Lumea multipolară începe la Marea Neagră?

Lumea multipolară începe la Marea Neagră?

Chestiunea lumii multipolare aflate în plin proces de constituire este o temă fierbinte în geopolitica mondială. Hans Morgenthau considera că sistemele multipolare sunt mai puțin predispuse la război, fiind mai flexibile în vederea descurajării războiului și în limitarea potențialelor state periculoase. Pentru adepții acestei configurări, flexibilitatea alinierii acestora era o virtute. Kenneth Waltz sau John Mearsheimer credeau, dimpotrivă, că sistemele bipolare (Statele Unite vs. URSS) sunt de preferat întrucât sunt mai stabile, deoarece cele două puteri principale știu că există o contrapondere ce se opune natural oricărei încercări de a modifica status quo-ul.

Foto: wikipedia
Foto: wikipedia

Așa cum prezentam în prima parte a materialului dedicat acestei atât de actuale teme, mobilul constituirii lumii multipolare îl constituie dorința de coagulare a unei părți lumii într-un pol geopolitic și economic concurent al ordinii unipolare americane. Motivele deciziei acestor entități statele pentru constituirea unui pol de putere suficient de capabil să contrabalanseze dominația Americii și a aliaților săi sunt complexe și țin de evoluțiile istorice ale lumii după al Doilea Război Mondial.

Dacă timp de 45 de ani, învingătorii principali ai Germaniei și Japoniei, SUA și URSS, au condus afacerile mondiale, evoluțiile istorice ulterioare au confirmat ridicarea altor state care sunt din ce în ce mai puțin dispuse să accepte dominarea scenei internaționale de un singur dirijor. Debutul acestei alternative multipolare este un proces organic, desfășurat în ani de zile, însă este însoțit și de fazele sale violente în care hegemonul mondial caută să păstreze influența și să destrame concurența ce amenință ordinea instiuită de el.

În articolul „Decline Is a Choice”, publicat în 2009, editorialistul american Charles Krauthammer scria: „Pentru America de astăzi, declinul nu este o condiție. Declinul este o alegere. La două decenii de la nașterea lumii unipolare care a apărut odată cu căderea Uniunii Sovietice, America este în poziția de a decide dacă să abdice sau să-și păstreze dominația. Declinul – sau ascensiunea continuă – este în mâinile noastre ”.

Articolul, o veritabilă cruciadă împotriva începutului de mandat a lui Obama, preconiza modificările pe care noul președinte urma să le facă în timpul mandatului său și mai ales critica lipsa de apetit unipolar pe care o manifesta noua administrație. În articolul amintit, America era numită hegemonul accidental, având în vedere istoria de izolaționism și ceea ce Krauthammer cataloga drept lipsa de ambiție imperială instinctivă și se deplângea situația de „hegemon reticent” în care a ajuns. De asemenea, el susținea că America salvase Europa de două ori pentru a apăra și salva civilizația occidentală căreia îi aparținea și nu pentru că se proiecta drept hegemon.

Debutul lumii multipolare are mai multe borne iar China și Rusia sunt coloana vertebrală a acestei construcții. Odată venirea la putere a lui Vladimir Putin în Rusia și debutul recalibrării noului său statut post-imperial, se produce și creșterea economică puternică a Chinei care își păstrează rolul de manufacturier principal al lumii dar pune bazele statutului său de mare putere mondială, dezvoltând remarcabile capacități militare și de proiectare a influenței sale geopolitice pe glob. Nu trebuie uitat faptul că, în ciuda perioadelor de acalmie și colaborare, China cu URSS, apoi China cu Federația Rusă, au fost inamici ideologici și militari ai Statelor Unite și ai polului euro-atlantic. Ambele state au împărtășit experiența comunismului, China încă fiind una din puținele state din lume ce păstrează Partidul Comunist drept partid unic iar comunismul ca singura ideologie oficială a statului.

Însă, polul alternativ nu se putea coagula fără slăbiciunea Americii. Barack Obama este considerat președintele american care a decis că Statele Unite nu ar trebui să fie „polițistul lumii” iar începând cu al doilea său mandat americanii s-au retras treptat din rolul de conducere globală sau nu au mai fost atât de pregnanți în susținerea intereselor lor în lume. Nu a fost vorba de o strategie a izolaționismului, în sensul său strict, ci o strategie a retragerii, fapt ce a determinat SUA să fie catalogat drept un „hegemon prudent”. Publicul american a devenit mai reticent în a cheltui resursele umane și militare americane în regiuni îndepărtate care nu erau atât de justificabile ca efort și rezultate palpabile. Mulți membri ai politicii externe și a securității naționale din SUA au crezut că SUA ar trebui să pună capăt „războaielor nesfârșite” și să exercite o strategie de reținere și implicare redusă. Astfel de factori politici interni i-au determinat pe președinții americani să regândească costul menținerii strategiei primatului SUA.

Noua abordare a creat viduri de putere în regiunile în care America a decis să reducă implicarea geopolitică și angajamentele de securitate. Marile puteri Rusia și China au încercat să umple golurile, în mod natural, având un apetit în acest sens și au adoptat poziții de politică externă ofensive, încurajate de noua stare de fapt.

SUA le-au cerut, de asemenea, aliaților săi, să-și asume mai multă responsabilitate și resurse aferente pentru rezolvarea problemelor lor de securitate. O responsabilitate mai mare vine cu o povară economică și politică mai mare iar majoritatea aliaților SUA nu era pregătită să își asume aceste cheltuieli. Statele Uniunii Europene au trebuit să-și revizuiască poziția de securitate națională, stârnind dezbateri centrate pe autonomia strategice și pe existența unei armate europene.

Începând, însă, cu mandatul lui Joe Biden, America a reevalut noile realități și a revenit rapid, cel puțin în Europa, la formula de la crearea NATO, adaptată realităților de acum: Rusia out, SUA in Europe; Germany down.

Încă de la începutul mandatului, Biden a spus: „SUA trebuie să-și recâștige credibilitatea și autoritatea morală pentru care erau cunoscute în lume. Este nevoie de timp pentru a repara pagubele dezastruoase provocate de administrația anterioară, dar este exact lucrul de care ne vom ocupa”.

Tot el a reafirmat, într-un discurs rostit online, cu ocazia Conferinţei de Securitate de la Munchen, importanţa parteneriatului transatlantic, promiţând că SUA vor face faţă împreună cu aliaţii europeni provocărilor comune, inclusiv celei reprezentate de China. De asemenea, a stopat planul lui Trump de a retrage din Republica Federală 12.000 de soldați americani.

Foto: Facebook
Foto: Facebook

Multipolaritatea și expresiile acesteia

Multipolaritatea înseamnă, în fapt, apariția altor puteri și blocuri regionale, cum ar fi India, Rusia, Uniunea Europeană, Japonia, Brazilia și Africa de Sud, care au propriile interese, valori și agende și care cooperează sau concurează între ele pe diverse domenii pentru un scop comun.

Fostul Ministru francez de externe Hubert Védrine, între 1997-2002, declara acum un deceniu: „La douăzeci de ani de la sfârșitul URSS, nu se formează o ordine globală, ci concurență în cadrul economiei globale dereglementate și încă nereglementate suficient, un spațiu liber pentru toți, între state, întreprinderi, actori financiari și diverse grupuri de interese, atât legale, cât și ilegale. Alianțele sunt ad-hoc între centrele de putere în creștere sau în declin”.(…) Statele Unite se confruntă cu provocarea de a recunoaște că conducerea ei asupra lumii nu este acum decât relativă și că puterea ei trebuie exercitată diferit. Jumătate din America refuză să facă asta.

Motivațiile unor state precum China, Rusia și altele din ceea ce este numit generic „Sudul Global” de a ieși de sub dominația unipolarismului american sunt complexe însă ideologia ce le unește postuleză o serie de argumente ce țin, în accepțiunea lor, de un proces istoric ce nu mai poate fi ignorat.

O lume multipolară este diferită de o lume unipolară, în care un stat domină sistemul internațional, diferită de o lume bipolară, în care două state sau blocuri de state concurează pentru putere și influență și diferită de o lume tripolară, în care trei state sau blocuri de state domină sistemul internațional.

Impactul globalizării și al inovației tehnologice a sporit interdependența și conectivitatea dintre state și actorii nestatali, cum ar fi întreprinderile, societatea civilă și organizațiile internaționale.

Teoria lumii multipolare spune că provocările și oportunitățile guvernanței globale, comerțului, securității, schimbărilor climatice, drepturilor omului și dezvoltării necesită mai mult dialog, negociere și compromis între polii de putere și alți actori pentru a rezolva conflictele și a atinge obiective comune.

Asfel, au fost identificați 7 piloni cheie ai lumii multipolare:

1. Distribuția energiei – Primul pilon al lumii multipolare se învârte în jurul distribuției de energie.

2. Interdependența economică, deoarece relațiile economice nu sunt limitate la câțiva jucători dominanți, ci cuprind o gamă largă de națiuni și regiuni. Apar mai multe puteri economice, care stimulează comerțul și legăturile de investiții pe tot globul și creează o rețea complexă de relații economice care contribuie la prosperitatea și stabilitatea globală.

3. Pluralismul cultural

Pluralismul cultural implică puterea dispersată între diverși actori, o multitudine de

culturi, limbi și ideologii vin în prim-plan. Acest mozaic cultural promovează un mediu de incluziune și respect pentru diversitate. Pe măsură ce societățile interacționează și fac schimb de idei, apare o tapiserie globală mai bogată, contestând noțiunile tradiționale de omogenitate și promovând dialogul cultural.

4. Diplomație și multilateralism

În lumea multipolară, diplomația și multilateralismul joacă un rol crucial în gestionarea relațiilor internaționale complexe.

5. Progrese tehnologice

Progresele tehnologice sunt esențiale în modelarea lumii multipolare. Inovația rapidă și difuzarea tehnologiei au dat putere unei game mai largi de actori să participe la afacerile globale.

6. Securitate și cooperare

Securitatea și cooperarea formează un alt pilon vital al lumii multipolare. Cu puterea distribuită între mai mulți actori, echilibrul de putere devine dinamic și necesită o reevaluare constantă. Națiunile caută să construiască alianțe, parteneriate și coaliții bazate pe interese comune și preocupări reciproce de securitate. Colaborarea pe probleme precum contraterorismul, schimbările climatice și neproliferarea nucleară devine imperativă pentru a menține stabilitatea globală.

7. Adaptabilitate și flexibilitate

În cele din urmă, adaptabilitatea și flexibilitatea sunt piloni cheie în lumea multipolară.

Națiunile trebuie să fie deschise să își ajusteze strategiile, politicile și alianțele pentru a naviga cu succes în peisajul complex al lumii multipolare.

Foto: Facebook
Foto: Facebook

BRICS

BRICS este un acronim pentru Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud. Economistul lui Goldman Sachs, Jim O’Neill a inventat termenul BRIC (fără Africa de Sud) în 2001, susținând că până în 2050 cele patru economii BRIC vor ajunge să domine economia globală. Africa de Sud a fost adăugată celor 4 țări în 2010. O’Neill a considerat că aceste state au potențialul de a forma nu o alianță politică ci un bloc economic puternic deoarece s-au clasat de ani de zile printre economiile de piață emergente cu cea mai rapidă creștere din lume. Treptat, puterea economică a acestor state a dus, inevitabil, la putere politică iar liderii din țările BRICS au participat în mod regulat la summit-uri și au armonizat acțiunile în vederea coagulării unui bloc politic și economic de anvergură mondială.

Declarațiile comune BRICS au articulat principiile generale care stau la baza cooperării lor. Acestea subliniază respectul pentru suveranitate, independență, integritate teritorială, unitatea națională și neamestecul în treburile interne ale membrilor lor. Statele BRICS s-au angajat să promoveze pacea, îmbunătățirea sistemului de guvernanță economică globală, asigurarea unei ordini internaționale mai echitabile și promovarea dezvoltării durabile și a creșterii favorabile incluziunii. Fiecare stat membru are propriile motive pentru a susține acest proiect, la început economic, apoi dătător de putere politică mondială.

Africa de Sud vede în apartenența la BRICS un vehicul important pentru politica sa externă și este o platformă suplimentară pentru a crește în afacerile internaționale.

Brazilia a văzut BRICS tot ca o platformă pentru a promova influența Braziliei în străinătate și pentru a construi parteneriate multilaterale cu alte puteri globale, nu doar cu cele din organizație.

India consideră mecanismul BRICS drept o trambulină la provocările de dezvoltare din Sudul global, dar, mai ales, permite angajamentul cu China, o țară vecină cu care are multe diferendumuri, într-un cadru extins pe probleme de interes comun.

Pentru China, BRICS este o platformă pentru a-și crește influența ca putere globală pe scena multilaterală, în paradigma multipolarității. La fel și Rusia, care este angajată în propriile proiecte geopolitice menite să o repună pe orbita marilor puteri BRICS, în afară de principiile fondatoare, se consideră un avocat al reformei ordinii globale, care a fost dominată de Occident și își propune să facă ordinea internațională mai echitabilă, evocând ipocrizia și standardele duble ale Occidentului.

Ce unește însă, aceste state care sunt eterogene din punct de vedere al regimurilor politice, de la dictatură, regim comunist, regim democratic, autoritar sau monarhic? Între ele nu există unitate geografică, ideologii unificatoare, valori politice, culturale sau religioase comune, însă îi unesc două motivații ideologice: antiamericanismul și anticcidentalismul.

Promotorii statali ai multipolarității doresc includerea spectrului multipolar ca bază a sistemului international actual și viitor, consolidarea BRICS ca „influencer global” și încearcă dedolarizarea unei părți a economiei mondiale, dolarul fiind văzut drept un instrument principal de dominație mondială a Americii.

Conflictul din Ucraina și accelerarea modelării lumii multipolare

Relațiile Americii cu Rusia au fost definite ca un „moment unipolar” unic în istoria deceniului de după încheierea Războiului Rece. Evaluările ulterioare au acuzat America de aroganță și narcisism vizavi de gestionarea relației cu învinsul din confruntarea lumii bipolare. Elita guvernantă a Americii a eșuat în a respecta interesele unei Rusii slăbite și nu a înțeles potențialul de revanșă al Moscovei. Reprezentanții administrației Clinton au susținut că extinderea NATO nu a fost o inițiativă anti-Rusia și nu are de ce să se teamă dar clasa politică rusă a perceput exact opusul.

În memoriile sale, Madeleine Albright a confirmat că decizia pro-expansiunii a fost luată în iunie 1993, cu mult înainte ca Rusia să facă orice mișcare agresivă împotriva vecinilor săi. „Am crezut că NATO trebuie să rămână în centrul sistemului de securitate european”, a mărturisit ea. Mai mult, „era corect ca NATO să-și deschidă porțile noilor democrații, cu condiția ca acestea să îndeplinească aceleași standarde politice și militare ca și ceilalți membri”.

