Autoritățile de la Beijing au anunţat sfârşitul exerciţiilor militare întreprinse în apele sale împreună cu Rusia şi care au permis întărirea „încrederii reciproce”, cele două puteri subliniind astfel prietenia lor în pofida războiului din Ucraina. Liderii statelor membre ale NATO şi-au exprimat săptămâna trecută profundele lor îngrijorări în legătură cu ajutorul – indirect, potrivit lor – dat de Beijing Moscovei în invazia ei pe teritoriul ucrainean.

Manevre comune

China şi Rusia întreprind regulat, de peste un deceniu, manevre militare comune.
Exerciţiul naval numit ‘Joint Sea-2024’ s-a derulat în largul oraşului-port Zhanjiang, în provincia Guangdong, în sudul Chinei. El a avut loc în Marea Chinei de Sud, într-o zonă care nu este disputată cu alte ţări.
„Formaţiunea maritimă comună chinezo-rusă ce participa la exerciţiul militar şi-a încheiat toate sarcinile prevăzute”, a anunţat marina chineză într-un comunicat, citat de mass-media internațională.
Exerciţiul a mobilizat în total şapte nave, chineze şi ruse, şi a avut drept temă „răspunsul comun în faţa ameninţărilor la adresa securităţii maritime”, a precizat ea.
Marina chineză a dat publicităţii fotografii aeriene care arătau mai multe nave gri deschis neidentificate care avansau în formaţie, în mijlocul unei zone maritime cu nori deasupra.
Exerciţiul, care a durat în total şase zile, a prevăzut o etapă de pregătire (de vineri până duminică), apoi manevrele propriu-zise în mare (de luni până miercuri).
El a permis „întărirea schimburilor profesionale, înţelegerea şi încrederea reciprocă între marinele chineză şi rusă”, potrivit comunicatului.
Rusia şi China s-au apropiat în ultimii zece ani, o prietenie cimentată în special prin dorinţa lor comună de a constitui o contrapondere la ceea ce ele prezintă drept hegemonia americană în problemele internaţionale.
Beijingul şi-a întărit relaţiile diplomatice, economice şi militare cu Moscova de la începutul ofensivei ruse în Ucraina, în februarie 2022.
China nu a condamnat niciodată public această invazie. Însă ea intenţionează să joace un rol de mediator în căutarea unei soluţii paşnice şi îndeamnă la respectarea integrităţii teritoriale a tuturor ţărilor, implicit a Ucrainei.
În paralel, ea îndeamnă să fie luate în considerare nevoile securitare ale Rusiei şi critică regulat extinderea NATO.

Context complex

În ultimii doi ani, relațiile dintre China și Rusia au evoluat într-un context internațional complex, dominat de invazia Rusiei în Ucraina și reacțiile globale la acest conflict. Această perioadă a evidențiat interdependența economică și strategică dintre cele două națiuni, precum și modul în care au navigat presiunile externe și interesele naționale divergente.

China și Rusia și-au consolidat legăturile economice și diplomatice, descriindu-și parteneriatul ca fiind unul fără limite. Cu toate acestea, relația lor este marcată de o anumită asimetrie: Rusia depinde mult mai mult de China decât invers. De exemplu, comerțul bilateral a atins un record de 240 de miliarde de dolari în 2023, o creștere semnificativă față de anii anteriori, datorită în principal exporturilor de petrol și gaze rusești și importurilor de mașini și echipamente electronice chinezești.

Poziția Chinei față de invazia Rusiei în Ucraina a fost una de echilibristică diplomatică. China a evitat să condamne explicit Rusia, în schimb a atribuit vina extinderii NATO și a solicitat respectarea integrității teritoriale a tuturor națiunilor, inclusiv a Ucrainei. În februarie 2023, China a publicat un plan de pace în 12 puncte, care însă a fost respins de Ucraina și Occident ca fiind insuficient, mai ales în problema responsabilității părții ruse.

În același timp, China a continuat să colaboreze cu Rusia, inclusiv prin participarea la exerciții militare comune și menținerea unui nivel ridicat de comerț. De exemplu, importurile chineze de petrol rusesc au crescut semnificativ, iar Rusia a devenit cel mai mare furnizor de petrol al Chinei în anumite luni din 2023.

