă ca toate punctele „formulei de pace” ucrainene să fie îndeplinite înainte ca negocierile să poată avea loc. Aceste puncte includ: Implementarea Cartei ONU și restabilirea integrității teritoriale a Ucrainei și a ordinii mondiale; Retragerea forțelor ruse și încetarea ostilităților; Justiție, inclusiv organizarea unui tribunal pentru cei responsabili de agresiune și compensarea pagubelor; Eliberarea tuturor deținuților și persoanelor deportate; Garanții de securitate pentru Ucraina; Siguranță radiologică și nucleară; Siguranță alimentară și alte aspecte conexe. De asemenea, este crucial ca Rusia să renunțe la orice pretenție teritorială asupra Ucrainei, ceea ce ar implica modificarea Constituției ruse și a altor legi pentru a elimina orice afiliere a celor cinci regiuni ucrainene la Federația Rusă.

K.P.: Președintele Zelensky a efectuat o serie de vizite în Statele Unite, Canada și la sediul NATO. Cum vor evolua relațiile dintre Kyiv și partenerii săi occidentali?

S.Z.: Partenerii occidentali au susținut Ucraina și au furnizat resurse pentru a contracara agresiunea rusă. De asemenea, există un accent considerabil asupra reconstrucției postbelice în Ucraina și asupra sprijinului pentru integrarea sa europeană și euro-atlantică. Având în vedere că Occidentul colectiv continuă să mențină Ucraina în centrul atenției, există speranța că această atenție va persista până când Ucraina va realiza integrarea completă cu lumea occidentală. Acest sprijin în curs de desfășurare și colaborarea cu partenerii occidentali sunt esențiale pentru stabilitatea și securitatea Ucrainei și pentru calea sa către o mai mare integrare cu instituțiile euro-atlantice.

K.P.: Președintele Zelensky a efectuat recent o vizită oficială la București, la invitația omologului său român, Klaus Iohannis. Cei doi șefi de stat au semnat un Parteneriat Strategic, ridicând nivelul relațiilor dintre cele două țări. De asemenea, guvernele României și Ucrainei au avut o ședință comună în capitala ucraineană. Care sunt așteptările din partea Kyiv-ului în ceea ce privește acest acord? Ce poate face România în plus pentru a sprijini Ucraina?

S.Z.: Într-adevăr, președintele ucrainean Volodymyr Zelensky a efectuat o vizită în România, unde s-a întâlnit cu omologul său, Klaus Iohannis. Acesta a fost primul vizită a unui lider ucrainean în România de la începutul războiului. În timpul vizitei președintelui Zelensky în România, s-a ajuns la un acord pentru înființarea unui centru de pregătire pentru piloții ucraineni de F-16. Bucureștiul este pregătit să furnizeze Ucrainei sisteme de apărare antiaeriană și artilerie. În plus, s-a anunțat lansarea unui nou coridor pentru exportul de cereale ucrainene prin Moldova către România. Faptul că Iohannis și Zelensky au declarat că România și Ucraina au încheiat un acord de parteneriat strategic este considerat un pas semnificativ care ridică nivelul relațiilor dintre cele două țări. Este esențial ca ritmul cooperării dintre București și Kyiv să nu rămână doar stabil, ci să se și intensifice. Acest lucru ar trebui înțeles în contextul cooperării militare, precum și al altor posibile domenii de colaborare. Este demn de menționat că liderul român a exprimat susținerea pentru „formula de pace” ucraineană și a declarat că doar Ucraina va decide când și cum să desfășoare negocierile de pace. În plus, Klaus Iohannis a exprimat susținerea pentru începerea negocierilor privind aderarea Ucrainei și a Moldovei la Uniunea Europeană până la sfârșitul anului. Acest lucru este de o importanță deosebită pentru toate părțile implicate, deoarece apartenența la un spațiu politic și economic unitar poate garanta o rezistență eficientă împotriva agresorilor externi, cu Rusia fiind un astfel de agresor. România înțelege bine acest lucru.

Share our work
Mihai Mogîldea: Situația rămâne în continuare una complicată pentru spectrul politic din Republica Moldova

Mihai Mogîldea: Situația rămâne în continuare una complicată pentru spectrul politic din Republica Moldova

Domnul Mihai Mogîldea este director adjunct în cadrul Institutului pentru Politici și Reforme Europene de la Chișinău (IPRE), capitala Republicii Moldova. Licențiat în Științe Politice al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din București, a urmat un Master în Studii Politice și Administrative Europene la Colegiul Europei de la Bruges. Bun cunoscător al realităților politice din spațiul CSI, în calitate de analist politic a fost citat de mass-media din diferite state, inclusiv România și Republica Moldova.

Mihai Mogîldea, director adjunct IPRE
Mihai Mogîldea, director adjunct IPRE

K.P.: În data de 3 octombrie vom avea în Parlamentul European o dezbatere despre raportul de țară. Acolo vor fi analizate reformele și progresele, dar și ce mai este de făcut decât autoritățile de la Chișinău. Ce așteptări ar trebui să aibă populația și guvernul de la Chișinău?

M.M.: Din câte cunosc eu la ora actuală Comisiunea Europeană lucrează la definitivarea raportului de țară pentru Republica Moldova. Există un document draft avansat care urmează a fi finalizat până la începutul lunii octombrie și publicat de către Comisie undeva pe la mijlocul lunii octombrie.

Această dezbatere de pe 3 octombrie va fi una care va conduce spre aprobarea unei rezoluții, din câte înțeleg, pentru ca și Parlamentul European să se expună pe marginea dosarului Republicii Moldova. Cel mai probabil vor ține cont de anumite constatări concluzii ale Comisiei Europene și bănuiesc că acest draf al Comisii Europene, al raportului de țară pentru Republica Moldova va fi consultat pe către Parlamentul European înaintea acestei dezbateri pentru a exista cel puțin o discuție solidă și bine fundamentată pe marginea Republicii Moldova.