Astfel, extinderea celei mai puternice alianțe militare rămase în funcțiune după 1991, până la granița unei Rusii apărute din ruinele URSS, a fost interpretată ca un act ostil.

Extinderea NATO, în ceea ce Moscova definea drept cordonul de securitate rus, și intervențiile militare conduse de SUA în Balcani, au diminuat profund entuziasmul rusesc pentru valorile americane și au indus percepția că Rusia va fi din ce în ce mai îngrădită și încolțită. Fostul ambasador al SUA în Uniunea Sovietică Jack F. Matlock Jr. spunea, referitor la acest aspect: „Efectul asupra încrederii rușilor în Statele Unite a fost devastator”. De aceea, atacarea Ucrainei de către Rusia este, în viziunea Moscovei, o consecință a neîncrederii în America și Occident, văzute drept dușmani care nu au încetat să pună cărămizi la distrugerea națiunii și a statului rus.

Odată cu atacarea teritoriului ucrainean de către trupele ruse în așa numita operațiune specială, semnificația deciziei Kremlinului depășește strict motivațiile sale și se extinde către un conflict între unipolarismul american și alternativa multipolară, Rusia contând pe aliații săi. Reacțiile unei părți semnificative a statelor lumii referitor la conflictul declanșat de Rusia a mers nu spre o altădată condamnare majoritară ci spre o neutralitate favorabilă Kremlinului.

La Adunarea Generală a Națiunilor Unite, aproximativ 40 de țări (circa 60% din populația lumii) au refuzat să ia parte la condamnarea Rusiei. Referitor la țările BRICS, la primul vot pentru a cere încetarea ofensivei Rusiei împotriva Ucrainei, din 2 martie 2022, Brazilia a votat pentru a condamna Rusia, în timp ce ceilalți membri s-au abținut. La votul din

24 martie 2022, China și Brazilia au votat în favoarea rezoluției de a permite accesul umanitar în regiune, în timp ce India și Africa de Sud s-au abținut.

La votul din 7 aprilie 2022 pentru a expulza Rusia din Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, China a votat împotriva expulzării Rusiei, în timp ce alți membri ai BRICS s-au abținut, criticând „acuzațiile oarbe” împotriva Rusiei.

Aceasta este revenirea unei forme de „nealiniere” a unor țări care nu sunt neapărat de acord cu Moscova, dar care nu vor să fie nevoite să susțină automat Occidentul condus de America.

Actualul conflict ruso-ucrainean nu a rămas doar un conflict local, între două state ex- sovietice vecine, ci s-a extins către un impact internațional prin acțiunea Axei Washington- Bruxelles. Implicarea Uniunii Europene în conflict, prin sprijinirea cu arme, logistică și bani a Ucrainei, a avut un impact direct asupra Europei, care suportă cea mai mare parte a consecințelor, iar SUA beneficiază economic de sancțiunile rusești. Fără sprijinul NATO Ucraina ar fi fost învinsă rapid însă scopul Moscovei pare a fi, în afară de înfrângerea Ucrainei, uzarea Europei și creșterea nemulțumirii europenilor față de prelungirea conflictului.

Dacă războiul din Ucraina se încheie într-un impas militar, fără un acord de pace sau chiar o încetare formală a focului (cum pare din ce în ce mai probabil), UE și SUA își vor menține sancțiunile împotriva Rusiei ani de zile dacă este necesar. Practic, lumea va avea un „mini război rece” între, pe de o parte, țările UE și NATO și partenerii lor cei mai apropiați (cum ar fi Australia, Japonia, Noua Zeelandă și Coreea de Sud) și pe de altă parte, Rusia.

Dar Occidentul va menține relațiile cu China (oricât de dificil ar fi acest compromis) chiar dacă Beijingul își continuă, nebătut, parteneriatul cu Rusia.

La întrebarea dacă ordinea multipolară începe la Marea Neagră este de așteptat ca această ciocnire dintre NATO și Rusia să aducă, prin ricoșeu, o reordonare permanentă a dinamicii puterii forțelor geopolitice în secolul XXI. Acest conflict este hârtia de turnesol a încleștării geopolitice actuale, pivotarea istorică a Rusiei către Asia și părăsirea orientării sale către Europa fiind marele câștig al proiectului multipolar.

Deși America încearcă, prin mandatul lui Joe Biden, să mențină continuitatea așa- numitului „secol american”, datele arată că acest război simbolizează, de fapt, o etapă militară a creării lumii multipolare. Acest conflict și mai ales urmările lui favorizează ascensiunea unor puteri emegente noi și întărirea marilor puteri din ecuația multipolară. În plus, China, al cărei rol global câștigă proeminență, prin nealinierea la sancționarea Rusiei și colaborarea cu aceasta, indică faptul că acțiunea sa este ghidată pe proiecte pe termen lung, având același obiectiv ca Moscova în slăbirea puterii Americii și a aliaților săi.

Deși China nu este implicată fățiș în conflictul ucrainean de partea cuiva, prin folosirea instrumentelor sale economice și a ajutorului militar discret acționează pentru „pedepsirea” inamicilor săi occidentali sau altor aliați ai Statelor Unite.

Foto: Kremlin.ru
Foto: Kremlin.ru

Cât de viabilă este lumea multipolară și cât de puternic mai este unipolarismul american?

Bekir Ilhan, analist de relații internaționale, în articolul „ANALYSIS – The illusion of the multipolar world” este sceptic referitor la șansele de creare a unei multipolarități reale. El spune că Rusia și China nu sunt concurenți egali față de Statele Unite deoarece puterea economică și militară a Rusiei și Chinei nu poate atinge anvergura și amprenta Americii în lume. În Ucraina, spune el, armata rusă, prezentată drept a doua putere militară ca mărime, ajutată și de un arsenal nuclear considerabil, a întâmpinat serioase probleme. China, pe de altă parte, chiar dacă PIB-ul său depășește PIB-ul SUA, încă mai are multe de făcut pentru a ajunge America iar creșterea sa economică nu se va traduce efectiv în putere militară echivalentă. De asemenea, el vede capacitatea de proiecție a puterii Chinei ca fiind, deocamdată, limitată pentru o potențială putere militară globală. În același timp, armata chineză nu a dezvoltat încă o doctrină militară care protejează interesele globale ale Chinei.

Argumentul de putere nucleară a Chinei și Rusiei rămâne, însă, esențial, ceea ce va duce, mai curând, către „o multipolaritate nucleară”, în mod cert un argument puternic în încleștarea geopolitică globală. America vede acest fapt drept cea mai gravă amenințare cu care se va confrunta până în anii 2030. Doar în această situație SUA vor trebui să descurajeze două mari puteri nucleare în același timp, Rusia și China. Acesta va fi un echilibru strategic fără precedent care depășește chiar și Războiul Rece.

Pentru proiectul multipolar revenirea Americii reprezintă un mare obstacol deoarece administrația Biden a părăsit strategia retragerii din timpul lui Obama și Trump și a devenit din ce în ce mai implicată în afacerile mondiale. Discursul lui Biden „America s-a întors” a semnalat o întorsătură în politica de securitate națională americană iar ajutorul militar al SUA fără precedent acordat Ucrainei împotriva Rusiei susține cel mai pregnant această turnură.

Principala problemă a lui Biden a fost, în esență, China, nu Federația Rusă. Deși lupta politică internă dintre el și predecesorul său a fost acerbă, Joe Biden nu a deviat foarte mult de la abordarea lui Trump față de Beijing. Poziția lui Biden împotriva Chinei nu a fost la fel de bombastică ca cea a lui Trump dar a amplificat lupta geopolitică și economică cu Beijingul. El și-a propus să revigoreze cauza democrației în întreaga lume și urgența climatică, însă este posibil ca dorința sa și a Americii să nu găsească adepții doriți în multe zone ale lumii.

În strategia sa de reîntoarcere a Americii în rolul de lider mondial Joe Biden a dorit strângerea aliaților SUA pentru a arăta un front unit împotriva Chinei puternice și influente pe scena mondială și care care este hotărâtă să fie un stabilitor de reguli și nu un executant al acestora. Ori, America este ea stabilitorul de reguli și asta nu poate duce decât la conflict, mai devreme sau mai târziu.

Președintele american a numit Rusia și China drept două din „cele mai mari” în politica externă a SUA. Despre Rusia a spus: „S-a terminat cu prietenia faţă de Rusia”.

Aceasta a fost definită drept „o țară care vrea să distrugă democrația noastră”. Iar China este o amenințare pentru SUA din cauza „marilor ei ambiții economice”. Joe Biden concluziona: „Trebuie să acționăm ferm, dar cu mijloace diplomatice”.

Criticii lui Biden contestă politica sa de revenire hegemonică drept o eroare de apreciere a realităților geopolitice. Robert Gates, fost Secretar al Apărării sub George W. Bush și Barack Obama, a susținut, într-o evaluare dură, că Biden „s-a înșelat în aproape toate problemele majore de politică externă și de securitate națională în ultimele patru decenii”. Biden a susținut, scria Gates, multe politici de apărare eșuate și le-a respins pe altele care s-au dovedit mai de succes. El a votat în favoarea războiului din Irak în 2003 dar împotriva războiului din Golf din 1991. Ultima decizie, controversată, a dus la retragerea SUA din Afganistan, probabil marea sa vulnerabilitate pe partea de politică externă în care era văzut drept unul dintre cei mai experimentati politicieni americani, cu peste 40 de ani de experiență.

​Revenind la articolul lui Bekir Ilhan, el încheie spunând că iluzia multipolarității derivă din alegerile strategice americane, nu din sistemul american în sine. Sistemul internațional va rămâne unipolar iar unipolaritatea nu înseamnă că Statele Unite conduc, în fapt, lumea.

Unipolaritatea înseamnă că nicio altă putere majoră nu se potrivește cu SUA în ceea ce privește capacitățile materiale. Statele Unite ale Americii s-au retras de bunăvoie din interpretarea polițistului mondial în ultimii ani, dând naștere iluziei multipolarității, fapt ce poate constitui o capcană pentru entuziasmul multipolar.

Share our work
Republica Moldova: oligarhii fugari joacă cartea găgăuză

Republica Moldova: oligarhii fugari joacă cartea găgăuză

Toamna anului 2023 se anunță extrem de activă din punct geopolitic în sudul Republicii Moldova. Forțele politice finanțate de către oligarhii fugari Ilan Șor și Vladimir Plahotniuc agită apele în regiunea autonomă găgăuză pe fondul apropierii alegerilor locale. Republica Moldova a trimis acasă zeci de diplomați ruși în ultimele săptămâni.

Foto: presidency.ro
Foto: presidency.ro

Republica Găgăuză

Unul din principalii lideri locali, președintele legislativului regional, Adunarea Populară a Găgăuziei (APG), Dmitri Constantinov, nu exclude crearea „Republicii Găgăuze”. El a declarat  într-un interviu pentru un post TV din refiunea separatistă transnistreană, că „oamenii cer asta”, fără însă a furniza dovezi ale acestei voințe. Constantinov şi-a reconfirmat ulterior afirmația pentru mass-media de la Chișinău, apreciind că Republica Moldova are „o atitudine cam neglijentă față de legile Găgăuziei”. Pe 9 septembrie, la Comrat va avea loc o reuniune a deputaților de toate nivelurile și „este posibil”, după cum a spus Constantinov, ca „unii dintre deputați să susțină această idee”.

Președintele Adunării Populare a Găgăuziei, Dmitri Constantinov a declarat ulterior că se va prezenta la Procuratură dacă va fi citat pentru explicații în urma declarațiilor pe care le-a făcut despre posibila proclamare a Republicii Găgăuzia. Tot el susține că nu este adeptul acestei idei, menționând că afirmația sa nu a fost înțeleasă corect.

Reacția lui Constantinov vine după ce secretarul general al Platformei DA, Liviu Vovc, a anunțat pe Facebook că a depus o sesizare la autpritățile de resort pe numele său. Potrivit lui Vovc, președintele Adunării Populare, în calitatea sa de persoană publică, militează împotriva integrității teritoriale a Republicii Moldova. Asta după ce a spus că Găgăuzia ar putea să se autoproclame ”republică”.

Referinduse la declarațiile alesului local din Găgăuzia, Victor Petrov, care în urmă cu câteva zile a calificat afirmațiile lui Constantinov drept o provocare, care ar putea duce la eliminarea autonomiei, președintele Adunării Populare a spus că afirmația sa nu a fost înțeleasă corect. Mai mult, la câteva zile de la declarația privind crearea unei republici, Constantinov declară că renunță la această idee. „Eu am spus că pe data de 9 va fi continuarea ședinței, unde vor fi convocați deputații, cei cu mandate și eu am un mandat și am fost întrebat dacă poate fi ridicată acolo întrebarea despre Republica Găgăuză, eu am spus că nu vă pot spune ce întrebări vor fi discutate acolo și cum vor fi votate, eu nu pot să știu. De aceea, nu am exclus că orice întrebare poate fi discutată și orice votare poate avea loc. De asta, nu pot să garantez” a declarat acesta

În fiecare an, pe 19 august, Găgăuzia sărbătorește proclamarea Republicii Găgăuze. Din 1990 până în 1994, Găgăuzia s-a autoproclamat republică separată de Moldova, dar în perioada decembrie 1994 – iulie 1995, Găgăuzia a fost reintegrată în Moldova, devenind autonomie.

Ce este Găgăuzia?

Găgăuzia este o regiune autonomă situată în sudul Republicii Moldova. Aceasta are un caracter etnic, cultural și lingvistic distinct, și este cunoscută pentru populația sa predominantă de origine găgăuză, care vorbește limba găgăuză, o limbă turcică.

Găgăuzia are o istorie complexă, găgăuzii sunt descendenți ai turcilor oguzi și au o cultură tradițională distinctă, influențată și de alte popoare care au locuit în zonă de-a lungul timpului, mai ales în regiunea balcanică. Poporul găgăuz a fost colonizat de Imperiul Țarist în actuala regiune ca parte a politcii sale imperiale.

Găgăuzia a obținut statutul de regiune autonomă în cadrul Republicii Moldova în 1994. Această autonomie îi oferă Găgăuziei control parțial asupra afacerilor interne, inclusiv dreptul de a-și alege conducerea locală și de a promova cultura și limba găgăuză.

Religia predominantă în Găgăuzia este creștinismul ortodox. Biserica Ortodoxă găgăuză are un rol important în viața religioasă și culturală a regiunii, totodată fiind una din pârghiile prin care partea rusă controlează regiunea.

Economia Găgăuziei este în principal bazată pe agricultură și industria alimentară. Regiunea este cunoscută pentru producția de vin și pentru creșterea animalelor.

Relația cu Republica Moldova

Găgăuzia are o relație complexă cu Republica Moldova. De-a lungul anilor, au existat dezbateri și negocieri legate de statutul și autonomia sa. Găgăuzia își menține identitatea distinctă, dar colaborează și cu administrația centrală a Republicii Moldova. Găgăuzia are un guvern autonom și propria sa legislație. Există un guvern regional și un președinte autonom, care administrează afacerile locale.

