Editorial: Dosarul transnistrean – între jocuri politicianiste interne și ecuația regională tulbure

Editorial: Dosarul transnistrean – între jocuri politicianiste interne și ecuația regională tulbure

Tanc sovietic amplasat în mijlocul orașului Tiraspol, regiunea separatistă transnistreană

Dosarul transnistrean a stagnat în ultimii trei ani de zile în care liderii părților implicate nu au făcut mai multe decât poze pentru rețelele de scoializare, fără vreun rezultat palpabil în urma întâlnirilor avute. Aleși lideri aproape simultan, unul la Chișinău și celălalt la Tiraspol, în urmă cu aproape trei ani, Igor Dodon și Vadim Krasnoselski s-au întâlnit recent deja pentru a șasea oară.

Cel puțin din partea lui Dodon, aceste întâlniri au fost mai mult exerciții de PR în urmă cărora s-a dorit construirea unei imagini de mediator în conflictul transnistrean. Pe de cealaltă parte, Vadim Krasnoselski a urmat doar indicațiile Moscovei de face act de prezență la aceste întâniri, fără a pune ceva concret pe masa discuțiilor.

O situația de tip „win-win” din punct de vedere imagologic, dar sterilă în privința rezolvării unor chestiuni concrete aflate pe agenda Chișinău-Tiraspol. Pe de cealaltă parte, aspectele palpabile ale negocierilor ce au fost ambalate în așa-numitul „Pachet Berlin” au fost discutate la nivel comisiilor celor două părți de sub tutela guvernului.

În toți acești ani, Dodon și Kransnoselski s-au tatonat. În timp ce în stânga dreapta Nistrului s-a creat o percepție generală justificată că mai degrabă Chișinăul a ieșit păbugit și a făcut prea multe concesii în comparație cu ce a primit, pe celălalt mal s-au obținut beneficii economice și sociale considerabile.

Politica „pașilor mici” a adus mai degrabă beneficii pentru autoritățile secesioniste, fără ca aceștia să dea vreun semn că ar dori discutarea celor mai fierbiente subiecte și anume cel politice ale problemei.

„Coșul politic” al dosarul transnistrean rămâne un subiect tabu pentru Tiraspol. În timp ce Chișinăul militează și oferă o formă de autonomie extinsă în cazul regiunii transnistrene, Tiraspolul rămâne ancorat în ideea de independență și alipire la Federația Rusă.

Dispute și prerogative

Kransnoselki observa ca, în 2018, au avut loc circa 95 de întâlniri la nivel de experți, anul acesta numai 20 de astfel de întrevederi au avut loc, cele două părți au evitat discuțiile pe acest dosar. În mare parte din cauza concentrării atenției de campania electorală pentru alegerile parlamentare și locale, dar și pe fondul unui apetit redus al guvernului Sandu de a se ocupa de această chestiune.

Mai ales că, în această ecuație a guvernării, socialiștii și-au luat partea leului insistând pe portofoliului Reintegrării care a fost dat pe mâna lui Vasile Șova.

Din perspectiva blocului ACUM, prioritățile de natură socio-economică au luat față acestui dosar ce este tărăgănat de mai bine de 27 de ani.

Dar acest vid de interes major al jumătății pro-europene din guvern a deschis fereastra unei implicări mai mari din partea președintelui Dodon și a apăratului său care încearcă să arondeze tot mai multe teme de politică externă care cad în prerogativele executivului.

Dacă în 2017 și 2018 s-au făcut pașii concreți în dosar, prin cele opt puncte ale „Pachetului Berlin”, în 2019 s-a constatat o stagnare. Cea mai recentă rundă de negocieri purtată în formatul „5+2”, pe 9-10 octombrie la Bratislava, nu a adus niciun rezultat concret. Chiar și comunicarea de după conferință a lăsat de dorit.

Numai șeful OSCE din Moldova Claus Neukirch a vorbit vag în numele tuturor, fără a menționa ceva concret.

Înainte de Bratislava, Vasile Șova a elaborat un document privind o posibilă soluție politică, care nu a fost agreat însă de cei de la ACUM, fapt ce indică disensiuni și în sânul alianței de guvernare pe acest dosar.

Un alt aspect important de la Bratislava este că părțile nici măcar nu au pomenit despre distrugerea/evacuarea munițiilor rusești din regiunea transnistreană, aspect pe care Dodon a pornit un adevărat turneu occidental în lunile august-septembrie. Cu toate acestea, OSCE se arată încrezătoare în urmă discuțiilor de la Bratislava și concretizarea lor la începutul acestei săptămâni în Bavaria, Germania.

