Flota militară bulgară la Varna (foto: wikipedia)

Marea Neagră reprezintă pentru Sofia un șir de posibilități economice și geopolitice nefructificate, în pofida celor aproape 400 de kilometri de coastă și a unei zone economice exclusive, promițătoare din punct de vedere al resurselor energetice.
Bulgaria nu a implementat niciodată în istorie o politică dedicată regiunii pontice și nici nu a încercat să joace un rol, activ în bazinul Mării Negre în calitate de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene și al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

Pași timizi

Tradiția politică bulgară nu a legat niciodată existența statului de accesul la Marea Neagră, iar dominația politico-militară a întregului bazin pontic de către Uniunea Sovietică, urmată de dominația Federației Ruse nu a provocat îngrijorare la Sofia, datorită relațiilor privilegiate dintre cele două state.
Prezența unei Turcii aliate puternice, cu o flotă militară importantă, a limitat posibilitățile de afirmare a unor posibile ambiții bulgare la Marea Neagră. Intrarea în NATO a fost percepută de Sofia și ca o modalitate de a limita implementarea unor proiecte de dezvoltare a marinei militare, pe fondul crizelor economice și politice care au afectat periodic țara. Apartenența la NATO a dus la dispariția aproape completă a grijilor pentru securitatea maritimă, pasată aliaților cu tradiții navale militare.
Elita politică bulgară a tratat cu indiferență transformarea bazinului pontic în regiunea cea mai afectată de tensiunile dintre Kremlin și NATO, pe fondul conflictelor active ori înghețate din Georgia, Ucraina, Republica Moldova, Armenia și Azerbaidjan. Această strategie a tensiunii este folosită de Federația Rusă pentru a menține controlul asupra regiunii și a forța statele occidentale să facă față la un război hibrid pe mai multe fronturi.

Axa Sofia-Ankara-Moscova

În ultimii ani, sub presiunea realităților geopolitice și la inițiativa aliaților din NATO, Sofia a demarat, cu pași timizi, revitalizarea infrastructurii sale navale. Rolul bulgar în strategia NATO din bazinul pontic este accentuat și de cele două mari porturi, Varna și Burgas, care oferă posibilități de găzduire pe termen lung a unor nave din alte state NATO.
Tradițional, Moscova încearcă să își mențină controlul geopolitic asupra „străinătății apropiate” din bazinul pontic prin aplicarea unor presiuni economice și politice sistematice, dar și prin folosirea amenințărilor directe ori indirecte.
La rândul său, proiectul turc urmărește câștigarea influenței în comunitățile musulmane turce din regiunea balcanică, prin folosirea mijloacelor soft-power. Bulgaria este un bun exemplu de funcționare a acestui sistem, Ankara controlând de facto formațiunile politice sprijinite de populația turcă și pomacă (etnici bulgari musulmani).

Flotă militară NATO în Marea Neagră?

Bulgaria dispune de capacități navale limitate, 4 fregate și 3 corvete fiind principalele nave ale flotei militare, fiind necesare investiții majore în acest sens. Burgas și Varna oferă posibilitatea organizării unor baze navale importante pentru NATO.
Convenția de la Montreux oferă Turciei posibilitatea de a controla accesul navelor în Marea Neagră și asigură de facto dominația Flotei Militare Ruse a Mării Negre. NATO are capacitatea de a desfășura și staționa pe termen lung nave militare din state NATO cu tradiții militare navale, deziderat reliefat și de ultimele evoluții de pe frontul din Ucraina.
O lungă perioadă de timp, elita politică de la Sofia s-a opus vehement înființări unor structuri navale militare NATO în bazinul pontic, poziție susținută tacit de Turcia, care nu dorește să împartă rolul pe care îl are cu alte state NATO.
Blocada navală rusească aplicată porturilor din Ucraina și alte pericole derivate la adresa liberei navigații au obligat factorii de decizie bulgari să reanalizeze opoziția lor.
Inițiative precum Black Sea Naval Cooperation Group, la care au participat Turcia, România, Bulgaria, alături de statele non-NATO Rusia, Ucraina și Georgia, arată că o inițiativă din partea NATO, care să ducă la înființarea unui grup naval NATO permanent, care să dispună de capacită extinse de acțiune, este posibilă.
Această inițiativă ar avea nevoie de investiții majore, pe care bugetele Bulgariei ori României nu le pot suporta singure, dar cu asistență din partea aliaților acest fapt este posibil.
Acest grup poate acționa sub steagul statelor NATO din acest bazin, pentru a evita complicațiile juridice provocate de Convenția de la Montreux, din interbelicul 1936, document depășit de necesitățile geopolitice actuale.