Desigur, disensiunile dintre Chișinău (capitala Republicii Moldova) și Comrat (capitala Găgăuziei) au fost prezente în relația dintre cele două entități în ultimele decenii, adesea legate de aspecte legate de autonomie, guvernare locală, identitate culturală și control asupra resurselor.Una dintre principalele surse de tensiune a fost statutul autonom al Găgăuziei în cadrul Republicii Moldova. Găgăuzia a dobândit statutul de autonomie în 1994, ceea ce i-a conferit un grad semnificativ de autoguvernare în anumite domenii. Cu toate acestea, au existat momente de dezacord cu privire la limitele acestui statut și la măsura în care Găgăuzia își poate exercita autonomia.

Disputele au apărut și în ceea ce privește controlul asupra resurselor, inclusiv terenuri agricole, industrii și surse de venit. Găgăuzia are o economie bazată în mare parte pe agricultură și industria alimentară, iar întrebările despre drepturile asupra acestor resurse pot genera tensiuni cu administrația centrală de la Chișinău.

Aspectele politice și alegerile locale pot contribui, de asemenea, la tensiuni. În unele cazuri, alegerea președintelui și a guvernului autonom din Găgăuzia poate genera divergențe și poate afecta relațiile cu administrația centrală a Republicii Moldova.

Dialogul, negocierea și angajamentul față de dezvoltarea pacifică a relației dintre cele două entități sunt esențiale pentru menținerea stabilității și cooperării în Republica Moldova.

Foto: Facebook
Foto: Facebook

Precedent transnistrean

Amenințarea cu un nou scenariu transnistrean pe fondul agresiunii militare ilegale ruse împotriva Ucrainei ar trebui să ridice semne de întrebare tuturor oamenilor cu capul pe umeri din autonomie. Autoritățile de la Chișinău trebuie să clarifice cât mai rapid drepturile, dar și obligațiile ambelor părți, inclusiv ale autonomiei găgăuze, pentru înlăturarea acestei pârghii favorabile intereselor ruse.

În urmă cu doar un an, Mustafa Șentop, fostul președinte al Parlamentului Turciei, declara, într-o vizită efectuată la Comrat, un mesaj de unitate în contextul războiului din Ucraina. ”Viitorul Găgăuziei nu este în altă parte, ci în Moldova. Găgăuzia este parte integrantă a Moldovei. Este mai important ca niciodată să aveți o atitudine constructivă în relațiile cu Chișinăul”, a transmis atunci fostul șef al Legislativului de la Ankara, aliat al președintelui turc Recep Tayyip Erdogan. Declarațiile sale sunt dovada clară că ambițiile separatismului găgăuz sunt întreținute de Federația Rusă, iar Turcia, stat membru NATO și aspirant la statutul de membru al Uniunii Europene, nu vede Găgăuzia ca un stat independent, ci parte integrantă a Republicii Moldova.

Executivul Șor

La o recentă ședință specială a Adunării populare a Găgăuziei (APG)  deputații au reuşit să aprobe structura comitetului executiv, dar cu unele rezerve, pe care başcanul Evghenia Guţul le-a acceptat. Condiţia deputaților este ca „până în noiembrie 2023, când se va forma bugetul autonomiei pe 2024, să fie optimizată structura și redus numărului de direcţii și funcționari”. Al doilea punct important este reducerea bugetului pentru întreținerea funcționarilor comitetului executiv.
Deputatul Mihail Jelezoglo a reamintit că unii candidați din echipa başcanului nu au promovat examenul de cunoaștere a limbii găgăuze – Doiceva, Kendighelean și Cîlcic.
„Aprobarea de către noi a acestora în structura comitetului executiv îi va da drept oricărei instanțe să conteste decizia de astăzi a APG”, a menţionat el.
Vicepreședintele APG Alexandr Tarnavschi a spus că „nu este vina bașcanului că nu-i cunoaște pe toți oamenii din comitetul executiv propus, deoarece lista n-a fost făcută de ea, dar de Ilan Şor”.
„Nu sunteţi de vină pentru asta, poate că sunteţi o persoană onestă, dar fără experiență. Cred că ar fi mai cinstit să vă daţi demisia, pentru că sunteţi folosită de alţii. Ei nu susțin acest comitet executiv, pentru că membrii săi nu se pot distanța de Şor. Nu veți putea lucra, pentru că nu veți găsi limbaj comun cu Chișinăul, nici cu structurile europene”, a spus deputatul.

Nicolai Dudoglo, fost primar al Comratului, declara ulterior că „trebuie să o apărăm, iar autoritățile centrale nu trebuie să sperie autoritățile autonomiei cu dosare penale. Cu toții avem nevoie de puțină răbdare, din moment ce ne-am ales un nou bașcan”, a spus Dudoglo, atrăgând atenția că Evghenia Guţul „învață repede și că acum ea este altfel”.
El a spus că va candida în calitate de candidat independent la funcția de primar al Comratului, amintind că a condus orașul timp de nouă ani, semnalând dorința sa de înrolare în oastea politică a oligarhului Șor.
Dudoglo a recunoscut că a sugerat ca președintele Adunării populare, Dmitri Constantinov, să demisioneze. „Destul, pleacă, ai făcut deja tot ce ai putut face în această funcţie”, i-am spus.
„Nu am nimic împotriva lui Constantinov, dar îl consider vinovat de blocajul din Găgăuzia”, a spus Dudoglo, apropiat de Vladimir Plahotniuc.

Opoziție firavă

La nivelul autonomiei există o serie de lideri care se opun politcii de feudalizare promovată de Șor, printre aceștia fiind vicepreședintele Adunării Populare a Găgăuziei, Alexandr Tarnavschi. El a declarat că noul bașcan Evghenia Guțul, precum și echipa sa formată din oamenii afiliați fostului Partid „ȘOR”, scos în afara legii prin decizia Curții Constituționale, nu sunt pregătiți să guverneze Găgăuzia. De această părere este vicepreședintele Adunării Populare a Găgăuziei, Alexandr Tarnavschi.

Trebuie să constatăm că șeful autonomiei și echipa pe care a prezentat-o nu s-au distanțat de la formațiunea neconstituțională și politicianul condamnat Ilan Șor. Mai mult, Guțul nu se poziționează ca șef al Găgăuziei pentru întreaga autonomie, ci ca reprezentant al Partidului „ȘOR” și permanent vorbește despre acest lucru. Acest lucru face autoritățile de la Chișinău să fie din ce îm ce mai precaute față de Găgăuzia, în condiția în care autonomia, după preluarea puterii de către Evghenia Guțul, se află într-o izolare față de partenerii externi și donatorii.

Trebuie să remarcă că de aproape două luni de când noul bașcan a preluat atribuțiile sale, Găgăuzia a intrat într-o izolare parțială, fiind evitată de reprezentanții misiunilor diplomatice sau donatorilor externi. Este greu de crezut că autoritățile republicane vor negocia cu Executivul de la Comrat.

Având în vedere că nu poți să dezvolți economia și să gestionezi problemele de ordin social fără a avea relații cu Chișinăul, lipsa dialogului dintre Guvernul R.Moldova și Comitetul Executiv va înrăutăți  situația din Găgăuzia.

Pe agenda Parlamentului de la Chișinău se află proiectul de lege deputatului Radu Marian privind restituirea impozitelor și taxelor agenților economici din bugetul Găgăuziei. În acest caz lipsa unui dialog între Comrat și Chișinău poate duce la votarea acestui proiect în versiunea inițială, fapt ce ar însemna prăbușirea sistemului bugetar al Găgăuziei.

Foto: https://european-union.europa.eu/
Foto: https://european-union.europa.eu/

Promisiunile fantateziste

Partidul „ȘOR” și liderul său oligarhic au promis să construiască un aeroport, investiții de 500 de milioane de euro investiții, dar și gaz cu 12 lei/m3. Aceste promisiuni le-au permis membrilor Șor să facă presiuni publice, inclusiv prin proteste masive, chiar dacă este evident că bașcanul nu își va indeplini promisiunile.

De menționat că deputații Adunării Populare din Găgăuzia au refuzat de mai multe ori să dezbată subiectele ce țin de structura și componența noului Comitet Executiv (guvern local). Parlamentarii nu sunt mulțumiți de faptul că în lista propusă se regăsesc persoane afiliate politicianului fugar Ilan Șor. La ultima ședință care a avut loc la data de 25 august, deputații au reușit să aprobe doar structura Comitetului, sugerând bașcanului să modifice lista membrilor, și doar după aceasta să ceară votul Adunării Populare.

Unii deputați s-au arătat nemulțumiți de candidatul la funcția de adjunct al bașcanului, Mihail Vlah. Potrivit acestora, Vlah a fost implicat într-un caz de corupere a alegătorilor, în cadrul secțiilor de votare deschise în Găgăuzia la alegerile parlamentare din Bulgaria. La fel, aceștia au menționat că postul public de televiziune din Găgăuzia, GRT, riscă să dispară din cauza unui management defectuos. Deputații din Găgăuzia i-au amintit lui Guțul și despre declarațiile Marinei Tauber, potrivit căreia votul din APG pentru noua componență a Comitetului executiv este „o simplă formalitate”.

Prin decizia APG, Evghenia Guțul are termen până la data de 15 noiembrie pentru a prezenta noua componență a Comitetului executiv.

Războiul spionilor

Situația din Găgăuzia a influențat și recentul război al spionilor dintre Chișinău și Comrat. Zeci de diplomaţi ruşi şi familiile lor au părăsit recent teritoriul Republicii Moldova, după ce autoritățile de la Chișinău au decis reducerea personalului de la Ambasada Rusiei, pentru acțiuni de „destabilizare” a țării. O parte dintre aceștia își desfășurau activitatea oficială și neoficială în sudul Republicii Moldova. La sfârşitul lunii iulie, guvernul Republicii Moldova a anunţat că numărul diplomaţilor acreditaţi şi angajaţilor „tehnico-administrativi” care activează în cadrul Ambasadei Federaţiei Ruse la Chişinău va fi redus de la peste 80 de persoane la 25. Decizia Chişinăului a venit „ca urmare a numeroaselor acţiuni neprietenoase faţă de Republica Moldova, care nu au legătură cu mandatul diplomatic, precum şi tentativelor de destabilizare a situaţiei interne din statul nostru”. În replică, Moscova a anunțat prin vocea purtătoarei de cuvânt a Ministerului de Externe că nu va rămâne fără răspuns. „Este un nou pas spre distrugerea relațiilor bilaterale din partea regimului de la Chișinău. În dorința sa de a se evidenția în fața sponsorilor săi vestici pe partea de rusofobie, Chișinăul oficial cade la tot mai mari adâncimi, împrumutând activ experiența ucraineană și baltică, precum și măsurile standarde, inclusiv aducerea de ofense publice țării noastre, interzicerea presei de limbă rusă, atacarea limbii ruse”, a spus Maris Zaharova.

Share our work
Bulgaria, relansare turistică la Marea Neagră

Bulgaria, relansare turistică la Marea Neagră

Invazia militară rusă din Ucraina a adus prejudicii masive sectorului turistic din Bulgaria, o zonă tradițională pentru turiștii din Federația Rusă, Ucraina ori Republica Belarus. Autoritățile de la Sofia încearcă să identifice noi soluții pentru impulsionarea acestei industrii, pe fondul perioadei post-covid și a prelungirii conflictului din Ucraina.

Tradiție turistică

Bulgaria este cunoscută pentru frumusețea sa naturală, plajele de pe coasta Mării Negre și patrimoniul cultural bogat. Industria turismului a fost un sector important pentru economia bulgară, contribuind semnificativ la veniturile naționale și la crearea de locuri de muncă.

Bulgaria are o serie de stațiuni populare de pe coasta Mării Negre, cum ar fi Sunny Beach, Albena și Golden Sands. Aceste stațiuni atrag turiști datorită plajelor, sporturilor nautice și vieții de noapte active.

Statul balcanic are o istorie bogată și o moștenire culturală variată. Orașe precum Sofia, Plovdiv și Veliko Tarnovo sunt cunoscute pentru atracțiile lor istorice, monumente și muzee.

Munții Balcani traversează Bulgaria și oferă oportunități pentru turismul montan, drumeții și sporturile de iarnă în sezonul rece. Totodată, Bulgaria este recunoscută pentru stațiunile sale de tratament și băi termale, cum ar fi Bansko și Sandanski, care atrag turiști în căutare de relaxare și vindecare.

Turismul rural este un segment în continuă dezvoltare în zona rurală a Bulgariei oferă experiențe autentice, cu sate pitorești, tradiții locale și gastronomie specifică. Acest segment caută să atragă turiști atât din interior, cât și din străinătate.

Foto: Facebook
Foto: Facebook

Probleme și provocări

O problemă semnificativă pentru industria turismului din Bulgaria este infrastructura învechită sau subdezvoltată. Drumurile, transportul public, hotelurile și alte facilități au avut nevoie de modernizare pentru a satisface cerințele și așteptările turiștilor. 

Statul balcanic se află într-o regiune cu concurență puternică în ceea ce privește turismul. Țări vecine precum Grecia, Turcia și Croația sunt, de asemenea, destinații populare pentru turiști, ceea ce înseamnă că Bulgaria trebuie să concureze pentru a atrage vizitatori.

O altă provocare majoră a fost dependența sezonieră de sezonul estival. Multe dintre atracțiile din Bulgaria, cum ar fi stațiunile de pe litoralul Mării Negre, atrag turiști în special în timpul verii, lăsând perioade mai puțin active în restul anului.

O problemă similară caracterizează și sectorul turismului de iarnă. Diversificarea ofertei și promovarea turismului în sezoanele mai puțin aglomerate sunt preocupări pentru a atenua această dependență sezonieră.

Instabilitatea politică și incertitudinea economică din trecut au un impact negativ asupra încrederii turiștilor în Bulgaria ca destinație sigură și atractivă. Imaginile negative din mass-media sau evenimentele politice nepotrivite pot afecta decizia turiștilor de a alege Bulgaria ca destinație. Totodată, puține firme străine sunt pregătite să investească într-o țară cunoscută pentru corupție și instabilitate politică

Creșterea rapidă a turismului în Bulgaria a dus la presiuni asupra resurselor naturale și culturale, precum și asupra comunităților locale. Probleme precum gestionarea deșeurilor, dezvoltarea urbană necontrolată și riscul de suprasolicitare a anumitor locuri de interes pot amenința durabilitatea pe termen lung a industriei turismului.

Îmbunătățirea calității serviciilor turistice, inclusiv a cazării, a mâncărurilor și a serviciilor turistice în general, este o altă provocare. Menținerea standardelor ridicate și asigurarea experiențelor pozitive pentru turiști sunt aspecte importante pentru succesul pe termen lung al industriei, consideră studiile de specialitate.

Foto: Facebook
Foto: Facebook

Falanga rusă

Turiștii ruși au jucat un rol semnificativ în industria turismului din Bulgaria. Rușii au fost una dintre cele mai mari grupuri de turiști străini care au vizitat Bulgaria în ultimii ani. 

