Liderul chinez Xi Jinping a fost reales la conducerea Partidului Comunist Chinez, fără o opoziție reală, relatează mass-media internațională. Sursa citată consideră că Xi Jinping a devenit cel mai puternic lider al Chinei după Mao Zedong, fondatorul regimului comunist chinez.
Al treilea mandat
Xi Jinping a fost desemnat pentru un al treilea mandat pe cinci ani de către un Comitet Central în mare parte remaniat al Partidului Comunist Chinez (CCC).
„Lumea are nevoie de China”, a dat asigurări duminică preşedintele chinez Xi Jinping, într-un discurs susţinut în faţa presei după ce a obţinut al treilea mandat la conducerea Partidului Comunist şi prin urmare a ţării sale.
„China nu se poate dezvolta fără lume, iar lumea are nevoie la rândul ei de China”, a declarat Xi, salutând „două miracole” realizate de ţara sa: „o dezvoltare economică rapidă şi o stabilitate socială pe termen lung”.
După ce a obţinut al treilea mandat, Xi a promis că „va munci din greu pentru realizarea sarcinilor”. „Vreau să mulţumesc sincer întregului Partid pentru încrederea pe care ne-a acordat-o”, echipei de conducere, a spus Xi Jinping.
Duminică, preşedintele chinez a plasat mai mulţi dintre aliaţii săi în Comitetul Permanent, grup format din şapte oameni, la putere în China.
Strategie pe termen lung
Analiștii politici, citați de mass-media de specialitate, consideră că prin monopolizarea Comitetului Permanent, Xi Jinping își prgătește deja candidatura pentru un nou mandat în 2027. Născut pe 15 iunie 1953, Xi a introdus în 2018 amendamente la Constituţia ce limita anterior acest post de conducere la două mandate şi la o durată totală de 10 ani.
În pofida concentrării aproape totale a puterilor în mâinile sale, Xi va trebui să facă ţară unei economii mult încetinite, în special din cauza politicii sale de „zero COVID”, unei rivalităţi exacerbate cu SUA şi criticilor internaţionale cu privire la situaţia drepturilor omului în China.
Papa Francisc vrea reformarea Bisericii Romano-Catolice
Papa Francisc a lansat un proces consultativ la nivel mondial, cu durata de doi ani, care ar putea schimba modul în care Biserica Romano-Catolică ia decizii şi care şi-ar putea lăsa amprenta mult după încheierea pontificatului său.
Susţinătorii văd în această iniţiativă, numită „Biserica sinodală: comuniune, participare şi misiune”, o oportunitate de a schimba dinamica puterii în cadrul Bisericii şi de a oferi o voce mai puternică catolicilor laici, inclusiv femeilor şi persoanelor aflate la marginea societăţii.
Critici conservatoare
Conservatorii susţin că procesul în trei etape este o risipă de timp, acesta putând eroda structura ierarhică a celor 1,3 miliarde de membri ai Bisericii şi, pe termen lung, ar putea dilua doctrina tradiţională.
Catolicii ar trebui să fie deschişi cu privire la acest proces, a susţinut papa Francisc în cadrul unei liturghii celebrate duminică în bazilica San Pietro de la Vatican.
„Suntem pregătiţi pentru aventura acestui drum? Sau suntem înfricoşaţi de cele necunoscute, preferând să ne refugiem în scuzele obişnuite „Nu foloseşte la nimic” sau „Aşa s-a procedat mereu”?”, a spus papa la omilie.
Proces complex
În prima etapă, catolicii din parohiile şi diocezele din întreaga lume vor discuta diferite aspecte, precum deschiderea Bisericii la problemele tinerilor, femeilor, minorităţilor şi ale persoanelor de la marginea societăţii. Totodată, se va dezbate modul de identificare a stereotipurilor şi a prejudecăţilor în comunităţile lor locale şi ce fel de Biserică cred ei că îşi doreşte Dumnezeu în lumea din prezent.
În urma discuţiilor la nivel naţional şi continental, episcopii se vor întâlni la Vatican pentru o lună, în 2023. Ei vor pregăti un document, apoi papa va redacta o exortaţie apostolică în care îşi va exprima părerile sale, sugestiile şi poate instrucţiunile cu privire la diverse probleme.
„Să nu pierdem ocaziile de har ale întâlnirii, ascultării reciproce şi discernământului”, a transmis Papa la liturghia la care au participat aproximativ 3.000 de persoane. (K.P.)
SUA și UE, îngrijorate de programul nuclear iranian
Iranul este gata să continue negocierile privind acordul nuclear, iar discuţiile ar putea fi reluate la Viena la începutul lunii septembrie, a declarat un înalt oficial al UE.