În cadrul „turneului” său european recent, președintele Dodon a încercat să se urce pe acest val și să devină din nou jucător în negocierilor Occidentului cu Rusia. Un fel de punte între Est și Vest, atât de prezentă în retorica socialiștilor în ultima decadă. Astfel, ideea evacuării munițiilor din Transnistria pare să fi murit din fașă, așa cum de altfel s-a mai întâmplat în discutarea aspectelor militare ale acestui dosar.

Dividende politice

Socialiștii, în frunte cu Igor Dodon, vor o soluționare cât mai rapidă a dosarul în sens politic, în timp ce timpul are răbdare cu transnistrenii. Conflictul din estul Ucrainei, care tinde să devină unul similar cu cel al Transnistriei, lucrează în favoarea politicienilor de la Tiraspol. Atenția s-a mutat spre Ucraina, iar Transnistria a rămas în periferia intereselor Occidentului în cadrul negocierilor cu Rusia.

Din 2014, de la anexarea Crimeii și conflictul regiunile răsăritene ale Ucraina – Donbas și Lugansk – interesul Vestului pe dosarul transnistrean s-a diminuat treptat. Relevanța unei soluționări a dosarului transnistrean ar fi acum mai degrabă egală cu găsirea unui tipar pentru soluționarea conflictelor din Ucraina.

Regimul de la Tiraspol nu are nici cel mai mic interes de a intra în partea politică a dosarului, iar cel care se grăbește este acum Igor Dodon.

În perspectiva campaniei electorale pentru al doilea mandat, Dodon nu are o temă concretă cu care veni și tocmai de aceea încearcă să forțeze „cartea transnistreană”. Asta pentru a putea posta în președintele puternic care rezolva criza transnistreană după aproape trei decenii. Tema emoțională a „patriotismului” și a datoriei se va afla în nucleu retoricii de campanie pentru prezidențialele de anul viitor.

Pe de altă parte, Krasnoselski a testat la ultimele alegeri parlamentare puterea electoratului regiunii sale în economia scrutinelor organizate de Chișinău. Este imposibil de crezut că acele sute de microbuze și autocare ar fi putut fi organizate de peste Nistru fără acceptul diriguitorilor de la Tiraspol.

Organizarea și logistica de atunci au fost proba vie a ceea ce înseamnă federalizarea în logica „plnaului Kozak” și influxul de votanți de stânga, majoritatea plătiți, în luarea deciziilor capitale ce țin de viitorul politic ar R. Moldova.

Tocmai de aceea, liderul regiunii secesioniste care încerca să scoată acum maxim din relația cu Dodon și nevoia acestuia și de voturile locuitorilor din stânga Nistului. Pentru a-l îndupleca, Dodon și PSRM vor fi nevoiți să facă concesii și mai mari față de Tiraspol.

Precedent periculos

Această stare de fapt ar putea avea un efect multiplicator. Nevoia de susținere posibilă tot mai mare a lui Dodon în perspectiva prezidențialelor de anul viitor a deschis și altora apetitului pentru a cere concesii și mai mari de la Chișinău.

Bașcanului regiunii autonome găgăuze, Irina Vlah, a simțit acest lucru și a declarat deschis în cadrul unei emisiuni televizate că legile privind statutul UTA Găgăuză, dar și cel al Transnistriei, trebuie să fie identice, adică sub formă de autonomie largită.

Punerea pe același palier a UTA Găgăuzia și Transnistria este reeditarea ideilor enunțate de planul Kozak ca principiu, numai că acum Comratul vrea o pondere și mai mare din punct de vedere politic. Astfel, în loc de reintegrarea acestei mici regiuni, asistăm la noi tendințe centrifuge ce vin pe un fond de cedare pregătit de președintele Igor Dodon în luma alegerilor prezidențiale din 2020.

La rândul său, președintele Parlamentului, Zinaida Greceanîi a declarat în urma cu câteva săptămâni că legislativul va încercarea adoptarea „proiectelor de lege găgăuze” până pe 23 decembrie, atunci când va fi sărbătorită cea de-a 25-a aniversare în autonomie.

Toate aceste mișcări sinusoidale din triunghiul Chișinău-Tiraspol-Comrat, cu Igor Dodon și Socialiștii în mijloc, anunță vremuri interesante din punct de vedere securitar pentru Republica Moldova. Dacă deocamdată Ucraina este focar regional de instabilitate, anul 2020 se anunță unul de încercare și pentru Republica Moldova.