În anumite perioade, Bulgaria a fost o destinație preferată pentru turiștii ruși, în special pentru vacanțe la Marea Neagră. Natura apropiată a țării față de Rusia, prețurile relativ accesibile și atracțiile de pe litoral au fost factori care au atras un număr semnificativ de turiști ruși. Câteva zeci de mii de cetățeni ruși și-au achiziționat locuințe în zonele turistice din Bulgaria, montane și de pe litoral.

Stațiunile de pe litoralul Mării Negre, cum ar fi Sunny Beach și Golden Sands, au fost printre cele mai populare destinații pentru turiștii ruși. Plajele, viața de noapte și prețurile atractive au contribuit la popularitatea acestor stațiuni.

Câteva zeci de mii de cetățeni ruși și-au achiziționat locuințe în zonele turistice din Bulgaria, montane și de pe litoral. Aceștia au cumpărat inclusiv apartamente și vile, pentru a le folosi ca locuințe de vacanță sau pentru investiții. Acest lucru a avut un impact asupra pieței imobiliare din anumite zone.

Majoritatea turiștilor ruși au preferat să viziteze Bulgaria în timpul sezonului de vară, datorită climei plăcute și a plajelor atrăgătoare. Acest lucru a adus un flux semnificativ de vizitatori în special în lunile de vară.

Experții bulgari recunosc că prezența turiștilor ruși a avut un impact semnificativ asupra economiei bulgare prin crearea de locuri de muncă în industria turismului, vânzările de servicii și bunuri, precum și contribuția la încasările statului prin taxele și impozitele plătite.

Turiștii ruși au contribuit la creșterea numărului total de vizitatori în Bulgaria, mai ales în sezonul de vară. Această creștere a numărului de turiști a avut un efect pozitiv asupra economiei, generând venituri semnificative pentru întreprinderile din industria turistică. Prezența turiștilor ruși a mai contribuit la creșterea vânzărilor în diferite sectoare, cum ar fi cazarea, restaurantele, magazinele de suveniruri, excursiile și serviciile de închiriere de mașini. Aceste vânzări au avut un impact pozitiv asupra afacerilor locale.

Alegerea Bulgariei de către turiștii ruși ca destinație de vacanță a ajutat la promovarea țării în piața rusă și în alte piețe. Experiențele pozitive ale turiștilor ruși au putut genera recenzii bune și recomandări pentru alți potențiali vizitatori.

Pentru a răspunde nevoilor și preferințelor turiștilor ruși, industria turistică din Bulgaria a dezvoltat și diversificat gama de servicii și facilități oferite. Aceasta a inclus oferirea de opțiuni de cazare, mâncare și activități de agrement care să atragă acest grup specific de turiști, originari din Federația Rusă, dar și alte state CSI.

Foto: Wikipedia
Foto: Wikipedia

Turism în expansiune

Vizitatorii străini au efectuat în luna iulie 2023 1,8 milioane de călătorii în Bulgaria, cu 19,7% mai multe decât în perioada similară a anului trecut. Cele mai multe vizite în Bulgaria au fost făcute de cetăţenii din: Turcia (266.400), România (224.900), Ucraina (214.600), Germania (180.000), Polonia (96.600), Serbia (75.600), Grecia (72.500), Cehia (60.600), Marea Britanie (59.800) şi Franţa (41.500).

Tranzitul prin Bulgaria a reprezentat 35,9% (658.300) din totalul călătoriilor efectuate de vizitatorii străini în Bulgaria.

Tot în iulie, rezidenţii bulgari au efectuat 820.500 de călătorii peste hotare, cu 12,1% mai multe decât în perioada similară a anului trecut. Cele mai multe călătorii au fost efectuate spre Turcia (220.900), Grecia (216.400), România (60.400), Germania (54.400), Serbia (46.600), Italia (28.100), Austria (23.000), Spania (21.700), Franţa (21.400), Marea Britanie (17.300).

Călătoriile pentru vacanţă şi recreere au reprezentat în iulie cea mai mare parte din numărul total de călătorii efectuate de rezidenţii bulgari peste hotare, 44,8%, urmate de călătoriile în alte scopuri (pentru educaţie, evenimente culturale şi sportive) – 38,6% – şi călătoriile în interes de afaceri, 16,6%. 

Bulgaria înregistrează în această perioadă cu peste 30% mai multe rezervări față de anul trecut, iar veniturile sunt în creștere cu 50%, fiind așteptați 13 milioane de vizitatori străini în 2023, a anunțat anterior Rumen Draganov, director în cadrul Institutului pentru Analize și Evaluări în Turism, citat de mass-media.

„Dacă încheiem anul cu aproximativ 13 milioane de vizitatori străini în total, vom depăși nivelul din 2019, când au fost 12,5 milioane. În iarnă, au fost mulți turiști mulțumiți, nu doar pe segmentul sporturilor de iarnă și spa, ci și turismul cultural în zonele istorice urbane, și alte tipuri – vizitarea prietenilor și a rudelor. Avem un excedent în domeniul cazării și continuăm lucrările de construcții”, a declarat Draganov.

Strategia Nessebar

Cea de-a 45-a sesiune a Comitetului Patrimoniului Mondial al UNESCO va avea loc în capitala saudită Riad în septembrie 2023, când propunerea de a introduce oraşul Nessebar pe Lista patrimoniului în pericol va fi votată, au anunţat autorităţile locale din Nessebar. Acest demers face parte din strategia autorităților de la Sofia de consolidare a imaginii țării, mai ales după pandemia de COVID și invazia militară rusă din Ucraina

Într-un raport publicat în iulie, Consiliul Internaţional pentru Monumente şi Situri a lansat această propunere după ce Bulgaria nu a reuşit să implementeze recomandările formulate în prealabil cu privire la conservarea autenticităţii vechiului oraş.

Una dintre recomandări este dezafectarea portului şi a facilităţilor portului de agrement dincolo de limitele peninsulei în care se află oraşul vechi.

Această recomandare a fost considerată inacceptabilă pentru că portul îndeplineşte o funcţie tradiţională pentru Nessebar, ce a existat dinainte ca Oraşul Vechi să fie desemnat drept parte a patrimoniului mondial, în 1983, conform Primăriei Nessebar.

Autorităţile locale au adăugat că Administraţia portului ridică obiecţii la această recomandare pentru că porturile oraşului au susţinut traiul comunităţii locale pentru o lungă perioadă de timp şi fac parte din istoria peninsulei. Dezafectarea porturilor ar afecta viaţa populaţiei locale şi legătura ei veche de milenii cu marea.

Ultimul raport de monitorizare IKOMOS identifică şi lipsa unui plan pentru conservarea şi administrarea Nessebar ca oraş din patrimoniul mondial.

Însă autorităţile locale susţin că raportul nu a luat în considerare un număr de proiecte implementate pentru conservarea şi restaurarea bisericilor medievale, precum şi proiecte viitoare menţionate în planurile Municipalităţii Nessebar pentru administrarea oraşului vechi.

„Nessebar îşi va menţine statutul de sit al patrimoniului mondial. Măsura privind desemnarea sa drept sit de patrimoniu în pericol are în vedere păstrarea moştenirii sale culturale. Centrul istoric al Vienei se află în prezent pe listă. Desemnarea Veneţiei drept sit de patrimoniu în pericol se va afla de asemenea pe agenda întrunirii din Riad, alături de alte situri istorice, arheologice şi de fenomene naturale din diverse părţi ale lumii. Cred că Nessebar nu-şi va pierde niciodată statutul de sit al patrimoniului mondial, însă publicul, autorităţile locale şi centrale trebuie să înţeleagă că cel mai important rol al nostru este de gardieni ai unui reper unic, fără paralele culturale”, a scris primarul oraşului Nessebar, Nikolai Dimitrov.

Foto: wikipedia/Michal Gorski
Foto: wikipedia/Michal Gorski

Efort bulgar

Prim-ministrul Nikolai Denkov îi va primi pe premierul Greciei, Kyriakos Mitsotakis şi pe cel al României, Marcel Ciolacu pe 9 octombrie, la Reşedinţa Euxinograd (de lângă Varna n.r.). Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen şi preşedinta Republicii Modova, Maia Sandu, au fost de asemenea invitate. Această întrunire a fost stabilită în timpul vizitei de o zi întreprinsă de premierul bulgar Denkov la Atena, luni, a precizat biroul de presă al guvernului de la Sofia.

Partea bulgară speră ca prin accelerarea construcției infrastructurii dintre cele aceste state va avea de câștigat și turismul.

Principalul subiect al discuţiilor ce vor avea loc lângă Varna îl va constitui conectivitatea regională şi în special proiectul pentru un coridor din Salonic via Kavala, Alexandroupolis, Burgas şi Varna către Constanţa, cu o posibilă extindere către Republica Moldova. Ideea este de a construi o infrastructură modernă de transport, comunicare şi energie de-a lungul acestei rute, ceea ce va întări legăturile economice şi politice dintre ţările implicate. Viitorul coridor va funcţiona şi mai eficient dacă toate ţările de-a lungul rutei vor deveni membre ale zonei Schengen şi frontierele dintre ele vor fi desfiinţate.

Aderarea la spațiul Schengen este considerată vitală de către Bulgaria pentru impulsionarea turismului bulgar, având în vedere că statul balcanic depinde în mare măsură și de acest sector.

Share our work
Tbilisi-Moscova, 15 ani de la războiul din august 2008

Tbilisi-Moscova, 15 ani de la războiul din august 2008

Relațiile dintre Republica Georgia și Federația Rusă rămân un subiect sensibil și complex la nivel regional și internațional, pe fondul agresiunii militare a Moscovei împotriva Ucrainei. Un moment crucial în relațiile dintre cele două țări a fost Războiul din 2008 dintre Georgia și Rusia. Conflictul s-a desfășurat în principal în regiunea Osetia de Sud, unde trupele georgiene au intervenit pentru a restabili controlul asupra teritoriului separatist. În replică, Rusia a intervenit militar și a bombardat infrastructura georgiană. Această confruntare a dus la o deteriorare dramatică a relațiilor dintre cele două țări și la recunoașterea internațională a independenței Osetiei de Sud și Abhaziei de către Rusia, deși majoritatea țărilor nu le recunosc ca state independente.

Probleme vechi

Republica Georgia și-a exprimat de mult timp dorința de a se apropia de Uniunea Europeană și NATO. Țara a semnat un Acord de Asociere cu UE în 2014, care includea și Acordul de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA). Aceasta a însemnat o apropiere semnificativă de standardele și valorile europene. Însă, pentru Rusia, acest demers a fost perceput ca o amenințare la adresa influenței sale în regiune și a generat reacții ostile.

Rusia a fost acuzată de mai multe ori că încearcă să influențeze politica internă a Georgiei, fie prin intermediul sprijinului pentru partide sau mișcări politice pro-ruse, fie prin propagandă. Acest lucru a alimentat tensiunile și a subminat procesul de normalizare a relațiilor dintre cele două țări.

Kremlinul a impus restricții economice Georgiei în perioada anilor 2006-2013, afectând exporturile georgiene spre piața rusă. Aceasta a avut un impact semnificativ asupra economiei Georgiei și a deteriorat relațiile comerciale.

Situația din regiunile separatiste Abhazia și Osetia de Sud rămâne una majoră de conflict. Rusia a recunoscut independența acestora și menține prezențe militare semnificative în aceste regiuni și continuă să le sprijine politic și economic. Acest lucru împiedică soluționarea pașnică a conflictelor și contribuie la tensiunile regionale.

Războiul declarațiilor

Autoritățile de la Tbilisi Georgia l-au denunţat recent pe „agresorul” rus şi a cerut „încetarea ocupaţiei” celor două regiuni georgiene (Osetia de Sud şi Abhazia), cu ocazia împlinirii a 15 ani de la războiul de cinci zile în august 2008 cu Rusia. „Ştim de mult timp că Rusia a fost un agresor, ştim acest lucru şi întreaga lume ştie acest lucru”, a declarat premierul georgian Irakli Garibaşvili jurnaliştilor.

Totodată Garibaşvili l-a acuzat pe fostul preşedinte georgian Mihail Saakaşvili pentru provocarea războiului în Osetia de Sud în 2008, care a dus la intervenţia militară rusă şi la recunoaşterea de către Moscova a acestei regiuni separatiste, precum şi a Abhaziei. „Evident, această nenorocire, această tragedie, acest război a avut loc sub autorităţile precedente. Ele nu au făcut nimic pentru a preveni acest război”, a denunţat el în timpul unei vizite la cimitirul Mujatgverdi din Tbilisi, unde sunt înhumaţi militarii care şi-au pierdut viaţa în timpul acelui conflict.

Garibaşvili a declarat cu ocazia împlinirii marţi a 15 ani de la războiul de cinci zile din august 2008 că militarii georgieni au dat dovadă de „mare eroism şi abnegaţie”, dar Georgia a văzut şi „acţiunile ruşinoase ale comandantului suprem” Saakaşvili.

Premierul a amintit în acest sens imagini cu fostul lider georgian mestecându-şi cravata şi altele care îi arată laşitatea, potrivit acestuia.

„Ne animă credinţa de neclintit că o Georgie paşnică, unită, puternică şi dezvoltată este cea mai bună perspectivă pentru georgieni, oseţi, abhazi, pentru toate popoarele care trăiesc pe pământul nostru, şi facem totul pentru ca acest obiectiv să devină realitate cât mai curând posibil’, a adăugat el.

Foto: wikipedia
Foto: wikipedia

Victorie rusă

În august 2008, trupele georgiene au intrat în Osetia de Sud – teritoriu separatist, cu o populaţie de doar 30.000 de locuitori – cu scopul de a restabili controlul asupra regiunii rebele, argumentând că trebuiau să acţioneze imediat, deoarece Moscova se pregătea să ocupe militar regiunea, potrivit uneia dintre versiunile evenimentelor de atunci.

Rusia a răspuns cu atacuri aeriene împotriva obiectivelor militare georgiene de pe teritoriul ţării din Caucaz şi şi-a desfăşurat trupele în Osetia de Sud într-o operaţiune pe care Kremlinul a denumit-o „impunerea păcii”, care a dus la respingerea georgienilor din regiune.

Nemulţumite de rezultat, forţele ruse au pătruns pe teritoriul georgian atât în Osetia de Sud, cât şi în Abhazia secesionistă, deplasându-şi tancurile până în oraşul Gori, la doar 75 de kilometri de Tbilisi, înainte de a se retrage complet din fosta republică sovietică.

Ulterior, Kremlinul a recunoscut independenţa Abhaziei şi a Osetiei de Sud, o decizie susţinută şi de Venezuela, Nicaragua, Nauru şi Siria, dar care a fost în mare parte condamnată de comunitatea internaţională.

Tbilisi, care a rupt relaţiile diplomatice cu Moscova la momentul respectiv, continuă să nu recunoască independenţa celor două teritorii şi consideră trupele ruse drept forţe de ocupaţie.