Așteptările autorităților și ale populației sunt destul de optimiste. Autoritățile au toată încrederea că Republica Moldova va obține statutul de țară candidată până la finalul acestui an. S-au investit multe eforturi în acest sens începând de la vizite de advocacy, de informare în capitalele europene.

Am văzut și săptămâna trecută că președinta Maia Sandu prin prezența sa la adunarea generală a ONU a avut mai multe întâlniri cu șefii de stat și de guvern din țările Uniunii Europene și se duc anumite tratative și discuții pe marginea acestui obiectiv.

În același timp, guvernul a lucrat și lucrează în continuare la îndeplinirea celor nouă condiționalități. Chiar în această săptămână am văzut că președinta Maia Sandu a semnat decretul de demitere din funcție al fostului procuror general Stoianoglu, care astăzi nu mai este în funcție, anterior fiind suspendat.

Asta înseamnă că autoritățile fac tot posibilul pentru a nu exista anumite blocaje sau probleme la nivel de instituții în sistemul de justiție care ar putea să încetinească anumite procese de reformă.

Chiar acțiunea președintei Maia Sandu de semnarea acestui decret a fost argumentată ca fiind strâns legată de îndeplinirea celor nouă condiții, celor nouă recomandări ale Uniunii Europene. Deci cumva autoritățile stau cu ochii pe aceste nouă condiții.

Probabil Uniunea Europeană, în comunicarea cu autoritățile, au transmis faptul că se așteaptă ca, în primul rând, instituțiile din sistemul de justiție și de luptă împotriva corupției să devină funcționale, să lucreze la capacitatea maximă, lucrul care până acum câteva luni nu era vizibil.

Iar numirea unui nou procuror general care să aibă atribuții depline este un lucru necesar, de altfel pentru ca pe dimensiunea procuraturii să asistăm la niște rezultate vizibile și din păcate cele mai mari restanțe Republica Moldova le are anume la capitolul luptei împotriva corupției și luptei împotriva criminalității organizate.

Iar aceste două domenii cumva ar putea să lase loc de anumite discuții și potențiale critici din partea unor state membre ale Uniunii Europene sau din partea instituțiilor Uniunii Europene în contextul analizei dosarului Republicii Moldova în perioada imediat următoare.

Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu (foto: Facebook)
Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu (foto: Facebook)

K.P.: Care sunt așteptările UE? În afară de cele menționate de dumneavoastră anterior, în ce domenii ar trebui să-și intensifice autoritățile de la Chișinău eforturile de reformă în afară de acest domeniu foarte important al justiției și a luptei anticorupție?

M.M.: Conform aceleI evaluări verbale pe care a prezentat-o Comisarul pentru Vecinătate Varhelyi în luna iunie  a acestui an, anume aceste probleme legate de lupta împotriva corupției, reforma justiției și lupta împotriva crimei organizate, erau pe ordinea de zi.

Adică Comisarul Varhelyi spunea că majoritatea din cele nouă condiționalități erau îndeplinite, unele la un stadiu foarte bun, altele la un stadiu bun, dar în continuare erau probleme legate de aceste domenii pe care le-am menționat anterior.

După mine, dincolo de reforma justiției și a luptei anticorupție, nu văd probleme imediate care ar putea fi aduse în discuție în contextul deciziei privind deschiderea negocierilor de aderare.

Chiar dacă există unele restanțe la capitolul reformei administrației publice sau al gestionării finanțelor publice, la capitolul cooperării dintre autorități și societatea civilă și în general transparența actului guvernamental, cu siguranță ele nu sunt în măsură să pericliteze imaginea Republicii Moldova sau imaginea actualei guvernări, ca fiind una reformatoare și angajată în acest proces de integrare europeană.

Mai degrabă, problemele legate de justiție și de lupta împotriva corupției vor fi cele care ar putea să oprească avântul Republicii Moldova și dorința noastră de a deschide negocierile de aderare până la sfârșitul acestui an.

Aici, și în special când analizăm rezultatele investigațiilor procurorilor și rezultatele activității curților de justiție din ultimii doi ani și vedem că chiar dacă guvernarea s-a schimbat, chiar dacă se încearcă reformarea acestor instituții, în continuare există un număr extrem de mic de dosare cu finalitate clară. Și în cazurile mari de corupție doar pe dosar Șor avem o sentință finală.

Ne dăm seama că totuși situația în care rămâne una extrem și extrem de complicată.

Aici ar putea fi cele mai multe întrebări din partea partenerilor europeni care vor spune ok, da, recunoaștem că ați înregistrat niște progresii importante pe dimensiunea justiției, luptei anticorupție, recunoaștem că există astăzi voință politică pentru ca aceste instituții din domeniul justiției și a luptei împotriva corupției să fie reformate, dar în același timp este prea devreme ca să contabilizăm rezultatele așteptate de către Uniunea Europeană pe aceste dimensiuni.

Asta ar putea fi un scenariu pe care ar trebui să-l luăm în calcul, pentru că, până la urmă, statele membre ale Uniunii Europeane se ghidează după diferite principii, după diferite calcule, în analiza dosarului țării noastre.

Trebuie să fim atenți și la acest aspect, pentru că Comisia Europeană cu siguranță va puncta foarte bine în ce măsură situația în domeniul justiției, în domeniul anticorupției s-a schimbat, în special în ultimul an și jumătate și dacă așteptările acestor instituții corespund cu rezultatele livrate de către autoritățile noastre în această perioadă.

K.P.: Continuând ideea dumneavoastră, am văzut recent mai multe demersuri ale organelor de drept pentru combaterea corupției politice din mediile Partidului Anticonstituțional Șor. Au aceste eforturi efect asupra situației politice din Republica Moldova, având în vedere apropierea legilor locale?

