R. Moldova: destabilizări rusești, sprijin românesc și îngrijorări nistrene

R. Moldova: destabilizări rusești, sprijin românesc și îngrijorări nistrene

Rusia se află „foarte probabil” în spatele „încercărilor de destabilizare” a Republicii Moldova, unde separatiştii pro-ruşi din regiunea transnistreană au cerut ajutorul Moscovei, a transmis joi diplomaţia franceză, care a mai precizat că unele statele europene vor discuta despre cum să consolideze sprijinul militar pentru Kiev şi Chişinău.

Încercări de destabilizare

„R. Moldova se confruntă cu încercări de destabilizare tot mai agresive, foarte probabil conduse de Rusia”, a declarat un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe francez, Christophe Lemoine, adăugând că „apelul separatiştilor fără autonomie pentru o aşa-numită protecţie din partea Moscovei este un scenariu familiar” şi că „situaţia din Transnistria este urmărită cu mare atenţie”.
„În faţa acestei creşteri a agresivităţii Rusiei, este necesară o tresărire colectivă”, a comentat el, referindu-se la declaraţiile „scandaloase” ale Rusiei împotriva Franţei „din nou în această săptămână”, „mărturie a febrilităţii sale în faţa partenerilor europeni hotărâţi să facă totul pentru a învinge Rusia” în Ucraina.
În acest context, Christophe Lemoine a spus că problema va fi discutată între unii miniştri europeni de externe şi ai apărării la o întâlnire la Paris în zilele următoare, care se va concentra, de asemenea, pe consolidarea sprijinului pentru Ucraina.
Întâlnirea, despre care diplomaţi europeni au spus că ar putea avea loc pe 7 martie, a fost planificată după o conferinţă privind Ucraina la începutul acestei săptămâni.
Reuniunea îşi propune să vină cu idei concrete privind apărarea cibernetică, producţia de arme, apărarea ţărilor ameninţate de Rusia, în special Republica Moldova, protejarea frontierei Ucrainei cu Belarus şi operaţiunile de deminare.
Autorităţile transnistrene au cerut Rusiei „măsuri de protecţie” în faţa a ceea ce ele spun că este o „presiune sporită” din partea Republicii Moldova, pe fondul tensiunilor exacerbate de conflictul din Ucraina vecină.
Diplomaţia rusă a răspuns rapid, afirmând că „prioritatea” sa este „protecţia” locuitorilor Transnistriei şi adăugând că Moscova va „examina cu atenţie” cererea Tiraspolului, fără a oferi detalii suplimentare.
„Statele Unite sprijină ferm suveranitatea şi integritatea teritorială a Moldovei în cadrul graniţelor sale recunoscute internaţional”, a declarat miercuri un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat.

Evadarea din CSI

Parlamentul de la Chişinău a denunţat încă trei acorduri încheiate pe platforma Comunităţii Statelor Independente (CSI), votând, în a doua lectură, trei proiecte de legi în acest sens, relatează portalul Deschide.md.
Printre acestea se numără Acordul cu privire la principiile asigurării forţelor armate ale statelor membre ale CSI cu armament, tehnică, mijloace materiale; organizării activităţii de producţie a întreprinderilor de reparaţii şi lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi experimentale de construcţie, semnat pe 14 februarie 1992 la Minsk, conform unui comunicat al legislativului moldovean.
Republica Moldova nu mai interacţionează în domeniile politico-militare în cadrul Comunităţii Statelor Independente, a explicat Ministerul Apărării de la Chişinău.
Un alt document denunţat este Acordul privind grupurile de observatori militari şi Forţele colective de menţinere a păcii în cadrul CSI, semnat la 20 martie 1992 la Kiev, şi Protocolul privind procedura temporară de formare şi angajare a Grupurilor observatorilor militari şi a Forţelor colective de menţinere a păcii în zonele de conflict între state şi în statele membre ale CSI, semnat de către R. Moldova pe 4 august 1992.
În privinţa acestuia, Ministerul Apărării a argumentat că menţinerea calităţii de membru al Republicii Moldova în acest acord este inoportună, deoarece nu interacţionează în cadrul CSI în domeniile politico-militare şi nu a implementat de facto prevederile pactului respectiv. De asemenea, statele semnatare sunt concomitent părţi la Carta ONU, care, din punct de vedere al dreptului internaţional, are prioritate.
A fost de asemenea denunţat şi Acordul statelor membre ale CSI privind colaborarea în scopul asigurării tehnico-materiale a organelor competente în domeniul combaterii terorismului şi altor forme violente de manifestare a extremismului. Denunţarea documentului a fost motivată de lipsa colaborării pe acest segment cu părţile contractante, precum şi de faptul că Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (SIS) nu a beneficiat de prevederile acestui document, ceea ce face inoportună menţinerea calităţii de stat membru al Republicii Moldova în acordul respectiv, a indicat instituţia de apărare de la Chişinău.
Retragerea Republicii Moldova dintr-o serie de acorduri cu CSI a fost criticată cu o zi în urmă de către purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova. Numai până în octombrie anul trecut, Chişinăul denunţase 29 de acorduri încheiate în cadrul CSI, iar de atunci s-a retras şi din altele câteva.
Într-o conferinţă de presă, Zaharova a acuzat actualele autorităţi proeuropene de la Chişinău de „dorinţa nesăbuită de a distruge acele poduri corecte care au fost clădite” timp de decenii cu Rusia şi CSI, potrivit paginii oficiale a MAE rus (mid.ru).
Conducerea moldoveană se rupe astfel de realitate şi de interesele fundamentale ale propriilor cetăţeni, a mai declarat Maria Zaharova, care a criticat în repetate rânduri în ultimul timp guvernul de la Chişinău, în special pentru poziţia sa tranşantă împotriva invaziei Rusiei în Ucraina, pe care Moscova o numeşte „operaţiune specială militară”.

Ucraina, scut pentru R. Moldova

Chiar joi, când la Tiraspol se desfăşura aşa-zisul Congres al „deputaţilor de toate nivelurile” care „cerea protecţie” Rusiei în faţa pretinselor „presiuni” ale Chişinăului, preşedintele Maia Sandu a declarat că, datorită rezistenţei de care dă dovadă Ucraina în faţa agresiunii ruse, Republica Moldova e în siguranţă în pofida provocărilor din regiunea transnistreană.
„Moldova este în siguranţă astăzi. Ucraina trebuie sprijinită. Ucraina ne asigură, astăzi, pacea şi siguranţa”, a insistat Maia Sandu într-o declaraţie făcută la Summitul statelor din sud-estul Europei de la Tirana, potrivit Ştiri.md.

Democraţia, prosperitatea şi securitatea rămân la baza parteneriatului dintre SUA şi Republica Moldova, a declarat miercuri ambasadorul Statelor Unite la Chişinău, Kent Logsdon, care a subliniat că Washingtonul ajută Chişinăul să facă faţă încercărilor din partea ruşilor de a submina instituţiile democratice şi traiectoria europeană a republicii, relatează Radio Chişinău.
„Ajutăm, de asemenea, partenerii noştri moldoveni să facă faţă la încercările ruşilor de a submina instituţiile democratice din ţară şi traiectoria dumneavoastră europeană. Astfel, susţinem presa independentă, jurnaliştii profesionişti, de calitate, ca societatea să poată discerne evenimentele adevărate de propagandă. De asemenea, susţinem presa de limbă rusă, ca cetăţenii să se informeze din surse sigure şi să nu depindă de Moscova”, a subliniat ambasadorul SUA într-o întâlnire cu studenţii de la Universitatea de Stat din Moldova, în faţa cărora a evocat securitatea regională şi parcursul european al Republicii Moldova.
Parteneriatul pe care l-a creat în timp ambasada Statelor Unite în Republica Moldova cu Universitatea de Stat a devenit tot mai puternic şi mai prioritar în mai multe domenii, a subliniat el.
„Anul trecut, când am fost aici, am îndemnat să reţineţi trei cuvinte: democraţie, prosperitate, securitate. Aceste cuvinte rămân a fi fundaţia parteneriatului dintre SUA şi Republica Moldova. Sunteţi viitorii conducători ai Republicii Moldova, voi sunteţi generaţia care vine cu idei noi care vor ajuta la integrarea europeană a Moldovei”, a spus Kent Logsdon.
În discursul său, ambasadorul american a menţionat războiul din Ucraina şi impactul acestuia asupra Republicii Moldova. El a subliniat rolul presei independente în combaterea dezinformării, mai ales în contextul actual.
„Astăzi este important să susţinem Ucraina în războiul de agresiune declanşat de Rusia, deoarece astfel ne protejăm democraţia şi contribuim la pacea Europei întregi şi unite”, a spus Kent Logsdon, citat de Radio Chişinău.

Sancțiuni americane

Preşedinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a salutat vineri noile sancţiuni ale SUA împotriva Marinei Tauber, membră a partidului prorus Şor, şi a acuzat-o de tentative de subminare a democraţiei, informează Reuters.
Tauber a condus protestele stradale împotriva guvernului proeuropean al Republicii Moldova, în cadrul unei mişcări care, potrivit Chişinăului, este parte a tentativelor susţinute de Moscova de a destabiliza fosta republică sovietică.
„Mulţumesc SUA pentru că a întreprins astăzi o acţiune decisivă împotriva celor care subminează, în interesul Kremlinului, integritatea alegerilor noastre prin cumpărarea ilegală de voturi”, a scris Maia Sandu pe platforma X.
Statele Unite au anunţat recent sancţiuni împotriva Marinei Tauber pentru facilitarea încercărilor oligarhului fugar condamnat Ilan Şor de a submina procesele electorale din Moldova în interesul Kremlinului prin cumpărarea ilegală de voturi, arată un comunicat al Ambasadei SUA la Chişinău.
„Cetăţenii Republicii Moldova merită instituţii şi procese democratice libere şi corecte. Ei merită un viitor lipsit de influenţa malignă a Kremlinului. Statele Unite salută progresele înregistrate de Republica Moldova în implementarea reformelor democratice şi economice. Vom continua să sprijinim poporul şi guvernul Republicii Moldova în construirea unui viitor mai democratic, prosper şi sigur’, a subliniat ambasadorul SUA în Republica Moldova, Kent D. Logsdon.
Într-o postare pe Telegram, premierul Dorin Recean a salutat la rândul său la decizia Statelor Unite, informează Radio Chişinău.
„Salut decizia Guvernului SUA de a include în lista de sancţiuni persoanele responsabile pentru acţiuni care subminează securitatea Republicii Moldova şi au facilitat interferenţa Kremlinului în alegeri. Sprijinul partenerilor noştri merge mână în mână cu eforturile noastre continue de a lupta împotriva fraudelor şi de a proteja democraţia noastră’, a transmis Dorin Recean.
În octombrie 2022, SUA au impus sancţiuni similare împotriva a 21 de persoane şi entităţi, printre care fostul lider democrat Vlad Plahotniuc, deputatul fugar Ilan Şor, Partidul „Şor’, scos în afara legii, soţia lui Şor şi Igor Ceaika, om de afaceri din Rusia şi un apropiat de-al fostului preşedinte Igor Dodon.
Marina Tauber, alături de oligarhii fugari Ilan Şor şi Vlad Plahotniuc, se află pe lista primelor persoane sancţionate în baza noului regim de sancţiuni al UE pentru contracararea acţiunilor de destabilizare a Republicii Moldova, adoptate de Consiliul Uniunii Europene la sfârşitul lunii mai anul trecut, mecanism creat la iniţiativa României.

Războiul declarațiilor

Guvernul Republicii Moldova respinge „declaraţiile propagandistice” ale Tiraspolului, a afirmat miercuri vicepremierul pentru Reintegrare, Oleg Serebrian, într-o primă reacţie a autorităţilor de la Chişinău la rezoluţia adoptată anterior în cursul zilei de Congresul aşa-zişilor deputaţi „de toate nivelurile” din regiunea transnistreană, care au cerut „protecţia” Moscovei în faţa „presiunii sporite” din partea Republicii Moldova.
„Guvernul Republicii Moldova şi Biroul Politici de Reintegrare resping declaraţiile propagandistice venite dinspre Tiraspol. Ţinem să subliniem că regiunea transnistreană beneficiază de pe urma politicilor de pace, securitate şi integrare europeană pe care le promovează Chişinăul în cadrul legăturilor sale cu Uniunea Europeană”, a declarat Oleg Serebrian pe aplicaţia de mesagerie Telegram.
Potrivit vicepremierului moldovean, aceste politici îi avantajează pe toţi cetăţenii Republicii Moldova, indiferent dacă sunt pe malul drept sau malul stâng al Nistrului.
Congresul aşa-zişilor „deputaţi de toate nivelurile” din Transnistria a adoptat miercuri o rezoluţie în care acuză Chişinăul de „război economic” împotriva Tiraspolului şi cere „măsuri de protecţie” din partea Rusiei în faţa presupusei „presiuni sporite” a Chişinăului, pe fondul tensiunilor exacerbate de conflictul din Ucraina vecină, potrivit AFP.
Primul din cele şapte puncte ale documentului se referă la înaintarea unei solicitări către autorităţile ruse de a proteja Transnistria de aşa-numita „blocadă economică” din partea Republicii Moldova.
Nemulţumirea Tiraspolului survine după ce autorităţile de la Chişinău au obligat de la 1 ianuarie firmele din Transnistria să achite taxe vamale la bugetul Republicii Moldova.
De asemenea, deputaţii transnistrenii s-au plâns şi în legătură cu Legea cu privire la separatism adoptată de Chişinău. Conform unora dintre prevederile acesteia, „acţiunile separatiste, comise în scopul separării unei părţi a teritoriului Republicii Moldova”, sunt pedepsite cu închisoare de la doi la cinci ani, relatează media de peste Prut.
În anul 2023, exportul agenţilor economici din regiunea transnistreană către ţările din Uniuni Europene a depăşit 70%, o cifră-record de la semnarea Acordului de Asociere cu Republica Moldova, în creştere cu peste 20% în raport cu anul 2019, potrivit datelor Biroului pentru Reintegrare, notează Ziarul Naţional din Chişinău.