Tensiuni și provocări

Relația dintre China și Rusia nu este lipsită de tensiuni. Deși liderii celor două țări, Xi Jinping și Vladimir Putin, au o relație personală strânsă, la nivel operațional există neîncredere și dificultăți de cooperare între companii și cetățeni. Pandemia de COVID-19 a exacerbat aceste probleme, Rusia impunând unele dintre cele mai stricte măsuri de control al frontierelor pentru cetățenii chinezi.

Pe scena internațională, China a încercat să se prezinte ca un mediator neutru, solicitând un sfârșit politic al războiului din Ucraina și reafirmând importanța respectării integrității teritoriale. În discuțiile cu liderii occidentali, Xi Jinping a subliniat că China nu va furniza arme Rusiei și va controla fluxul de bunuri cu dublă utilizare pentru a evita sprijinirea indirectă a efortului de război rusesc.

Cu toate acestea, China a fost criticată pentru faptul că nu a luat măsuri mai ferme împotriva agresiunii rusești și pentru că a continuat să sprijine economic Rusia, ajutând-o să atenueze efectele sancțiunilor occidentale.

Atunci când vorbim despre viitor, relațiile dintre China și Rusia par să rămână puternice, dar vor continua să fie influențate de dinamica războiului din Ucraina și de presiunile internaționale. China își menține strategia de a nu se alia direct cu Rusia împotriva Occidentului, dar continuă să sprijine economic și diplomatic Moscova. Rămâne de văzut cum va naviga Beijingul acest echilibru delicat în contextul unor posibile escaladări ale conflictului din Ucraina și a intensificării competiției globale cu Statele Unite și aliații săi.

China-Rusia din ultimii doi ani au fost caracterizate de o colaborare strânsă pe fondul tensiunilor internaționale crescute, cu China jucând un rol ambiguu în conflictul din Ucraina, între menținerea unei poziții neutre și sprijinirea indirectă a Rusiei, așa cum au demonstra și recentele întâlniri dintre liderii celor două state. Această relație de colaborare dintre parteneri egali a devenit o relație de vasalitate geopolitică, stare de fapt greu de înțeles pentru elita de la Moscova.

Axa serviciilor secrete

Colaborarea între serviciile de informații din China și Rusia s-a intensificat în ultimii ani, reflectând aprofundarea relațiilor strategice dintre cele două țări. Acest parteneriat implică schimburi de informații, cooperare în domeniul cibernetic, și coordonarea operațiunilor de spionaj. Iată o analiză detaliată a acestei cooperări:

Serviciile de informații din China și Rusia colaborează strâns pentru a face schimb de informații relevante privind amenințările comune, cum ar fi terorismul, separatismul și extremismul religios. Aceasta include partajarea de date despre mișcările și activitățile grupărilor teroriste, precum și despre alte entități care ar putea amenința securitatea națională a ambelor țări​.

În cadrul Organizației de Cooperare de la Shanghai (OCS), China și Rusia au dezvoltat mecanisme instituționale pentru coordonarea schimburilor de informații. Acestea includ întâlniri periodice ale oficialilor de informații și utilizarea centrelor regionale pentru analizarea datelor colectate.

Cele două țări au desfășurat operațiuni comune împotriva grupărilor teroriste, în special în Asia Centrală, unde influența lor comună este semnificativă. Aceste operațiuni implică atât acțiuni militare, cât și operațiuni secrete menite să destructureze rețelele teroriste.

Serviciile de informații chineze și ruse colaborează în formarea și instruirea personalului în tehnici avansate de contraterorism și contraspionaj, ceea ce le permite să își îmbunătățească capacitățile operaționale.

China și Rusia fac schimb de tehnologii și tactici în domeniul cibernetic pentru a se apăra împotriva atacurilor cibernetice și pentru a desfășura propriile operațiuni de hacking. Aceasta include utilizarea de software-uri avansate și tehnici de inginerie socială pentru a accesa informații sensibile. Ambele țări sunt implicate în atacuri cibernetice ofensive împotriva unor ținte comune, inclusiv infrastructuri critice ale țărilor occidentale. Colaborarea lor în acest domeniu se manifestă prin atacuri coordonate și partajarea de instrumente și metodologii pentru maximizarea eficienței acestor operațiuni.