M.M: Din să zic nu, mai degrabă nu, pentru că fostul Partidul Șor și în general tot mecanismul din spatele acestei grupări criminale este în continuare unul activ și cel mai probabil se va regrupa foarte rapid, chiar dacă au fost confiscate anumite sume de bani sau chiar dacă au fost arestate anumite persoane ori puse sub învinuire anumite persoane.

Eu cred că situația rămâne în continuare una complicată pentru spectrul politic din Republica Moldova și zic asta din considerentul că, din păcate, organele de justiție nu reușesc să stopeze aceste fluxuri masive de bani care intră regulat în Republica Moldova, dinspre Federația Rusă și care alimentează activitatea clonelor fostului Partidul Șor. Și aici este vorba de cel puțin vreo trei partide, figuri politice care își continuă activitatea.

Mai mult decât atât, nu cred că ratingul lui Ilan Șor sau ratingul acestor formațiuni va scădea ca urmare a acestor arestări, ca urmare a acestor investigații,  pentru că alegătorii acestui partid nu sunt oameni care monitorizează și evaluează în detaliu acțiunile justiției și acuzațiile care se aduc acestui partid și lider.

Alegătorii acestui partid sunt în mare parte cumpărați, sunt victimele corupției electorale, sunt niște oameni vulnerabili din punct de vedere economic, social, care cad pradă ușor unor promisiuni sau unor daruri electorale.

Din păcate, nu mă aștept ca din punct de vedere politic ratingul lui Ilan Șor și a grupării din jurul lui Ilan Șor să scadă, aproximativ 10% până spre 15% din electoratul activ din Republica Moldova va rămâne în continuare fidel acestor formațiuni finanțate de Ilan Șor și cel mai probabil vom vedea și mai bine acest lucru la următoarele alegeri parlamentare și prezidențiale.

Cum la alegeri locale s-ar putea ca interdicția pentru consilieri locali și primarii din fostul partid Șor de a candida la alegerile locale să producă anumite mișcări la nivelul mai multor sate, mai multor orașe, în sensul în care partidele de sub control lui Ilan Șor trebuie să găsească alți potențiali candidați să-i identifică, să-i propună drept concurenți electorali la aceste alegeri.

Dar cred eu că este o problemă ce poate fi gestionată de către Ilan Șor, atâta timp cât are la dispoziție sume de ordinul milioanelor de euro care intră în Republica Moldova lunar. Cu siguranță va găsi resursele pentru a motiva alți concurenți electorali să participe la aceste alegeri în numele partidului Șor.

Foto: Facebook
Foto: Facebook

K.P.: La ce să ne așteptăm de la aceste alegeri locale? Și în urma acestor alegeri locale ne putem aștepta la alegeri parlamentare ori prezidențiale anticipate?

M.M.: În primul rând, cred că ar fi bine să analizăm care va fi rata de prezență la vot la aceste alegeri, în special în marele orașe. De obicei, rata de participare la vot la alegerile locale este una mai mică decât la cele parlamentare sau prezidențiale cu aproximativ 10%.

Deci este undeva între 45% și 50% rata de prezență și ar fi interesant să analizăm dacă vor exista schimbări legate de prezența la vot pentru că vor demonstra în ce măsură fenomenul migrației a devenit mai accentuat în ultimii patru ani.

În al doilea rând, în marele orașe (Chișinău și Bălți), prezența la vot este strâns corelată cu agenda și imaginea de care se bucură concurenții electorali. Deci în special în Chișinău, prezența la ultimile alegeri a fost una de 35% în primul tur și 37% în al doilea tur. O prezență extrem de mică dacă stăm să o comparăm cu media la nivel de țară.

Asta vorbește mult despre faptul că alegătorul din Chișinău nu mai este pregătit să susțină candidați care vin cu o agendă pur geopolitică, adică care mizează mai degrabă pe mesaje geopolitice decât pe soluții pentru problemele orașului Chișinău.

Lucrul acesta s-a întâmplat în 2019, atunci când candidatul pro-european Andrei Năstase a pierdut în fața lui Ion Ceban, considerat la acea oră un candidat pro-rus, venit din partea socialiștilor, care era strâns legat de Federația Rusă.

Același lucru, cel mai probabil, se va repeta și în acest an, în sensul în care Ion Cioban are șanse foarte mari să câștigă alegerile în Chișinău, și în lipsa unor concurenți electorali care să se bucure de o notorietate mare în rândul oamenilor aici în Chișinău, pe segmentul pro-european, atunci cu siguranță și prezența la vot va avea de suferit și nu mă aștept să treacă de 40% în Chișinău.

Mai mult decât atât, Ion Ceban va obține un al doilea mandat în funcția de primar, va accentua și mai mult competiția dintre administrația locală din Chișinău și administrația centrală.

Probabil în ajunul alegerilor parlamentare și prezidențiale, aceste rivalități de ordine politic vor reveni din ce în ce mai prezente în spațiu public, acuzații dintr-o parte și din alta, iar asta ar putea să conducă la un interes mai mare pentru alegerile parlamentare, prezidențiale din partea publicului la, poate în o prezență mai mare la vot, un lucru care ar fi benefic Republicii Moldova, pentru că știm foarte bine, oamenilor le plac aceste confruntări, de multe ori televizate, declarații în contradictoriu și ele creează o anumită reacție din partea publicului în sensul mobilizării, în sensul participării mai extinse la vot.

Nu mă aștept ca după rezultatul acestor alegeri locale să asistăm la alegeri parlamentare anticipate, pentru că în Republica Moldova nu există o tradiție în acest sens.

Chiar dacă partidele sau partidul de la guvernare obține un scor mai mic la alegeri locale, de obicei se uită rapid de aceste rezultate proaste și se trag anumite concluzii în interiorul  acestor partide, fără a afecta cumva actul de guvernare și angajamentele asumate în fața alegătorilor. Nu mă aștept să există mari surprize în acest sens.