Reacție rusă

Reacţia diplomaţiei ruse nu s-a lăsat aşteptată, Ministerul rus de Externe dând asigurări că pentru Moscova este o „prioritate protejarea” locuitorilor din Transnistria. Rusia „va examina cu atenţie” cererea Tiraspolului, a transmis MAE rus într-o declaraţie, fără să ofere mai multe precizări.
Înlănţuirea acestor evenimente aminteşte de o situaţie similară din februarie 2022, când un apel al separatiştilor proruşi din estul Ucrainei a fost folosit de preşedintele rus Vladimir Putin ca unul dintre pretexte pentru declanşarea unui atac pe scară largă asupra acestei ţări.
Deputaţii din Transnistria, reuniţi la Tiraspol într-un congres extraordinar, primul din 2006 încoace, au cerut parlamentului rus să „pună în aplicare măsuri pentru a proteja” acest mic teritoriu unde locuiesc „peste 220.000 de cetăţeni ruşi” în faţa „presiunii sporite din partea Republicii Moldova”.
Transnistria se confruntă cu „ameninţări fără precedent de natură economică, socio-umanitară şi politico-militară”, transmit ei în declaraţia lor.â
Ministrul de externe separatist, Vitali Ignatiev, a declarat pentru postul de televiziune rus Rossia-24 că scopul este „în primul rând de a cere sprijinul diplomatic din partea Moscovei”.
Fâşie îngustă de pământ situată între Republica Moldova şi Ucraina, Transnistria a ieşit de sub jurisdicţia Chişinăului după un scurt război în 1992 împotriva armatei moldovene. Conform cifrelor oficiale, Rusia păstrează încă 1.500 de militari acolo, în principal pentru a îndeplini o misiune de menţinere a păcii.
După asaltul rusesc asupra Kievului din februarie 2022, au apărut speculaţii cu privire la un posibil atac rusesc dinspre Transnistria către marele oraş-port ucrainean Odesa de la Marea Neagră.
Autorităţile separatiste susţin că acest congres a fost o reacţie la recenta introducere de către Chişinău a taxelor vamale la importurile din Transnistria.
În discursul său, liderul separatist Vadim Krasnoselski, citat de presa locală, a declarat că teritoriul este supus unei „politici de genocid”, prin presiuni economice, „fizice”, juridice şi lingvistice.
În rezoluţia lor, deputaţii din Transnistria cer, de asemenea, secretariatul general al ONU să împiedice „provocările” care ar putea duce la o „escaladare a tensiunilor”.
De la începutul invaziei Rusiei în Ucraina, în urmă cu doi ani, temerile că războiul s-ar putea extinde în Transnistria au revenit mereu în actualitate.
Anul trecut, Tiraspolul a acuzat Kievul că ar dori să îl atace după ce a pretins că a dejucat un atentat împotriva liderilor săi în martie.
Ministerul rus al Apărării a afirmat din nou săptămâna trecută, fără a furniza nicio dovadă, că Ucraina ar pregăti o „provocare armată” împotriva Transnistriei.
Cu o populaţie oficială de 465.000 de locuitori, majoritatea vorbitori de limbă rusă, independenţa acestui teritoriu situat de-a lungul râului Nistru nu este recunoscută de către comunitatea internaţională şi nici de Moscova.
Chişinăul şi Uniunea Europeană acuză în mod regulat Rusia că încearcă să destabilizeze Republica Moldova, care a fost în trecut în zona sa de influenţă, dar ale cărei autorităţi sunt acum orientate în mod ferm spre Europa.
În decembrie 2023, UE a decis să deschidă negocierile de aderare atât cu Ucraina, cât şi cu Republica Moldova.

Prioritate pentru Moscova

Rusia a declarat miercuri că o „prioritate” a sa este „protejarea” populaţiei din Transnistria, un teritoriu separatist prorus din estul Republicii Moldova, care a cerut anterior ajutorul Moscovei în faţa „presiunii sporite” din partea Chişinăului.
„Protejarea intereselor locuitorilor din Transnistria, a compatrioţilor noştri, este una dintre priorităţi. Toate cererile sunt întotdeauna examinate cu atenţie de către organismele ruse competente”, a transmis Ministerul rus de Externe, citat de agenţiile de presă ruse.
„Cerem Consiliului Federaţiei şi Dumei de Stat a Rusiei (cele două camere ale parlamentului federal rus – n.r.) să implementeze măsuri de protecţie a Transnistriei pe fondul presiunii sporite din partea Republicii Moldova”, se afirmă în rezoluţia adoptată de deputaţii locali, care aminteşte că în stânga Nistrului locuiesc 220.000 de cetăţeni ruşi.
Deputaţii acuză Chişinăul că ar fi declanşat un „război economic” împotriva regiunii transnistrene şi că ar fi blocat în mod deliberat negocierile cu Tiraspolul. Nemulţumirea Tiraspolului survine după ce autorităţile de la Chişinău au obligat de la 1 ianuarie firmele din Transnistria să achite taxe vamale la bugetul Republicii Moldova.
Premierul polonez Donald Tusk a apreciat miercuri că tensiunile din Transnistria sunt „periculoase” pentru regiune şi Ucraina.
„Ameninţarea unei intervenţii ruse sau cel puţin o provocare este permanentă. Aceasta nu mă surprinde. Dar arată cât de periculoasă este situaţia, şi nu doar pentru Ucraina”, a spus el, întrebat despre cererea separatiştilor transnistreni de a cere „protecţie” din partea Moscovei.

Pentru Republica Moldova, ţară candidată la aderarea la Uniunea Europeană şi care se învecinează cu România şi Ucraina, apelul congresului de la Tiraspol este de natură să alimenteze temerile de agresiune rusă pe teritoriul său, mai ales că Rusia are forţe care staţionează de zeci de ani în Transnistria. Republica Moldova nu este membră a NATO. Suscită îngrijorare şi faptul că rezoluţia separatiştilor de la Tiraspol face referire la cetăţenii ruşi care trăiesc în stânga Nistrului.
În pofida cererilor multiple şi a referendumului din 2006, când peste 90% dintre transnistreni s-au pronunţat pentru independenţa republicii nerecunoscute şi alipirea la Rusia, Moscova nu a recunoscut până în prezent independenţa Transnistriei, notează agenţia germană de presă.
Apelul congresul „deputaţilor de toate nivelurile” din Transnistria survine cu o zi înainte ca preşedintele rus Vladimir Putin să-şi susţină discursul despre starea naţiunii în faţa camerelor reunite ale Adunării Federale (parlamentul bicameral): Consiliul Federaţiei (camera superioară) şi Duma de Stat (camera inferioară). Unii experţi consideră că Putin va face public joi punctul de vedere al Kremlinului în privinţa solicitării separatiştilor de la Tiraspol.

Prezență SUA

Secretarul adjunct pentru Europa de Est în Departamentul de Stat al SUA, Christopher Smith, care se află într-o vizită de lucru în Republica Moldova, a avut întrevederi cu vicepremierul pentru reintegrare, Oleg Serebrean, la Chişinău şi cu liderul nerecunoscut al regiunii transnistrene, Vadim Krasnoselski, la Tiraspol. Discuţiile s-au axat în principal pe evoluţiile din dosarul transnistrean.
La întâlnirea de la Tiraspol a participat şi responsabilul de relaţiile externe ale regiunii, Vitalii Ignatiev.
Potrivit unui comunicat publicat de Tiraspol, Vadim Krasnoselski a subliniat importanţa dialogului cu SUA în calitate de observator în formatul de negocieri privind soluţionarea diferendului transnistrean „5+2” (R.Moldova, Transnistria, Rusia, Ucraina şi OSCE, plus SUA şi UE, ca observatori).
Krasnoselski „a reafirmat angajamentul Transnistriei faţă de principiile de menţinere a păcii şi securităţii” şi a subliniat că „procesul de negocieri ar trebui să continue, indiferent de cât de diferite sunt poziţiile părţilor”, se menţionează în comunicatul citat de Radio Chişinău.
La rândul său, Christopher Smith a dat asigurări că SUA pledează pentru o soluţionare paşnică a diferendului transnistrean şi sprijină orice dialog pozitiv, afirmă acelaşi comunicat al Tiraspolului.
Liderul separatist s-a plâns oficialului american de aşa-zisele „presiuni” de ordin economic asupra regiunii transnistrene din partea Chişinăului, referindu-se la faptul că firmele din Transnistria sunt obligate să plătească taxe vamale Republicii Moldova de la 1 ianuarie.
Christopher Smith se află într-o vizită de lucru în Republica Moldova. În cadrul vizitei, oficialul Departamentului de Stat a avut întrevederi cu preşedintele Maia Sandu şi cu premierul Dorin Recean. Părţile au discutat despre situaţia regională, dar şi despre modul în care SUA pot sprijini Republica Moldova în implementarea reformelor şi avansarea pe agenda europeană, mai notează postul de radio menţionat.

România, primul partener comercial al R. Moldova

România a devenit primul partener comercial al Republicii Moldova, devansând cu mult Federaţia Rusă şi alte state partenere ale Republicii Moldova, dar şi primul investitor „străin” cu peste 400 de milioane de euro, a declarat, marţi, ambasadorul Republicii Moldova în România, Victor Chirilă.
„Republica Moldova a semnat în 2014 acordul de asociere în Uniunea Europeană (UE). De asemenea, a semnat şi acordul de liber schimb comprehensiv şi aprofundat cu UE. Din acel moment, pe durata a 10 ani, comerţul nostru cu România s-a triplat, de la un miliard de euro la trei miliarde de euro. Aceste două acorduri, printre multiple sale prevederi, are şi una foarte importantă pentru statele noastre: aderarea Republicii Moldova la piaţa economică unică a Uniunii Europene. În termeni reali, acest lucru înseamnă integrarea economică cu România, cu piaţa economică României, respectiv crearea unei pieţe economice, unice, comune între Republica Moldova şi România. Şi acest lucru se întâmplă. Cifrele comerciale demonstrează acest lucru. România a devenit astăzi primul partener comercial al Republicii Moldova, devansând cu mult, cu foarte mult, Federaţia Rusă şi alte state partenere ale Republicii Moldova”, a precizat Victor Chirilă, la Ziua Oportunităţilor de Afaceri dedicată colaborării comercial – economice dintre România şi Republica Moldova.
Acesta a afirmat că România a investit peste 400 de milioane de euro în Republica Moldova, în timp ce în ţara noastră investiţiile moldoveneşti au depăşit 80 de milioane de euro.
„România este şi primul investitor, în ghilimele, străin în Republica Moldova. Peste 400 de milioane de euro, companiile, investitori privaţi din România au investit în Republica Moldova, dar acest lucru se întâmplă şi invers din Republica Moldova în România. Până în prezent, investitorii din Republica Moldova au investit, conform datelor oficiale, peste 80 de milioane de euro. Dacă avem în vedere faptul că mulţi cetăţeni din Republica Moldova îşi înregistrează firmele şi activităţile lor aici, în România, în baza paşaportului românesc, putem spune că această sumă este mult mai mare”, a spus ambasadorul.
În opinia sa, această integrare a celor două state a accelerat foarte mult chiar şi în contextul războiului din Ucraina, „în aceste condiţii regionale deloc simple”, iar acest lucru se vede şi în sectorul energetic.
„România este astăzi prezentă cu Transgaz prin administrarea conductei Iaşi-Ungheni-Chişinău, dar şi prin administrarea reţelelor de gaze naturale care aprovizionează oraşe şi sate din Republica Moldova. Acest lucru s-a întâmplat în toamna anului trecut, până atunci, Moldova-Gaz, filiala Gazprom, administra aceste reţele. De azi înainte, Transgaz este cel care administrează. Acest lucru s-a întâmplat din nou datorită aşa-zisului pachet 3 energetic al Comunităţii Energetice Europene, la care noi am aderat”, a subliniat Chirilă.
El a menţionat şi memorandumul semnat anul trecut cu România pentru alte proiecte energetice, respectiv construirea unei centuri de gaze naturale în jurul Chişinăului şi linia de înaltă tensiune Bălţi-Suceava.
„Anul trecut, în decembrie 2023, am semnat un memorandum în care am agreat alte proiecte energetice, printre care să construim o centură de gaze naturale, o conductă care va înconjura Chişinău şi va fi o prelungire a conductei Iaşi-Ungheni-Chişinău. De asemenea, am convenit să construim linia de înaltă tensiune Bălţi-Suceava. Suntem în negocieri cu autorităţile din România, cu companii din România, să preia o parte din reţeaua electrică a Republicii Moldova în nordul statului nostru. Dacă se va întâmpla acest lucru, cred va fi cea mai importantă investiţie strategică în Republica Moldova”, a adăugat diplomatul moldovean.
De asemenea, ambasadorul Republicii Moldova în România a subliniat şi importanţa acordurilor semnate în domeniul modernizării infrastructurii rutiere.