Occidentul, țintă comună

Serviciile de informații chineze și ruse colaborează în desfășurarea de operațiuni de spionaj împotriva unor ținte occidentale. Aceasta include infiltrarea agențiilor guvernamentale, corporațiilor și altor organizații de interes strategic pentru a colecta informații sensibile.

Ambele țări utilizează tehnologii avansate de supraveghere pentru a monitoriza activitățile cetățenilor și organizațiilor care ar putea reprezenta o amenințare la adresa securității naționale. Aceste tehnologii sunt adesea dezvoltate în colaborare și implementate în cadrul unor proiecte comune.

China și Rusia colaborează cu mare succes pentru a identifica și a neutraliza agenții de spionaj occidentali care acționează împotriva lor. Acest parteneriat include schimbul de informații despre agenții suspectați și desfășurarea de operațiuni de contraspionaj pentru a preveni scurgerile de informații sensibile.

Colaborarea dintre serviciile de informații chineze și ruse reflectă consolidarea parteneriatului strategic dintre cele două țări. Aceasta le permite să contrabalanseze influența occidentală și să își protejeze mai eficient interesele naționale.

Această cooperare reprezintă o provocare majoră pentru țările occidentale, care trebuie să găsească modalități de a contracara operațiunile de spionaj și atacurile cibernetice coordonate de China și Rusia. Aceasta include dezvoltarea de tehnologii avansate de apărare cibernetică și îmbunătățirea capacităților de contraspionaj.

Colaborarea între serviciile de informații din China și Rusia este extinsă și bine organizată, acoperind o gamă largă de activități care includ schimburi de informații, operațiuni cibernetice și coordonarea spionajului. Aceasta reflectă angajamentul ambelor țări de a-și consolida securitatea națională și de a promova o ordine mondială multipolară, omniprezentă în diuscursul liderilor celor două state.

Războiul declarațiilor

Statele Unite au deplâns decizia Chinei de a suspenda discuţiile bilaterale privind controlul armelor şi neproliferarea nucleară, considerând că acest lucru creşte riscul unei „curse a înarmării”. Această decizie este „regretabilă”, a declarat presei purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Matthew Miller, insistând că „această abordare subminează stabilitatea strategică”.
China a precizat că decizia sa de a suspenda aceste negocieri vine ca represalii la vânzările de arme ale Washingtonului către Taiwan. Beijingul consideră Taiwanul o provincie a sa, deşi nu controlează acest teritoriu insular administrat de un guvern ales democratic.
„Din păcate, prin suspendarea acestor consultări, China a ales să nu continue eforturile care ar ajuta la gestionarea riscurilor strategice şi la evitarea cursei costisitoare a înarmării”, a afirmat purtătorul de cuvânt, regretând faptul că China „a ales să urmeze exemplul Rusiei”.
El a mai subliniat ca Statele Unite au consolidat „apărarea aliaţilor şi partenerilor noştri din Indo-Pacific în faţa ameninţărilor chineze la adresa securităţii lor”.
Discuţii pentru controlul armelor, care nu au fost făcute publice la acea vreme, au avut loc în noiembrie între cele două mari puteri ale lumii.
Într-un raport solicitat de Congresul american, Pentagonul a estimat în octombrie 2023 că China îşi dezvoltă arsenalul nuclear mai repede decât au anticipat Statele Unite.