Singura concluzie pe care o vom trage după aceste alegeri locale este că în continuare există mari probleme legate de finanțarea campaniilor electorale, legate de modul în care partidele administrează unele resurse venite dinspre diferiți susținători acestor partide, și în special dinspre grupurile criminale, iar acest lucru dăunează în general democrației, în special la nivel local, pentru că vom avea cu siguranță multe situații în care anume această corupere electorală va afecta rezultatele alegerilor la nivel local.

Comisarul UE, Josep Borrell
Comisarul UE, Josep Borrell

K.P.: Domnul Borrell a invocat recent exemplul Ciprului, țară cu o problemă teritorială nerezolvată, că și Republica Moldova de altfel, și care în pofitul acestui fapt a fost admis în Uniunea Europeană. Este integrarea Revoluției Moldova în Uniunea Europeană fără regiunea transnistreană un scenariu realist? Și cum vedeți evoluția negocierilor privind diferendul transnistrean?

M.M.: Afirmațiile somnului Borrell au fost citate și preluate de mai multe instituții mass-media în Republica Moldova, dar și în România. Totuși trebuie să punctăm că domnul Borrell nu se bucură de o notorietate foarte mare în interiorul Uniunii Europeane și nici măcar în rândul liderilor europene. Mă refer la șefii de stat de guvern și la liderii instituțiilor europene.

Este un politician spaniol care, odată venit în această funcție, practic a scăzut din notorietatea de care s-ar fi putut bucura poziția Înaltului reprezentant al Uniunii Europene pentru Politică externă și de Securitate, în special prin gafele și erorile pe care le-a făcut în timpul mandatului său, dar și printr-o prezență mai degrabă anemică, aș spune eu, în diplomație externă a Uniunii Europeane.

Deci eu nu aș oferi foarte multă atenție acestor declarații ale lui Borrell, care mai degrabă vin din nume propriu, zic eu, decât din numele Uniunii Europeane ca entitate.

Unu la mână și doi la mână, cu siguranță, dispoziția și atitudinea țărilor membre ale Uniunii Europene pe această problemă este una relativ diferită față de cea lui Borrell.

Cu siguranță există mai multe state astăzi în Uniunii Europene care vor pune piciorul în prag în cazul în care Republica Moldova ar ajunge, să zicem peste 10 ani, să discute serios despre o perspectivă de aderare la Uniunea Europeană.

Și aceste state vor spune răspicat că fără soluționarea problemelor transnistrene nu vom vota pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunii Europeane. Deci sunt convins că acest lucru se va întâmpla, sunt țări care acordă o atenție sporită problemelor de securitate.

Și aici putem face o paralelă cu situația sau cu atitudinea a Austriei față de pretinsele probleme cu care se confruntă România la capitolul protecția frontierelor, lucru care ne duce cu gândul inclusiv la problema transnistreană. Cum ar reacționa Austria în cazul în care, într-un eventual an 2033, s-ar pune în discuție aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Și mă tem că numărul de state care ar pune în piciorul în prag ar fi unul chiar mai mare.

După mine, ținând cont că procesul de aderare la Uniunea Europeană este influențat masiv de factorul politic, este influențat de atitudinea țărilor membre într-o foarte mare măsură, și dincolo de latura tehnocrata a problemei, dincolo de procesul tehnic complex de aderare, această atitudine politică, această poziționare politică, geopolitică are o importanță majoră.

Eu cred că, în termeni realiști, nu putem vorbi despre aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană fără soluționarea problemei transnistrene. Evident că la ora actuală trebuie să lucrăm activ pentru a accelera procesul de aderare și nu există astăzi impedimente dinspre regiunea transnistreană pentru a opri procesul de aderare.

Dar dacă vorbim cu subiect și predicat despre aderarea la Uniunii Europeane, atunci cu siguranță nerezolvarea conflictului transnistrean va fi un impediment. Asta ar trebui să știe politicienii de la Chișinău, asta ar trebui să înțeleagă politicienii de la Chișinău.

Negocierile cu statele membre vor fi unele anevoioase, sunt convins de acest lucru. Când ne vom așeza la masa de negocieri, într-o perspectivă de 2-3 ani, vom înțelege mai bine acest lucru. Și statele din Balcani deja ne-au avertizat într-o anumită măsură că lucrurile nu sunt atât de simple.

Orice animozitate care poate apărea, la un moment dat, în dialogul cu un stat membru al Uniunii Europene poate stopa avântul Republicii Moldova spre aderarea la Uniunea Europeană.

Cred că lecția de astăzi a poziționării Austriei față de aderarea României și Bulgariei la Schengen trebuie să fie bine însușită de către politicienii, autoritățile, dar și alte grupuri de interese din Republica Moldova.

K.P.: Vă mulțumesc pentru amabilitate.

Share our work
Tamari Bibichadze: România poate juca un rol central în parcursul Georgiei către Uniunea Europeană

Tamari Bibichadze: România poate juca un rol central în parcursul Georgiei către Uniunea Europeană

Doamna Tamari Bibichadze este membră a organizației non-guvernamentale YATA Georgia, una dintre cele mai importante platforme ale societății civile din Republica Georgia. Cu o diplomă în Științe Politice și Relații Internaționale de la Universitatea de Stat din Tbilisi, doamna Tamari Bibichadze este una dintre cele mai autorizate voci din societatea civilă din statul caucazian.

K.P.: Cum a influențat invazia rusă în Ucraina viața politică din Georgia?