Articolul a fost publicat în ediția din luna octombrie a Buletinului informativ „Sinteze și Dezbateri de politică externă”  al FES

Share our work
Analiză: Privatizările dubioase de la Chișinău, sub lupa guvernului Sandu

Analiză: Privatizările dubioase de la Chișinău, sub lupa guvernului Sandu

Coaliția la putere la Chișinău a început să analizeze legalitatea mai multor afaceri cu active ale statului. Procesul nu este însă deloc ușor. Totul a început oficial pe 18 iunie, cînd coaliția de guvernămînt condusă de premierul Maia Sandu a decis înființarea unei comisii parlamentare de anchetă, care să analizeze legalitatea privatizărilor din ultimii șase ani, se arată într-un articol publicat de Balkan Insight, preluat de EvZ Moldova.

Pe lista contractelor ce urmează să fie analizate se află contractul de concesionare a aeroportului din Chișinău sau privatizarea transportatorului aerian de stat Air Moldova.

”Există un puternic sentiment de frustrare [în R. Moldova – n.r.] legat de modul în care s-au făcut privatizările și concesionările”, spune analistul economic Veaceslav Ioniță. „Presiunea publică pentru lămurirea acestor probleme este mare, iar guvernul trebuie să facă ceva”, a adăugat expertul.

La rândul său, deputatul Igor Munteanu, cel care conduce comisia parlamentară pentru Economie, buget și finanțe crede că ancheta „trebuie să stabilească legalitatea procedurilor și a deciziilor care au fost luat în ce privește o serie de privatizări importante, ce au avut loc între 2013-2019”.

Dacă se găsește ceva ilegal, „vor trebui luate măsuri urgente, de către guvern sau alte instituții abilitate, pentru restituirea proprietăților care ar fi fost transferate ilegal către companii private”, spune Munteanu.

Privatizări dubioase: concesionarea aeroportului din Chișinău

Aeroportul a fost concesionat în septembrie 2013, pe o perioadă de 49 de ani, firmei Avia Invest, despre care s-a aflat mai târziu că este proprietatea controversatului politician și om de afaceri Ilan Shor.

Acesta a fost condamnat în iunie 2017, în primă instanță, pentru implicarea sa în așa numitul „furt al secolului”, respectiv dispariția a circa 1 miliard de dolari din sistemul bancar moldovenesc. Shor a făcut apel la această decizie dar, la scurt timp după schimbarea de guvern din iunie 2019, a fugit din țară.

Comisia parlamentară de anchetă pentru analiza modului în care s-au efectuat privatizările a sesizat în august Centrul Național Anticorupție și Procuratura. La doar câteva zile după aceea, Shor vindea Avia Invest către NR Investments Lts, o companie înregistrată în Scoția și patronată de miliardarul britanic Nathaniel Rothschild. Procurorii au pus sechestru pe acțiunile și bunuri ale Avia Invest.

Afacerea Air Moldova

Anul trecut, Air Moldova a fost vîndută către Civil Aviation Group SRL, a companie înființată cu doar o lună înainte de achiziție. Firma românească Blue Air a deținut 49 la sută din acțiuni în Civil Aviation Group, asta până pe 16 octombrie, când și-a vândut participația către omul de afaceri leton Dzintars Pomers. Alți doi cetățeni din Republica Moldova, Ianovici Andrei și Melnik Serghei, dețin 51% din companie, respectiv 25,5% fiecare.

Actualul guvern spune că la investitorii nu și-au respectat obligațiile asumate și de aceea contractul de privatizare ar trebui anulat. Air Moldova a fost vîndută pe un preț de 1,2 miliarde lei moldovenești (circa 60 milioane euro), dar numai 50 milioane lei au intrat în visteria statutului. Restul sumei era reprezentat de datorii, pe care cumpărătorul nu le-a achitat.

Totodată, Agenţia pentru Recuperarea Bunurilor Infracţionale (ARBI) a CNA şi Procuratura Anticorupţie din R. Moldova au aplicat un sechestru în valoare de 301.6 milioane de lei moldovenești pe capitalul Air Moldova, dar și pe cel al Civil Aviation Group SRL.

Pe 4 octombrie, comisia parlamentară de anchetă a conchis că privatizarea Air Moldova s-a făcut „într-un mod abuziv, netransparent și reprezintă un act ilegal”.