Acuzații dure

China a anunţat anterior suspendarea negocierilor cu Statele Unite privind controlul armelor şi neproliferarea, dând vina în totalitate pe Washington pentru stagnarea discuţiilor.
Purtătorul de cuvânt al diplomaţiei chineze, Lin Jian, a anunţat decizia gigantului asiatic în cadrul conferinţei de presă regulate a Ministerului de Externe, care are loc într-un context de tensiuni tot mai mari între ambele puteri, marcat de acuzaţiile SUA la adresa Chinei potrivit cărora Beijingul respinge noi negocieri şi nu răspunde propunerilor nord-americane.
Purtătorul de cuvânt chinez a menţionat că, „de ceva timp, partea americană a ignorat opoziţia fermă şi reprezentările repetate ale Chinei, a continuat să vândă arme Taiwanului şi a adoptat o serie de acţiuni negative care au afectat grav interesele de bază ale gigantului asiatic”.
„Aceste acţiuni au subminat încrederea politică reciprocă dintre cele două părţi şi au deteriorat grav climatul politic pentru ca cele două părţi să continue consultările privind controlul armelor”, a adăugat Lin.
Cu toate acestea, Lin a declarat că „China este dispusă să menţină comunicarea cu Statele Unite în privinţa chestiunilor internaţionale de control al armelor pe baza respectului reciproc, a coexistenţei paşnice şi a cooperării reciproc avantajoase”.
Cu toate acestea, el a subliniat că „partea americană ar trebui să respecte interesele fundamentale ale Chinei şi să creeze condiţiile necesare pentru dialog şi schimburi între cele două părţi”.
În noiembrie anul trecut, delegaţiile guvernelor SUA şi Chinei au purtat o discuţie „sinceră şi aprofundată” despre controlul armelor şi neproliferarea nucleară într-o întâlnire neobişnuită.
Ambele părţi au purtat „discuţii sincere şi aprofundate asupra problemelor legate de controlul armelor şi neproliferarea, ca parte a eforturilor de a menţine liniile de comunicare deschise şi de a gestiona în mod responsabil relaţiile SUA-China”, a declarat apoi Departamentul de Stat al SUA într-un comunicat.
Mass-media regională precizează că, de la preluarea puterii, în 2021, administraţia preşedintelui Joe Biden a aprobat cel puţin 16 vânzări de armament către Taiwan.

Taiwan vs. Ucraina

Din perspectiva Chinei, situația Taiwanului este văzută printr-o prismă strategică distinctă de cea a conflictului din Ucraina, deși există unele învățăminte pe care Beijingul le-ar putea trage din războiul din Ucraina în contextul propriei sale dispute cu Taiwan.

China consideră că problema Taiwanului este diferită fundamental de conflictul din Ucraina. Beijingul subliniază că Taiwanul este o parte inalienabilă a Chinei și că reunificarea este o chestiune internă. În acest context, autoritățile chineze au fost foarte atente să evite orice analogie directă între cele două conflicte, insistând că ele au naturi diferite.

Există mai multe domenii în care China ar putea învăța din conflictul din Ucraina în raport cu Taiwan, cum ar fi costurile politice și diplomatice. Astfel, China observă reacția globală la invazia Rusiei în Ucraina, inclusiv sancțiunile economice severe și izolarea diplomatică. Acest lucru ar putea influența calculul Beijingului privind posibilele consecințe ale unei acțiuni militare împotriva Taiwanului. Analiza implică costurile economice și diplomatice ridicate pe care China le-ar putea suporta în urma unei astfel de acțiuni.

Rezistența puternică a Ucrainei și sprijinul militar extins oferit de Occident sunt, de asemenea, studiate de China. Aceasta ar putea ajusta planurile sale militare pentru a lua în considerare o posibilă intervenție externă în cazul unui conflict în Taiwan. Totuși, acest aspect este complex, deoarece China are o abordare diferită în ceea ce privește pregătirea și desfășurarea forțelor sale armate.

Sancțiunile impuse Rusiei au avut un impact semnificativ și au demonstrat puterea economică și financiară a Occidentului. China ar putea folosi aceste observații pentru a-și consolida propriile măsuri de protecție economică în eventualitatea unui conflict similar.

China este conștientă de faptul că Statele Unite și aliații săi folosesc conflictul din Ucraina pentru a-și ajusta strategiile de descurajare față de posibile acțiuni chineze împotriva Taiwanului. De exemplu, sprijinul acordat Ucrainei este văzut ca un model potențial pentru sprijinul ce ar putea fi oferit Taiwanului în cazul unei invazii chineze.