Acorduri importante

„Am semnat o serie de acorduri foarte importante în domeniul modernizării infrastructurii noastre rutiere. Până în 2030 planificăm să renovăm sau să construim nouă poduri care vor uni statele noastre peste Prut. De asemenea, vom construi, vom conecta autostrăzile noastre şi vom moderniza liniile de cale ferată care ne unesc. Acest lucru se va întâmpla şi cu investiţiile din România, dar şi cu investiţiile din Uniunea Europeană, la care Republica Moldova împreună cu România vor avea un un acces tot mai mare”, a susţinut acesta.
Nu în ultimul rând, Victor Chirilă a transmis că această interconectare între România şi Moldova are nevoie de investiţii majore în sectoare cheie, precum infrastructura rutieră, infrastructura energetică şi construirea unei pieţe de capital comune.
„Ce vreau să spun? Suntem în momentul când această interconectare, interdependenţă, are nevoie de un nou impuls, de investiţii majore în sectoare cheie. Şi aceste sectoare cheie sunt infrastructura rutieră, infrastructura energetică şi de asemenea construirea unei pieţe de capital comune între statele noastre. Suntem la acest ultim capitol la început de cale, am demarat discuţiile, dar este important ca să mobilizăm capitalul nostru comun, pentru a realiza această reîntregire a economiei noastre. Doar astfel, Republica Moldova va deveni mai prosperă. Doar astfel, Republica Moldova va deveni mult mai stăpână pe politica sa internă şi externă. Doar astfel vom fi împreună, construind o temelie solidă pentru viitorul nostru comun”, a concluzionat ambasadorul Republicii Moldova în România.

Miliarde de dolari

Republica Moldova este un partener economic important şi foarte apropiat României, volumul total al schimburilor comerciale depăşind 3,2 miliarde de dolari la finele lunii noiembrie 2023, a afirmat și preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti (CCIB), Iuliu Stocklosa.
„Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti organizează lunar întâlniri cu diverşi parteneri, reprezentând ţări în general din afara Uniunii Europene, iar astăzi avem întâlnire cu Republica Moldova, un partener important şi foarte apropiat sufleteşte. La sfârşitul lunii noiembrie 2023, volumul schimburilor totale depăşea 3,2 miliarde de dolari, din care 2,1 miliarde dolari sunt exporturile României către Moldova. România exportă cu precădere produse agricole, dar şi materiale tehnice mai ales componente pentru industria auto, precum şi produse din industria electrotehnică”, a precizat Stocklosa, la Ziua Oportunităţilor de Afaceri dedicată colaborării comercial – economice dintre România şi Republica Moldova.
Acesta a menţionat că, în prezent, între cele două ţări sunt „schimburi foarte bune în domeniul serviciilor, având în vedere că Moldova a demarat procesul de aderare la Uniunea Europeană”.
„Noi avem deja în România firme care au experienţă odată cu intrarea României în Uniunea Europeană şi atunci practic sunt foarte mulţi consultanţi în procesul de aderare. România oferă, în primul rând, consultanţă pentru organizarea atât din punct de vedere guvernamental, cât şi din punct de vedere al companiilor, în contextul integrării. Este un schimb foarte bun în acest domeniu”, a explicat el.
Potrivit datelor furnizate de preşedintele CCIB, Moldova ocupă locul cinci în topul ţărilor de destinaţie extracomunitare şi locul nouă la produsele pe care România le importă din Republica Moldova şi care sunt cu precădere produse agricole (legume, vinuri etc).

Ziua Oportunităţilor de Afaceri dedicată colaborării comercial – economice dintre România şi Republica Moldova reuneşte peste 50 de firme româneşti şi moldoveneşti.
Reprezentanţii societăţilor comerciale româneşti interesate în colaborarea comercial-economică cu Republica Moldova au posibilitatea de a afla informaţii valoroase privind tendinţele în comerţul exterior bilateral, stadiul negocierilor de aderare a statului vecin la UE, începute la 15 decembrie 2023, măsuri incluse în Planul Naţional de Acţiuni pentru Aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, mediul de afaceri din această ţară, posibilităţile de a sprijini internaţionalizarea afacerilor firmelor din România şi Republica Moldova, oportunităţile de afaceri şi investiţionale. „Avem aici un număr important de oameni de afaceri, de antreprenori români şi moldoveni şi noi încercăm să-i punem împreună, vrem să aducem business-ul mai aproape”, a mai spus preşedintele CCIB.
În opinia sa, Camera bucureşteană reprezintă o cale de acces eficientă pentru orice om de afaceri, inclusiv din Republica Moldova, care doreşte să abordeze piaţa românească.
„Ca reprezentant şi promotor al intereselor comunităţii de afaceri din Capitala României, cel mai important centru economic şi comercial al ţării, Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, una dintre cele 42 camere de comerţ teritoriale, reprezintă o cale de acces eficientă pentru orice om de afaceri, inclusiv din Republica Moldova, care doreşte sa abordeze piaţa românească. Bucureştiul – al treilea oraş din regiune ca populaţie, după Istanbul şi Atena – concentrează aproape 21% din valoarea exporturilor autohtone, peste 32% din valoarea importurilor realizate de România, 44% dintre firmele cu capital străin înregistrate în ţara noastră şi 53% din capitalul subscris, iar poate cea mai concludentă cifră, în Bucureşti se realizează circa 25% din Produsul Intern Brut al României”, a mai spus Stocklosa.
„Se poate pune întrebarea logică „De ce Ziua Oportunităţilor de Afaceri dedicată relaţiilor cu Republica Moldova”? Nu vă spun vreo noutate când afirm că relaţiile comerciale şi economice dintre statele noastre sunt privilegiate şi au la bază nu numai raţiuni economice. Ne leagă o istorie, cultură şi tradiţii comune, vorbim aceeaşi limbă şi sperăm într-un viitor bazat pe aceleaşi idealuri, respectiv o viaţă mai bună pentru cetăţenii celor două state în cadrul mari familii din care România deja face parte Uniunea Europeană”, a punctat şeful CCIB.

Bucureștiul în acțiune

Republica Moldova şi Ucraina trebuie ajutate pentru a deveni sustenabile economic, a transmis premierul Marcel Ciolacu investitorilor americani prezenţi la evenimentul AmCham CEO Business Forum.
„Uitaţi-vă la dinamica războiului din Ucraina şi a interesului din ce în ce mai crescând a Federaţiei Ruse măcar politic să gestioneze Transnistria şi sunt ferm convins că ştiţi la fel de bine ca şi mine ce va urma. Avem o obligaţie morală faţă de românii noştri din Republica Moldova şi va trebui cumva să vă convingem pe dumneavoastră, care aţi investit în România, să găsim garanţiile pe care să le ofere statul român, poate şi Statele Unite ale Americii, deja şi Germania, după discuţia cu cancelarul Olaf Scholz, ar fi interesat să ofere garanţii pentru companiile germane care activează în România, astfel încât să încercăm să echilibrăm un pic sustenabilitatea Republicii Moldova. Republica Moldova este un stat sustenabil prin implicarea Uniunii Europene, a Statelor Unite şi în primul rând a României. Trebuie să-i ajutăm să devină sustenabil economic”, a declarat Marcel Ciolacu.
El a subliniat şi necesitatea susţinerii în continuare a Ucrainei. „La fel cum, cu toate inconvenientele şi cu toate discuţiile avute cu agricultorii din România, a trebuit şi trebuie să ajutăm Ucraina. Dacă nu-i ajutăm măcar pe zona de export de cereale să devină sustenabili economic, nu vor mai avea nicio şansă în viitor”, a declarat Ciolacu.

Share our work
“Poduri ale prieteniei” peste Dunăre. Pierde România războiul pentru infrastructură?

“Poduri ale prieteniei” peste Dunăre. Pierde România războiul pentru infrastructură?

Bulgaria și România vor dezvolta o viitoare cooperare serioasă în domeniul infrastructurii în regiune. Turcia, Ucraina și R.Moldova vor beneficia, de asemenea, în mare măsură de coridoarele de transport internațional dintre Bulgaria și România.

Nevoi strategice

Nevoile de poduri peste Dunăre pe sectorul româno-bulgar derivă din mai multe considerente economice, sociale și de infrastructură. Facilitarea comerțului transfrontalier este unul dintre principalele motive, România și Bulgaria fiind membre ale Uniunii Europene, iar dezvoltarea infrastructurii de poduri poate stimula schimburile comerciale între cele două țări, contribuind la creșterea economică și la integrarea piețelor lor.

Aceste demersuri ar duce la îmbunătățirea radicală a conectivității și a accesibilității regionale. Construcția de noi poduri peste Dunăre ar îmbunătăți legăturile de transport între România și Bulgaria, facilitând astfel accesul la piețele din Europa Centrală și de Est pentru ambele țări. Aceasta ar putea reduce timpul de tranzit pentru mărfuri și pasageri, contribuind la eficiența logistică.

Îmbunătățirea conexiunilor transfrontaliere poate stimula turismul între România și Bulgaria, permițând turistilor să exploreze mai ușor atracțiile de pe ambele părți ale Dunării. Aceasta ar putea avea un impact pozitiv asupra economiilor locale prin creșterea cheltuielilor turistice.

Dezvoltarea infrastructurii transfrontaliere este în concordanță cu obiectivele de coeziune ale Uniunii Europene, care vizează reducerea disparităților regionale și promovarea unei dezvoltări echilibrate în întreaga UE. Podurile noi ar putea contribui la îndeplinirea acestor obiective prin îmbunătățirea legăturilor între regiunile periferice și cele centrale ale Europei.

Pe măsură ce traficul de mărfuri și cel de pasageri cresc, punctele de trecere existente pot deveni supraaglomerate, ducând la întârzieri și la creșterea costurilor de transport. Construcția de noi poduri ar putea ajuta la distribuirea traficului mai eficient și la reducerea congestiei.

În cazul unor situații de urgență sau dezastre naturale, o infrastructură de poduri robustă și diversificată poate îmbunătăți capacitatea de răspuns prin facilitarea accesului rapid al serviciilor de urgență și al ajutoarelor.

Proiectele de construcție a podurilor pot include soluții ecologice și sustenabile, cum ar fi sisteme de iluminat cu energie solară sau designuri care minimizează impactul asupra ecosistemelor fluviale. Aceasta ar contribui la obiectivele de mediu ale ambelor țări și ale Uniunii Europene.

Pentru realizarea acestor obiective, este necesară o colaborare strânsă între guvernele român și bulgar, implicarea Uniunii Europene pentru finanțare și sprijin, precum și planificarea atentă pentru a minimiza impactul asupra mediului și a comunităților locale.

Importanță strategică

Podurile peste Dunăre au avut întotdeauna o importanță strategică și militară semnificativă, dat fiind rolul fluviului ca arteră majoră de transport și ca linie naturală de apărare pe parcursul istoriei. În contextul militar, aceste structuri servesc mai multor scopuri cheie, precum liniile de aprovizionare.

Podurile asigură rute critice pentru transportul rapid al trupelor, echipamentelor și aprovizionării între diferite regiuni. În timpul conflictelor, capacitatea de a menține sau întrerupe aceste linii de aprovizionare poate influența semnificativ desfășurarea operațiunilor militare.

În cazul unor tensiuni sau conflict deschis, podurile peste Dunăre permit mobilizarea rapidă a forțelor militare ale statelor NATO și UE în regiunile strategice. Capacitatea de a traversa rapid fluviul poate fi decisivă pentru succesul operațiunilor defensive sau ofensive.

Controlul podurilor peste Dunăre oferă avantaje tactice și strategice, permițând unei forțe să apere sau să blocheze accesul la regiuni importante. În istorie, controlul asupra acestor puncte de trecere a fost adesea un obiectiv militar cheie.

Podurile pot deveni puncte de focalizare în timpul conflictelor, atât ca obiective strategice pentru a fi capturate sau păstrate, cât și ca ținte pentru forțele inamice care încearcă să perturbe liniile de comunicație și aprovizionare ale adversarului.

După conflict, reconstrucția podurilor distruse sau avariate este crucială pentru redresarea economică și pentru restabilirea legăturilor esențiale de transport. Aceasta facilitează, de asemenea, operațiunile umanitare și ajutorul pentru zonele afectate de război.

În era modernă, importanța militară a podurilor include și aspecte legate de securitatea cibernetică și de protecția infrastructurii critice. Asigurarea securității fizice și cibernetice a podurilor este esențială pentru prevenirea și atenuarea amenințărilor hibride.

Podurile peste Dunăre sunt adesea incluse în planificarea exercițiilor militare, pentru a testa capacitatea forțelor de a executa operațiuni de traversare a fluviului sub diverse scenarii, inclusiv în condiții de conflict.

Pe parcursul istoriei, multe bătălii și campanii militare au subliniat importanța strategică a podurilor peste Dunăre. În contextul geopolitic și de securitate actual, acestea continuă să joace un rol crucial în planificarea defensivă și în strategiile de securitate ale țărilor riverane. Menținerea și protecția acestor structuri esențiale reflectă recunoașterea importanței lor continue pentru stabilitatea și securitatea regională.