La scurt timp după aceea, pe 22 octombrie, Comisia a constatat că și privatizarea companiei Tutun -CTC și concesionarea întreprinderii de stat Gările și Stațiile Auto s-a făcut pripit și cu grave încălcări ale legii.

Nu toate lumea sprijină însă inițiativele Comisiei de anchetă pentru analiza modului în care s-au efectuat privatizările. Partidul Democrat, fost de guvernămînt, prin reprezentanții săi consideră că activitatea Comisiei nu ar reprezenta decît o revanșă politică.

În replică, Igor Munteanu spune că e treaba justiției să stabilească vinovățiile, numai că „ilegalitățile sînt atît de evidente pentru toată lumea”.

La rândul său, Veaceslav Ioniță a apreciat că procurorii ar trebui să vadă dacă banii folosiți la privatizări nu provin cumva din ”marele furt al secolului” sau din ”laundromatul rusesc” (schemă prin care grupări ale crimei organizate din Rusia au spălat, inclusiv în R. Moldova, peste 20 de miliarde de dolari între 2012 și 2014).

Parlamentul, spune Ioniță, este „obligat” să ia urma acestor bani, iar dacă vreun politican se dovedește a fi implicat ”acesta trebuie condamnat”.

În plus, expertul economic Sergiu Gaibu, director de programe al organizației Expert-Group din Chișinău, crede că întâi de toate trebuie văzut modul „în care au acționat funcționarii publici” implicați în privatizări, ca și transparența procesului.

Pentru a nu se mai face greșeli similare, toate instituțiile statului ce au legătură cu procesul de privatizare trebuie de acum înainte evaluate la fel ca organismele implicate în procesul de prevenire a spălării de bani, a mai spus Gaibu.

O analiză publicată de portalul Balkan Insight, semnată de Mădălin Necșuțu

Share our work
Analiză: Anchetarea fostului guvern din R. Moldova: ‘clarificare’ sau justiție selectivă?

Analiză: Anchetarea fostului guvern din R. Moldova: ‘clarificare’ sau justiție selectivă?

Deputați în plenul Parlamentului R. Moldova

Noii guvernanți de la Chișinău riscă să repete greșelile din trecut dacă vor permite ca investigațiile cu privire la abuzurile comise de fostul guvern, condus din umbră de Vlad Plahotniuc, să se confunde cu o politică a revanșei, se arată într-o analiză publicată de Balkan Insight. În iunie, anul acesta, Moldova s-a aflat într-o situație nemaîntâlnită de la căderea Uniunii Sovietice și după ce a devenit stat independent, în 1991. Timp de aproape o săptămână, ea a avut doi președinți, două guverne și o mare dilemă politică.

După alegerile parlamentare, chiar înainte de expirarea termenului-limită până la care se putea forma o majoritate parlamentară, socialiștii proruși din PSRM și blocul proeuropean ACUM și-au dat mâna și au convenit să îl înlăture pe puternicul oligarh Vlad Plahotniuc împreună cu aparatul său politic, Partidul Democrat, PD.

Acest lucru s-a transformat într-un episod tensionat, având în vedere că partidul ce urma să fie scos în curând de la guvernare nu voia să cedeze pașnic puterea noii majorități. Cu ajutorul unei Curți Constituționale considerate politizată, partidul a încercat să îi înlăture atât pe președintele socialist Igor Dodon, cât și nou creatul guvern condus de Maia Sandu, de la ACUM.

Cele două părți s-au acuzat reciproc de uzurpare a puterii și le-au cerut susținătorilor să iasă în stradă și să păzească principalele instituții ale statului.

Criza a durat aproape o săptămână, până când, sub presiuni externe, pe fondul riscului crescând al unor violențe interne, Plahotniuc a părăsit brusc țara, iar premierul Pavel Filip a demisionat.

Amânare raportului comisiei

Imediat după preluarea puterii în ziua de 8 iunie, noua așa-zisă “alianță nefirească”, formată de forțele proruse și proeuropene din parlament, a adoptat o declarație în care îi acuză de uzurpare a puterii, pe foștii guvernanți democrați.

“Parlamentul constată o uzurpare a puterii statului de către fostul guvern nepopular, care a pierdut încrederea cetățenilor și pe cea a comunității internaționale și care, în loc să predea puterea în mod pașnic, a hotărât să destabilizeze situația”, a declarat noul premier Maia Sandu.

Parlamentul a votat totodată înființarea unei comisii speciale care să ancheteze întreaga situație și care să își publice concluziile în termen de 60 de zile.