Retorica oficială a Chinei subliniază că Taiwanul și Ucraina sunt probleme distincte și că Beijingul continuă să sprijine soluții diplomatice pentru conflictele internaționale, opunându-se intervențiilor militare și sancțiunilor. Aceasta reflectă strategia Chinei de a se poziționa ca un mediator neutru în conflictele globale, în timp ce își urmărește propriile interese naționale.

Deși China recunoaște lecțiile strategice din conflictul din Ucraina, abordarea sa față de Taiwan rămâne una de necompromis în ceea ce privește suveranitatea națională, cu o atenție sporită asupra posibilelor costuri și reacții internaționale. Această dualitate reflectă complexitatea situației și necesitatea Chinei de a-și calibra atent politicile în contextul unei ordini internaționale volatile.

Relații speciale

Relațiile militare dintre China și Rusia au evoluat semnificativ în ultimele decenii, devenind un aspect esențial al parteneriatului lor strategic. Colaborarea militară dintre cele două țări se manifestă prin exerciții comune, schimburi tehnologice și coordonare strategică în diferite domenii.

Exercițiile militare comune au devenit o obișnuință, așa cum a fost exercițiul „Vostok” 2022. Acesta a fost unul dintre cele mai mari exerciții militare comune, implicând mii de soldați din ambele țări. Exercițiul a avut loc în regiunea Orientului Îndepărtat al Rusiei și a inclus simulări de război complex, inclusiv operațiuni terestre și maritime.

Exercițiul „Joint Sea” 2021 a constat în participarea flotelor chineză și rusă la exerciții comune în Marea Japoniei, demonstrând capacități avansate de luptă navală și interoperabilitate, îngrijorând factorii politici de la Tokyo, Seul ori Casa Albă.

„Aviadarts” și „Sukhoi Challenge” sunt exerciții care includ competiții de aviație și manevre aeriene complexe, contribuind la îmbunătățirea coordonării și eficienței între forțele aeriene ale celor două națiuni, existând indicii privind o colaborare foarte strânsă în ceea ce privește colaborarea în domeniul combaterii acțiunilor grupurilor de portavioane ale SUA.

Rusia a furnizat Chinei tehnologii militare avansate, inclusiv sisteme de apărare aeriană S-400 și avioane de luptă Su-35. Aceste achiziții au îmbunătățit semnificativ capacitățile defensive și ofensive ale Chinei.

Cele două țări colaborează în dezvoltarea de noi tehnologii militare, inclusiv proiecte de avioane stealth și vehicule blindate avansate. Parteneriatul tehnologic se extinde și în domenii precum războiul electronic și sistemele de rachete balistice.

Poziții comune

China și Rusia au adoptat adesea poziții comune în cadrul organizațiilor internaționale precum ONU, sprijinindu-se reciproc în chestiuni de securitate națională și stabilitate regională. De exemplu, ambele țări au criticat extinderea NATO și intervențiile occidentale în conflicte regionale.

Liderii militari chinezi și ruși se întâlnesc frecvent pentru a discuta strategii comune și pentru a coordona răspunsurile la amenințările globale. Aceste întâlniri includ participarea la summituri și forumuri de securitate, unde sunt stabilite direcțiile de colaborare viitoare.

Colaborarea militară dintre China și Rusia servește ca un factor de descurajare pentru potențiale acțiuni agresive ale altor puteri regionale sau globale. Prezența lor militară combinată în Asia de Est și în zona Arctică întărește poziția lor strategică și influența în aceste regiuni.

Exercițiile militare comune sunt adesea desfășurate în zone sensibile, cum ar fi Strâmtoarea Taiwanului sau regiunea Arctică, semnalizând capacitatea și disponibilitatea de a apăra interesele strategice comune în fața presiunilor externe.

Relațiile militare dintre China și Rusia par să se consolideze pe măsură ce ambele țări se confruntă cu presiuni din partea Statelor Unite și a aliaților acestora. Este de așteptat ca parteneriatul lor să continue să se extindă, incluzând exerciții comune mai frecvente și colaborări în dezvoltarea de noi tehnologii militare.