Negociatorul Uniunii Europene responsabil cu dosarul nuclear iranian, spaniolul Enrique Mora, a participat la Teheran la învestirea noului preşedinte iranian, ultraconservatorul Ebrahim Raissi.
Desant diplomatic
„Enrique Mora s-a deplasat la Teheran în calitatea sa de reprezentant al lui Josep Borrell, şeful diplomaţiei europene şi coordonatorul comitetului mixt al JCPOA, acordul încheiat în 2015 cu Teheranul cu privire la activităţile sale nucleare”, conform sursei citate.
„A solicitat să vorbească despre JCPOA şi interlocutorul său desemnat a fost Hossein Amir Abdollahian”, care ar putea deveni noul şef al diplomaţiei iraniene, a spus el.”Discuţiile sale au fost foarte utile deoarece i-au permis să transmită mesaje, în special îngrijorarea cu privire la activităţile nucleare iraniene din ultimele săptămâni”.
„Iranienii i-au împărtăşit dorinţa de a relua discuţiile la Viena cât mai curând posibil şi pe baza textului care era pe masă când au fost suspendate, pe 30 iunie”, a precizat înaltul oficial european.
Contacte SUA-UE
„Iranienii i-au spus că sunt gata să se întoarcă la Viena, dar nu vor să discute de dragul discuţiilor. Vor un acord, vor un succes”.
Enrique Mora a informat Statele Unite despre conţinutul discuţiilor sale imediat ce a părăsit Teheranul.
„Iranienii trebuie mai întâi să formeze un guvern, să numească un nou ministru de externe şi apoi să numească echipa de negocieri pentru Viena”, a spus înaltul oficial. „Negocierile ar putea fi reluate la începutul lunii septembrie”, a adăugat el.”Iranienii nu au menţionat nicio modificare a poziţiei lor. Preocupările lor rămân cele ridicate de negociatorii lor. Va trebui să vedem”.
Liderul-suprem-iranian-Ali-Khamenei amenință periodic SUA și Israel
Vizită criticată
Vizita la Teheran a oficialului european a fost criticată pe larg în urma atacului produs în Marea Arabiei pe 29 iulie, pus pe seama Iranului, asupra petrolierului Mercer Street, deținut de un cetățean israelian.
„UE a condamnat acest atac şi o declaraţie a lui Josep Borrell în numele celor 27 de membri ai UE este în discuţie”, a declarat acelaşi oficialul de rang înalt.
„Prioritatea este încetarea activităţilor nucleare iraniene. Odată ce această problemă va fi rezolvată, vor fi abordate celelalte probleme ridicate de Iran”, a adăugat el.
Noul preşedinte iranian a declarat că este deschis „oricărui plan diplomatic” pentru ridicarea sancţiunilor ce subminează economia ţării, dar a avertizat că Iranul nu va ceda în faţa „presiunilor şi a sancţiunilor”. (K.P.)
Federația Rusă, avertizată să nu militarizeze Arctica
Federația Rusă a început să instaleze primul său cablu subacvatic de comunicaţii cu fibră optică în Arctica, în cadrul unui proiect de stat care are rolul să aducă internet de mare viteză în nordul îndepărtat bogat în hidrocarburi.
Moscova vrea să îmbunătăţească infrastructura de comunicaţii din nordul îndepărtat, unde şi-a extins prezenţa militară şi dezvoltă Ruta din Marea Nordului, pentru a deveni o cale maritimă majoră.
Expresul polar
Cablul, care ar trebui instalat până în 2026, va avea o lungime de 12.650 de kilometri, de-a lungul coastei nordice ruseşti, din Marea Barents până în portul estic Vladivostok, importantă bază militară, aeriană și navală.
Numit ”Expresul polar”, cablul va fi gestionat de compania de stat Morsviazsputnik, pentru a oferi internet stabil în porturile arctice, precum şi în peninsul Kamciatka şi Sahalin.
Şeful companiei care va produce şi instala cablul, Alexei Strelcenko, a spus că proiectul va costa 65 de miliarde de ruble (889 milioane dolari) şi va fi finanţat integral de stat.
Navele militare sunt folosite pentru apărarea revendicărilor în zona arctică
Arctica, pământ rusesc
Arctica este o zonă de influenţă a Rusiei, a proclamat în luna mai ministrul rus de Externe Serghei Lavrov, care avertizeaza Occidentul pe tema ambiţiilor sale în regiune. ”Este clar pentru toată lumea, de mult timp, că acestea sunt pământurile noastre, teritoriul nostru”, a proclamat Lavrov, care denunţă veleităţi ofensive ale NATO şi Norvegiei în Arctica.