Totuși, după mai bine de patru luni, comisia nu a redactat încă niciun raport, mulți întrebându-se de ce este amânată întreaga acțiune și dacă nu cumva ea este politizată în interesul unei justiții selective.

Vicepreședintele parlamentului, unul dintre liderii partidului ACUM, Mihai Popșoi, care conduce comisia parlamentară, a declarat pentru Balkan Insight că țara trebuie să clarifice “săptămâna fierbinte “ din iunie . “Vrem să clarificăm toate circumstanțele, acțiunile și delăsarea factorilor decizionali care ne-au adus țara în pragul unui conflict intern, pentru a le spune cetățenilor ce s-a întâmplat mai exact și cine este vinovatul“, a spus el.

Popșoi a spus că instituțiile trebuie să-și întărească punctele cele mai slabe, astfel încât țara să nu mai ajungă niciodată într-o situație “în care să existe o dualitate a puterii și în care marea majoritate a populației să se opună unui grup restrâns de cetățeni”.

El și-a reamintit totodată cum, în trecut, Partidul Democrat a încercat să reducă la tăcere opoziția reprezentată de blocul ACUM, o alianță formată din Partidul Acțiune și Solidaritate, PAS, condus de Sandu și Platforma Demnitate și Adevăr, condusă de Andrei Năstase.

Vicepreședintele parlamentului a adăugat că obiectivul actualei guvernări este acela de a se asigura ca, pe viitor, nimeni nici măcar să nu îndrăznească să uzurpe în mod ilegal puterea legislativului și a executivului din Moldova.

În afara formării unei comisii parlamentare de anchetare a evenimentelor din iunie, procurorul general interimar, Dumitru Robu, a deschis și o anchetă penală. Pe data de 31 iulie, președintele Igor Dodon a spus că Robu trebuie “să le deschidă dosare tuturor celor care au încălcat legea și trebuie să facă asta cât mai repede”.

În ziua de 5 august, Robu a deschis oficial o anchetă penală cu privire la uzurparea puterii de stat comisă de fostul guvern, suspendând ordonanța anterioară semnată de predecesorul său, Igor Popa, considerat de cei mai mulți drept om al PD-ului.

Ancheta se va concentra asupra evenimentelor din perioada 7-14 iunie, când Partidul Democrat și Plahotniuc au încercat să dizolve parlamentul și să-l suspende pe președinte cu ajutorul Curții Constituționale, după ce socialiștii și ACUM au format o nouă majoritate parlamentară.

Dacă vor fi găsiți vinovați de uzurpare a puterii, toți cei implicați riscă o pedeapsă de până la 15 ani închisoate, potrivit Codului Penal moldovenesc.

Dar democrații, acum în opoziție, afirmă că se simt amenințați de ancheta penală pe tema uzurpării puterii de stat, pe care unii deputați o consideră “comandată”.

Pe data de 16 august, ei au depus o contestație, cerând Procuraturii Generale să deschidă o altă anchetă pe tema uzurpării puterii de stat, care să îi vizeze pe liderii din ACUM și pe socialiști.

În acea zi, fostul premier Filip a declarat la un post de televiziune că a trimis o scrisoare partenerilor din străinătate ai Moldovei, prin care i-a informat despre evenimentele îngrijorătoare în curs. “Le-am scris partenerilor din străinătate despre derapajele (politice) din Moldova și vom continua să îi informăm despre neregulile comise de acest regim recent instalat”, a afirmat Filip.

Un deputat democrat, Vladimir Cebotari, a declarat că boicotează comisia întrucât rezultatul a fost deja hotărât. El a spus că democrații “nu trebuie să legitimizeze activitatea unei comisii care nu e legitimă, și nu e legitimă din cauză că nu îi reprezintă pe toți parlamentarii sau toate grupurile din parlament”.

Între timp, pe data de 19 septembrie, lui Cebotari i s-a retras imunitatea parlamentară după ce procurorul Robu a cerut acest lucru dată fiind implicarea sa în controversata concesionare a Aeroportului Internațional Chișinău, din 2013.

Echilibrul trebuie să despartă justiția de răzbunare

Experții de la Chișinău rămân dezbinați în privința pericolului ca această comisie de anchetă să nu își finalizeze activitatea sau să se transforme într-un instrument de revanșă politică și justiție selectivă.