Ambiții româno-bulgare

În viitorul apropiat, ambele state vor începe studiile de pre-proiect pe ambele maluri ale Dunării pentru a construi noi puncte de trecere și poduri între ele. Potrivit oficialilor români, dragarea Dunării este o prioritate pentru țara lor. Statul bulgar va răspunde corespunzător și va demara și el activități de dragare, pentru care va fi anunțată o procedură specială de achiziție publică. Este de așteptat ca proiectul global să primească și finanțare de la Comisia Europeană.
Lipsa unei conectivități suficiente între Bulgaria și România cauzează probleme serioase pentru fluxurile de mărfuri și de turiști nu numai pentru ambele țări, ci și pentru întreaga regiune. Aproape zilnic, în timpul lunilor de vară, vedem cozi kilometrice în fața celor două poduri principale de lângă Ruse – Giurgiu și Vidin – Calafat ceea ce duce la costuri suplimentare pentru companii și la nervi și pierderi de timp inutile pentru turiștii obișnuiți. Liniile de feribot existente facilitează într-o oarecare măsură transportul pe Dunăre, dar nu pot fi o alternativă la traficul pe infrastructura podurilor, mai ales având în vedere traficul intens între Bulgaria și România. În anumite perioade ale anului, din cauza secetei și a nivelului scăzut al fluviului, unele feriboturi nu mai funcționează timp de săptămâni, ceea ce cauzează probleme suplimentare pentru transportatori.
Pentru a clarifica situația actuală, precizăm că fluviul Dunărea, care are o lungime de aproximativ 2850 de kilometri, traversează teritoriul sau granițele a 10 state și trece prin 4 capitale din Europa. Există 5 poduri de-a lungul văii fluviului, la granița dintre Slovacia și Ungaria, dintre care unele sunt doar poduri de cale ferată. Există 4 poduri la granița Dunării dintre Croația și Serbia și, din nou, unele dintre ele sunt doar poduri de cale ferată.
În comparație, de-a lungul văii Dunării, la granița dintre Bulgaria și România, care este cea mai lungă graniță fluvială dintre două state membre ale UE, există doar 2 poduri. Numărul de poduri interne peste Dunăre în fiecare stat – în Germania, Austria, Ungaria și Serbia – este în medie de peste 10. Cu alte cuvinte, există o ofertă semnificativă de transport și puncte de trecere pe întreaga parte vestică și centrală a fluviului.
În acest sens, noile poduri de frontieră planificate pentru construcție: Rahova – Bechet, Silistra – Călărași, Nikopol – Turnu Măgurele și cel de-al doilea pod planificat lângă Ruse – Giurgiu reprezintă un bun început pentru rezolvarea conectivității infrastructurale bulgaro-române.
Bulgaria pregătește deja infrastructura de transport necesară spre România. Autostrada rapidă Botevgrad – Mezdra ar trebui să fie finalizată în 2024, ceea ce va facilita și îmbunătăți traficul spre Vidin – Calafat și Rahova – Bechet. De asemenea, încep lucrările active la autostrada Veliko Târnovo – Ruse, care face parte din coridorul de transport paneuropean.

Poziție favorabilă

România și Bulgaria ocupă o poziție favorabilă de-a lungul axei economice și geopolitice Est-Vest și Nord-Sud. O serie de coridoare europene de transport trec prin teritoriile lor. În plus, ambele țări au politici de stat proactive în ceea ce privește fluxurile de tranzit de mărfuri și pasageri, ceea ce reprezintă o condiție prealabilă serioasă pentru dezvoltarea

Dinamică a conectivității transporturilor în regiune. Ambele țări au introdus modalități de plată a taxelor de trecere pentru utilizarea rețelei rutiere existente, ceea ce aduce beneficii pentru transportul corporatist și turism.

De exemplu, taxa de trecere pentru utilizarea infrastructurii rutiere din Bulgaria depinde de clasa ecologică și de greutatea maximă a vehiculului de marfă, iar această taxă este calculată în BGN( levă bulgară) pe kilometru parcurs. Astfel, taxa de trecere în Bulgaria variază de la 0,01 euro/km la 0,21 euro/ km. La rândul său, România a introdus un sistem de viniete pentru plata taxelor de trecere la utilizarea infrastructurii rutiere. Aceasta se stabilește în funcție de capacitatea de transport a vehiculului (TC) și în funcție de intervalul orar. Astfel, prețul unei viniete zilnice variază de la 4 euro la 7 euro, respectiv prețul unei viniete anuale variază de la 320 euro la 560 euro, în funcție de greutatea maximă a vehiculului. În același timp, taxele de trecere pe podurile de pe Dunăre variază de la 12 euro la 37 de euro – tot în funcție de greutatea maximă a vehiculelor.
Prin comparație, în Serbia (o țară din afara UE), doar autostrăzile sunt taxate. Astfel, se stabilesc prețuri specifice pentru vehiculele care circulă pe autostrăzile din țară. Pentru camioanele care circulă pe ruta Dimitrovgrad (la granița cu Bulgaria) – Subbotica (la granița cu Ungaria), taxa de drum este de 89 de euro, iar pentru cele care circulă pe ruta Dimitrovgrad (la granița cu Bulgaria) – Šid (la granița cu Croația), taxa de drum este de 79 de euro.
Un calcul rapid al costului de tranzit și de transport al mărfurilor din Turcia către Europa Centrală (de exemplu, Ungaria) cu taxe de drum medii arată următoarele: prin Bulgaria și România, prin podul Ruse – Giurgiu, costul călătoriei este de aproximativ 70 de euro, în timp ce pe ruta Vidin – Calafat este puțin mai mare – aproximativ 80 de euro. Dacă îl comparăm cu taxele de drum din Serbia, observăm că firmele de transport care îl folosesc economisesc între 9 și 19 euro doar de la o călătorie cu camionul pe ruta Ruse – Giurgiu sau Vidin – Calafat. Pentru unii (din afară), acest lucru poate părea prea puțin, dar dacă adăugăm prețurile combustibilului și alți factori, se dovedește că utilizarea rutei prin Bulgaria și România, mai degrabă decât cea prin Serbia, are ca rezultat beneficii financiare și corporative semnificative pentru industria transporturilor.

Pod peste Bosfor

Potențialul latent al regiunii și viitoarea creștere semnificativă a traficului de mărfuri pe această rută este evidențiat și de faptul că este planificat un proiect de construire a unui al treilea pod peste Bosfor în Turcia. Recent, guvernul turc și conducerea Emiratelor Arabe Unite au purtat discuții serioase cu privire la construirea unui nou pod feroviar peste Bosfor, care va face parte dintr-un coridor comercial planificat care va lega Europa de Orientul Mijlociu și Asia. Se așteaptă ca podul să facă parte din întregul proiect feroviar Basra-Bagdad-Istanbul-Europa.

Acest proiect în valoare de aproximativ 17 miliarde de dolari, care vizează să lege portul sudic Grand Faw din Irak de granița turcă din nord, pe calea ferată și pe șosea, va scurta timpul necesar pentru transportul de mărfuri între Asia și Europa, evitând în același timp Canalul Suez, care este congestionat. Se preconizează că proiectul va fi realizat până la sfârșitul anului 2028 și, odată cu acesta, până la sfârșitul anului 2030. Emiratele Arabe Unite își vor dubla schimburile comerciale cu Turcia, ajungând la 40 de miliarde de dolari, o mare parte din această sumă fiind destinată, fără îndoială, piețelor din Europa Centrală și de Est.
Turcia este un partener comercial și economic serios al UE și și-a dezvoltat în mod activ baza industrială în ultimii ani. Statul turc este o țară de tranzit pentru Iran și regiunea Caucazului, iar de acolo se întinde un coridor către India de Nord și alte țări din sud (Orientul Mijlociu). Datorită tunelului feroviar pe sub Bosfor (inaugurat în 2013) și a tunelului rutier Eurasia (inaugurat în 2016), ne putem aștepta ca traficul și tranzitul de mărfuri Est-Vest să se dubleze în următorii 10-12 ani. Având în vedere această evoluție dinamică, Ministerul turc al Transporturilor a anunțat o creștere a taxei Toll Collect de 50-75% în Turcia începând cu 01.01.2024.
În acest moment, Bulgaria și Turcia lucrează la creșterea numărului de trenuri intermodale între cele două state care transportă vehicule grele de marfă. Această inițiativă are ca scop reducerea încărcăturii pe drumurile din Bulgaria și Turcia, îmbunătățind traficul pentru cetățeni. Statisticile arată că, prin intermediul terminalului intermodal de containere din Plovdiv, doar anul trecut au fost transportate pe calea ferată 50 de mii de dube către Turcia. Dacă avem în vedere toate proiectele viitoare, este necesar ca numărul acestor dube să crească semnificativ și să ajungă la aproximativ 100-150 de mii pe an. Ideea este că vehiculele nu trebuie să se deplaseze în mod autonom pe teritoriul țării și să treacă granița, ci să fie transportate pe calea ferată. În prezent, transportul feroviar între Bulgaria și Turcia se efectuează o dată pe zi, dar ambele state au convenit să crească numărul acestora la 10-12 pe zi.

Podul Sultanul Selim Yavuz

Cel de-al treilea pod peste Bosfor, cunoscut oficial ca Podul Sultanul Selim Yavuz, este o piesă centrală a infrastructurii de transport din Istanbul, Turcia. Acest pod masiv, care a fost deschis traficului în august 2016, este nu doar o realizare impresionantă în inginerie, ci și un simbol al ambițiilor moderne de dezvoltare și creștere a Turciei.

Podul Sultanul Selim este un pod suspendat care include căi pentru vehicule, căi ferate și trotuare pentru pietoni. Podul are o lungime totală de aproximativ 2.164 metri, cu o deschidere centrală de 1.408 metri, ceea ce îl face unul dintre cele mai lungi poduri suspendate din lume în ceea ce privește deschiderea centrală.

Este cel mai lat pod suspendat din lume, având o lățime de 59 de metri. Turnurile podului ating o înălțime de aproximativ 322 de metri, fiind printre cele mai înalte turnuri de pod din lume.

Podul dispune de 8 benzi de circulație pentru vehicule și 2 linii de cale ferată, permițând o capacitate mare de trafic.

Podul a fost construit pentru a alina traficul intens din Istanbul, oferind o nouă rută de traversare a Bosforului și conectând partea europeană a orașului cu cea asiatică. El facilitează legătura între autostrăzile din partea europeană și asiatică a Turciei, îmbunătățind accesul la rețelele de transport intern și internațional.

Prin îmbunătățirea infrastructurii de transport, podul stimulează dezvoltarea economică și comerțul, atât în Istanbul, cât și în regiunile conectate. Podul combină elemente de design inovatoare cu tehnologii avansate de construcție, punând accent pe rezistența la cutremure și pe durabilitate. Designul său, inclusiv turnurile înalte și elegante, îl face un simbol al skyline-ului Istanbulului.

Proiectul a luat în considerare aspecte legate de protecția mediului și sustenabilitate, încercând să minimizeze impactul asupra mediului natural și urban.

Numele podului, Sultanul Selim Yavuz, este un omagiu adus sultanului Selim I, un important lider otoman, reflectând legătura profundă a Turciei cu istoria și patrimoniul său cultural. Actualele autorități de la Ankara folosesc frecvent simbolisitica otomană în scop politic.

Construcția podului a influențat dezvoltarea urbană și imobiliară în zonele învecinate, ducând la noi oportunități și provocări pentru comunitățile locale, pe fondul creșterii prețurilor.

Cel de-al treilea pod peste Bosfor reprezintă un exemplu remarcabil de inginerie modernă, demonstrând capacitatea Turciei de a realiza proiecte de infrastructură de mare amploare, și joacă un rol esențial în strategia de dezvoltare urbană și economică a Istanbulului și a regiunilor adiacente.

Dezvoltare regională

Toate acestea, precum și conflictele militare active care au loc în apropierea Balcanilor (unul în Ucraina și altul între Israel și Palestina), vor duce la o creștere semnificativă a traficului de mărfuri prin Bulgaria în următorii ani. Îmbunătățirea conectivității între Bulgaria și România este esențială pentru a asigura cooperarea nord-sud. Problemele de trafic din partea de nord a Mării Negre și riscurile de securitate vor continua să influențeze creșterea traficului terestru de mărfuri prin Bulgaria și România în viitor. Din acest motiv, creșterea numărului de puncte de trecere a frontierei, construirea de noi poduri pe Dunăre și, nu în ultimul rând, aderarea preconizată a Bulgariei și României la Schengen vor duce la optimizarea rutelor de transport.
Nu putem să nu menționăm faptul că construcția de poduri suplimentare peste Dunăre va aduce mari beneficii pentru turismul din România, Ucraina și Republica Moldova. Podurile vor permite sutelor de mii de turiști care călătoresc vara și iarna să traverseze convenabil și rapid granița româno-bulgară din ambele părți. Dar ele vor contribui și la dezvoltarea turismului în Moldova, care este o destinație turistică puțin recunoscută, dar cu potențial ridicat pentru cunoscătorii de vinuri de înaltă clasă și de turism rural.

Pe fluviul Dunărea, care traversează sau delimitează zece țări în drumul său de la izvoarele din Munții Pădurea Neagră (Germania) până la vărsarea în Marea Neagră (România și Ucraina), există numeroase poduri. Numărul exact al podurilor poate varia în funcție de noile construcții sau de dezafectările de poduri vechi. În general, podurile peste Dunăre sunt esențiale pentru conectivitatea regională, facilitând transportul rutier, feroviar și mixt între țările riverane.