Cu toate acestea, există și provocări în relația lor, cum ar fi neîncrederea istorică și diferențele de priorități strategice. Menținerea unei cooperări strânse va necesita gestionarea atentă a acestor diferențe și adaptarea la schimbările din mediul de securitate global​

Relațiile militare dintre China și Rusia sunt complexe și bine dezvoltate, jucând un rol crucial în menținerea echilibrului de putere regional și global. Această colaborare reflectă o convergență strategică în fața provocărilor comune, cu un impact semnificativ asupra dinamicii de securitate internațională.

Binomul sino-rusesc

Colaborarea dintre Rusia și China în Africa, America Latină și alte continente a devenit din ce în ce mai relevantă în contextul geopolitic actual. Ambele țări își folosesc influența economică, politică și militară pentru a-și consolida prezența și a promova alternative la ordinea mondială dominată de Occident.

China și Rusia au strategii diferite, dar complementare în Africa. China a investit masiv în infrastructură prin inițiativa Belt and Road (BRI), finanțând proiecte de transport, energie și tehnologie în diverse țări africane. De exemplu, China a acordat Africii credite de peste 170 miliarde de dolari între 2000 și 2022, în timp ce Rusia se concentrează pe exporturile de arme și pe cooperarea militară. Rusia este cel mai mare furnizor de arme al Africii, în timp ce China domină în sectoarele economice și tehnologice.

Colaborarea militară ruso-chineză în Africa include vânzarea de echipamente militare și desfășurarea de exerciții comune. Ambele țări au organizat exerciții militare cu națiuni africane și au oferit instruire militară. China, de exemplu, a deschis o bază militară în Djibouti, iar Rusia a desfășurat trupe și echipamente în mai multe țări africane pentru a sprijini regimurile autoritare și a stabiliza zonele de conflict.

China a devenit un partener economic esențial pentru multe țări din America Latină, în special în domeniul energiei și infrastructurii. Între 2005 și 2020, China a acordat împrumuturi în valoare de 137 miliarde de dolari guvernelor din regiune. Venezuela este cel mai mare beneficiar, cu 60 miliarde de dolari în împrumuturi pentru proiecte energetice și de infrastructură.

China a stabilit forumuri diplomatice precum China-CELAC (Comunitatea Statelor Latino-Americane și Caraibiene) pentru a facilita cooperarea și a extinde influența sa politică. De asemenea, China a oferit mai multe sloturi de instruire militară pentru ofițerii latino-americani decât Statele Unite, întărind astfel legăturile militare. În plus, Rusia a întărit relațiile cu statele din America Latină prin vânzarea de echipamente militare și sprijinirea regimurilor autoritare.

În Orientul Mijlociu, China și Rusia au investit în infrastructură și energie pentru a-și consolida influența. China a semnat acorduri pe termen lung cu Iran și alte state din regiune și a deschis o bază militară în Djibouti. Rusia, pe de altă parte, a menținut o prezență militară semnificativă în Siria și a extins vânzările de arme către țările din regiune.

China și Rusia colaborează și în cadrul organizațiilor internaționale pentru a promova o ordine mondială alternativă. De exemplu, ambele țări sunt membre ale BRICS și sprijină diverse inițiative economice și de securitate care contrabalansează influența occidentală.

Cooperarea dintre Rusia și China în Africa, America Latină și alte continente reflectă o strategie concertată de a întări regimurile autoritare și de a diminua influența occidentală. Aceasta include investiții economice, vânzări de arme și inițiative diplomatice care promovează o ordine mondială multipolară. Deși abordările lor pot diferi în detalii, obiectivele strategice converg în direcția consolidării puterii lor globale și regionale.

Asia Centrală, condominium comun?

Colaborarea dintre China și Rusia în Asia Centrală este o componentă cheie a parteneriatului lor strategic, având implicații importante pentru securitatea regională, cooperarea economică și influența geopolitică. Ambele țări își folosesc relațiile bilaterale și platformele multinaționale pentru a-și consolida prezența și a promova stabilitatea în această regiune crucială.

China și Rusia colaborează îndeaproape în cadrul OCS pentru a combate terorismul, extremismul și separatismul, considerate cele trei „forțe malefice”. Această colaborare include organizarea de exerciții militare comune, cum ar fi exercițiile „Misiunea de Pace”, care îmbunătățesc capacitățile de răspuns colectiv la amenințările de securitate.