Georgia a pierdut 412 persoane în războiul din august 2008, inclusiv 170 de soldaţi şi angajaţi ai Ministerului de Interne, în timp ce Rusia a suferit pierderi de ordinul a 67 de militari în ofensiva sa împotriva armatei georgiene.

Confruntare politică internă

Opoziţia georgiană acuză actualul guvern de derivă autoritară şi simpatii pro-Moscova pe fondul războiului din Ucraina, ceea ce a dus la înrăutăţirea relaţiilor dintre Tbilisi atât cu Kievul, cât şi cu Occidentul.

Mai mult, aceasta susţine că fondatorul partidului aflat la putere Visul georgian, miliardarul Bidzina Ivanişvili, fost premier, ar fi de fapt „conducătorul din umbră” de la Tbilisi şi promotorul intereselor Kremlinului în Georgia, după cum relata recent Deutsche Welle în limba rusă.

Recentele demonstrații de protest au avut loc pe fondul înrăutățirii stării de sănătate a fostului şef de stat Mihail Saakaşvili, care a devenit simbolul luptei unei părți a opoziției împotriva actualelor autorități.

Mihail Saakaşvili – care a condus Georgia în perioada 2004-2013 şi s-a exilat apoi timp de opt ani în străinătate – a fost arestat la întoarcerea în ţară, în 2021. ”Un om absolut nevinovat este ţinut în detenţie”, a denunţat acesta, care este judecat de ”abuz de putere”, o acuzaţie pe care o respinge.

Medicii săi afirmă că Mihail Saakaşvili, un bărbat care cântărea 115 kilograme înainte de arestare, a pierdut în greutate 60 de kilograme în închisoare, a fost otrăvit cu metale grele, suferă de anorexie şi caşexie. Mihail Saakaşvili – care a condus Georgia în perioada 2004-2013 şi s-a exilat apoi timp de opt ani în străinătate – a fost arestat la întoarcerea în ţară, în 2021.

Autorităţile georgiene susţin că Mihail Saakaşvili primeşte toate tratamentele medicale de care are nevoie în spitalul penitenciarului în care se află în continuare.

Însă, mai mulţi medici care l-au examinat pe Mihail Saakaşvili în ultimele luni, inclusiv specialişti americani, şi-au exprimat îngrijorarea faţă de deteriorarea stării sănătăţii acestuia.

Consiliul Europei (CoE) a îndemnat anul trecut la eliberarea lui Mihai Saakaşvili şi a anunţat că-l consideră un ”deţinut politic”. ONG-ul Amnesty International a catalogat tratamentul rezervat lui Mihail Saakaşvili drept o ”aparentă răzbunare politică”.

Georgia are o relație complicată cu NATO
Georgia are o relație complicată cu NATO

Redute separatiste

Osetia de Sud este o regiune situată în partea de nord a Georgiei, la granița cu Rusia. Majoritatea populației este alcătuită din osetini, care au legături etnice și culturale cu poporul osetin din Rusia. În anii ’90, Osetia de Sud și-a declarat independența de Georgia, iar acest lucru a declanșat conflicte violente. Marea majoritate a locuitorilor din aceste regiuni dispun de pașapoarte ale Federației Ruse, dovadă clară a politcii de reimperializare a politicii externe promovate în ultimele decenii de Moscova.

Războiul din 1991-1992 și cel din 2008 au fost momente cheie în conflictul dintre Osetia de Sud și Georgia, respectiv Abhazia și Georgia. După Războiul din 2008, Rusia a recunoscut independența Osetiei de Sud și a Abhaziei, sporind prezența sa militară în regiune. Cu toate acestea, majoritatea țărilor și a organizațiilor internaționale nu recunosc independența Osetiei de Sud ori Abhaziei și o consideră parte a teritoriului Georgiei.

Rusia a întărit prezența militară în Osetia de Sud, justificându-și acțiunile prin necesitatea de a proteja populația osetină. Aceasta a condus la îngrijorări în Georgia și în comunitatea internațională, care consideră că prezența militară rusă întreține conflictul și împiedică rezolvarea pașnică.

Abhazia este o regiune situată pe coasta de vest a Georgiei, la Marea Neagră, cu o coastă recunoscută pentru potențialul său. Populația principală este alcătuită din abhazi, dar mai sunt și grupuri etnice minoritare, precum armenii ori alte popoare caucaziene. În anii ’90, Abhazia și-a declarat independența de Georgia, declanșând conflicte puternice.

Abhazia a dezvoltat o legătură strânsă cu Rusia, în special din punct de vedere economic și militar. Acest sprijin rus a permis Abhaziei să își mențină independența auto-proclamată, dar a alimentat tensiunile în regiune. Federația Rusă are numeroase baze militare în regiune, inclusiv navale, având controlul de facto a câteva sute de kilometri de coastă din zona abhază. 

Kremlinul menține prezențe militare semnificative în Abhazia și Osetia de Sud, considerându-le regiuni de securitate strategică pentru propriile sale interese. Aceasta a generat preocupări în Georgia și în comunitatea internațională în ceea ce privește suveranitatea și integritatea teritorială a Georgiei.

În trecut, au existat cazuri în care cetățeni georgieni au fost acuzați de spionaj sau de activități împotriva intereselor rusești și au fost arestați în Federația Rusă sau în regiunile separatiste. Aceste cazuri au contribuit la escaladarea tensiunilor și la deteriorarea încrederii dintre cele două țări.

Amenințări directe

Fostul preşedinte Dmitri Medvedev, unul din aliații de bază ai liderului rus Putin, care este în acest moment vicepreşedinte al Consiliului de Securitate al Rusiei, a declarat că Rusia ar putea anexa Osetia de Sud şi Abhazia. „Ideea de a se alătura Rusiei este încă populară în Abhazia şi Osetia de Sud”, a menționat acesta, citat de mass-media rusă și din regiunile separatiste din Georgia.

Medvedev a acuzat Occidentul că a creat tensiuni în jurul Georgiei prin discutarea posibilei sale aderări la NATO. „Nu vom aştepta dacă preocupările noastre devin tot mai reale”, a afirmat Dmitri Medvedev.

Rusia a declarat anexarea a patru provincii ale Ucrainei în septembrie 2022 – Doneţk, Luhansk, Herson şi Zaporojie -, fără a obţine recunoaşterea lor pe plan internaţional. 

Federația Rusă a menționat deseori că nu i-a în considerare retragerea recunoașterii independenței celor două regiuni, amenințând periodic și cu recunoașterea independenței regiunii Adjaria, portul Batumi jucând un rol important în economia georgiană, inclusiv pentru ambițiile energetice ale micului stat georgian.

Sprijin internațional

SUA și UE au încercat să sprijine eforturile autorităților de la Tbilisi de reintegrare a celor două regiuni și de creștere a rezilienței față de amenințările ruse. Preşedinta georgiană Salome Zurabişvili a cerut anterior Uniunii Europene să acorde ţării sale statutul de candidată la aderare, susţinând că acest lucru va contribui la securitatea europeană, va spori influenţa regională a blocului comunitar şi va ajuta democraţia din Georgia.

După începerea invaziei ruse în Ucraina în februarie anul trecut, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina au solicitat statutul de candidată la aderarea la UE, însă blocul comunitar l-a acordat doar ultimelor două. Statele UE au declarat că sunt pregătite să acorde şi Georgiei acest statut, dar au precizat că ţara trebuie întâi să accelereze reformele în domenii precum statul de drept, independenţa justiţiei şi libertatea presei.

”Statutul de candidat european nu se referă doar la recomandări democratice esenţiale, ci şi la viitoarea arhitectură a securităţii europene. Este vorba despre stabilitate pe termen lung. Acest statut ar cimenta rolul Georgiei ca forţă proeuropeană în regiune. Europa înţelege importanţa acestei regiuni pentru noua lume care apare. Ea ştie că Georgia este nu numai un bastion democratic şi european, dar şi un element central al unei Mări Negre sigure şi al unei regiuni caucaziene stabile”, a declarat Zurabişvili într-un discurs rostit recent în plenul Parlamentului European.

Ea a adăugat că Georgia este şi cheia către noile proiecte de conectivitate prin Marea Neagră şi Caucaz către Marea Caspică şi Asia Centrală într-o perioadă când Uniunea Europeană încearcă să-şi diversifice sursele sale de petrol şi gaz în afara Rusiei.

”Promovarea aderării Georgiei la UE face parte dintr-o viziune strategică mai amplă referitoare la noua ordine europeană care va apărea după ceea ce am încredere că va fi o victorie ucraineană”, a afirmat şefa statului georgian, care a evidenţiat solidaritatea ţării sale cu Kievul împotriva invaziei ruse.

NATO vrea integrarea rapidă a Suediei și Finlandei
NATO sprijină Georgia

Dilemă georgiană

Tbilisi nu-şi poate permite să impună Rusiei sancţiuni care ar „devasta” economia georgiană, a declarat anterior premierul acestei ţări, Irakli Garibaşvili. După restabilirea legăturilor aeriene între Tbilisi şi Moscova, în plin război în Ucraina, liderul georgian a apărat poziţia ţării sale în faţa criticilor internaţionale.

„Nu numai că am aduce prejudicii Georgiei, dar ne-am devasta de asemenea economia şi am pune în pericol interesele ţării şi ale poporului nostru dacă am impune Rusiei orice formă de sancţiuni economice”, a spus el, subliniind că schimburile comerciale bilaterale se ridică la circa un miliard de dolari pe an.

Irakli Garibaşvili a criticat inacţiunea comunităţii internaţionale în 2008, „care a continuat să trateze în mod normal cu Rusia”. „Unde este logica? Războiul nostru nu a fost un război, iar războiul ucrainean este un război”, s-a întrebat el, amintind că Rusia a cucerit 20% din teritoriul georgian în 2008 şi a instalat acolo două baze militare.

„Nimeni nu ştie” cum se va încheia războiul din Ucraina, a adăugat premierul georgian, deplângând lipsa de măsuri pentru „a încuraja discuţiile de pace”.

Anterior, premierul de la Tbilisi a mai menționat că Georgia este mult mai dezvoltată decât Moldova și Ucraina și merită să fie în UE, dar se află într-o situație foarte dificilă din cauza geografiei sale. Într-un interviu, jurnalistul l-a întrebat: „Țări precum Moldova și Ucraina au ambiții de a fi în UE. Iar Dvs. se pare că nu aveți astfel de ambiții. Acest lucru este dovedit de comportamentul dvs. față de Ucraina”. Premierul Georgian a răspuns că „dacă e să judecăm după nivelul de dezvoltare al țărilor, desigur, noi nu ne comparăm cu Moldova și Ucraina, dar suntem mult mai dezvoltați decît ele. Dacă vorbiți despre abordarea bazată pe „meritele” condiționate, atunci Georgia se află într-o poziție foarte dificilă din cauza geografiei noastre. <…> Am o întrebare: Ce ar trebui să facă Georgia pentru a sprijini Ucraina? Prietenii noștri ucraineni declară public că vor să vadă un „al doilea front” în Georgia. Dar nouă ne ajung atâtea războaie!”

Black Sea Security Act

Statele Unite ar trebui să continue să lucreze în cadrul NATO şi cu aliaţii din NATO pentru a dezvolta o strategie pe termen lung, pentru a spori securitatea, pentru a stabili o prezenţă permanentă şi durabilă de-a lungul flancului estic al NATO şi care să consolideze rezilienţa democratică a aliaţilor şi partenerilor din regiune, arată amendamentul referitor la securitatea Mării Negre adoptat recent în Senatul SUA.

Documentul precizează că statele de la Marea Neagră înseamnă Turcia, România, Bulgaria, Moldova, Ucraina şi Georgia. Statele riverane ale Mării Negre sunt esenţiale în contracararea agresiunii din partea guvernului Federaţiei Ruse şi contribuie la securitatea colectivă a NATO, arată documentul.

„Statele Unite ar trebui să continue să lucreze în cadrul NATO şi cu aliaţii din NATO pentru a dezvolta o strategie pe termen lung, pentru a spori securitatea, pentru a stabili o prezenţă permanentă şi durabilă de-a lungul flancului estic al NATO şi pentru a consolida rezilienţa democratică a aliaţilor şi partenerilor din regiune”, prevede amendamentul.

„Statele Unite ar trebui să colaboreze în cadrul NATO şi cu aliaţii NATO pentru a dezvolta o strategie pentru o prezenţă maritimă rotativă regulată în Marea Neagră”, se mai arată în document.

„Statele Unite ar trebui, de asemenea, să colaboreze cu statele din Uniunea Europeană pentru a coordona o strategie de susţinere a iniţiativelor democratice şi a prosperităţii economice în regiunea care cuprinde două state membre UE şi patru state aspirante la statutul de membru UE”, menţionează Legea din 2023 privind Securitatea la Marea Neagră.

Statele Unite condamnă încercările Federaţiei Ruse de a schimba sau de a modifica graniţele din regiunea Mării Negre prin forţă sau prin orice mijloace contrare dreptului internaţional şi de a impune o sferă de influenţă în întreaga regiune.

„Statele Unite şi aliaţii săi ar trebui să contracareze cu fermitate acţiunile teritoriale nelegitime ale Rusiei, revendicările nelegitime ale Rusiei în Peninsula Crimeea, de-a lungul teritoriului ucrainean, în apele teritoriale ale Ucrainei din Marea Neagră şi din Marea de Azov, în apele internaţionale ale Mării Negre şi în teritoriile pe care le ocupă în mod ilegal în Ucraina”, arată amendamentul.

Îmbunătăţirea legăturilor economice între Statele Unite, statele de la Marea Neagră şi regiunea mai largă poate duce la un parteneriat strategic consolidat, se mai subliniază în document.

SUA vor implementa o strategie de creştere a asistenţei de securitate faţă de statele de la Marea Neagră, axată pe Ucraina, România, Bulgaria, Moldova şi Republica Moldova şi Georgia.

Foto: Wikipedia
Foto: Wikipedia

China și Georgia

Prin Black Sea Security Act, SUA încearcă să limiteze influența chineză în zona Mării Negre. Beijingul a răspuns direct demersurilor americane, iar recent autoritățile din China și Georgia au anunțat stabilirea unor relații de parteneriat strategic între cele două țări.

Decizia în cauză a fost luată în timpul vizitei recente a premierului georgian Irakli Garibashvili în China. Potrivit declarației comune, al cărei text a fost difuzat de mass-media chineză, Beijingul și Tbilisi intenționează să sporească atât interacțiunea politică, cât și cooperarea în domeniile economiei și culturii. „Părțile vor consolida coordonarea în abordarea problemelor internaționale, vor continua să aprofundeze relațiile bilaterale interstatale, vor asigura împreună pacea, stabilitatea și dezvoltarea în regiune, precum și în întreaga lume”, se subliniază în declarație.

