Viziunea Turciei asupra ordinii internaționale se bazează în primul rând pe protejarea intereselor sale naționale, apelând la un pragmatism intens, ceea ce poate duce, adesea, la conflicte cu unele dintre obiectivele asumate sau declarate ale Ankarei. Turcia este un membru cheie al NATO, dispunând de o armată terestră vastă, capabilități diversificate, o flotă militară în expansiune rapidă și o industrie a aviației extrem de performantă.

Turcia întreține relații complexe și frecvent tensionate cu Uniunea Europeană, vizând aderarea de mai multe decenii, însă diferențele de viziune privind drepturile omului și politicile economice au încetinit semnificativ acest proces. În același timp, Ankara își menține ambiția de a se afirma ca un actor global independent, în ciuda legăturilor sale cu blocul occidental. Astfel, Turcia a căutat să se alăture unor organizații percepute ca rivale ale celor occidentale, precum Organizația pentru Cooperare de la Shanghai și BRICS, platforme politico-economice formate din puteri influente precum China și Rusia, dar și state emergente economic și demografic din ,,sudul global”, precum India, Indonezia, Egipt, Etiopia și Brazilia.

În ciuda anumitor dificultăți interne majore pe plan economic, proiectele prioritare de pe agenda Turciei care vizează atingerea unui statul de actor global cu o autonomie strategică extinsă nu au fost afectate. Mai mult chiar, au fost suplimentate eforturile pentru a atinge acest obiectiv în cel mai scurt timp posibil.

Industria dronelor a transformat Turcia într-un hub industrial extrem de important la nivel global. La începutul acestei luni, Center for a New American Security, un think-tank din SUA, a publicat un nou raport privind transferurile globale de drone aeriene de grad militar realizate între 2000 și septembrie 2023. Conform raportului, Turcia a devenit liderul mondial în furnizarea de drone militare și civile. Turcia a ajuns să dețină 65% din piață, urmată de China cu 26%, în timp ce SUA a contribuit cu doar 8%. Baykar, compania producătoare a dronelor TB2, a generat 83% din veniturile sale din exporturi. În 2022, Baykar a realizat exporturi de 1,8 miliarde de dolari, clasându-se în top 10 exportatori din toate industriile Turciei.

Provocările de securitate din Marea Neagră, Mediterană și Egee, aflate în apropierea zonelor de conflict și a regiunilor disputate, expun marina turcă la diverse amenințări aeriene, inclusiv atacuri cu rachete și drone. Astfel, protejarea activelor navale devine crucială pentru a menține securitatea liniilor maritime de comunicație și dominația pe mare. Pentru a face față acestor provocări, Biroul de Proiecte al Marinei Turce a dezvoltat primul distrugător autohton, TF-2000, construit la Șantierul Naval din Istanbul, renumit pentru expertiza sa avansată în domeniul construcțiilor navale, conform Army Recognition. TF-2000 va juca un rol central în apărarea aeriană regională, fiind echipat cu sisteme avansate de senzori, inclusiv radarul de ASELSAN, capabil să ofere supraveghere pe o rază de 300 km. Cu o lungime de 149 de metri și un tonaj de 8.300 de tone, TF-2000 poate atinge viteze de peste 26 de noduri, iar sistemul său de lansare verticală cu 96 de celule îi conferă o putere de foc majoră. Nava va fi, de asemenea, echipată cu capacități de luptă antisubmarin, având integrate sisteme de sonar și apărare împotriva torpilelor.

Alt proiect major este legat de domeniul rachetelor supersonice. Compania turcă de apărare Roketsan dezvoltă și testează o versiune hipersonică a rachetei balistice Tayfun, care va atinge viteze de până la 5,5 Mach, clasificându-se astfel drept hipersonică. Această rachetă va avea inițial o rază de acțiune de 560 de kilometri, cu posibilitatea extinderii până la 1.000 de kilometri în etapele ulterioare de dezvoltare. Reprezentanții Roketsan au subliniat faptul că racheta Tayfun nu doar că oferă o precizie ridicată, dar este și capabilă să își modifice traiectoria în mod activ în timpul zborului, complicând astfel sarcina de detectare și interceptare a inamicului.

Ambițiile liderilor politico-militari turci nu se limitează la domeniile convenționale precum cel terestru, maritim și aerian, ci se extind și către mediul spațial, reflectând dorința Turciei de a-și consolida influența globală și în acest sector. În cadrul strategiei de extindere a independenței sale tehnologice, Turcia își intensifică eforturile pentru a-și consolida prezența în domeniul spațial prin promovarea tehnologiilor naționale. Selcuk Bayraktar, președintele Baykar, a anunțat planul companiei de a dezvolta un sistem de poziționare globală propriu, specific Turciei. În cadrul unei prezentări, Bayraktar a subliniat importanța strategică a unui GPS independent pentru suveranitatea națională. Compania intenționează să lanseze 120 de sateliți până în 2030, primii doi fiind deja pregătiți pentru lansare. Acești sateliți vor fi amplasați pe orbită joasă pentru a sprijini crearea unui sistem global de poziționare.

Având în vedere aceste programe ambițioase, discuția despre aspirațiile Turciei de a deveni un actor global autonom nu mai este centrată pe întrebarea ,,dacă”, ci mai degrabă pe ,,când” va atinge acest obiectiv. Progresele constante în domeniul apărării și cel al tehnologiilor cu utilizare militară sugerează că Turcia își conturează într-un mod eficient calea spre independență strategică.