Ambele țări împărtășesc informații și tehnologie pentru a monitoriza și a răspunde eficient la activitățile teroriste și la alte amenințări la adresa securității regionale.

Rusia menține o prezență militară semnificativă în Asia Centrală, având baze în Kârgâzstan și Tadjikistan. În paralel, China și-a extins influența militară prin parteneriate strategice și investiții în infrastructură de securitate, cum ar fi baza din Tadjikistan, folosită pentru a monitoriza activitățile teroriste în regiunea Xinjiang, locuită de o populație majoritar musulmană, și împrejurimile.

China investește masiv în infrastructura din Asia Centrală prin BRI, construind drumuri, căi ferate și conducte pentru a conecta regiunea la piețele globale. Aceste investiții nu numai că stimulează dezvoltarea economică regională, dar și întăresc influența geopolitică a Chinei.

Proiecte precum conducta de gaz natural China-Central Asia reprezintă un pilon al cooperării economice. Conducta transportă gaz natural din Turkmenistan, Uzbekistan și Kazahstan către China, reducând dependența de alte surse și asigurând un flux constant de energie pentru economia chineză.

Băncile chineze, precum Banca de Dezvoltare a Chinei și Banca Exim, oferă finanțare pentru proiectele de infrastructură din Asia Centrală. Rusia, de asemenea, joacă un rol prin sprijinirea financiară a proiectelor comune și facilitarea comerțului regional.

Forumul China-Eurasia facilitează dialogul politic și economic între China și țările din Asia Centrală, cu scopul de a întări relațiile bilaterale și de a coordona politicile regionale. Liderii chinezi și ruși se întâlnesc frecvent cu omologii lor din Asia Centrală pentru a discuta și a coordona inițiativele politice și economice, promovând stabilitatea și dezvoltarea regională.

China și Rusia sprijină regimurile autoritare din Asia Centrală, oferindu-le suport politic și economic în schimbul loialității și cooperării strategice. Aceasta include asistență în gestionarea protestelor și a mișcărilor de opoziție, menținând astfel regimuri stabile care să sprijine interesele chineze și ruse.

Colaborarea dintre China și Rusia în Asia Centrală este complexă și multidimensională, acoperind aspecte de securitate, economie și politică. Ambele țări își folosesc influența pentru a promova stabilitatea și dezvoltarea regională, consolidându-și astfel pozițiile în această regiune strategică. Această cooperare reflectă interesele comune de a contrabalansa influența occidentală și de a crea o ordine regională stabilă și prosperă.

Berbece geopolitic

Colaborarea dintre Rusia și China în cadrul organizațiilor internaționale precum BRICS și Organizația de Cooperare de la Shanghai (OCS) este o componentă cheie a strategiilor lor de a promova o ordine mondială multipolară și de a contrabalansa influența occidentală.

BRICS este un bloc economic format din cinci mari economii emergente: Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud. Colaborarea dintre Rusia și China în cadrul BRICS se concentrează pe mai multe domenii.

Rusia și China au promovat extinderea cooperării economice și comerciale în cadrul BRICS. Aceasta include inițiative pentru creșterea comerțului intra-BRICS și reducerea dependenței de dolarul american în tranzacțiile internaționale.

Noua Bancă de Dezvoltare a BRICS (NDB) este un exemplu de colaborare practică. NDB finanțează proiecte de infrastructură și dezvoltare durabilă în țările membre, oferind o alternativă la instituțiile financiare dominate de Occident, cum ar fi Banca Mondială și FMI.

Rusia și China au folosit platforma BRICS pentru a coordona poziții comune pe scena internațională, inclusiv în cadrul Națiunilor Unite. Ambele țări promovează reforme ale Consiliului de Securitate al ONU pentru a reflecta mai bine echilibrul actual de putere global.

În timpul summit-urilor BRICS, liderii ruși și chinezi au subliniat necesitatea consolidării multilateralismului și respectării suveranității naționale, opoziției față de sancțiunile unilaterale și promovării unui sistem comercial internațional echitabil.