“Totul depinde de probele pe care le va aduna comisia și de modul în care le instrumentalizează”, a declarat pentru Balkan Insight analistul Anatol Țăranu. El a afirmat că există într-adevăr semnele unei hărțuiri de ordin politic, așa cum a susținut Partidul Democrat, dar a recomandat răbdare până când raportul final va fi prezentat în parlament.

Acest expert constată interacțiunea a două tendințe opuse: pe de-o parte, există tendința fostei opoziții de a-și lua revanșa politică pentru suferințele îndurate în opoziție; pe de altă parte, există necesitatea reală de a le oferi cetățenilor o “clarificare” a celor întâmplate în iunie, astfel încât așa ceva să nu se mai repete în viitor.

Jurnalista de investigație Mariana Rață, care scrie un raport internațional despre justiția selectivă a Moldovei din trecut, ne-a declarat că există pericolul ca situațiile similare din trecut să reapară. “Dacă greșelile din trecut se repetă prin cazuri bazate pe un denunț formulat de o singură persoană – așa cum s-a întâmplat în cazul fostului premier Vlad Filat [care a fost închis în 2015] – situația e gravă”, a spus Rață.

Ea a susținut că una dintre cele mai mari probleme, în cadrul ultimelor investigații lansate de Procuratura Generală, o reprezintă numărul redus de probe adunate în cazul foștilor lideri de partid. “Dacă aceasta [justițiea selectivă] se repetă, mă tem că iar vom trăi mari frustrări legate de justiție și de independența acesteia”, a spus jurnalista.

Mariana Rață se teme că, în loc să profite de această mare șansă de a-și întări independența, jusiția moldoveană pare – pur și simplu – să-și caute noi stăpâni politici.

Materialul a fost tradus din limba engleză după  o analiză a portalului Balkan Insight semnată de Mădălin Necșuțu

Share our work
Analiză: „Vechea Gardă” din zona justiției moldovenești se opune reformelor

Analiză: „Vechea Gardă” din zona justiției moldovenești se opune reformelor

De mai mulți ani de zile, R. Moldova se află în în subsolul clasamentelor din Europa, atunci când vine vorba de sistemul judiciar și de corupția generalizată din țară. Dar după jumătatea lunii iunie, atunci când un nou cabinet al prim-ministrului pro-european Maia Sandu a ajuns la putere, situația a început să se schimbe. Pentru prima dată în ultimii ani, politica va exista acum pentru a muta lucrurile într-o direcție reformistă, spun analiștii din Chișinău, se arată într-o analiză publicată de portalul Balkan Insight.

Dar vechiul sistem judiciar corupt nu renunță fără luptă.

Cel mai recent exemplu al acestei rezistențe a avut loc pe 27 septembrie, când Adunarea Generală a Judecătorilor din Moldova a decis demiterea tuturor membrilor Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).

CSM este un organ de auto-administrare judiciară, care supraveghează organizarea și funcționarea sistemului judiciar. În principal, este responsabil pentru numirile, promovările, transferurile sau demiterea judecătorilor, președinților și vicepreședinților instanțelor.

Mutarea Adunării Generală a Judecătorilor din Moldova a avut loc după ce Procuratura Anticorupție, cu câteva zile mai devreme, a început să-l investigheze puternicul președinte al Curții Supreme de Justiție, Ion Druta, pentru îmbogățirea ilicită – și după ce CSM a emis un mandat pentru autorizarea acestei investigații.

Procuratura generală a deschis dosarul pe 23 septembrie, după ce Serviciul de Informații și Securitate, SIS, a informat că a găsit „o discrepanță esențială” între veniturile legale declarate de familia Druță și proprietățile pe care le-au dobândit între anii 2016 și 2019.

Procurorii au percheziționat biroul lui Druță, pe 24 septembrie, după ce CSM a acceptat cererea procurorului general interimar, Dumitru Robu, de a-i ridica imunitatea. Pe 2 octombrie, procurorii anticorupție l-au reținut pentru 72 de ore.

Druță și-a prezentat demisia pe 27 septembrie, dar a mai spus că și membrii CSM care l-au sprijinit până acum ar trebui să demisioneze

Opiniile contradictorii din interiorul guvernului

În aceeași zi, 27 septembrie, Adunarea Generală a Judecătorilor a votat încetarea mandatelor actualilor membri CSM pentru pretinse decizii și activități ale CSM care au fost motivate politic.

CSM a demarat proceduri de combatere a acestei decizii în instanță, cu sprijinul ministrului Justiției, care a declarat că adunarea judecătorilor a „batjocorit” justiția.