Vechi și nou

După cum spuneam, pe segmentul româno-bulgar, există două poduri majore care conectează cele două țări. Podul Prieteniei Giurgiu-Ruse este primul pod construit între România și Bulgaria peste Dunăre. A fost inaugurat în 1954 și servește atât traficului rutier, cât și celui feroviar. Conectează orașul Giurgiu din România cu Ruse din Bulgaria.

Podul Calafat-Vidin (Podul Nou al Prieteniei) a fost deschis traficului în 2013, conectează orașul Calafat din România cu Vidin din Bulgaria. Este un pod rutier și feroviar, care a fost proiectat pentru a îmbunătăți legăturile de transport între cele două țări și pentru a facilita accesul spre alte regiuni ale Europei.

În afara acestor poduri majore pe segmentul româno-bulgar, pe întregul curs al Dunării există multe alte poduri, inclusiv în Austria, unde Dunărea traversează capitala Viena, există numeroase poduri, atât pentru traficul urban, cât și pentru cel interurban.

În Ungaria, podurile din Budapesta sunt renumite pentru arhitectura lor, inclusiv Podul cu Lanțuri și Podul Elisabeta.

În Serbia, Podul Pancevo din Belgrad este un exemplu notabil. În Croația și Serbia, podurile conectează regiunile separat de râu, inclusiv podurile între Vukovar și Bačka Palanka.

În Slovacia, podurile peste Dunăre la Bratislava asigură conexiuni vitale pentru traficul național și internațional.

Strategie europeană

Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării (SUERD) reprezintă un cadru de cooperare între statele riverane Dunării, având ca scop promovarea dezvoltării durabile, a cooperării economice, sociale și culturale, precum și a protecției mediului în regiunea Dunării. În acest context, podurile peste Dunăre joacă un rol esențial în mai multe dimensiuni strategice.

Podurile îmbunătățesc legăturile comerciale între țările riverane, contribuind la creșterea economică și la integrarea piețelor. Ele contribuie la eficiența transportului de mărfuri și persoane, reducând costurile logistice și timpul de tranzit.

Podurile sunt parte integrantă a Rețelei Trans-Europene de Transport (TEN-T), care vizează dezvoltarea unei infrastructuri de transport pan-europene. Ele facilitează accesul populației la piețe, servicii educaționale și de sănătate, contribuind la reducerea disparităților regionale.

Podurile stimulează turismul transfrontalier și îmbunătățesc accesibilitatea și deschiderea regiunilor turistice, promovând patrimoniul cultural și natural al bazinului dunărean.

În caz de dezastre naturale sau alte urgențe, podurile asigură rute critice pentru intervenții rapide și eficiente.

Construcția de poduri noi include adesea tehnologii și materiale care îmbunătățesc rezistența la schimbările climatice și la dezastrele naturale.

Proiectele de construcție a podurilor moderne iau în considerare protecția habitatelor naturale și a biodiversității, minimizând impactul asupra ecosistemelor dunărene.

Prin îmbunătățirea infrastructurii pentru transportul pe căi navigabile și terestre, se reduc emisiile de CO2 prin favorizarea modalităților de transport mai puțin poluante.

Podurile mai sunt și simboluri ale cooperării transfrontaliere, în calitate de exemple tangibile ale cooperării și bunei vecinătăți între țările riverane Dunării.

Construcția și renovarea podurilor beneficiază adesea de finanțare europeană, reflectând angajamentul UE pentru conectivitate îmbunătățită și coeziune regională.

Podurile de-a lungul Dunării sunt pivotale pentru realizarea obiectivelor Strategiei UE pentru regiunea Dunării, reprezentând infrastructuri cheie pentru conectivitate, dezvoltare economică, coeziune socială, securitate, sustenabilitate și cooperare regională. Aceste structuri sprijină direct viziunea SUERD de a transforma bazinul dunărean într-o regiune mai prosperă, mai sigură și mai verde.

Pod între România și Ucraina

Construirea unui pod între România și Ucraina peste Dunăre este o idee care, din punct de vedere teoretic, ar putea aduce beneficii semnificative în ceea ce privește conectivitatea, cooperarea economică și integrarea regională. Cu toate acestea, viabilitatea unui astfel de proiect depinde de mai mulți factori.

Zona specifică unde ar putea fi construit podul necesită studii detaliate pentru a asigura că terenul și cursul de apă permit o astfel de construcție.

Acest pod ar avea un impact important asupra navigației, Dunărea fiind o rută de navigație importantă, și orice construcție ar trebui să țină cont de impactul asupra traficului fluvial.

Construcția unui pod presupune investiții semnificative, iar finanțarea ar trebui să fie asigurată prin surse interne, fonduri europene sau alte forme de investiții. Cel mai probabil Uniunea Europeană va finanța acest demers.

Printre beneficiile economice putem enumera creșterea comerțului, îmbunătățirea accesului la piețe și stimularea dezvoltării regionale.

Construcția unui pod ar necesita cooperare strânsă între România și Ucraina, precum și un acord politic și strategic. În contextul preocupărilor de securitate și a gestionării frontierelor, orice proiect de infrastructură transfrontalieră trebuie să țină cont de necesitățile de securitate ale ambelor țări.

Construcția unui pod între România și Ucraina ar implica navigarea prin complexitatea acordurilor internaționale și a reglementărilor privind cursurile de apă transfrontaliere.

Deși există potențial pentru beneficii economice și strategice, viabilitatea unui pod între România și Ucraina peste Dunăre depinde de o evaluare cuprinzătoare care să includă aspecte tehnice, economice, politice, de mediu și legale. Un astfel de proiect ar necesita studii de fezabilitate detaliate, finanțare solidă, acorduri bilaterale între țări și planuri de implementare bine structurate.

Construcția unui astfel de pod ar necesita evaluări detaliate ale locației, având în vedere aspectele geografice, economice, politice și de mediu.

În general, pentru a identifica locații potențiale pentru un nou pod între România și Ucraina, ar fi necesare studii de fezabilitate care să examineze proximitatea la centrele urbane sau la zonele cu potențial economic ridicat, impactul asupra navigației pe Dunăre și accesul la porturi, considerații legate de protecția mediului, în special în zonele protejate precum Delta Dunării, infrastructura existentă și necesitățile de conectare cu rețelele de transport existente.

Până în prezent, discuțiile și planurile pentru construcția de poduri peste Dunăre s-au concentrat mai mult pe legăturile între România și Bulgaria, ca parte a îmbunătățirii infrastructurii transfrontaliere în cadrul Uniunii Europene. O inițiativă similară între România și Ucraina ar necesita o colaborare strânsă între cele două țări, sprijin financiar și acorduri politice.

Exemplu românesc

Podul de la Brăila, cunoscut oficial ca Podul peste Dunăre de la Brăila sau Podul suspendat Brăila-Tulcea, este un proiect major de infrastructură în România, reprezentând unul dintre cele mai ambițioase proiecte de inginerie din țară. În momentul finalizării, este de așteptat să fie unul dintre cele mai lungi poduri suspendate din Europa. Iată câteva detalii cheie despre acest proiect:

Podul traversează Dunărea între Brăila și zona localității Jijila, în apropierea orașului Tulcea, conectând regiunile de nord-est și sud-est ale României.

El are drept scop îmbunătățirea conexiunilor de transport între regiunile Moldova și Dobrogea, reducând timpul de călătorie și facilitând accesul la portul Constanța. De asemenea, va ajuta la descongestionarea traficului pe podul de la Fetești-Cernavodă.

Podul are o lungime totală de aproximativ 1,97 km, cu o deschidere centrală de 1,12 km, ceea ce îl face unul dintre cele mai lungi poduri suspendate din Europa. Turnurile podului sunt înalte, permițând navigația liberă a navelor pe Dunăre.

Carosabilul podului este proiectat să suporte patru benzi de circulație (două pe fiecare direcție), plus trotuare pentru pietoni și bicicliști.

Lucrările la pod au început în 2018. Proiectul este finanțat parțial prin fonduri europene, în cadrul Programului Operațional Infrastructură Mare (POIM), și de guvernul român.

Proiectul este realizat de un consorțiu de companii, inclusiv unele cu experiență internațională în construcția de poduri suspendate.

Se așteaptă ca podul să stimuleze dezvoltarea economică în regiunile conectate, facilitând comerțul și accesul la piața muncii. Îmbunătățirea infrastructurii de transport este esențială pentru mobilitatea populației, având impact pozitiv asupra calității vieții.

Podul este un element cheie în coridorul de transport pan-european, contribuind la integrarea mai eficientă a României în rețeaua de transport europeană.

Podul este încă în construcție, cu progrese semnificative în ceea ce privește lucrările de infrastructură. Este important să se verifice sursele oficiale pentru cele mai recente informații referitoare la stadiul proiectului și la data estimată pentru finalizare.

Podul de la Brăila reprezintă o piesă centrală în strategia de dezvoltare a infrastructurii de transport din România, având potențialul de a transforma dinamic conexiunile regionale și de a contribui la creșterea economică și la coeziunea socială.

Share our work
An electoral 2024, opoziția pro-europeană se consolidează

An electoral 2024, opoziția pro-europeană se consolidează

Partidul Coaliția pentru Unitate și Bunăstare (CUB), condus de Igor Munteanu, a aderat la Blocul Politic și Electoral din care fac parte PPDA, LOC și Partidul Schimbării. Decizia a fost luată la o ședință comună a Birourilor Politice ale celor patru formațiuni politice, relatează mass-media de la Chișinău.

„Noi, cei care am optat pentru această coaliție, suntem conștienți de obligația noastră de a da cetățenilor un guvern capabil să guverneze competent, onest și profesionist, în condițiile statului de drept, prin politici transparente și fiscalitate redusă. Suntem împreună pentru a pune bunăstarea populației și viitorul cetățenilor pe primul loc pe agenda politică a Republicii Moldova. Aderând la acest bloc politic și electoral, dorim să contribuim la întărirea instituțiilor democratice și pluraliste, care să asigure cetățenilor bunăstare și stabilitate”, a declarat președintele CUB, Igor Munteanu.

La rândul său, președintele Platformei DA, Dinu Plângău, a menționat că blocul celor 4 partide europene este o construcție politică deschisă, democratică și transparentă.

„Pe platforma sa, Blocul va pleda pentru dezvoltarea dinamică a inițiativei private, eliminarea barierelor în calea concurenței libere, iar proiectul de aderare la UE va fi adaptat la așteptările concrete ale populației și va fi conectat pe susținerea clasei antreprenoriale, pe scoaterea din sărăcie a satului și dezvoltarea economică durabilă, ca factor central de stabilitate și coeziune socială a tuturor cetățenilor”, a adăugat acesta.

Președintele Partidului Schimbării, Ștefan Gligor, a susținut nevoia unei reforme veritabile a justiției și organelor de urmărire penală.

„Numai o justiție reformată va putea asigura tragerea la răspundere penală a crimei organizate, va face imposibilă coruperea alegătorilor, sabotarea alegerilor și a proceselor democratice. Este inadmisibilă tolerarea corupției și birocrației care alungă din țară antreprenorii mici și mijlocii – trebuie să oprim exodul capitalului și cetățenilor, să protejăm interesele mediului de afaceri prin introducerea unui moratoriu la controlul de stat și să sistăm aplicarea oricăror amenzi și sancțiuni. Statul trebuie să stimuleze antreprenoriatul și nicidecum să-l reprime. Noi cerem actualei guvernări să renunțe la modul ignorant și neprofesionist de administrare a statului, să renunțe la sistemul ”verticalei puterii de stat”, la numiri bazate exclusiv pe criterii de fidelitate politică și să adopte principiul meritocrației la selectarea și numirea conducătorilor instituțiilor și întreprinderilor de stat. Orice sistem construit în interesul unui grup politic va eșua, va dezamăgi și va pune în pericol viitorul european al Republicii Moldova”, a menționat Ștefan Gligor.

Co-președintele LOC, Alexandru Bujoreanu, a menționat în este timpul să asigure o justiție dreaptă și protecție cetățeanului într-o economie liberă de piață, în care munca este respectată, iar nedreptatea este pedepsită.

„Cerem transparență totală asupra bugetului public, a ajutoarelor de stat și a achizițiilor care se fac în numele cetățenilor, inclusiv al celor din credite și fonduri europene, fără de care, banii luați cu împrumut își vor pierde urmele, cum s-a întâmplat de atâtea ori”, a conchis Bujoreanu, citat de mass-media de la Chișinău.

Share our work
Kremlinul, noi acuzații de spionaj la adresa Londrei

Kremlinul, noi acuzații de spionaj la adresa Londrei

Serviciile de securitate ruse (FSB) au acuzat British Council, agenţia britanică pentru educaţie şi cultură, de colectarea de informaţii militare de la refugiaţii ucraineni, relatează mass-media internațională.