T.B.: Războiul dintre Rusia și Ucraina a avut un impact semnificativ asupra Georgiei, și nu este surprinzător că o parte semnificativă a societății privește rezultatele războiului ca pe un punct de cotitură pentru viitorul Georgiei. Polarizarea actuală din cadrul țării a avut un impact sever asupra obiectivelor sale de politică externă și situației politice interne, împiedicând stabilirea unor poziții unificate. În urma agresiunii din partea Rusiei, este crucial să identificăm prompt oportunitățile și riscurile și să abordăm aceste probleme în mod rațional în cadrul Georgiei.

În primul rând, trebuie recunoscut faptul că războiul dintre Rusia și Ucraina a creat un cadru de oportunități pe care Ucraina și Moldova, două dintre statele din trio-ul asociat, le-au valorificat cu succes. Acestea au primit statutul de candidat în timp ce Georgia, în ciuda indicilor destul de pozitivi, a fost respinsă din cauza situației politice interne. Această situație pare să favorizeze o tendință de „distanțare” tot mai mare de Europa, manifestată prin angajamentul din ce în ce mai semnificativ al țării cu Rusia. De exemplu, regimul de vize cu Rusia a fost ridicat la 15 mai, iar în 2022, Rusia a devenit unul dintre cei mai importanți parteneri comerciali ai Georgiei, situându-se în primele trei locuri în ceea ce privește volumul comerțului în ceea ce privește atât exporturile, cât și importurile. În același timp, numărul imigranților ruși a crescut, cu aproximativ 1,5 milioane trecând granița, ceea ce a dus la intrarea a peste 2 miliarde de GEL în bugetul Georgiei. De asemenea, în jur de 17.000 de companii înregistrate de ruși își desfășoară activitatea în Georgia, cu peste 5.000 de noi afaceri înregistrate numai în primele trei luni ale anului 2023. În mod natural, aceste evoluții cresc riscurile, în special pericolul principal al urmăririi unei politici naționale independente. Pe măsură ce dependența de Rusia crește, țara devine din ce în ce mai vulnerabilă la amenințările politice străine. Prim-ministrul Gharibashvili a subliniat la Forumul Economic din Qatar că ruperea legăturilor economice cu Rusia ar avea consecințe catastrofale pentru țară.

Pe de altă parte, războiul dintre Rusia și Ucraina a avut un impact semnificativ asupra peisajului politic intern al Georgiei. Un procent fără precedent al populației georgiene, 82%, susține aderarea Georgiei la Uniunea Europeană, mulți considerând că guvernul nu depune suficiente eforturi pentru a atinge acest obiectiv. Recent, sentimentul negativ față de partidul aflat la putere a crescut, în ciuda eforturilor lor active de a realiza o creștere economică de două cifre.

Foto: Facebook
Foto: Facebook

Războiul dintre Rusia și Ucraina a reînviat amintiri dureroase ale războiului din 2008 și a stârnit îngrijorări cu privire la viitor în rândul segmentelor societății. Ca urmare, partidul aflat la putere a început să manipuleze discursul legat de pace. Ei susțin că Occidentul vizează deschiderea unui al doilea front în Georgia și argumentează pentru menținerea păcii și stabilității. De asemenea, au solicitat sancțiuni. Prim-ministrul Gharibashvili, de exemplu, consideră nerezonabil să le solicite partenerilor să înceteze comerțul, activitățile economice și zborurile cu Rusia, invocând faptul că Uniunea Europeană desfășoară comerț cu Rusia. Cu toate acestea, situația actuală nu se aliniază cu această afirmație, deoarece Uniunea Europeană și-a redus comerțul extern cu Rusia cu 64,4% în primul trimestru al anului 2023. Războiul a accentuat, de asemenea, problemele democratice preexistente din Georgia, ducând la mai multe situații intense. Un exemplu notabil este Legea privind Agenții Străini, cunoscută în rândul unei părți semnificative a populației georgiene ca „Legea Rusă”. Încercarea sa de adoptare a provocat proteste semnificative și a dus la confruntări între forțele de ordine și civili.

Cea mai semnificativă evoluție a fost sprijinul puternic din partea majorității societății pentru Ucraina. Tinerii, în special Generația Z, au devenit participanți activi și au jucat un rol crucial în opoziția față de legea rusă. Georgia se confruntă cu provocări semnificative, de la distanțarea sa de Occident la creșterea dependenței de Rusia. Cu toate acestea, unitatea populației și activismul tinerilor oferă speranță pentru schimbări pozitive. Merită menționată și președinta Georgiei, Salome Zurabishvili, care a făcut recent mișcări lăudabile prin grațierea lui Nika Gvaramia, directorul canalului „Mtavari” și un jurnalist de opoziție prominent.

K.P.: Care sunt perspectivele relațiilor dintre Georgia și UE (Uniunea Europeană) și dintre Georgia și NATO?

T.B.: Războiul dintre Rusia și Ucraina a subliniat necesitatea urgentă a integrării europene în Georgia. Aceasta servește ca o mementou pentru Europa că războiul din 2008 nu a fost un incident izolat, iar Rusia a arătat o disponibilitate de a invada alte state dacă i se oferă oportunitatea. Ca urmare, îngrijorările privind securitatea țărilor est-europene au devenit din ce în ce mai importante pentru statele membre ale UE. Georgia percepe Uniunea Europeană ca pe principalul său partener în abordarea problemelor de securitate și în promovarea reformelor democratice și economice, așa cum este demonstrat prin sprijinul copleșitor al 82% din populația țării. Pe lângă aspectele legate de securitate, Georgia recunoaște beneficiile economice potențiale și oportunitățile aduse de integrarea mai strânsă cu Uniunea Europeană. Accesul la piețe mai mari, investițiile străine și progresele tehnologice sunt printre factorii cheie pentru căutarea unor legături economice mai solide cu UE.