Reprezentanții guvernelor Georgiei și Chinei au semnat memorandumuri și acorduri de cooperare în domeniile economiei, educației și proprietății intelectuale în timpul întîlnirii premierului georgian Irakli Garibashvili cu omologul său chinez Li Qiang la Beijing. „După întîlnirea dintre Garibashvili și Qian, guvernele georgian și chinez au semnat un plan de cooperare bilaterală în cadrul inițiativei „O centură, un drum”, precum și un memorandum de înțelegere între Ministerul georgian al Economiei și Dezvoltării Durabile și Ministerul chinez al Comerțului privind cooperarea în domeniul investițiilor în economia digitală”, mai arată mass-media.

Președintele chinez Xi Jinping a declarat că pornind de la acest nou punct de plecare, China și Georgia ar trebui să planifice relațiile bilaterale dintr-o perspectivă strategică și pe termen lung, să promoveze un parteneriat strategic solid și durabil și să dea un impuls dezvoltării și relansării ambelor țări. Xi Jinping a remarcat, de asemenea, că, în ultimii 31 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice, China și Georgia au consolidat încrederea reciprocă politică și au înregistrat realizări în cooperarea în diverse domenii.

Share our work
Ankara, cheia păcii în Ucraina?

Ankara, cheia păcii în Ucraina?

Turcia „a pus în gardă” Rusia după ce recent au fost trase focuri de avertizare asupra unui cargou al unei companii turceşti care se îndrepta spre portul Ismail din sudul Ucrainei. Demersul părții turce vine pe fondul organizării unei întâlniri dintre președintele rus, Vladimir Putin, și omologul său turc, Recep Tayyip Erdogan. Locul acestei întrevederi nu a fost încă decis, iar serviciul de presă al președintelui turc a declarat anterior că, până în prezent, nu se poate spune nimic concret despre o potențială întâlnire în persoană între Erdogan și Putin și că administrația va „informa mass-media imediat ce vor fi disponibile detalii”. 

Summit crucial

Președintele turc Erdogan a declarat la sfârșitul lunii iulie că speră să se întâlnească cu Putin în luna august, în Turcia. Pe 16 august, mass-media a relatat, citând surse oficiale, că Putin și Erdogan s-ar putea întâlni pe 31 august, fără a preciza locul potențialelor discuții. Pe 3 august, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că locul și data exactă a unei întâlniri între cei doi președinți vor fi coordonate prin canale diplomatice. Cu o zi înainte, Peskov a declarat că „locul întâlnirii va fi negociat” și că „nu este neapărat Turcia”. Putin a spus că acum este momentul să rămână în țară, prin urmare este dificil pentru el să facă vizite, a adăugat Peskov.

În aceste zile, autoritățile de la Ankara au declarat că „interlocutorii din Rusia au fost puşi în gardă pentru a evita acest tip de iniţiativă ce ar putea creşte tensiunile în Marea Neagră”, rupând tăcerea asupra unui caz implicând o navă care aparţine, deşi arborează pavilionul Palau, unei companii turceşti.

„Pentru a forţa vasul să se oprească, au fost trase focuri de avertizare cu arme uşoare automate de pe o navă de război rusească”, a anunţat la rândul său Ministerul rus al Apărării. La mijlocul lunii iulie, Moscova a pus capăt acordului ce permitea cerealelor ucrainene, din vara trecută, să părăsească porturile din sudul ţării, în ciuda blocadei instituite de Rusia.

Câteva zile mai târziu, la 19 iulie, Moscova a avertizat că orice navă care se îndreaptă spre sau părăseşte porturile ucrainene va fi considerată o potenţială ţintă.

Blocadă forțată

Primul cargou care a părăsit Ucraina după încetarea acordului privind transportul de cereale a sosit recent la Istanbul în pofida blocadei ruseşti, potrivit site-urilor de transport maritim. Nava a parcurs „un nou coridor umanitar” stabilit de Kiev, a afirmat preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, în condiţiile în care, la sfârşitul săptămânii, Rusia a tras focuri de avertizare asupra unui vas cargo care se îndrepta spre Izmail, port la Dunăre din sudul Ucrainei.
Moscova şi-a intensificat atacurile asupra infrastructurii portuare ucrainene la Marea Neagră şi Dunăre după retragerea sa din acordul privind cerealele, încheiat sub egida ONU şi a Turciei, intrat în vigoare în vara anului trecut.
Comunitatea internaţională încearcă să găsească o modalitate de a asigura rute pentru transportul cerealelor către restul lumii în timp util pentru recolta din această toamnă, Ucraina şi Rusia fiind principalii exportatori la nivel mondial.
Acordul de anul trecut a contribuit la scăderea preţurilor la alimente la nivel mondial şi le-a oferit ucrainenilor venituri semnificative. Kievul exportă acum o mare parte din produsele sale agricole pe Dunăre.
Potrivit Wall Street Journal, oficialii americani sunt în discuţii cu Turcia, Ucraina şi vecinii săi cu privire la creşterea traficului de-a lungul Dunării. Unul dintre aceşti oficiali a afirmat că Washingtonul va studia toate opţiunile, inclusiv aceea a însoţirii militare a navelor comerciale ucrainene. Însă un oficial al Ministerului turc al Apărării a părut să respingă joi această iniţiativă. „Eforturile noastre sunt concentrate pe reactivarea acordului privind cerealele”, a declarat el pentru postul privat turc NTV.

Foto: Facebook
Foto: Facebook

Dezastru regional

Preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a avertizat asupra riscului unui „dezastru” regional dacă războiul dintre Rusia şi Ucraina se extinde la Marea Neagră, subliniind din nou că, în opinia sa, reluarea acordului privind cerealele depinde de Occident. „Dacă războiul se extinde la Marea Neagră, ar fi un dezastru total pentru întreaga noastră regiune”, a declarat el într-un discurs rostit la conferinţa anuală a ambasadorilor turci de la Ankara, care se încheie miercuri.

Declaraţiile preşedintelui turc, făcute la câteva zile după ce drone maritime ucrainene au atacat şi avariat mai întâi o navă de război şi apoi un petrolier al marinei ruse în Marea Neagră, la est de Crimeea.

Ucrainenii susţin utilizarea dronelor navale în Marea Neagră pentru a hărţui, de asemenea, porturile ruseşti din peninsula anexată Crimeea şi din Rusia continentală, cu scopul de a-i obliga pe ruşi să plece din apele lor teritoriale,

„Am prevenit până acum o astfel de tragedie (răspândirea războiului până la ţărmurile turceşti) prin aplicarea meticuloasă a Convenţiei de la Montreux”, a declarat Erdogan, referindu-se la tratatul din 1936 care interzice navelor de război ale naţiunilor beligerante să treacă prin Dardanele şi Bosfor. El a promis că Turcia va continua să lucreze pentru a ajuta la „scoaterea ambelor părţi din vârtej” şi la reducerea tensiunilor.

În acelaşi timp, Erdogan a subliniat că reactivarea acordului de export de cereale prin Marea Neagră, semnat în urmă cu un an la Istanbul şi suspendat luna trecută, depinde de ţările occidentale.

El a reamintit în acest context că a ascultat „încă o dată cererile şi aşteptările Rusiei” în cadrul unei convorbiri telefonice cu omologul său rus, Vladimir Putin, săptămâna trecută. „Fără îndoială, rezolvarea acestei chestiuni, fără a continua pe un drum fără ieşire, depinde de respectarea de către ţările occidentale a promisiunilor lor”, a spus şeful statului turc.

Plângeri rusești

Liderul turc făcea referire la solicitările Kremlinului, care a refuzat să accepte prelungirea valabilităţii pactului atâta timp cât nu sunt îndeplinite cerinţele care permit exportul de alimente şi îngrăşăminte ruseşti.

Moscova se plânge că, urmare a sancţiunilor impuse de Occident pentru agresiunea sa împotriva Ucrainei, nu s-a facilitat descărcarea în porturile europene a navelor de transport cu cereale sau îngrăşăminte ruseşti şi nici plata acestor mărfuri prin sistemul bancar, deşi erau incluse în acordul menţionat.

„În ultima perioadă, din păcate, principiul onorării acordurilor nu a fost respectat. Nu s-au făcut paşii diplomatici pentru a transforma atmosfera pozitivă a Iniţiativei (cerealelor) de la Marea Neagră mai întâi într-un armistiţiu şi apoi într-o pace pe termen lung”, a deplâns Erdogan.

„În loc să se facă acest lucru, acum se alimentează flăcările”, a conchis preşedintele turc, care încearcă să menţină o poziţie de echilibru între Moscova şi Kiev, insistând asupra necesităţii de a apăra integritatea teritorială a Ucrainei, dar fără a aplica sancţiuni Rusiei. 

Foto: Facebook
Foto: Facebook

Pacea saudită?

Arabia Saudită a găzduit anterior o întâlnire consacrată războiului din Ucraina în care au avut loc discuţii deloc uşoare, potrivit unui reprezentant al Kievului, într-un context diplomatic în care Riadul a acordat spaţiu puterilor emergente apropiate de Moscova. Această decizie a nemulțumit Ankara, care dorește să joace rolul principal în orice demers menit să aducă pacea în Ucraina 

Întâlnirea de la la Jeddah, port pe malul Mării Roşii, s-a încheiat după câteva ore de discursuri ale delegaţiilor prezente şi o lungă discuţie cu uşile închise, au spus participanţii.

Aşa cum era de aşteptat, nu va fi emisă nicio declaraţie finală, dar o sursă europeană a raportat un punct de vedere comun cu privire la punctele cheie, în special cu privire la respectarea „integrităţii şi suveranităţii teritoriale” ale Ucrainei, care trebuie să fie „în centrul oricărui acord de pace”.

Potrivit diplomaţilor, la întâlnire au participat reprezentanţi a 40 de ţări, cu excepţia Rusiei, Kievul fiind la originea acestor discuţii.

Apropiată atât de Moscova, cât şi de Washington, Arabia Saudită a ţinut să să primească la reuniuni reprezentanţi din partea Braziliei, Indiei, Chinei şi Africii de Sud, puteri emergente membre ale BRICS (din care face parte şi Rusia) care, spre deosebire de Occident, nu s-au alăturat Ucrainei, fără a sprijini totuşi invazia rusă.

„China a participat activ şi s-a arătat deschisă la ideea unei noi întâlniri”, a declarat o sursă europeană după întâlnire. „Eforturile converg pentru a crea condiţiile unei negocieri valide (…) Întâlnirea de astăzi creează aceste condiţii? Clar că nu. Este un efort pe termen lung”, a declarat o sursă diplomatică franceză.

Însă Brazilia consideră că „orice negociere reală trebuie să includă toate părţile”, inclusiv Rusia, potrivit unei declaraţii făcute sâmbătă de Celso Amorim, consilier al preşedintelui Lula da Silva, care a participat la întâlnire.”Deşi Ucraina este victima cea mai importantă, dacă vrem cu adevărat pacea, trebuie să implicăm Moscova în acest proces într-o formă sau alta”, a spus el.

Ucraina insistă

Într-un discurs recent, preşedintele Volodimir Zelenski, a indicat, la rândul său, că delegaţia ucraineană şi-a prezentat planul de pace în zece puncte, care prevede retragerea totală a trupelor ruse de pe teritoriul ucrainean. „Discuţiile nu vor fi uşoare, dar adevărul este de partea noastră”, a recunoscut Andrii Yermak, şeful administraţiei prezidenţiale ucrainene prezent la Jeddah.

Criticată de Occident pentru refuzul său de a condamna Rusia, China, reprezentată de emisarul său pentru Ucraina, Li Hui, s-a declarat hotărâtă să contribuie la „o soluţionare politică a crizei ucrainene”.

Jake Sullivan, consilierul pentru securitate naţională al preşedintelui Joe Biden, a condus delegaţia americană, în timp ce Franţa a fost reprezentată de Emmanuel Bonne, consilierul diplomatic al preşedintelui Emmanuel Macron.

Ucraina şi Statele Unite au criticat Riadul că face jocul Rusiei, aflată sub sancţiunile occidentale, prin realizarea în comun a unei politici petroliere ce vizează creşterea preţurilor pe pieţele mondiale.

Implicată şi în discuţiile privind conflictul din Sudan, Arabia Saudită încearcă să se afirme pe scena internaţională ca mediator pentru pace, după câţiva ani de politici neclare. Regatul saudit şi-a îmbunătăţit relaţiile cu foşti rivali, precum Qatar şi Turcia, iar anul acesta chiar cu Iran şi Siria. În încercarea de a se impune ca putere mondială mijlocie, Arabia Saudită speră de asemenea să facă uitate unele dintre eşecurile sale din trecut, cum ar fi intervenţia în Yemen sau asasinarea în 2018 a jurnalistului Jamal Khashoggi, a declarat pentru AFP Joost Hiltermann, responsabilul pentru Orientul Mijlociu din cadrul ONG-ul specializat International Crisis Group.

Volatilitatea pieţelor energetice generată de războiul din Ucraina a oferit însă o oportunitate Arabiei Saudite de a reveni în prim-planul scenei diplomatice. La ONU, Arabia Saudită a susţinut rezoluţii de denunţare a invaziei ruse, precum şi a anexării proclamate a teritoriilor din estul Ucrainei. În mai, regatul saudit l-a invitat pe preşedintele Volodimir Zelenski la un summit al Ligii Arabe. 

Foto: Facebook
Foto: Facebook

Dilema rusă

Lipsa de nave a Rusiei şi apetitul tot mai scăzut al comercianţilor de cereale din Occident pentru a face afaceri cu Moscova se adaugă la creşterea costurilor de transport al grâului rusesc, într-un moment în care războiul din Ucraina s-a extins periculos de aproape de rutele vitale de aprovizionare din Marea Neagră, relatează Reuters, citată de mass-media.

Preşedintele Vladimir Putin a promis să înlocuiască grâul ucrainean cu transporturi ruseşti către Africa, după ce Moscova a pus capăt, în iulie, unui aranjament care oferea încărcăturilor alimentare ale Ucrainei o trecere sigură prin Marea Neagră. Moscova a impus o blocadă de facto vecinului său şi i-a atacat instalaţiile de depozitare şi porturile, într-o escaladare a războiului.

Răspunsul Ucrainei, atacurile cu drone maritime asupra unui petrolier rusesc şi a unei nave de război de la baza navală Novorossiisk, aflată lângă un important port pentru cereale şi petrol, s-a adăugat acestor noi pericole pentru transportul în Marea Neagră. În plus, Ucraina a anunţat că se simte îndreptăţită să riposteze şi a anunţat că va lua, la rândul său, la ţintă navele ruseşti de pe Marea Neagră.

Eduard Zernin, şeful Uniunii exportatorilor de cereale din Rusia, se teme de o potenţială agravare a ceea ce el a numit „sancţiuni ascunse” care „ar putea duce la o creştere a costurilor de transport şi de asigurare” pentru Rusia. Acest lucru „se va reflecta în nivelul preţurilor la grâu şi la alte cereale pe piaţa mondială”, a declarat Zernin pentru Reuters.