Este o adevărată sfidare a legii și a însuși conceptului de justiție așa-numita adunare generală extraordinară a judecătorilor de astăzi. Fiind organizată cu încălcarea evidentă a mai multor norme legale, desfășurată în lipsa cvorumului și prin nesocotirea temeiurilor legale de retragere a mandatului membrilor CSM”, a scris ministrul Olesea Stamate vizibil iritată pe pagina sa de Facebook, în data de 27 septembrie.

Cu o zi mai devreme, însă, pe 26 septembrie, prim-ministrul Maia Sandu i-a îndemnat pe judecători să contribuie la reforma sistemului de justiție și să insiste asupra convocării Adunării Generale a Judecătorilor și a schimbării componenței CSM.

Actuala componență a CSM este formată în cea mai mare parte din membri aleși de Adunarea Generală a Judecătorilor și a fost votată de fostul Partid Democrat la guvernare în parlament la 20 octombrie 2017.

Eforturile noastre în domeniul reformei justiției au început să dea roade. După trei luni, am văzut în această săptămână ridicarea imunității unui judecător controversat. Și asta deranjeazăȘtim că avem judecători onești. Dar știm și că sunt grupuri de interese care se opun reformei„, a declarat ea într-o conferinţă de presă.

Critici din partea ambasadei SUA

Lupta asupra controlului sistemului judiciar din Moldova a atras interesul internațional și totodată critici în privința atacului asupra CSM.

Ambasada SUA la Chișinău a scris pe pagina sa de Facebook că: „Suntem îngrijorați de informațiile conform cărora recenta decizie a Adunării Generale Extraordinare a judecătorilor de revocare a judecătorilor Consiliului Superior al Magistraturii nu a respectat procedura legală și ar fi avut scopul blocării reformelor necesare”.

În același comunicat, Ambasada SUA a adăugat că această acțiune „ar fi putut fi destinată să blocheze reforma necesară – inclusiv verificarea externă a judecătorilor și procurorilor sau pentru a proteja judecătorii acuzați de corupție de la urmărire penală”.

Mulți experți văd întregul episod ca pe o reglare de conturi în contextul schimbării puterii în guvern.

Expertul în probleme juridice, Ion Guzun, de la Centrul de Resurse Juridice din Chișinău, a declarat pentru BIRN că derapajele împotriva membrilor CSM au început încă din această vară.

Totul a început după ce Parlamentul a adoptat o decizie despre Moldova ca „stat captiv ” la 8 iunie, iar după ce CSM și-a schimbat perspectiva și a adoptat două decizii importante, care în opinia mea au declanșat mutarea Adunării Generale a Judecătorilor”, el a spus.

Guzun a declarat că prima decizie controversată a fost legată de o plângere depusă de un tânăr judecător, Ion Murgulet, către CSM, care a susținut că judecătorul Druță a făcut presiuni asupra lui în unele cazuri pentru a lua anumite decizii.

În al doilea rând, Guzun a vorbit despre decizia CMS din 16 iulie de demitere în privința fostului președinte al acestei instituții, Victor Micu, cu nouă voturi pentru unul. Micu era privit ca un apropiat al Partidului Democrat, aflat la guvernare, care l-a susținut la momentul numirii pe 20 octombrie 2017.

Guzun se teme că acest conflict dintre CSM și judecătorii ar putea bloca reformele atât de necesare în viitorul apropiat, în cazul în care nu se ajunge la un compromis.

Una dintre problemele luate în discuție este arestarea unor judecători corupți care se ascund în prezent în spatele imunității lor. „În acest moment, CSM nu poate detașa pe nimeni pe nicio poziție”, a menționat Guzun. „Să nu mai vorbim de urmărirea penală pe care procurorul general ar putea-o cere pentru anumiți judecători care au imunitate,” a completat expertul.

Materialul a fost tradus după o analiză realizată de portalul Balkan Insight și semnată de Mădălin Necșuțu

Share our work
Analiză: Sperietoarea din spatele declinului popularității NATO în Moldova

Analiză: Sperietoarea din spatele declinului popularității NATO în Moldova

Președintele R. Molova, Igor Dodon (stânga) alături de secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.

Sprijinul pentru aderarea la NATO este în scădere în rândul moldovenilor, în beneficiul socialiștilor care co-guvernează la Chișinău. Analiștii policiti avertizează că o scădere a sprijinului pentru aderarea la NATO în rândul moldovenilor reflectă o campanie din ce în ce mai mare de descurajare din partea liderilor politici proruși și media rusești sau cu a celor autohtone cu proruse, se arată într-o analiză a Balkan Insight, preluată de EvZ Moldova. 

Președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, a profitat de prima ocazie de a vorbi la Adunarea Generală a Națiunilor Unite de pe 26 septembrie pentru a susține din nou neutralitatea statului, consacrată în 1994 la articolul 11 din Constituția Republicii Moldova.

Cu toate acestea, același articol este încălcat de prezența soldaților ruși în regiunea separatistă transnistreană care s-a divizat după Războiul de pe Nistru de la începutul anilor ’90. Avertismentul lui Dodon a fost totuși clar adresat NATO. Analiștii spun însă că adevărata lui țintă, precum și a Partidului Socialiștilor din R. Moldova a fost și opinia publică de acasă.

Socialiștii profită din plin din punct de vedere electoral, mai ales pe segmentul electoratului rusolingv (ruși, bulgari, găgăuzi, ucraineni, etc.)”, a spus expertul politic Mihai Isac.

El a adăugat că implicarea NATO în războaiele din Irak și Afganistan a alimentat temerile în R. Moldova că, de asemenea, ar armata ar putea fi atrsă din nou în astfel de conflicte, dacă ar face parte dintr-o alianța militară occidentală. Isac a mai spus că moldovenii sunt încă traumatizați de propriul război în Afganistan de pe vremea Unii Sovietice, iar că această suspiciune legată de NATO este alimentată și de mass-media rusească.

Elena Mârzac, director executiv al Centrului de Informare și Documentare a NATO din Moldova, declara în luna mai pentru Europa Liberă: „Spațiul informațional al Republicii Moldova este intoxicat cu aceste atavisme sovietice, care sunt zi de zi alimentate cu prezența unei prese care vine din partea Federației Ruse, sau chiar și a presei servile din Republica Moldova”.

Război informațional

Conform unui sondaj publicat în septembrie de Asociația Sociologilor și Demografilor din Moldova, aproximativ 23% dintre moldoveni susțin aderarea țării la NATO. Aproape 46 de procente se opun acesei alianțe militare.

Pe de altă parte, într-un sondaj realizat anul trecut de Institutul Republican Internațional, IRI, 22% dintre moldovenii chestionați au declarat că vor vota în favoarea aderării la NATO dacă ar avea loc un referendum, în scădere de la 31% în 2014. Circa 43% la sută au spus anul trecut în același sondaj că, ar vota „nu” în cazul unei astfel de inițiative, de asemenea, în creștere față de 31% în 2014.

Începând cu 2014, odată cu anexarea Crimeii și războiul din Ucraina, Rusia și-a intensificat războiul informațional la adresa Occidentului, în special în rândul vorbitorilor de rusă din fosta Uniune Sovietică.

Cu toate acestea, mulți moldoveni încă mărturisesc că știu foarte puține despre NATO.

Mârzac a caracterizat în același interviu opinia multor moldoveni despre NATO cum că li se inoculează ideea că acolo unde prezent NATO, se întâmplă conflicte militare.

Aceasta realitate persistă în ciuda deschiderii unui birou de legătură cu NATO la Chișinău, la sfârșitul anului 2017, și a unui număr de programe sponsorizate de NATO, inclusiv eliminarea a mii de tone de substanțe chimice toxice din perioada sovietică din peste 1.500 de locații din toată țara. De asemenea, R. Moldova este membră a programului Parteneriat pentru Pace al NATO din 1994.

Ostilitatea lui Dodon nu a împiedicat unul dintre foștii săi consilieri, numit recent ministru Apărării , Pavel Voicu, să facă o vizită oficială în Statele Unite în iulie, cu 100 de soldați moldoveni care au participat la un exercițiu militar comun cu armata americană.

Valeriu Ostalep, directorul Institutului de Studii Diplomatice, Politice și de Securitate din Chișinău, a declarat pentru BIRN că moldovenii nu au o înțelegere clară a unor concepte complexe precum neutralitatea militară și că NATO a fost deseori privit cu suspiciune.

În timp ce orice țară decide singură dacă se va alătura NATO, în R. Moldova, a spus Ostalep, „la periferia imperiilor, există suspiciunea că lucrurile se pot întâmpla cu această țară, indiferent de voința oamenilor.”

Materialul a fost tradus după o analiză a Balkan Insight semnată de Mădălin Necșuțu

Share our work