De asemenea, războiul dintre Rusia și Ucraina a subliniat importanța eforturilor de reconciliere și construirea păcii în Georgia. Conflictelor nesoluționate din Abhazia și Osetia de Sud, unde Rusia exercită o influență hotărâtoare, le stau în față provocări semnificative. Georgia a urmărit activ reconcilierea, încurajarea dialogului și căutarea soluțiilor pașnice pentru aceste conflicte. În plus, Georgia pune un mare accent pe cooperarea în domeniul securității cu NATO. Cu toate că problema aderării la NATO se află într-un viitor relativ îndepărtat, există o creștere a sentimentului de urgență de a o urmări. Aderarea la NATO nu ar îmbunătăți doar capacitățile de apărare ale Georgiei, ci și ar aprofunda cooperarea în domenii precum reformele de apărare, instruirea militară și interoperabilitatea.

Cu toate acestea, prezența bazelor militare rusești în teritoriile ocupate Abhazia și Osetia de Sud reprezintă un obstacol semnificativ pentru calea Georgiei spre aderarea la NATO. Potrivit procedurilor NATO, o țară este în mod obișnuit acceptată dacă nu are dispute teritoriale. Rezolvarea acestor conflicte și realizarea integrității teritoriale sunt pași vitali pentru aspirațiile Georgiei de a adera la NATO.

Pentru a-și consolida și mai mult poziția, Georgia se angajează în eforturi diplomatice atât cu UE, cât și cu NATO. Acestea includ vizite la nivel înalt, negocieri diplomatice și participarea activă la forumuri multilaterale. Prin căutarea activă a implicării diplomatice, Georgia își propune să îmbunătățească relația cu aceste instituții și să-și consolideze angajamentul față de integrarea europeană și euro-atlantică.

În cele din urmă, percepția publică și conștientizarea joacă un rol crucial în eforturile de integrare ale Georgiei. Construirea unei conștientizări publice și înțelegerea sprijină aceste procese de integrare și asigură alinierea opiniei publice cu obiectivele strategice ale țării. Războiul dintre Rusia și Ucraina a subliniat necesitatea ca Georgia să urmărească integrarea europeană, concentrându-se pe cooperarea în domeniul securității cu UE și NATO. Conflictelor nesoluționate și prezența bazelor militare rusești reprezintă provocări, dar Georgia rămâne angajată în eforturile de reconciliere și în urmărirea integrității sale teritoriale.

K.P.: Societatea civilă din Georgia joacă un rol important în procesul de europeanizare și democratizare a Georgiei. Ce poate face UE/Vestul pentru a ajuta acest proces? Poate societatea civilă georgiană să fie un model pentru regiune?

T.B.: Societatea civilă din Georgia are un rol vital în procesul de europeanizare și democratizare a țării. Este o forță motrice cheie care determină guvernul să ia decizii în beneficiul națiunii. De exemplu, după declanșarea războiului dintre Rusia și Ucraina, Georgia s-a solidarizat rapid în sprijinul Ucrainei, societatea unindu-se și organizând demonstrații. Această solidaritate a fost însoțită de ajutor umanitar fără precedent, iar voluntarii georgieni au călătorit chiar în Ucraina pentru a lupta alături de aceștia. O parte semnificativă a societății georgiene consideră războiul din Ucraina ca fiind propriul lor război.

Un alt succes al societății civile este respingerea legii privind agenții străini. În momente critice, societatea civilă adoptă constant o poziție cheie pentru țară. În ultimii doi ani, au obținut succese remarcabile, atât mici, cât și mari. Pentru a consolida în continuare societatea civilă și a-i proteja împotriva presiunilor nefondate, UE poate furniza asistență financiară și tehnică. Această asistență poate cuprinde cursuri de formare, programe diverse, ateliere și inițiative de mentorat menite să îmbunătățească abilitățile organizaționale și de advocacy. Mai mult, oportunitățile sporite de finanțare și granturile din partea Uniunii Europene ar permite organizațiilor civile georgiene să-și desfășoare eficient activitățile.

Facilitarea schimbului de informații și cunoștințe între actorii societății civile georgiene și omologii lor din UE și alte țări este crucială. Acest lucru poate fi realizat prin vizite de studiu, conferințe și platforme care facilitează partajarea celor mai bune practici și experiențe în promovarea democrației și a valorilor europene. În plus, implicarea activă a UE în dialogul cu organizațiile societății civile și în procesele de luare a deciziilor, inclusiv consultări regulate și participarea la formularea politicilor și reformelor legate de democratizare, drepturile omului și integrarea europeană, este de o importanță deosebită.

În ceea ce privește modelul de societate civilă din Georgia pentru regiune, trebuie recunoscut faptul că Georgia are o lungă istorie de rezistență în fața provocărilor. În ciuda faptului că a fost vizată de numeroase imperii în trecut, poporul georgian a demonstrat în mod constant hotărâre. Chiar și în prezent, reprezentanții societății civile gestionează eficient provocările cu care se confruntă țara. Activismul lor continuu va contribui la realizarea obiectivelor dorite. Georgia a făcut progrese semnificative în dezvoltarea unei societăți civile active și orientate către probleme, cu organizații civile care au un rol crucial în promovarea reformelor democratice, a drepturilor omului și a incluziunii sociale. Experiențele, succesele și provocările societății civile georgiene pot servi ca lecții valoroase pentru alte țări din regiune.

Cu toate acestea, este important să recunoaștem că fiecare țară are un context unic, iar dezvoltarea societății civile poate varia. Reformele economice, de exemplu, pot avea rezultate justificate în unele state nou-formate post-sovietice și pot provoca șocuri economice în altele. În timp ce mecanismele de succes pot fi aplicate într-un context general, este esențial să se ia în considerare unicitatea exemplelor istorice ale fiecărei țări.

În concluzie, prin sprijinirea activă a societății civile georgiene și promovarea cooperării regionale, Uniunea Europeană și Vestul pot contribui la procesele de europeanizare și democratizare din Georgia. Această efort comun are potențialul de a stabili un exemplu pozitiv pentru regiune.