Ucraina se confruntă cu o sângeroasă invazie rusă

Turism, comerț și investiții rusești

Interesele tradiționale și politica regională a Sofiei este limitată, cu prioritate, la turism, comerț și energie, zone economice unde s-au făcut investiții majore, fiind surse importante de venit pentru economia bulgară
Nici măcar invazia rusă din Georgia din 2008 ori anexarea Crimeei în 2014 nu au convins Sofia de necesitatea unei strategii diferite de Federația Rusă, care a rămas unul dintre cei mai importanți parteneri economici și actori geopolitici în Bulgaria. Ofensiva majoră rusă din 2022 pare a schimba optica clasei politice de la Sofia, dar instabilitatea politică și alegerile parlamentare repetate fac imposibilă stabilirea unei strategii ample de diminuare a acestei influențe.
Războiul din Ucraina a dus la scăderea semnificativă a numărului de turiști ruși care au vizitat Bulgaria, dar și a investițiilor rusești în domeniul imobiliar, mai ales în zona de coastă. Reorientarea spre alte piețe este un proces de durată, fiind greu de estimat perioada de timp în care actorii economici din Bulgaria vor reuși să își revină.
Zona strategică ocupată de Bulgaria pe rutele de transport maritime și terestre nu este încă exploatată pe deplin de Sofia, foarte multe proiecte viabile cazând victime corupției instituționale caracteristică statului balcanic.
Potențialul porturilor Varna și Burgas, dar și al porturilor situate pe segmentul bulgar al Dunării nasc o concurență nesănătoasă între România și Bulgaria. Elitele de la Sofia și București pășesc timid în procesul de implementare a unor strategii economice comune, care ar putea favoriza dezvoltarea regiunii.

Ambiții energetice

Tradițional, interesele economice bulgare eclipsează considerațiile politice și cele de securitate în relațiile cu actorii importanți din această zonă. Deși este membru UE și NATO, Sofia sacrifică frecvent principii politice importante pentru a accesa resursele și piețele energetice, putând intra uneori în conflict cu politica comună a blocului comunitar din acest domeniu.
Bulgaria a fost dependentă foarte mult timp de Federația Rusă, atât în ceea ce privește resursele energetice tradiționale, cât și în problema energiei nucleare. Invazia militară rusă a forțat Sofia să se reorienteze rapid, liderii de la Sofia vizitând Azerbaidjanul și alte state care dispun de resurse energetice, pentru a crea condițiile unor contracte avantajoase.
Recent, Sofia și Atena au anunțat că analizează posibilitatea construirii unui oleoduct din Grecia până în Bulgaria. Conducta de petrol Alexandroupolis-Burgas este considerată strategică, oferind oportunitate de aprovizionare cu petrol non-rusesc a rafinăriei din Burgas, cea mai mare din zona Balcanilor. Conducta bulgaro-elenă este propusă și ca o alternativă pentru evitarea așteptărilor lungi și a riscului ca petrolierele să nu mai poată traversa strâmtorile Bosfor și Dardanele.
Totodată, Bulgaria cultivă relații speciale cu Turcia, încercând să participe la proiectele energetice majore, precum Coridorul Sudic de Gaze, încercând să devină un jucător regional important.
Bulgaria are o zonă economică exclusivă, vecină cu cea a României și Turciei, dar până în acest moment nu au fost anunțate descoperiri menite să atragă investiții majore din partea unor investitori, în pofida unor anunțuri triumfătoare cu iz electoral. Experții au recomandat o colaborare între statele riverane pentru exploatarea în comun a anumitor regiuni aflate la linia de demarcație dintre zonele economice exclusive, fără însă a avea efectul dorit.
Sofia a aprobat recent o viziune strategică pentru dezvoltarea sectorului de energie electrică al țării în perioada 2023-2053, care să permită Bulgariei să rămână lider în producția și exportul de energie electrică în regiune. Partea bulgară ar dori să construiască patru noi reactoare nucleare, două la Kozlodui și alte două la Belene, lângă granița României.
Prin această strategie, estimată la aproximativ 50 de miliarde de euro, se dorește reducerea semnificativă a dependenței Bulgariei de importurile de gaze naturale. Însă, instabilitatea politică cronică și influența rusă fac greu de atins orice obiectiv menit să asigure independența energetică pe termen lung a Bulgariei, dependentă de evoluțiile politice din Caucaz și alte regiuni bogate în resurse energetice.