Arctica, un vast teritoriu cu condiţii extreme, în jurul Polului Nord, s-a impus în ultimii ani în competiţia geopolitică mondială dintre cele opt ţări riverane membre ale Consiliului Arcticii – Statele Unite, Rusia, Canada, Norvegia, Danemarca, Suedia, Finlanda şi Islanda – vizând resursele naturale, căile de navigaţie şi poziţia strategică ale acesteia.
China, stat cvasi-arctic
Noua cursă geopolitică provoacă, spre marea nemulţumire a Washingtonului, apetitul Chinei, un simplu ”observator” în Consiliu, dar care se revendică drept un stat ”cvasi-arctic”.
În preşedinţia lui Donald Trump, Statele Unite şi-au arătat în mod clar voinţa de a se ridica împotriva ”agresivităţii” ruso-chineze, iar administraţia Biden pare să vrea să continue să-şi marcheze teritoriul.
”Noi nu spunem nu tuturor investiţiilor sau activităţilor chineze, dar insistăm asupra respectării regulilor internaţionale”, avertiza coordonatorul diplomaţiei americane în problema Arcticii,James DeHart, care sublinia ”îngrijorarea” Washingtonului faţă de ambiţiile Beijingului.
Casa Albă schimbă macazul
Diplomația americană din era Trump a zdrunicant serios precedenta reuniune a Consiliului Arcticii, blocând pentru prima oară declaraţia finală a acestuia, din cauza refuzului SUA ca documentul să menţioneze modificările climatice.
Fostul președinte Trump El considera că ”retragerea regulată a banchizei deschide noi căi de trecere şi oferă noi oportunităţi comerciale”.
În privinţa acestui punct, mesajul american s-a schimbat în mod radical odată cu venirea lui Biden la putere, care a făcut din lupta împotriva încălzirii globale una dintre priorităţile sale.
”Deschiderea oceanului nu este numai un lucru bun. Ea implică totodată riscuri enorme”, a subliniat un înalt oficial american, relevând ultime studii care arată că încălzirea în Arctica ”atinge un ritm nu de două ori mai mare, ci de trei ori mai mare” decât cel al restului planetei.
Administraţia Biden vrea să pună pe tapet aceste probleme de mediu pentru a explora posibile cooperări cu Moscova, care urmează să preia preşedinţia Consiliului Articii în următorii doi ani.
SUA avertizează Rusia să nu militarizeze Arctica
Apel împotriva militarizării
Secretarul de Stat al SUA Antony Blinken a cerut anterior ”evitarea unei militarizări” a Arcticii, un avertisment adresat Rusiei, care şi-a intensificat activităţile militare în această regiune strategică.
”Suntem îngrijoraţi de intensificarea anumitor activităţi militare în Arctica, care consolidează riscurile unor accidente sau unor calcule greşite şi subminează obiectivul împărtăşit al unui viitor paşnic şi durabil al regiunii”, a declarat şeful diplomaţiei americane. ”Sperăm ca acest tip de cooperare să continue şi ca Arctica să rămână o zonă de cooperare paşnică”, a declarat Blinken.
”Trebuie să avansăm toţi, inclusiv Rusia, pe baza unor norme şi angajamente pe care ni le-am asumat şi să evităm declaraţiile care le slăbesc”, a adăugat el, răspunzând astfel unei întrebări despre declaraţii ale lui Lavrov referitoare la Arctica.
Antony Blinken a mai reproşat Rusiei ”revendicări maritime ilegale, mai ales cu privire la reguli privind tranzitul navelor străine pe ruta Nordului”, de-a lungul coastei ruseşti ale Arcticii. Aceste reguli ”sunt incoerente cu dreptul internaţional şi este un lucru căruia i-am răspuns şi vom continua să-i răspundem”, a subliniat el. (Isac Mihai)
Flota militară turcă, prezență permanentă în Mediterana de Est
UE a condamnat „anunţurile inacceptabile” ale preşedintelui turc privind Republica Cipru. Blocul comunitar a amenințat cu luarea unor măsuri împotriva Turciei, relatează mass-media.
Liderii UE s-au declarat hotărâţi „să utilizeze instrumentele şi opţiunile” aflate la dispoziţia lor „în caz de acţiuni unilaterale ale Turciei contrare dreptului internaţional”, reaminteşte declaraţia publicată de şeful diplomaţiei europene Josep Borrell.