Relația NATO-Georgia este complicată
Relația NATO-Georgia este complicată

K.P.: Care este importanța politică și economică a Mării Negre pentru Republica Georgia în secolul al XXI-lea?

T.B.: Marea Neagră deține o importanță politică și economică semnificativă pentru Georgia. În primul rând, aceasta servește ca o legătură crucială către Vest, oferind acces la resurse și oportunități. Marea Neagră joacă un rol vital în dezvoltarea economică a Georgiei și în comerțul internațional. Aceasta acționează ca un coridor de tranzit cheie între Europa și Asia, facilitat de porturile maritime precum Batumi și Poti. Aceste porturi permit transportul diverselor bunuri, inclusiv produse agricole, resurse energetice și mărfuri valoroase, contribuind la creșterea economică a Georgiei și la integrarea sa în piețele globale.

În plus, Marea Neagră oferă Georgiei acces la rutele comerciale și piețele majore, stimulând fluxurile comerciale și consolidând cooperarea politico-economică. Georgia devine un actor important în regiune, conectând țări vecine precum Turcia, Bulgaria, România, Ucraina, precum și alte țări europene și Asia. Resursele energetice și infrastructura din zona Mării Negre sunt, de asemenea, demne de remarcat. Georgia își valorifică poziția strategică prin participarea activă în proiecte energetice, asigurând securitatea energetică și stabilindu-se ca un partener de încredere. Regiunea Mării Negre servește ca o rută de tranzit pentru conductele semnificative de petrol și gaze, cum ar fi conducta de petrol Baku-Tbilisi-Ceyhan și conducta de gaze Baku-Tbilisi-Erzurum. Aceste conexiuni permit regiunii Mării Caspice să acceseze piețele internaționale evitând Rusia, reducând dependența Georgiei de un singur furnizor și consolidând securitatea sa energetică.

Mai mult decât atât, Georgia capitalizează potențialul turistic al Mării Negre. Zonele de coastă au devenit destinații turistice populare, datorită proiectelor de dezvoltare a infrastructurii care le-au făcut mai accesibile și atrăgătoare. Cu malurile sale pitorești și bogate în atracții culturale, Georgia atrage vizitatori atât din piețele regionale, cât și din cele internaționale. Turismul joacă un rol crucial în economia țării, contribuind la crearea de locuri de muncă, dezvoltarea infrastructurii și intrarea de valută străină.

Semnificația strategică a Mării Negre nu poate fi trecută cu vederea. Apropierea sa față de actorii geopolitici majori și potențialul său ca rută de tranzit o fac o frontieră maritimă vitală pentru securitatea națională a Georgiei. Stabilitatea și securitatea în regiunea Mării Negre sunt esențiale nu doar pentru securitatea și stabilitatea generală a Georgiei, ci și pentru comunitatea euro-atlantică în ansamblu.

În concluzie, Marea Neagră are o importanță politică și economică considerabilă pentru Georgia. Aceasta facilitează conexiuni comerciale, asigură securitatea energetică, dezvăluie potențialul turistic și are semnificație strategică în ceea ce privește securitatea și geostrategia. Dezvoltarea și gestionarea eficientă a resurselor din Marea Neagră, precum și parteneriatele cu actorii regionali și internaționali, rămân priorități-cheie pentru dezvoltarea politică și economică a Georgiei.

K.P.: Cu câteva săptămâni în urmă, Rusia și Georgia au redeschis rutele aeriene. Care este semnificația acestui lucru? Este acesta un semn al unei schimbări geopolitice în obiectivele politicii externe georgiene?

T.B.: Abolirea regimului de vize între Rusia și Georgia a ridicat preocupări legitime și a stârnit întrebări cu privire la potențialele consecințe geopolitice negative. Pe de o parte, această mișcare sugerează o schimbare în obiectivele Georgiei și în pozițiile anterior exprimate, aliniindu-se cu politica Rusiei de a „nu provoca”. Cu toate acestea, un număr semnificativ de cetățeni georgieni consideră că aspirațiile Georgiei pentru integrarea euro-atlantică rămân neschimbate și critică guvernul pentru acest pas.

Orientarea spre Vest a Georgiei și aspirațiile majorității cetățenilor săi sunt exprimate în mod clar în Constituția Georgiei, Capitolul Unsprezece, Articolul 78, care prevede că organele constituționale trebuie să ia toate măsurile în puterea lor pentru a asigura integrarea deplină a Georgiei în Uniunea Europeană și în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Această prevedere servește drept forță motrice în spatele aspirațiilor Georgiei spre Vest. Din punctul meu de vedere, reluarea zborurilor dintre Georgia și Rusia poate fi văzută ca o acceptare implicită sau normalizare a ocupației, ceea ce contrazice poziția noastră de lungă durată privind integritatea teritorială și suveranitatea.

Mai mult, această decizie poate fi interpretată ca o abatere de la obiectivele mai largi ale politicii externe a Georgiei, inclusiv urmărirea integrării europene și a aderării la NATO. Cu toate acestea, partidul aflat la putere subliniază importanța oportunităților economice și susține că prioritizarea intereselor economice și turistice este crucială pentru dezvoltarea țării. Cu toate acestea, ambiguitatea cu privire la principiile politice și la problemele de securitate națională ridică îndoieli cu privire la coerența și stabilitatea politicii externe a Georgiei.

În plus, decizia de a deschide rutele aeriene fără progrese clare în rezolvarea conflictului sau concesii semnificative din partea Rusiei este îngrijorătoare, deoarece indică posibilitatea unei dependențe crescute față de Rusia. Mai mult, există întrebări cu privire la impactul asupra dinamicii regionale și la posibilitatea realiniamentului geopolitic. Aceasta ar putea fi interpretată ca răspuns adaptiv al Rusiei la evoluțiile din Ucraina sau ca o oportunitate pentru Rusia de a evita sancțiunile. Cursul evenimentelor la o viteză similară va avea, fără îndoială, un impact semnificativ asupra echilibrului de putere și asupra relațiilor Georgiei cu partenerii săi occidentali.