Ținta British Council

Într-un comunicat, FSB a asigurat că în Marea Britanie, British Council, „prin intermediul organizaţiilor aflate sub controlul său”, colectează informaţii referitoare la regiunea ucraineană Herson, parţial ocupată de forţele ruse.
„Au fost stabilite cazuri în care această organizaţie străină foloseşte refugiaţi ucraineni care trăiesc în Regatul Unit pentru a obţine informaţii militare şi politice prin conexiunile lor în regiunea Herson”, acuză FSB.
Potrivit acestei surse, un locuitor al oraşului Novaia Maiacika, ocupat de armata rusă, a apelat la autorităţile de ocupaţie pentru a denunţa această presupusă crimă.
FSB afirmă că efectuează „verificări” în regiune şi avertizează asupra unor posibile urmăriri penale pentru „colaborare confidenţială cu un guvern”, infracţiune pedepsită cu opt ani de închisoare.
Această instituţie, fondată în 1934, este agenţia internaţională britanică dedicată domeniilor educaţiei şi relaţiilor culturale. Finanţată prin asistenţă publică, aceasta susţine că funcţionează independent de guvernul britanic.
În 2018, autorităţile ruse au ordonat interzicerea British Council în Rusia, după ce Londra a acuzat serviciile ruse că au încercat să îl otrăvească pe fostul agent secret Serghei Skripal şi pe fiica acestuia, Iulia, în Marea Britanie.

Relații încordate

Relațiile dintre Federația Rusă și Regatul Unit au fost, de-a lungul timpului, marcate de mai multe scandaluri de spionaj notabile, reflectând tensiunile dintre cele două țări pe scena internațională.

Otrăvirea lui Alexander Litvinenko (2006) a reprezentat o problemă gravă în relațiile bilaterale ruso-britanice. Fost ofițer al serviciului secret rus (FSB) și critic al președintelui Vladimir Putin, Alexander Litvinenko a murit în Londra după ce a fost otrăvit cu poloniu-210, un izotop radioactiv. Regatul Unit a acuzat oficiali ruși de implicare în asasinarea sa, ceea ce a dus la tensiuni diplomatice între cele două țări.

În 2010, Regatul Unit și Rusia și-au expulzat reciproc diplomați în urma unor acuzații de spionaj. Aceasta a fost doar una dintre numeroasele runde de expulzări care au avut loc de-a lungul anilor.

Cazul Sergei Skripal (2018) a reprezentat un alt punct de cotitură. Fost ofițer GRU (serviciul de informații militare rus) și agent dublu pentru Marea Britanie, Sergei Skripal și fiica sa, Yulia, au fost otrăviți în Salisbury, Anglia, cu un agent neurotoxic, parte din grupa Noviciok. Guvernul britanic a acuzat Rusia de tentativă de asasinat, ceea ce a dus la o nouă criză diplomatică și la expulzarea masivă de diplomați ruși din Regatul Unit și aliații săi.

În afara cazurilor specifice de spionaj, relațiile dintre cele două țări au fost tensionate și de acuzații reciproce de atacuri cibernetice și campanii de dezinformare. Serviciile de informații britanice au acuzat în repetate rânduri entități rusești de încercări de a influența procese democratice din Regatul Unit, inclusiv referendumul Brexit și alegerile generale.

Aceste incidente reflectă complexitatea relațiilor internaționale și rolul spionajului în politica globală, evidențiind mizele înalte și consecințele adesea dramatice ale jocurilor de putere dintre Marea Britanie și Federația Rusă.

Acord denunțat

Duma de Stat a Rusiei (camera inferioară a parlamentului federal) a denunţat miercuri un acord între Uniunea Sovietică şi Marea Britanie care permitea pescarilor britanici să pescuiască în Marea Barents, din zona arctică, drept răspuns la sancţiunile Occidentului din cauza războiului în Ucraina şi în special ca represalii la sprijinul deosebit al Londrei pentru Kiev.
„Acest acord a permis pescuitul în apele Mării Barents, în largul coastei peninsulei Kola şi a insulei Kolguev, a fost vorba de preferinţe unilaterale pentru pescarii britanici”, a declarat ministrul adjunct rus al agriculturii, Maxim Uvaidov, în timpul sesiunii parlamentare.
Prin această decizie, Rusia ar urmări să afecteze economia britanică, având în vedere că – aşa cum a declarat deputata Roza Cemeris, membră în Comisia pentru afaceri externe din Dumă – „numai în cursul anului trecut au fost capturate peste 500.000 de tone de peşte în cadrul acestui acord”.
Este vorba de denunţarea primului acord, semnat de Uniunea Sovietică, a cărui moştenitoare este Rusia din punct de vedere al dreptului internaţional, cu o altă ţară.
Acest acord a fost semnat la 25 mai 1956 şi, prin urmare, a fost în vigoare timp de peste 67 de ani.
Preşedintele Dumei ruse, Viaceslav Volodin, a declarat că decizia de a denunţa un astfel de acord bilateral de lungă durată „nu este întâmplătoare”, referindu-se la deteriorarea totală a relaţiilor dintre Moscova şi Londra.
Deputaţii ruşi au anunţat că următorul acord sovietic care ar putea fi denunţat este aşa-numitul acord Baker-Şevarnadze, semnat în 1990, care a delimitat zonele economice şi platoul continental din mările Bering şi Ciukotsk între Uniunea Sovietică şi SUA.

Share our work
Ucraina, războiul pentru reconstrucție

Ucraina, războiul pentru reconstrucție

Banca Mondială, ONU, Uniunea Europeană şi guvernul de la Kiev au publicat recent o estimare oficială conform căreia reconstrucţia Ucrainei după război va costa 486 de miliarde de dolari. Evaluarea precedentă, din martie anul trecut, era de 411 miliarde de dolari. Estimările nu acoperă regiunile din Ucraina aflate sub ocupaţie rusă, care nu au fost accesibile.

Distrugeri masive

Distrugerile provocate de războiul declanşat de Rusia în februarie 2022 au afectat în special raioanele ucrainene Doneţk şi Lugansk din est, Harkov din nord-est şi Herson din sud, aflate în apropierea liniei actuale a frontului, precum şi Kievul.
Datele arată că fondul imobiliar al Ucrainei a fost distrus sau deteriorat în proporţie de 10%, ceea ce prelungeşte strămutarea ucrainenilor în afara comunităţilor lor.
Distrugerea barajului de la Kahovka şi a centralei hidroelectrice respective din sudul ţării, pusă de ucraineni pe seama forţelor ruse de ocupaţie din zona respectivă, a afectat semnificativ mediul şi agricultura şi a accentuat dificultăţile celor care fac eforturi pentru a găsi adăpost, apă, hrană şi servicii medicale, adaugă Banca Mondială.
Premierul ucrainean Denis Şmihal a comentat într-un comunicat că analiza aprofundată a pierderilor şi necesităţilor „ne permite să definim corect priorităţile, să alocăm raţional resursele şi să obţinem rezultatele scontate”.
Banca Mondială precizează şi modul în care trebuie direcţionată suma de 486 de miliarde de dolari în următorii zece ani: 17 % pentru construcţia de locuinţe, 15% pentru transporturi, 14% – comerţ şi industrie, 12% – agricultură, 10% – energie, 9% – asistenţă socială şi mijloace de subzistenţă, respectiv 7% – gestionarea pericolelor de explozie etc.

Necesitate strategică

Reconstrucția Ucrainei este un subiect vast și complex, având în vedere impactul conflictului început în 2014 și intensificat cu invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina în februarie 2022. Acest proces de reconstrucție implică multiple dimensiuni, incluzând reconstrucția infrastructurii fizice, revitalizarea economiei, restaurarea serviciilor sociale și abordarea problemelor umanitare și de dezvoltare.

Unul dintre cele mai presante aspecte ale reconstrucției Ucrainei este repararea și reconstrucția infrastructurii fizice, inclusiv locuințe, școli, spitale, rețele de energie, drumuri și poduri care au fost distruse sau grav avariate în timpul conflictului. Acest efort necesită investiții semnificative și coordonare internațională.

Economia Ucrainei a suferit un impact negativ major din cauza conflictului, cu reducerea semnificativă a PIB-ului și deteriorarea mediului de afaceri. Reconstrucția economică include atragerea investițiilor, sprijinirea întreprinderilor, revitalizarea sectoarelor cheie și crearea de locuri de muncă.

Eforturile umanitare se concentrează pe asigurarea nevoilor de bază ale populației afectate, inclusiv alimentație, adăpost, îngrijiri medicale și acces la apă potabilă și servicii de salubritate.

Milioane de ucraineni au fost forțați să-și părăsească locuințele, necesitând sprijin pentru cazare, integrare și eventual reîntoarcere.

Conflictul a expus vulnerabilitățile Ucrainei în ceea ce privește securitatea energetică. Reconstrucția sectorului energetic include atât repararea infrastructurii distruse, cât și diversificarea surselor de energie pentru a reduce dependența de importurile de combustibili fosili.

Reconstrucția Ucrainei necesită un sprijin internațional substanțial. Guvernele străine, organizațiile internaționale, inclusiv Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional, și organizațiile non-guvernamentale au mobilizat resurse și finanțare pentru a sprijini eforturile de reconstrucție.

Pentru a asigura o utilizare eficientă a resurselor și pentru a preveni corupția, eforturile de reconstrucție trebuie să fie însoțite de măsuri solide de guvernanță și transparență.

Reconstrucția Ucrainei este un proces pe termen lung, care va necesita eforturi continue și coordonate la nivel național și internațional pentru a asigura redresarea țării și a populației sale după ani de conflict și distrugeri.

Costuri masive

Costul reconstrucției Ucrainei este un subiect de amploare și complexitate, iar estimările variază semnificativ în funcție de sursă și de momentul evaluării. În lumina conflictului prelungit și a deteriorării continue a infrastructurii și economiei, aceste costuri sunt într-o stare de flux constant. Cu toate acestea, diferite organizații internaționale și analiști au încercat să ofere o estimare a costurilor necesare pentru reconstrucția țării.

Anterior au fost publicate mai multe estimări, unele contestate de către autoritățile de la Kiev.

Banca Mondială, împreună cu alte organizații internaționale, a publicat rapoarte care estimează costurile reconstrucției. Într-un raport din 2022, s-a estimat că Ucraina ar avea nevoie de zeci de miliarde de dolari doar pentru repararea infrastructurii esențiale și pentru a răspunde nevoilor imediate.

Guvernul Ucrainean și alte instituții au oferit propriile estimări, care variază în funcție de amploarea daunelor evaluate și de proiectele considerate prioritare pentru reconstrucție.

Analize independente și experți în economie sugerează de asemenea că costurile totale ale reconstrucției vor fi de sute de miliarde de dolari, având în vedere nevoia de a reconstrui orașe întregi, infrastructura critică, precum și pentru a revitaliza economia.

Aceste estimări trebuie să ia în considerare nu doar reconstrucția fizică, ci și necesitățile umanitare, sprijinul economic, reconstrucția socială și reformele structurale necesare pentru o dezvoltare durabilă. Costurile de reconstrucție vor depinde și de durata conflictului, amploarea distrugerilor finale, precum și de capacitatea Ucrainei de a atrage investiții internaționale și de a implementa reforme eficiente.

Este important de menționat că, pe lângă reconstrucția fizică, Ucraina se va confrunta și cu provocări semnificative în ceea ce privește redresarea economică, inclusiv gestionarea datoriei publice, reconstrucția sectorului privat și reînnoirea capitalului uman. Toate aceste aspecte vor juca un rol crucial în determinarea costurilor totale și în succesul eforturilor de reconstrucție.

Sprijin european

În 2024, Uniunea Europeană (UE) a lansat inițiative semnificative pentru a sprijini reconstrucția și recuperarea Ucrainei în urma conflictului prelungit cu Rusia. Printre acestea se numără „Ukraine Facility”, un instrument financiar dedicat propus de Comisia Europeană pe 20 iunie 2023, care va oferi sprijin coerent și previzibil Ucrainei pentru perioada 2024-2027. Acesta va include granturi și împrumuturi destinate să susțină stabilitatea macro-financiară a Ucrainei, să promoveze recuperarea și să ajute la reconstrucția și modernizarea țării, abordând în același timp reformele cheie necesare pe parcursul aderării la UE. În plus, UE și statele membre, împreună cu instituțiile financiare europene, au pus la dispoziție peste 67,7 miliarde de euro în sprijin financiar, umanitar, de urgență, bugetar și militar, subliniind angajamentul ferm al UE de a sprijini Ucraina.

Mass-media a evidențiat, de asemenea, că UE a dezvăluit un plan nou pentru a ajuta la reconstrucția Ucrainei, care va oferi până la 50 de miliarde de euro în sprijin financiar pentru perioada 2024-2027, într-un mix de împrumuturi și granturi gestionate printr-un instrument special numit Rezerva Ucrainei. Aceasta reprezintă un angajament semnificativ din partea UE și subliniază importanța strategică pe care UE o acordă stabilității și recuperării economice a Ucrainei​.

Banca Europeană de Investiții (EIB) a aprobat, de asemenea, Inițiativa „EU for Ukraine” pentru a finanța reconstrucția și recuperarea în Ucraina. Această inițiativă este concepută ca un regim temporar care va permite continuarea angajamentului EIB în țară în timp ce se pun în aplicare suporturile financiare pe termen mediu așteptate de la UE. Inițiativa va include un pachet de asistență tehnică de 100 de milioane de euro pentru a oferi expertiză consultativă pentru reconstrucție și pentru a dezvolta proiecte de investiții prioritare, ajutând promotorii de proiecte ucraineni și moldoveni în circumstanțe dificile.