Organizația de Cooperare de la Shanghai (OCS) este o organizație politică, economică și de securitate fondată în 2001, cu membri incluzând Rusia, Republica Belarus, China, Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Uzbekistan, India, Republica Islamică Iran și Pakistan.

Rusia și China colaborează strâns în cadrul OCS pentru a aborda probleme de securitate regională, inclusiv combaterea terorismului, extremismului și separatismului. Ambele țări au organizat exerciții militare comune sub egida OCS, care au sporit interoperabilitatea forțelor lor armate și capacitatea de răspuns la amenințări comune.

OCS a devenit un forum important pentru dialogul strategic între Rusia și China și alte state membre, facilitând coordonarea politicilor de securitate și răspunsul colectiv la crize regionale.

În cadrul OCS, Rusia și China promovează inițiative de cooperare economică, inclusiv proiecte comune de infrastructură și energie. De asemenea, se lucrează la crearea unor condiții favorabile pentru comerțul liber și investițiile reciproce.

OCS oferă o platformă pentru China să își extindă inițiativa Belt and Road, utilizând rețeaua de transport și infrastructură dezvoltată în regiune pentru a stimula comerțul și investițiile transfrontaliere.

Rusia și China folosesc OCS pentru a coordona politicile externe și pentru a promova stabilitatea regională. Aceasta include eforturi comune de mediere a conflictelor și de promovare a soluțiilor diplomatice pentru disputele regionale.

OCS servește și ca o platformă pentru Rusia și China să își consolideze relațiile cu alte state membre și să contrabalanseze influența occidentală în Asia Centrală și de Sud.

Colaborare economică

Colaborarea dintre Rusia și China în cadrul BRICS și OCS demonstrează angajamentul ambelor țări de a promova o ordine internațională multipolară și de a-și consolida influența în regiuni strategice. Aceste organizații oferă platforme importante pentru coordonarea politicilor economice, de securitate și diplomatice, contribuind la stabilitatea regională și la dezvoltarea economică.

China, a doua economie mondială, a raportat încetinirea creşterii în trimestrul doi din 2024, pe fondul crizei din sectorul imobiliar, sporind aşteptările că autorităţile de la Beijing vor adopta noi măsuri de stimulare.

Datele publicate recent de Biroul Naţional de Statistică (NBS) arată că PIB-ul Chinei a crescut în ritm anual cu 4,7% în perioada aprilie-iunie 2024, faţă de un avans de 5,3% în primul trimestru din acest an. Este cel mai lent ritm de creştere începând din primul trimestru din 2023 şi sub previziunile analiştilor, de 5,1%.
În ritm trimestrial, economia chineză a crescut cu 0,7%, în timp ce analiştii estimau un avans de 1,1%, datele reprezentând o încetinire semnificativă faţă de expansiunea de 1,5% din primul trimestru din acest an.
În iunie, producţia industrială a crescut în ritm anual cu 5,3%, după un avans de 5,6% în mai, în timp ce vânzările cu amănuntul au urcat cu 2% în iunie, faţă de 3,7% luna precedentă. Este cel mai redus nivel din ultimele 18 luni al vânzărilor cu amănuntul, presiunile deflaţioniste forţând companiile să scadă toate preţurile, de la maşini la alimente şi îmbrăcăminte.
În plus, preţurile locuinţelor au scăzut în ritm anual cu 4,5% în iunie, după un declin de 3,9% în mai, în timp ce rata şomajului s-a menţinut la 5%, în linie cu estimările.
„Per ansamblu, datele dezamăgitoare privind PIB-ul arată că drumul spre atingerea ţintei de creştere de 5% rămâne dificil. Un efect negativ asupra avuţiei de pe urma scăderii preţurilor proprietăţilor imobiliare şi al acţiunilor companiilor listate, alături de creşterea redusă a salariilor, pe fondul măsurilor de reducere a costurilor, afectează semnificativ consumul”, a apreciat Lynn Song, economist la ING, citat de mass-media.
Obiectivul Guvernului îl reprezintă o creştere de aproximativ 5% a economiei chineze în 2024, iar mulţi analişti apreciază că este o ţintă ambiţioasă şi va necesita noi măsuri de stimulare.