Amenințări diplomatice
Anumite „acţiuni” vor fi discutate de miniştrii afacerilor externe din statele UE cu prilejul unei viitoare reuniuni, dacă Turcia nu revine asupra acţiunilor sale contrare rezoluţiilor Consiliului de Securitate al ONU, avertizează declaraţia.
Această declaraţie urmează după condamnarea în unanimitate a luărilor de poziţie ale preşedintelui turc Recep Tayyip Erdogan de către Consiliul de Securitate al ONU. Ea a fost validată de cele 27 de capitale ale UE, ceea ce explică timpul necesar pentru publicare ei.
Problemă strategică
Cipru este divizat după intervenția Turciei în 1974 între Republica Cipru – membră a Uniunii Europene – care îşi exercită autoritatea în sud, şi Republica Turcă a Ciprului de Nord (RTCN), autoproclamată în 1983 şi recunoscută doar de Ankara.
Reamintim că intervenția turcă din 20 iulie 1974 a avut loc la 5 zile după o lovitură de stat a forțelor naționaliste elene și demiterea puterii constituționale de la Nicosia. Puciștii urmăreau anexarea Ciprului la statul elen (enosis), aflat în acel moment sub regim dictatorial militar.
Înlăturarea arhiepiscopului Makarios a aruncat insula într-un război civil nedeclarat. Sute de cetățeni ciprioți, mai ales etnici greci și turci, au fost uciși în violențele intensificate de lovitura de stat.
Intervenția rapidă a Turciei a condus la eșecul loviturii de stat și la căderea regimului dictatorial de la Atena (23 iulie 1974). În RTCN este desfășurat un contingent important de trupe turcești.
Desant prezidențial
Preşedintele Erdogan s-a deplasat în RTCN pe 20 iulie, dată în care se împlinesc 17 ani de la operaţiunea care a dus la împărţirea insulei, şi s-a pronunţat pentru o soluţie cu două state, respinsă de UE. Planul este periodic resuscitat, pe fondul identificării noilor resurse energetice în zona Mediteranei de Est.
Erdogan s-a mai pronunţat și în favoarea unui proiect de redeschidere a fostei staţiuni balneare Varosha, părăsită de locuitorii ei în 1974 şi înconjurată cu sârmă ghimpată de armata turcă. Autoritățile de la Ankara încearcă să găsească noi resurse economice pentru sprijinirea RTCN, grav afectată de sancțiunile internaționale.
Politica cipriotă a președintelui Erdogan, contestată de UE
Opoziție greacă
Comunitatea internațională a propus mai multe soluții pentru conflictul cipriot, inclusiv Planul Annan, propus de ONU. Reamintim că în aprilie 2004 a avut loc un referendum comun, peste 75% din electoratul grecesc cipriot respingând soluția ONU. 65% din electoratul RTCN a susținut inițiativa ONU. Prezența la vot a depășit 85% din populația Republicii Cipru și RTCN.
Partea cipriotă greacă, susținută de Atena, consideră că Ankara este angajată într-un plan masiv de colonizare a RTCN cu etnici turci din Anatolia. Nicosia mai solicită retragerea contingentului militar turc, demersuri respinse de partea turcă și liderii RTCN.
Conflictul cipriot este afectat și de prezența unui important contingent militar britanic, rămășiță a trecutului colonial al insulei. Soldații britanici ocupă baze cu o suprafață de peste 250 de km pătrați. Aceste baze joacă un rol important în arhitectura de securitate britanică din regiunea Orientului Mijlociu, fiind folosite și de SUA. Londra nu a anunțat niciun plan de a își retrage trupele din aceste zone.
Declarații dure
„UE condamnă cu fermitate măsurile unilaterale luate de Turcia şi anunţurile inacceptabile făcute de preşedintele turc şi de şeful comunităţii cipriote turce pe 20 iulie 2021 privind redeschiderea oraşului închis Varosha”, se menţionează în declaraţia Celor 27. „UE cere anularea imediată a acestor acţiuni şi anularea tuturor măsurilor luate la Varosha din octombrie 2020”, a adăugat textul citat.
UE „rămâne deplin ataşată la o soluţionare globală a problemei cipriote pe baza unei federaţii bicomunitare şi bizonale (…) în conformitate cu rezoluţiile pertinente ale Consiliului de Securitate al ONU”.
Presiuni diplomatice
Negocierile privind o reglementare a problemei cipriote sunt în impas din 2017. În aprilie, o tentativă de relansare a convorbirilor de către secretarul general al ONU, Antonio Guterres, s-a soldat cu un eşec. ONU menține un contingent de căști albastre de peste 1000 de militari pe insulă, controlând o zonă tampon de câteva zeci de mii de hectare.