Rolul României

Investiţiile străine, asigurarea unui flux transparent şi eficient de capital financiar şi creşterea capitalului uman sunt esenţiale pentru reconstrucţia Ucrainei, au susţinut participanţii la prima zi a conferinţei internaţionale „Reconstrucţia Ucrainei şi rolul strategic al României”, organizat recent timp de două zile de New Strategy Center din Sinaia. Ei au mai afirmat că firmele publice şi private din statele membre UE care vor participa la reconstucţia Ucrainei au nevoie de sprijinul autorităţilor centrale şi locale din ţara respectivă cu care să încheie parteneriate public-private pentru finalizarea tuturor proiectelor demarate, relatează mass-media de la București.

În deschiderea evenimentului, în mesajul video transmis participanţilor la conferinţă, premierul Marcel Ciolacu a spus: „Relaţiile dintre România şi Ucraina vor ajunge în scurt timp la nivelul unui veritabil parteneriat strategic. O componentă esenţială a parteneriatului va fi hub-ul logistic pe care îl vom organiza pe teritoriul României, pentru reconstrucţia şi asistenţa Ucrainei. Avem în faţa noastră o provocare majoră, dată de invazia ilegală şi neprovocată a Rusiei în Ucraina. Este o ameninţare directă la adresa securităţii şi stabilităţii în zona Mării Negre, cu efecte negative resimţite global, când vorbim de securitatea alimentară în ţările cele mai vulnerabile sau de securitatea energetică. Atacurile necontenite ale forţelor ruse în Ucraina confirmă, de fapt, frustrarea Rusiei în faţa solidarităţii Europei, a comunităţii euro-atlantice şi, în general, a democraţiilor din toată lumea pentru Ucraina. (…) Subliniez că România acţionează şi va continua să fie promotorul măsurilor concertate ale comunităţii euro-atlantice pentru rezistenţa Ucrainei şi reconstrucţia acestei ţări, în cadrul procesului de integrare europeană. Europa nu-şi poate permite ca Ucraina să piardă. Noi credem în victoria Ucrainei, fiind conştienţi că este nevoie de mai mult ajutor şi efort din partea partenerilor internaţionali”.

Şeful Guvernului român a menţionat că Ucraina şi Moldova au nevoie de sprijin multisectorial şi că aliaţii europeni şi nord-atlantici au fost de acord ca proiectele de infrastructură regionale şi strategiile privind această zonă să includă şi proiectele celor două state.

Marcel Ciolacu a mai arătat că peste jumătate din produsele ucrainene exportate au tranzitat ţara noastră şi că, împreună cu autorităţile de la Kiev, Executivul de la Palatul Victoria a planificat investiţii ample privind dezvoltarea infrastructurii de transport din ţara noastră, infrastructură de are să beneficieze exportul de cereale din ţara vecină şi tranzitul produselor din Ucraina. Dintre investiţiile finalizate, premierul a amintit operaţionalizarea căii fertae cu ecartament larg la Galaţi şi creşterea capacităţii de depozitare şi operare în Portul Constanţa.

Şeful Guvernului a spus: „Toate porturile noastre importante derulează programe de finanţare imensă pentru depozitarea cerealelor şi echipamentelor de încărcare-descărcare. Vom reuşi să dublăm capacitatea de trafic a României pentru cereale şi pentru bunurile esenţiale ale Ucrainei destinate pieţei europene şi pieţei globale. România este pregătită să dezvolte un centru logistic necesar Ucrainei. Conexiunile pe care le vom construi vor servi culoarelor maritime şi terestre din Europa centrală şi de sud-est. Sunt sigur că planurile iniţiale ale Uniunii Europene şi Iniţiativei celor Trei Mări vor câştiga viteză în implementare”.

Ucraina, mulțumită de sprijinul României

La rândul său, premierul ucrainean Denys Shmyhal a arătat că măsurile luate de autorităţile de la Bucureşti cu privire la sprijinul financiar, militar şi la cooperarea logisitică şi-au dovedit eficienţa, dacă luăm în calcul doar faptul că, în prezent, 70% din cerealele ucrainene sunt transportate prin România.

Denys Smyhal a mai spus, în mesajul video adresat participanţilor la conferinţă: „Sunt încrezător că în curând vom face parte dintr-o singură familie de naţiuni europene şi sperăm că România va participa la reconstrucţia Ucrainei. Am suferit daune fără precedent: au fost distruse sau deteriorate peste 257.000 obiective civile, care includ şcoli, spitale, peste 30% din imobile şi 50% din reţeaua de electricitate. Aceste cifre sunt şocante, iar în spatele fiecărui obiectiv distrus se află vieţi. De aceea tot ce s-a distrus trebuie refăcut. Reconstrucţia Ucrainei se bazează pe principiul de a construi din nou, mai bine, pentru a le oferi posibilitatea refugiaţilor ucraineni să se întoarcă în propria ţară. (…) Solicit comunităţii de afaceri din România să investească în Ucraina pentru cresşerea capitalului. Investiţiile vor contribui la creşterea unor centre de export importante în regiune. E important ca Ucraina şi România să aibă o viziune comună bazată pe principiii şi pragmatism”.

Şeful Guvernului de la Kiev a menţionat că reconstrucţia Ucrainei este structurată pe şase priorităţi. Prima prioritate este în domeniul energetic, unde guvernul ucrainean doreşte să asigure şi să dezvolte capacităţile de producere a energiei nucleare, a energiei din surse regenerabile şi să repare şi consolideze reţelele de transport în acest domeniu.

Denys Shmihal a continuat: „A doua prioritate se referă la domeniul militar, atât la dotarea cu echipamente militare, dar şi la construcţia de către industria ucraineană în parteneriat cu aliaţii noştri a unor capacităţi de producţie în industria de apărare. A treia prioritate priveşte dezvoltarea pieţelor tradiţonale, a patra se referă la dezvoltarea resurselor naturale, a cincea este infrastructura şi dezvoltarea utilajelor de construcţie, iar a şasea se referă la rezilienţa autorităţilor şi instituţiilor publice”.

Ionel Niţu, preşedintele New Strategy Center a precizat: „România poate contribui concret la sporirea independenţei energetice a Ucrainei, dar şi a Republicii Moldova, la consolidarea capacităţii instituţiilor ucrainene şi refacerea infrastructurii civile, energetice, militare, precum şi a lanţurilor de distribuţie care au fost distruse în acest conflict”.

România, centru logistic

Radu Oprea, Ministrul Economiei, a declarat atunci că ţara noastră este, în acest moment, implicată economic şi din punct de vedere al industriei de apărare în Ucraina, pentru a ajuta autorităţile de la Kiev, fiind semnat în acest sens un memorandum pentru sporirea capacităţilor de producţie în cele două state.

Ministrul român al Economiei a menționat că „acestea sunt obiectivele pentru perioada actuală. Trebuie să ne gândim şi la viitor. Iar viitorul înseamnă reconstrucţia Ucrainei. România trebuie să fie în prima linie a reconstrucţiei Ucrainei. Astăzi trec prin România către porturile Sulina şi Constanţa cerealele ucrainene, facem investiţii în infrastuctură pentru preluarea acestor cereale, investiţii la care lucrează ingineri şi oameni care vor putea fi folosiţi ulterior la reconstrucţia Ucrainei. Ismail şi Odesa reprezintă locurile de unde trebuie să înceapă reconstrucţia Ucrainei, pentru că cele două oraşe au fost distruse de bombardamentele Federaţiei Ruse. În urma vizitei oficiale efectuate recent în SUA cu premierul Marcel Ciolacu am reţinut că firmele americane consideră că România poate fi un hub logistic perfect pentru reconstrucţia Ucrainei, deoarece suntem un stat NATO şi un stat membru al Uniunii Europene care are la dispoziţie infrastructura necesară pentru a ajunge mai uşor în Ucraina. Aceeaşi opinie am primit-o şi din partea companiilor germane care au filiale la noi în ţară şi care ar putea prin intermediul acestora să participe la reconstrucţia Ucrainei. La graniţa româno-ucraineană putem avea centre logistice peste tot. În zone libere, dacă şi Parlamentul va adopta rapid legislaţia necesară pentru ca firmele respective să poată activa în ţara noastră şi să poată aduce echipamente din străinătate. Acestor companii li se vor adăuga în efortul de reconstrucţie a Ucrainei şi firme din România. Vrem să participăm cu firmele care fac materiale de construcţii, cu ingineri, cu personal calificat, singure sau în parteneriat cu alte companii. Participarea noastră la reconstrucţia Ucrainei va demara în ianuarie 2024. Am inclus în bugetul pentru anul viitor crearea capacităţilor de producţie necesare pentru furnizarea bunurilor şi produselor care vor fi folosite la reconstrucţia Ucrainei. Cred că România are oportunitatea de a deveni cel mai bun centru logistic pentru reconstrucţia Ucrainei, care înseamnă beneficii şi pentru poporul român care va beneficia de locuri de muncă în zonele unde va fi o intensitate mare companii”.

Într-un mesaj video adresat participanţilor la conferinţa de la Sinaia, Oleksandr Kamyshin, ministrul Industriilor Strategice din Ucraina a precizat că are o colaborare bună cu ministrul Economiei din România, cu industria de apărare din ţara noastră, colaborare ce va consolida apărarea Ucrainei dar şi capacităţile de producţie din industria de apărare din ţara noastră.

România, poarta cerealelor din Ucraina

Prezent la eveniment, Oleksandr Kubrakov, ministru adjunct al Dezvoltării Comunităţilor Teritoriale şi Infrastructurii din Ucraina a spus că autorităţile de la Kiev doresc ca prin consolidarea economiei, dezvoltarea infrastructurii şi reconstrucţia transparentă şi eficientă a ţării să îi determine pe refugiaţii ucraineni să revină pe meleagurile natale.

Oficialul ucrainean a precizat: „Dorim să refacem căile de transport şă să reducem cheltuielile logistice privind exportul de bunuri dintre Ucraina şi statele membre UE. Autorităţile depun eforturi pentru atragerea investiţiilor, iar sectorul privat poate participa în procedurile de achiziţii publice, deoarece achiziţionăm servicii variate din plan extern. Dorim accelerarea traversării frontierelor terestre prin implementarea unor instrumente digitale, iar în acest sens apreciem rolul stategic al României în facilitatea exporturilor noastre. Ne dorim să majorăm şi să consolidăm capacităţile de transport pe Dunăre de la 2,5 milioane tone lunar, la 4 milioane tone. În domeniul transporturilor rutiere, dorim să realizăm coridorul verde Reni-Galaţi, cu tranzit prin Republica Moldova, să reconstruim alte puncte de trecere ale frontierei, care vor reduce din timpii de aşteptare şi vor duce la accelerarea exporturilor. Avem un proiect pe termen lung ce se referă la punctul de trecere din apropierea localităţii Vicovul de Sus, pe care dorim să îl exploatăm, tot pentru export. La vama Siret dorim să deschidem centre de serviciii pentru transportatorii din ambele ţări, iar la Sighetu Marmaţiei şi Biserica Albă dorim să utilizăm punctele de trecere pentru exportul de cereale care vor ajunge la Constanţa şi Galaţi. Avem nevoie de mai multe puncte de trecere a frontierei cu România, puncte care să facă faţă volumului mare de mărfuri. De exemplu, la începutul lunii decembrie, la punctele de trecere se aflau în aşteptare peste 2500 de vehicule de transport marfă”.

Oleksandr Kubrakov a mai arătat că în ultimele 12 luni porturile ucrainene de la Dunăre au înregistrat un trafic de marfă de peste 30 milioane tone şi a menţionat: „Portul Constanţa nu este doar un nod de transport foarte puternic, ci şi o poartă strategică pentru mărfurile noastre. Dezvoltarea infastructurii rutiere din România şi a portului Constanţa ne va asigura facilitarea exporturilor. Împreună cu dumneavoastră consolidăm drumuri şi dezvoltăm capacităţile de transport de la Dunare şi Marea Neagră”.

SUA şi Franţa, implicate în reconstrucţia Ucrainei

SUA vor continua să ofere sprijinul de care are nevoie Ucraina, atât pentru apărarea, cât şi pentru reconstrucţie, a afirmat în cadrul conferinţei Penny Pritzker, reprezentant special pentru reconstrucţia economica a Ucrainei.

Penny Pritzker a arătat: „Reconstrucţia Ucrainei nu este esenţială doar pentru poporul ucrainean, ci şi pentru regiunea Mării Negre. Asistenţa economică este esenţială, iar Putin înţelege asta şi de aceea a atacat obiective economice din Ucraina. Trebuie să ajutăm Ucraina să devină o ţară viabilă din punct de vedere economic, (…) iar fiecare investiţie care ajută economia şi dezvoltă baza de impozitare întăreşte rezilienţa şi rezistenţa populatiei ucrainean. (…) SUA nu acţionează singură. Peste 50 din naţiunile lumii ni s-au alăturat în sprijinirea economică a Ucrainei. Trebuie să acţionăm pentru a ne asigura că Ucraina nu are doar sprijinul necesar pentru supravieţuire, ci şi pentru dezvoltarea viitoare”.

Franța reprezintă unul dintre contributorii puternici la sprijinirea Ucrainei a precizat Pierre Heilbronn, însărcinat special al Franţei pentru reconstrucţia ţării vecine nouă.