Chiar dacă exporturile de produse agricole nu fac obiectul sancţiunilor directe impuse de Europa şi SUA după ce Rusia a invadat Ucraina anul trecut, Moscova spune că restricţiile impuse băncilor şi persoanelor fizice ruseşti sunt „sancţiuni ascunse” asupra comerţului cu alimente.

Riscurile financiare şi de securitate asociate comerţului cu Rusia – agravate de prăbuşirea acordului care asigura un coridor pe Marea Neagră – cresc costurile de transport de marfă pentru Moscova şi o împing spre nave mai vechi şi mai mici, conduse de operatori de transport maritim mai puţin stabili, arată Reuters, care a stat de vorbă cu 10 asigurători, comercianţi şi companii de transport maritim.

Situaţia ridică îndoieli cu privire la capacitatea Rusiei de a menţine un ritm record al exporturilor şi, dacă nu este rezolvată, ar putea împinge preţurile globale la grâu şi mai sus. Deja, înainte de expirarea acordului, transportatorii de cereale şi firmele pentru mărfuri şi-au redus expunerea faţă de Rusia.
Terminalele ruseşti din Marea Neagră gestionează aproximativ 70% din exporturile de cereale ale ţării. Acestea includ porturile Novorossiisk şi Taman.

În pofida tensiunilor, preţurile globale la grâu rămân mult sub nivelul maxim înregistrat după invazia Rusiei de anul trecut, care a declanşat temeri privind o criză alimentară globală. Eliminarea mai multor cereale ucrainene de pe piaţa mondială ar putea spori presiunea asupra ofertei, cu excepţia cazului în care exporturile ruseşti sau recoltele mari de la alţi producători vor compensa diferenţa.

Două surse au declarat că escaladarea tensiunilor din Marea Neagră va avea probabil un impact asupra cifrelor de export ale Rusiei şi descurajează companiile de transport maritim să aducă nave în porturile ruseşti, în special navele mai noi care transportă mai mult.Compania rusă de stat de leasing agricol Rosagroleasing, deţinută de stat, a declarat în luna martie a acestui an că a plasat comenzi pentru o flotă de nave pentru cereale pe care intenţionează să le lanseze în termen de trei ani.

Share our work
România, poarta cerealelor ucrainene către lume

România, poarta cerealelor ucrainene către lume

SUA au promis asistenţă financiară vecinilor Ucrainei, pentru a achiziţiona nave precum şalupe pilot şi pentru a facilita transbordarea şi tranzitul transfrontalier al cerealelor din Ucraina, în scopul susţinerii în continuare a eforturilor regionale în acest sens. Acest demers are loc în contextul insecurităţii alimentare globale cauzată de decizia Rusiei de a se retrage din Iniţiativa privind exportul de cereale prin Marea Neagră (BSGI). Ucraina şi Rusia sunt mari exportatori mondiali de cereale, iar România este unul dintre principalii producători de cereale din UE. 

Axa cerealelor

Marina militară ucraineană a anunţat deschiderea unui „coridor umanitar” temporar pe Marea Neagră, susţinând că primele nave vor începe să urmeze ruta respectivă în câteva zile.
Oleh Cealik, purtător de cuvânt al marinei militare, a declarat agenţiei citate că vor circula nave comerciale blocate în porturile ucrainene şi se vor transporta cereale şi alte produse agricole. El a adăugat că pe vase vor fi instalate camere video şi se vor transmite imagini pentru a dovedi că este vorba de o misiune eminamente umanitară, iar coridorul va fi „foarte transparent” şi nu va fi utilizat în scopuri militare. Într-un alt comunicat, marina militară a Ucrainei a avertizat că în Marea Neagră continuă ameninţarea militară din partea Rusiei şi pericolul creat de minele plutitoare. 

Reprezentanţii Statelor Unite ale Americii s-au alăturat oficialilor români, ucraineni, moldoveni şi ai Uniunii Europene, pentru a sprijini exportul de cereale ucrainene. „Retragerea unilaterală a Rusiei din BSGI şi atacurile asupra porturilor şi silozurilor de cereale din Ucraina au perturbat pieţele de cereale şi au lipsit de hrană oameni din întreaga lume – inclusiv pe cei din Sudul Global şi pe cei din ţări cu cea mai mare insecuritate alimentară. BSGI a exportat peste 32 de milioane de tone de cereale de la începutul lunii august a anului trecut, iar preţurile alimentelor au crescut cu aproximativ 10% de când Rusia s-a retras din BSGI. Pentru că transformarea dură a alimentelor în armă de către Rusia are consecinţe grave pentru populaţiile vulnerabile din întreaga lume, Statele Unite, România, Ucraina, Republica Moldova şi Uniunea Europeană sunt hotărâte să contracareze acţiunile barbare ale Rusiei şi să găsească soluţii viabile. Această întâlnire la nivel înalt arată angajamentul nostru comun de a aduce cerealele ucrainene pe piaţă, în ciuda eforturilor Rusiei”, se arată în comunicatul reprezentanţei diplomatice a SUA.

„Statele Unite vor contribui, de asemenea, la modernizarea infrastructurii critice pentru transportul feroviar şi rutier şi transbordare, extinderea accesului la piese pentru vagoanele de tren şi liniile de asamblare a căilor ferate şi sprijinirea sectorului privat de-a lungul Dunării, în creşterea capacităţii de export. Pentru a susţine în continuare eforturile regionale, Statele Unite au promis asistenţă financiară vecinilor Ucrainei, pentru a achiziţiona nave precum şalupe pilot şi pentru a facilita transbordarea şi tranzitul transfrontalier”, precizează sursa citată.

Foto: wikipedia
Foto: wikipedia

Strategie pentru export

Conform sursei menţionate, aceste măsuri reprezintă un progres în demersurile care vizează sporirea exporturilor de cereale din Ucraina. „Cu toate acestea, întreaga responsabilitate pentru creşterea preţurilor la alimente şi riscul ridicat pentru populaţiile vulnerabile din întreaga lume revine Rusiei. Rusia pune pe seama regimului de sancţiuni impus de Occident penuria de alimente. Această afirmaţie este falsă. Comunitatea globală nu a vizat prin regimul de sancţiuni exportul de produse agricole din Rusia, inclusiv de fertilizatori. Statele Unite solicită Rusiei să înceteze imediat atacarea oraşelor şi infrastructurii ucrainene, să se alăture din nou Iniţiativei BGSI, să extindă, dezvolte şi implementeze pe deplin termenii Iniţiativei”, se mai arată în comunicat.

Înalţi reprezentanţi ai Statelor Unite ale Americii, ai Uniunii Europene, ai Republicii Moldova şi României s-au reunit, vineri, la Galaţi, pentru a discuta despre rutele alternative pentru transportul cerealelor din Ucraina.

La întâlnire au participat Ambasadorul Jim O’Brien, Coordonatorul pentru Sancţiuni din Departamentul de Stat al SUA, ambasadorul SUA în Ucraina, Bridget Brink, ambasadorul SUA în România, Kathleen Kavalec, şi Şeful adjunct interimar al Misiunii SUA în Republica Moldova, Mary Alexander, alături de ministrul Transporturilor şi Infrastructurii din România, Sorin Grindeanu, vicepremierul ucrainean Oleksandr Kubrakov, viceprim-ministrul moldovean Vladimir Bolea, şi directorul general al Comisiei Europene pentru Mobilitate şi Transport, Magda Kopczynska.

Constanța, Mecca cerealelor

Portul Constanţa din România, principala rută alternativă a Ucrainei după ce retragerea Rusiei a dus la prăbuşirea acordului care îi asigura transporturile de cereale pe Marea Neagră, are capacitatea de a gestiona încărcături suplimentare până la jumătatea lunii august, a declarat pentru Reuters Viorel Panait, director general al operatorului porturar Comvex şi şeful organizaţiei patronale Constanta Port Business Association, citat de mass-media română.

Viorel Panait a spus că, în paralel, operatorii portuari caută să îşi augmenteze capacitatea. După ce Rusia a decis să renunţe la acordul ce asigura Ucrainei un coridor securizat pentru transportul cerealelor sale din trei porturi ucrainene de la Marea Neagră, Constanţa devine cea mai mare rută alternativă de transport maritim. De la începutul războiului, portul român a gestionat deja o treime din exporturile de cereale ale Ucrainei. Acum, presiunea de tranzit va creşte asupra portului Constanţa, care în mod tradiţional se ocupă de exporturile de recolte ale României şi ale vecinilor săi fără ieşire la mare, între care Ungaria şi Serbia, notează Reuters.

În total, portul Constanţa a manipulat 15,25 milioane de tone de cereale în primele şase luni ale acestui an, reprezentând o creştere de 24,5% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, a declarat pentru Reuters Autoritatea Portuară Constanţa. Cerealele ucrainene au reprezentat 7,5 milioane de tone din acest total. Prin comparaţie, operatorii portuari români au manipulat 8,6 milioane de tone de cereale ucrainene în tot anul 2022. Viorel Panait a declarat pentru Reuters că un decalaj în recolta cerealelor în România, precum şi reticenţa unor fermieri români de a-şi vinde recoltele la preţuri mici fac să existe o capacitate disponibilă a portului pentru cerealele ucrainene până la jumătatea lunii august.

„Recolta în România începe puţin mai târziu decât în Ucraina, ceea ce generează o pauză între cele două recolte”, a explicat Panait. „Iar unii fermieri români încă îşi păstrează recoltele, astfel că vânzările stagnează în acest moment”, susţine Panait. „Acest lucru creează o disponibilitate de capacitate logistică de care Ucraina ar putea beneficia”, a completat el. Viorel Panait mai spune că operatorii de terminale de cereale şi-au crescut investiţiile în echipamente şi gestionare pentru a creşte capacitatea de operare, comparativ cu începutul războiului. Până în prezent, în cazul Constanţei, există un vârf de 25 de milioane de tone de cereale manipulate pe an, record care, potrivit lui Panait, va fi depăşit în 2023. 

Progres real

„Există un ritm accelerat şi toată lumea se înscrie în această direcţie: statul, autoritatea portuară, operatorii portuari au ca obiectiv creşterea vitezei de operare şi de tranzit, precum şi a cantităţilor de cereale”, a declarat el. Modernizarea și creșterea capacităților Potrivit lui Panait, Comvex, care şi-a dublat capacitatea de descărcare a barjei anul trecut, îşi măreşte acum capacitatea de depozitare a cerealelor cu 25%, până la 250.000 de tone, într-o modernizare care este de aşteaptat să dureze circa opt luni.

Grupul de logistică pentru transportul de marfă TTS, care se ocupă de produse agricole, minerale şi chimice pe fluviul Dunărea, a finalizat la începutul acestei luni preluarea operatorului de mărfuri solide din portul Constanţa, Decirom S.A.. TTS a declarat că va investi 10 milioane de euro pentru a-şi creşte viteza de operare până în 2024. Panait a mai spus că unii operatori portuari folosesc un sistem digital, care a redus timpul necesar pentru procesarea declaraţiilor vamale la 30 de minute, în timp ce în sistemul clasic putea să dureze până la 48 de ore. Ucraina, la rândul ei, şi-a sporit capacitatea în porturile sale dunărene – Reni şi Izmail -, iar cu operatorii de cale ferată se poartă discuţii pentru un nou sistem de reîncărcare la punctul de trecere a frontierei Vadul Siret-Dorneşti, a mai spus Panait. „Vorbim de un progres real”, a punctat el. Ucraina şi Rusia sunt mari exportatori mondiali de cereale, iar România este unul dintre cei mai mari producători din Uniunea Europeană. Pe de altă parte, România este una dintre cele cinci ţări din estul UE care s-au confruntat cu un aflux de cereale ucrainene pe piaţa internă, după invaziei Rusiei, ceea ce a convins UE să aprobe restricţii temporare care interzic importurile, cerealele ucrainene putând doar să tranziteze prin aceste ţări.

Foto: Facebook
Foto: Facebook

Efort susținut

Ambasadorul SUA la Bucureşti, Kathleen Kavalec, a declarat vineri, în cadrul unei conferinţe de presă susţinute la Galaţi, că Statele Unite sunt recunoscătoare României pentru sprijinul acordat Ucrainei, în contextul războiului cu Rusia. Înalţi reprezentanţi ai Statelor Unite ale Americii, ai Uniunii Europene, Republicii Moldova şi României au discutat, la Galaţi, despre rutele alternative pentru transportul cerealelor din Ucraina.
La conferinţa de presă pe tema exporturilor agricole ale Ucrainei în cadrul culoarelor de solidaritate UE – Ucraina au participat ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, Jim O’Brien, care conduce biroul SUA ce gestionează regimurile de sancţiuni (U.S. Sanctions Coordinator), vicepremierul ucrainean Oleksandr Kubrakov, Magda Kopczynska – director pentru Transportul pe Apă de la Directoratul-General pentru Mobilitate şi Transport, reprezentanţi ai Comisiei Europene şi ministrul Agriculturii din Republica Moldova, Vladimir Bolea.
„Statele Unite sunt recunoscătoare României pentru găzduirea acestor discuţii importante şi pentru tot cea făcut în sprijinul Ucrainei”, a subliniat ambasadorul Kathleen Kavalec.
Ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, a arătat că se doreşte dublarea capacităţii de tranzit prin România a cerealelor ucrainiene de la 2 la cel puţin 4 milioane de tone în fiecare lună. El a arătat că, din perspectiva transportului pe Dunăre, Canalul Sulina este singura cale navigabilă viabilă pentru aceste transporturi şi de aceea este important să fie optimizată capacitatea acestei rute.
„Ne dorim să creştem numărul de piloţi care să aducă navele pe Canalul Sulina, până la sfârşitul lunii august vom avea cei 60 de piloţi la care ne-am angajat şi, de asemenea, avem proiectul european care se va termina undeva în toamna acestui an, probabil octombrie, care va permite navigarea pe Sulina, 24 de ore, 7 zile pe săptămână. În momentul în care se va creşte numărul de piloţi, automat porturile Galaţi, Brăila vor fi folosite şi ele, alături de Reni şi Ismail. Astăzi am propus nu doar cele două porturi, am venit cu această propunere în faţa colegilor din Ucraina de a folosi toate porturile, inclusiv cele amonte de Galaţi şi Brăila până la Orşova, folosind reţeaua feroviară până în acele porturi de la sudul Dunării şi de acolo pe barje spre Marea Neagră, spre Constanţa”, a spus ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu.