Relaţiile între UE şi Turcia, candidată la aderare, s-au degradat puternic din 2016, în special din cauza represiunii implacabile de către preşedintele Erdogan a oricărei forme de contestare după o tentativă de puci.
Din ce în ce mai izolată pe plan diplomatic şi confruntându-se cu dificultăţi economice, Ankara şi-a înmulţit apelurile la o normalizare a relaţiilor cu UE. Însă liderii europeni au impus condiţii dure, iar una dintre ele este o „soluţionare globală a problemei cipriote”, consideră mass-media de la Ankara. (K.P.)
Liderul de la Minsk, Alexandr Lukașenko, sub sancțiunile UE
Liderul belarus, Aleksandr Lukașenko, amenințăUEcă „nu va mai opri masele de refugiați” care vor să intre în Europa și că nu va mai permite tranzitarea bunurilor europene cu destinația Rusia și China. Amenințările vin ca răspuns la sancțiunile impuse de Uniunea Europeană regimului de la Minsk
Lukașenko spune că Belarusul nu îi va mai opri pe refugiații care vin din țări precum Afganistan, Siria și Irak și care se îndreaptă spre Europa – „Nu vom opri pe nimeni!” – a exclamat Lukaşenko într-o reuniune a guvernului său consacrată măsurilor de contracarare a sancţiunilor europene, marți.
„Oamenii au plecat din zone de război spre Europa, unde este cald şi confortabil”, iar Germania are nevoie de muncitori, a spus el, citat de mass-media.
Sancțiuni economice
În aceeaşi reuniune de guvern, Lukaşenko a declarat că Minsk-ul nu va mai permite tranzitarea mărfurilor prin Belarus spre China şi Rusia. „Vă amintiţi de Skoda şi Nivea şi aşa mai departe? Le-am spus: băieţi, va mulţumesc şi la revedere!”, a spus Lukașenko.
„La fel trebuie procedat şi cu nemţii. N-au decât să-şi livreze produsele în Rusia şi China prin Finlanda. Sau prin Ucraina – sunt drumuri bune pe acolo”, a mai adăugat dictatorul bielorus.
Referitor la afluxul brusc de migranţi în Lituania, preşedintele Consiliului European, Charles Michel, a declarat că regimul de la Minsk ar putea avea un rol în această situaţie. Grănicerii lituanieni au reţinut în ultimele 24 de ore 131 de migranţi, în principal din Africa şi din Orientul Mijlociu, în special din Irak, ceea ce ridică la 1.300 numărul intrărilor ilegale de migranţi detectaţi în ţară de la începutul anului faţă de doar 81 pentru întreg anul 2020.
„Există într-adevăr o suspiciune că regimul bielorus are un rol”, a afirmat Michel în timpul unei vizite în oraşul de frontieră lituanian Medininkai. „Nu suntem naivi în Europa. Nici nu suntem intimidaţi!”, a spus el presei.
Michel a avut o întâlnire cu şefa guvernului lituanian Ingrida Simonyte, care a apreciat că afluxul „îngrijorător”de migranţi a fost „inspirat de structurile guvernamentale din Belarus”.
Aleksandr Lukaşenko, aflat la putere din 1994, a acuzat marţi autorităţile lituaniene că ele însele au declanşat acest aflux de migranţi, prin anunţul făcut luni că vor reduce procedura pentru solicitarea de azil la zece zile.
„Dacă declaraţi întregii lumi că îi veţi înregistra şi mai repede pe cei care vin prin Belarus, aceştia îşi vor continua drumul. Le deschideţi şi mai larg uşa acestor migranţi”, a spus Lukaşenko, citat de agenţia de stat belarusă Belta.
Fără Parteneriat Estic
Belarusul a anunţat la sfârşitul lunii iunie suspendarea participării sale la Parteneriatul estic al UE, lansat în 2009, destinat să apropie şase foste republici sovietice de Uniunea Europeană, precum şi retragerea ambasadorului său la Bruxelles, ca represalii pentru noile sancţiuni europene decise după deturnarea unui avion Ryanair la bordul căruia se afla un oponent al regimului, care a fost arestat pe aeroportul din Minsk.
Belarusul, situat la porţile UE şi având graniţe comune cu Polonia, Letonia şi Lituania, a ameninţat de asemenea cu încetarea cooperării sale în ceea ce priveşte lupta împotriva imigraţiei ilegale şi a criminalităţii organizate. (K.P.)