În concluzie, abolirea regimului de vize între Rusia și Georgia a ridicat preocupări valabile și a ridicat îndoieli cu privire la potențialele consecințe negative asupra obiectivelor politicii externe a Georgiei. În timp ce unii argumentează în favoarea beneficiilor economice, alții o văd ca o abatere de la aspirațiile Georgiei spre Vest și ca un semn al unei dependențe crescute față de Rusia. Implicațiile asupra dinamicii regionale și a relațiilor Georgiei cu partenerii săi occidentali sunt supuse unei supravegheri și evaluări continue.

Foto: Facebook
Foto: Facebook

K.P.: În opinia dvs., care ar fi o soluție pentru a rezolva în mod pașnic conflictele separatiste din Osetia de Sud și Abhazia?

T.B.: În opinia mea, o soluție potențială pentru problema Abhaziei și Osetiei de Sud ar fi să se rezolve conflictul în curs dintre Rusia și Ucraina, ceea ce ar crea o oportunitate pentru negocieri fără interferența unei terțe state ostile. Este crucial să existe un dialog susținut și inclusiv care să implice toate părțile implicate în conflict. În plus, ar putea fi discutată posibilitatea acordării unei largi autonomii, similară autonomiei existente în Adjara.

Restaurarea încrederii este de o importanță capitală, deoarece aceasta va ajuta la crearea unui mediu favorabil pentru negocieri. Actorii internaționali imparțiali, precum Organizația Națiunilor Unite, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) sau alte organizații regionale, ar trebui să joace un rol semnificativ în facilitarea unei soluții pașnice. Promovarea dezvoltării economice și abordarea disparităților socio-economice în regiunile afectate de conflict pot contribui la stabilitate și reconciliere. Ar trebui să fie urmărite inițiative axate pe creșterea economică. Totuși, inițierea dialogului între părți este esențială, subliniind că confruntarea dintre abhazieni, osetieni și contrapărțile lor georgiene are rădăcini în propagandă rusă și narațiuni istorice distorsionate.

Pe termen lung, este necesară o abordare comprehensivă care să abordeze aspectele socio-economice și politice. Eforturile ar trebui îndreptate spre reconciliere și reintegrare. Acest lucru include promovarea înțelegerii reciproce, a toleranței și a respectului între diferite grupuri etnice și culturale. Rezolvarea disputei teritoriale va fi posibilă atunci când Rusia se abține de la a interveni în politica internă a țării.

K.P.: România și Georgia au contexte istorice similare până la un anumit punct. Cum pot fi îmbunătățite relațiile dintre ele? Cum poate România să ajute Georgia în căutarea sa pentru aderarea la Uniunea Europeană?

T.B.: Pentru a începe, aș dori să evidențiez contextul istoric și cultural excepțional împărtășit de Georgia și România, care servește ca o bază solidă pentru consolidarea relațiilor strânse și a cooperării dintre cele două națiuni. Atât Georgia, cât și România au experimentat lupte dificile pentru independență, confruntându-se cu diverse imperii care au căutat să exercite controlul. Dorința comună de independență a modelat identitățile lor și a contribuit la patrimoniul lor cultural distinct. Georgia și România găsesc un teren comun în valorile, tradițiile și practicile lor. În mod notabil, apartenența României la Uniunea Europeană și NATO are o valoare semnificativă pentru Georgia în căutarea sa de integrare în UE. România poate acționa ca un partener strategic, oferind cunoștințe și sprijin bazat pe experiența sa reușită de integrare. Inspirându-se din exemplul României, Georgia poate să-și stabilească propriul parcurs către integrarea europeană, beneficiind de îndrumarea și cooperarea României. Pentru a consolida relațiile dintre România și Georgia și pentru a sprijini aspirațiile Georgiei de a adera la UE, pot fi luate mai multe măsuri:

În primul rând, este crucial să se intensifice cooperarea bilaterală în diverse domenii, inclusiv comerț, investiții, cultură, educație și turism. Facilitarea mai multor programe de schimb de tineret și promovarea inițiativelor educaționale vor împuternici societatea și vor contribui la dezvoltarea Georgiei.

În al doilea rând, partajarea cunoștințelor joacă un rol vital. Experiența extinsă a României poate fi împărtășită cu Georgia, inclusiv asistență tehnică, programe de formare și schimbul de bune practici în domenii precum guvernarea, statul de drept, reformele economice și armonizarea legislației cu standardele UE.

Sprijin în domenii precum guvernarea democratică, drepturile omului, reforma judiciară și măsurile anticorupție sunt, de asemenea, esențiale. Ca cel mai apropiat partener al Georgiei, România poate demonstra un gest semnificativ prin promovarea și evidențierea realizărilor Georgiei în instituțiile UE și printre statele membre.

În plus, România și Georgia pot intensifica cooperarea regională în cadrul structurilor precum Parteneriatul Estic, Cooperarea Economică a Mării Negre sau Inițiativa celor Trei Mări. Colaborarea cu alte țări din regiune poate facilita proiecte comune, dezvoltarea infrastructurii și integrarea economică, toate acestea avansând în continuare obiectivele de integrare europeană ale Georgiei.

În rezumat, prin aprofundarea cooperării bilaterale, partajarea experiențelor, sprijinirea reformelor, promovarea aspirațiilor Georgiei de aderare la UE, promovarea cooperării regionale și facilitarea schimburilor culturale și educaționale, România poate juca un rol central în parcursul Georgiei către aderarea la UE.

Share our work