România-Ucraina-R.Moldova


De asemenea, vicepremierul ucrainean Oleksandr Kubrakov a declarat că acordul dintre Ucraina şi România va aduce beneficii de ambele părţi. „Vreau să mulţumesc partenerilor pentru întâlnirea productivă şi pentru suportul pentru cetăţenii ucraineni, în lupta lor cu agresiunea militară rusească. Este imposibil să înlocuieşti cerealele ucrainene. Când Rusia s-a retras din acordul pentru cereale, preţul cerealelor a crescut imediat cu mai bine de 8%, aşa cum a spus secretarul de stat al SUA, Antony Blinken. Ucrainenii sunt interesaţi de transporturi în apele teritoriale ale României, în mod particular portul Constanţa şi Canalul Sulina, cred că vor fi beneficii pentru ambele părţi”, a declarat vicepremierul Oleksandr Kubrakov.
Ministrul Agriculturii din Republica Moldova, Vladimir Bolea, a declarat că ţara sa va sprijini necondiţionat transportul de cereale ale Ucrainei prin reţeaua coridoarelor de solidaritate.
„Republica Moldova a fost alături de poporul ucrainean. Cu o populaţie de 2,5 milioane de cetăţeni, noi am găzduit şi am fost a doua casă pentru aproape 750.000 de refugiaţi din Ucraina. În a doua etapă, a intervenit problema coridoarelor solidarităţii în materie de import şi export a produselor cerealiere şi pe această cale noi am reiterat poziţia Republicii Moldova de susţinere absolut necondiţionată a Ucrainei în procesele sale economice de export şi de tranzit spre porturile Constanţa, Galaţi, care se află pe teritoriul României”, a afirmat ministrul Vladimir Bolea.
Oficialul Comisiei Europene, Magda Kopczynska, a subliniat importanţa coridorului Dunăre-Marea Neagră pentru transportul de cereale din Ucraina.
„Comisia Europenă condamnă recentele atacuri ruseşti asupra infrastructurii ucrainene din zona Dunării, în porturile Reni şi Ismail, şi regretă retragerea unilaterală a Rusiei din acordul Mării Negre, punând astfel în pericol vieţi omeneşti şi securitatea alimentară globală. Astăzi este o zi importantă, un pas important în a ne întări eforturile pentru reduce impactul rusesc şi să îmbunătăţim funcţionalitatea coridoarelor de solidaritate ucrainene. Când vine vorba despre produsele cerealiere, care sunt atât de importante pentru securitatea alimentară globală, între data de 22 mai şi sfârşitul lunii iulie a anului acesta, pe culoarele solidarităţii au fost transportate aproximativ 60% din exporturile Ucrainei, iar restul cu ajutorul acordului Mării Negre. Când privim la potenţialul coridoarelor solidarităţii, ruta Dunăre-Constanţa este cel mai mare activ, aproape 60% din exporturile de cereale ucrainene au venit pe ruta aceasta”, a precizat directorul pentru Transportul pe Apă de la Directoratul-General pentru Mobilitate şi Transport, Magda Kopczynska.

România se mobilizează

Şi oficialul SUA care conduce biroul ce gestionează regimurile de sancţiuni (U.S. Sanctions Coordinator), Jim O’Brien, a subliniat că indiferent de atacurile Rusiei care au afectat infrastructura din Ucraina, cerealele vor ajunge pe pieţele globale.
„Ceea ce aţi văzut în după-amiaza aceasta este solidaritate în acţiune. Rusia a atacat Ucraina, aducând războiul aproape de această regiune paşnică. România, Moldova şi Ucraina au spus să ne întâlnim în România şi să găsim o soluţie. Rusia a atacat proviziile globale de mâncare, acordul Mării Negre a adus 32 de milioane de tone de cereale pe piaţa globală, culoarele solidarităţii au adus ceva mai mult. Acest grup de ţări a spus ‘să ne aşezăm să găsim soluţii şi să aducem mai multe cereale’. Cerealele din Ucraina vor ajunge în toată lumea”, a subliniat Jim O’Brien.
Ministrul Transporturilor şi al Infrastructurii, Sorin Grindeanu, a declarat vineri, la Galaţi, că în perioada următoare vor fi luate măsuri pentru a fi crescută capacitatea de tranzit prin România a cerealelor ucrainene de la 2 la 4 milioane de tone în fiecare lună.
Declaraţia ministrului Transporturilor a fost făcută în urma unor discuţii cu înalţi reprezentanţi ai Statelor Unite ale Americii, ai Uniunii Europene, Republicii Moldova şi României despre rutele alternative pentru transportul cerealelor din Ucraina. „Am căzut de acord că trebuie accelerate exporturile de cereale ucrainiene în contextul atacurilor pe care dumneavoastră le ştiţi din ultimele săptămâni asupra porturilor ucrainene de la Reni şi Ismail. În cadrul acestor întâlniri, am subliniat importanţa rutelor de transport româneşti terestre, pe cale ferată, dar şi navale pentru menţinerea unui flux continuu pentru exporturile şi importurile din Ucraina. Din perspectiva transportului pe Dunăre, Canalul Sulina este singura cale navigabilă viabilă pentru aceste transporturi şi de aceea este important să optimizăm capacitatea acestei rute. A fost o întâlnire extrem de bună, fructuoasă, care ne va duce prin măsurile pe care le vom lua la creşterea capacităţii de tranzit a cerealelor care provin din Ucraina, prin România, astfel încât de la peste 2 milioane de tone cât avem acum lunar să ajungem la ţinta pe care ne-am propus-o în perioada următoare şi anume de aproape 4 milioane de tone”, a detaliat ministrul Sorin Grindeanu.
„În faţa adversităţii, unitatea primează. Într-o întâlnire crucială, (…) România, Ucraina, Republica Moldova, Comisia Europeană şi Statele Unite îşi vor uni forţele, în urma ieşirii dure a Rusiei din Iniţiativa pentru cereale la Marea Neagră (…) În ciuda distrugerii nemiloase de către Rusia a infrastructurii portuare ucrainene şi a depozitelor de cereale, rămânem angajaţi în asigurarea continuităţii neîntrerupte a exporturilor de cereale ucrainene, pentru a satisface cererea globală. Colaborând, suntem hotărâţi să consolidăm şi să diversificăm rutele alternative pentru exporturile de cereale pe cale ferată, rutieră şi maritimă, asigurând rolul esenţial al Ucrainei pe piaţa alimentară globală”, a transmis Ambasada SUA.

Foto: gov.ro
Foto: gov.ro

Securitate la Marea Neagră

Premierul Marcel Ciolacu a discutat anterior cu James O’Brien, coordonator al Biroului pentru aplicarea Sancţiunilor din cadrul Departamentului de Stat al SUA, despre climatul de securitate la Marea Neagră, în contextul recentelor atacuri ruseşti asupra unor obiective de infrastructură din Ucraina.

Potrivit unui comunicat de presă transmis de Guvern, premierul a salutat adoptarea de către Administraţia SUA a Strategiei privind Marea Neagră şi a arătat deschiderea Executivului român de a conlucra strâns în perioada următoare pentru realizarea obiectivelor strategiei.

„Partea română a exprimat, totodată, aprecierea pentru adoptarea de către Senatul american, a legii privind autorizarea bugetului apărării SUA (National Defense Authorization Act/NDAA), care include şi proiectul de lege Black Sea Security Act. Acesta reprezintă un nou semnal privind sprijinul puternic, bipartizan, de care securitatea Mării Negre, ca regiune de importanţă strategică pentru comunitatea euro-atlantică, se bucură la nivelul Congresului SUA şi care se alătură deciziilor importante de conturare a unui cadru strategic de abordare a regiunii Mării Negre de către Administraţia SUA, inclusiv în urma dialogului şi consultării apropiate cu România”, se mai arată în comunicat.

Cei doi oficiali au reafirmat sprijinul pentru securitatea şi stabilitatea Republicii Moldova, ca parte esenţială pentru securitatea regiunii Mării Negre.

Premierul Marcel Ciolacu a reafirmat decizia României de a sprijini Ucraina pentru continuarea exporturilor de cereale către pieţele globale, după decizia unilaterală a Federaţiei Ruse de a nu prelungi Iniţiativa privind Cerealele la Marea Neagră şi a prezentat măsurile complexe implementate de Guvern pentru îmbunătăţirea conectivităţii transfrontaliere cu Ucraina, ceea ce a contribuit la creşterea capacităţilor de tranzit la punctele de frontieră, precizează comunicatul menţionat.

Potrivit sursei citate, pentru partea română, rămâne o prioritate utilizarea şi dezvoltarea capacităţilor de tranzit deja existente şi angrenarea sprijinului, inclusiv financiar, al Statelor Unite ale Americii şi al Comisiei Europene pentru proiecte ce vizează creşterea capacităţilor de stocare şi export prin porturile de la Galaţi şi Constanţa.

Întrevederea a prilejuit o bună oportunitate de a trece în revistă cooperarea economică, precum şi schimburile comerciale bilaterale în creştere, dar şi investiţiile americane din România, adaugă comunicatul Executivului. Au fost evidenţiate şi apreciate, de asemenea, eforturile comune privind progresele în materie de includere a României în Programul Visa Waiver. 

Varianta baltică

Polonia vrea ca Uniunea Europeană să ajute la creşterea capacităţilor portuare de la Marea Baltică, în ideea de a putea exporta cantităţi mai mari de cereale din Ucraina. În acelaşi timp, Polonia insistă că va menţine un embargou privind vânzarea cerealelor din Ucraina pe piaţa internă, transmite Bloomberg.

Potrivit ministrului polonez al Agriculturii, Robert Telus, exporturile de cereale ucrainene prin porturile poloneze au urcat la 260.000 de tone în luna iunie. Este vorba de o cantitate de două ori mai mare decât cea înregistrată la începutul anului şi cel mai probabil va continua să crească, în condiţiile în care ieşirea Rusiei din acordul internaţional care permitea Ucrainei să exporte cereale via porturile sale de la Marea Neagră forţează Ucraina să caute rute alternative.

„Trebuie să ajutăm Ucraina şi înţelegem acest lucru. Ne gândim la construim porturi care vor fi folosite exclusiv pentru transportul de cereale, aşa-numitele agro-porturi”, a spus Robert Telus într-un interviu pentru Bloomberg. Telus a adăugat că Polonia poartă deja discuţii cu ţara vecină Lituania pentru a transfera controalele fitosanitare de la graniţa sa spre porturile lituaniene, în ideea de a accelera tranzitul de cerealelor ucrainene.

În acelaşi timp, ministrul polonez al Agriculturii crede că deşi terminalele din Marea Baltică sunt o alternativă „cea mai mare parte a mărfurilor va trece în continuare prin porturile sudice”.

Agenţia de presă PAP a dezvăluit că autorităţile poloneze au prezentat Comisiei Europene o estimare de cost, în valoare de un miliard de euro, pentru investiţiile necesare a fi făcute în infrastructură astfel încât Varşovia să poată majora tranzitul de cereale şi alte produse agro-alimentare ucrainene via graniţa dintre Polonia şi Ucraina.

Membrii estici ai UE, Polonia, Slovacia, Ungaria, România şi Bulgaria, cu aprobarea Bruxelles-ului, şi-au închis pieţele pentru grâul, porumbul, rapiţa şi floarea-soarelui din Ucraina până la 15 septembrie, în încercarea de a-şi proteja propriile sectoare agricole. Măsurile au fost în vigoare, iniţial, până la 5 iunie 2023 însă Comisia Europeană a prelungit restricţiile până pe data 15 septembrie.

Foto: Facebook
Foto: Facebook

Sprijin lituanian

Lituania solicită Uniunii Europene să sprijine exporturile de cereale ucrainene, prin rute alternative, în urma retragerii Rusiei din acordul privind transportul pe Marea Neagră. Guvernul lituanian a adresat o cerere prin care cere blocului comunitar să ia în calcul capacitățile statelor baltice de a „servi ca o rută alternativă viabilă şi fiabilă pentru tranzitul de produse ucrainene, inclusiv al cerealelor”, notează AFP. Cererea vine în contextul retragerii Rusiei dintr-un acord care permitea transportul acestora prin Marea Neagră și aparține a trei miniştri lituanieni.

Într-o scrisoare consultată de AFP, miniştrii au subliniat că infrastructurile baltice au o capacitate anuală combinată de 25 de milioane de tone numai pentru cereale. Acordul internaţional privind transportul de cereale pe Marea Neagră, din care Rusia s-a retras, a permis exportul a aproape 33 de milioane de tone de cereale şi al altor produse alimentare timp de peste un an, conform ONU.

Pentru a profita de potenţialul rutei alternative propuse, miniştrii lituanieni au solicitat Uniunii Europene să simplifice procedurile administrative la graniţa polono-ucraineană şi să implementeze aceste măsuri în porturile baltice.

Recent, cinci ţări vecine Ucrainei, respectiv Polonia, Bulgaria, Ungaria, Slovacia şi România, au cerut UE să prelungească restricţiile asupra importurilor de cereale ucrainene pentru a-şi proteja fermierii. Cu toate acestea, preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a respins ferm prelungirea restricţiilor asupra exporturilor de cereale către ţările din vecinătatea Ucrainei, potrivit Reuters. Într-un mesaj pe Telegram, el a declarat că blocarea exporturilor pe cale terestră după data de 15 septembrie, când expiră restricţiile relevante, este inacceptabilă în orice formă

Varianta croată

Ucraina a ajuns la un acord cu Croaţia asupra posibilității de a utiliza porturile croate de pe Dunăre și Marea Adriatică pentru exportul de cereale ucrainene, a declarat ministrul de externe Dmytro Kuleba, după discuții cu omologul său croat.

Rusia a renunțat luna trecută la acordul privind cerealele ucrainene, intermediat de ONU la Marea Neagră, privând Ucraina, un producător global, de un canal vital pentru a-și exporta în siguranță produsele agricole în timpul războiului.

„Am convenit asupra posibilităţii folosirii porturilor croate de la Dunăre şi de la Marea Adriatică în transportul cerealelor ucrainene”, anunţă Kuleba, potrivit site-ului Guvernului ucrainean. „Acum vom lucra pentru a stabili cele mai eficiente rute către aceste porturi și vom profita la maximum de această oportunitate”, a spus Kuleba după întâlnirea cu Grlic Radman la Kiev.

„Fiecare contribuție la deblocarea exportului, fiecare ușă deschisă reprezintă o contribuție reală și eficientă la securitatea alimentară a lumii. Sunt recunoscător Croaţiei pentru ajutorul său contructiv”, a mai precizat el.

În prezent, Ucraina se bazează pe rute de export terestre prin Uniunea Europeană, precum și pe o rută alternativă prin fluviul Dunărea. Rusia a atacat, după ce a ieşit din acord, cu rachete şi drone, depozite ucrainene de cereale şi instalaţii folosite în exportul cerealelor în regiunea Odesa, atât în porturi maritme, cât şi fluviale.

Kuleba a mai spus că subiectul principal al discuțiilor cu omologul său croat au fost armele. „Voi spune doar că există acorduri specifice care vor fi implementate în curând”, a menționat oficialul fără a oferi detalii.

Produsele agricole urmează să fie transportate până în Croaţia via fluviul Dunărea iar ulterior vor fi transportate pe calea ferată până pe coasta croată a Mării Adriatice. Nu au fost dezvăluite informaţii cu privire la cantităţile de cereale care ar putea fi transportate în acest fel.

Share our work