Pierre Heilbronn a declarat: „Încercăm împreună cu partenerii noştri să întocmim un plan de acţiune pe termen scurt, dar care să ofere şi o perspectivă pe termen lung privind reconstrucţia Ucrainei. În acest moment, există un semn de întrebare privind sustenabilitatea sprijinului american pentru Ucraina, din cauza discuţiilor din Congresul de la Washington. E nevoie de unitate şi decizie pentru sprijinirea Ucrainei, atât la nivel european, cât şi la nivel NATO. Ne angajăm pe bază multianuală să sprijinim investiţiile din infrastructură, atât în Ucraina, cât şi în ţările din vecinătate, printre care se numără şi România. Franţa şi aliaţii europeni vor investi şi în economia Ucrainei, dar şi în domeniul apărării. În România avem cel mai mare număr de soldati francezi prin care contribuim la asigurarea securităţii regionale. Dar pentru reconstrucţia Ucrainei este nevoie şi de sprijinul antreprenorilor, al societăţii civile şi al administraţiilor centrale şi locale. În ultimele 24 de luni, am observat că rezilienţa şi rezistenţa se bazează pe abilitatea autorităţilor locale, primarilor şi antreprenorilor de a trece peste provocările cu care se confruntă”.

Conferință strategică

România are un rol important în lidershipul privind reconstrucţia Ucrainei, a afirmat Jean Froehly, şeful Task-Force-ului pentru Conferinţa pentru reconstrucţia Ucrainei care va avea loc anul viitor în Germania.

Jean Froehly a mai spus: „Cred că este foarte important să ţinem cont de faptul că Ucraina este în prezent în război şi trebuie să facă faţă zilnic atacurilor Federaţiei Ruse. De aceea, nu trebuie să reducem sprijinul militar acordat Ucrainei, iar Germania a decis dublarea, la 8 miliaerde euro, a sprijinului militar acordat acestei ţări. Trebuie să continuăm acest sprijin în ciuda constrângerilor financiare interne. Va trebui să ne asigurăm că daunele provocate de atacurile ruse sunt reparate şi că economia Ucrainei este consolidată şi ţine pasul cu cea europeana, iar aici rolul României este esenţial în privinţa facilitării exporturilor ucrainene”.

Oficialul german a precizat că în reconstrucţia Ucrainei un rol important îl vor juca investiţiile şi capitalul privat, care vor fi esenţiale în demersurile făcute de statele membre ale Uniunii Europene. Domnia sa a mai spus că autorităţile ucrainene trebuie să ajute investitorii străini să îşi găsească parteneri viabili în ţara respectivă şi că pentru a atrage investitorii străini este nevoie de prezentarea dimensiunii europene a Ucrainei şi de demersul său de integrare în Uniunea Europeană.

Jean Froehly a mai arătat că în procesul de reconstrucţie şi de redresare a Ucrainei un rol important îl vor avea comunităţile locale, precum şi capitalul uman autohton, inclusiv implicarea diasporei ucrainene.

Davide La Cecilia, însărcinat special pentru reconstrucţia Ucrainei din partea Ministerului de Externe al Italiei a spus că ţara sa s-a angajat deja să contribuie decisiv la reconstrucţia oraşului Odesa, să lucreze la masterplanul acestui oraş, dar şi la masterplanul localităţii industriale Mikolayev.

Ambasadorul grec Spyridon Lampridis a atras atenţia că, deşi există sprijin de multe miliarde euro, acest sprijin financiar nu rezolvă toate problemele cu care se confruntă Ucraina, dar el trebuie să continuie. Lampridis a precizat: „Dacă aşteptăm ca totul să se calmeze şi abia apoi să reconstruim, va fi prea târziu pentru societatea ucraineană. Dorim un mediu de securitate stabil, care să permită fluxului de capital să ajungă în Ucraina organizat şi transparent. (…) Experienţa ne arată că capitalul privat nu merge singur în zonele de risc, ci urmează atitudinea instituţiilor internaţionale sau financiare. Dar pentru reconstrucţia Ucrainei avem implicarea marilor donatori care gestionează deja o sumă mare de bani”.

Marea Neagră, câmp de bătălie

Într-unul dintre panelurile care au fost organizate pe parcursul întregii zile s-a discutat şi despre libertatea navigaţiei la Marea Neagră. Amiralul român Liviu Coman a precizat că de la începutul conflictului din Ucraina şi până acum Rusia a blocat libertatea de navigaţie în jumătate din Marea Neagră şi că o problemă reală o prezintă minele marine în derivă care se află pe rutele comerciale. Cu toate acestea, potrivit domnului Coman peste 1000 de nave comerciale au tranzitat până acum zona economică exclusivă a Mării Negre şi au trasnportat dinspre Ucraina peste 33 milioane tone cereale.

Vergil Chiţac, primarul municipiului Constanţa, a declarat că nu se aşteaptă la un final rapid al conflictului şi a afirmat că el crede că minele care se află în derivă în Marea Neagră nu sunt doar mine ucrainene desprinse de furtuni, ci sunt şi mine amplasate iniţial de forţele navale ale Federaţiei Ruse.

Vergil Chiţac a spus: „Din informaţiile pe care le am în acest moment, spun că până acum în Marea Neagră au fost neutralizate 82 de mine marine, din care 67 mine în zona ucraineană. Eu refuz să cred că aceste 67 de mine erau ucrainene despreinse din barajele pe care ucrainenii le-au făcut la intrarea în Odesa. Cu siguranţă au fost lansate şi de ruşi, fie din Crimeea, fie din elicoptere”.

Amiralul Liviu Coman a mai arătat că forţele ruse au bruiat permanent comunicaţiile, ceea ce a împiedicat libertatea de navigaţie în Marea Neagră.

Alte teme principale de dezbatereau fost garanţiile de securitate oferite Ucrainei în cadrul noii arhitecturi de securitate europene, cum răspunde România provocărilor de securitate generate în zona Mării Negre de conflictul ruso-ucrainean, cooperarea transfrontalieră, rezervele de gaz din Marea Neagră, provocările şi oportunităţile privind securitatea alimentară la nivel global, provocări pentru investitorii privaţi în reconstrucţia Ucrainei, rezilienţa infrastructurii strategice a Ucrainei, strategia SUA pentru Marea Neagră şi oportunităţi şi provocări privind finanţarea proiectelor de reconstrucţie.

Avertisment american

Reconstrucția Ucrainei nu poate aștepta sfârșitul conflictului și trebuie să înceapă acum, a susținut anterior, la Bruxelles, Penny Pritzker, reprezentantul special al SUA pentru reconstrucția economică a Ucrainei.

„Efortul pe termen lung de a revigora economia Ucrainei trebuie să aibă loc acum, trebuie să înceapă acum, chiar și în mijlocul războiului și luptelor continue”, a declarat Pritzker jurnaliștilor la Bruxelles.

Costul acestei reconstrucții va fi „substanțial”, a declarat fostul secretar de stat pentru comerț al lui Obama, subliniind necesitatea de a mobiliza sectorul privat.

Banca Mondială a estimat că Ucraina va avea nevoie de peste 400 de miliarde de dolari pentru reconstrucție.

Miliardară și fostă femeie de afaceri, Pritzker a declarat că este deja în contact cu peste treizeci de companii interesate să investească în Ucraina.

Dar anumite obstacole trebuie încă înlăturate, a spus ea, citând nu doar luptele în curs, ci și necesitatea de a crea un mediu în care companiile occidentale, obișnuite cu anumite reguli de drept și practici, să poată investi cu încredere în Ucraina.

„Reforma și reconstrucția trebuie să meargă mână în mână”, a insistat ea. Ucrainenii recunosc că mai au „mult de lucru în ceea ce privește reformele”, a explicat Pritzker, citând corupția și spălarea de bani, a doua zi după o reuniune de coordonare a donatorilor cu reprezentanți ai Ucrainei și ai Uniunii Europene.

âPe termen scurt, Ucraina are nevoi enorme în ceea ce privește locuințele, transporturile, infrastructura și sectorul energetic.

Dar economia sa este încă activă, iar Ucraina vrea „să continue să exporte și să vândă grânele sale”. Prin urmare, este esențial „să se asigure că rutele comerciale funcționează” în mod corespunzător”, a subliniat ea.

Întrebată despre utilizarea activelor rusești în țările occidentale pentru a finanța o parte din această reconstrucție, Pritzker a declarat că este esențial ca Rusia să plătească „având în vedere distrugerile” pe care le-a provocat în Ucraina.

Ea a estimat că aceste active aflate în Statele Unite se ridică la aproximativ opt miliarde de dolari, dar a recunoscut că mai este încă un lung proces juridic de parcurs înainte ca acestea să poată fi folosite pentru a finanța reconstrucția Ucrainei.

BEI: Măsurile de sprijin pentru Ucraina trebuie să aibă loc acum

Reconstrucția Ucrainei este un proces care trebuie să înceapă de acum, nu de la momentul în care se va încheia războiul pornit de Rusia, spune Werner Hoyer, președintele Băncii Europene de Investiții (BEI), considerată „brațul financiar” al Uniunii Europene. „Nu există posibilitatea responsabilă să aştepţi încheierea confruntării militare înainte de a începe reconstrucţia”, a declarat Werner Hoyer într-un interviu acordat marţi pentru Bloomberg Radio, citat de Agerpres. „Ceea ce este nevoie acum este ca economia să fie menţinută în funcţiune, ca veniturile din taxe să continue să vină la buget şi ca sectorul agricol să fie capabil în continuare să exporte. Măsurile de sprijin pentru Ucraina trebuie să aibă loc acum, nu într-o zi în viitor când sperăm că va fi semnat tratatul de pace”, a adăugat Werner Hoyer.

BEI, organizație denumită şi „braţul financiar” al UE, a alocat deja 1,7 miliarde de euro Ucrainei pentru refacerea şcolilor, spitalelor şi locuinţelor sociale devastate de bombardamentele ruseşti. Hoyer a menţionat în special finanţarea recentă pentru refacere unui spital din Odesa. „Dacă vrei ca economia să continue să funcţioneze, atunci podurile, căile ferate şi sistemul public de transport trebuie să fie funcţionale. Aceasta este zona crucială a activităţilor noastre”, a mai spus el. Banca Europeană de Investiţii, cu sediul în Luxemburg, a fost constituită prin Tratatul de la Roma din 1958. Acţionarii BEI sunt statele membre ale Uniunii Europene, iar accentul principal al activităţilor de creditare ale BEI este pus pe finanţarea de proiecte ce promovează o dezvoltare regională echilibrată şi coeziunea economică şi socială într-o Uniune Europeană extinsă.

Inters internațional

Doi titani ai industriei financiare globale bat palma pentru reconstrucţia Ucrainei. Este vorba de JPMorgan şi BlackRock, care au anunțat că pregătesc un proiect mamut de sute de miliarde de dolari care să finanţeze aducerea la viaţă a ţării după ce gloanţele şi rachetele vor înceta să mai zboare.

BlackRock, cea mai mare companie de investiţii din lume, alături de gigantul bancar JPMorgan vor să pună umărul la reconstrucţia Ucrainei. Potrivit calculelor realizate de Banca Mondială, suma la care se ridică uriaşul proiect este de aproximativ 410 mld. dolari, scrie Financial Times, citat de Business Magazin.

The Ukraine Development Fund (Fondul de Dezvoltare al Ucrainei – n.red.) se află încă în faza de planificare şi se aşteaptă ca proiectul de finanţare să fie lansat complet până la încheierea războiului.

„Cele mai multe dintre provocările actuale pe termen lung sunt abordate cel mai bine prin intermediul unei finanţări mixte, adică atât cu ajutorul mediului privat cât şi cu ajutorul banilor veniţi din partea statului”, a declarat Philipp Hildebrand, vicepreşedintele BlackRock.

Banca Mondială a estimat în martie 2023 că Ucraina ar avea nevoie de 411 miliarde de dolari pentru a se reconstrui după război, iar recentele atacuri ruseşti au făcut ca această cifră să crească.

Guvernul de la Kiev a angajat divizia de consultanţă a BlackRock în noiembrie 2022 pentru a determina cea mai bună modalitate de a atrage acest tip de capital, iar apoi a apelat şi la JPMorgan în februarie. Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a anunţat luna trecută că ţara lucrează cu cele două grupuri financiare şi cu consultanţii de la McKinsey.

Nu a fost stabilit niciun obiectiv oficial de strângere de fonduri, dar persoanele familiarizate cu discuţiile spun că fondul încearcă să obţină capital cu costuri reduse de la guverne, donatori şi instituţii financiare internaţionale şi să îl folosească pentru a atrage investiţii private de cinci până la zece ori mai mari.

Conform BlackRock, Ucraina are nevoie de un vehicul de finanţare a dezvoltării care să găsească oportunităţi de investiţii în sectoare de bază şi care să le transforme în ţinte pentru investitorii internaţionali şi creditori.

„Fondul a fost creat pentru a oferi, de asemenea, investitorilor din sectorul public şi privat posibilitatea de a investi în proiecte şi sectoare specifice. Vor exista diferite fonduri separate mai mici care se vor adresa unor sectoare specifice, pe care le-am identificat ca fiind prioritare pentru Ucraina” a declarat Stefan Weiler, şeful JPMorgan pentru pieţele de capital de împrumut pe Europa Centrală, Orientul Mijlociu şi Africa.

Pentru a depăşi preocupările investitorilor cu privire la guvernanţă, se aşteaptă ca fondul să îşi completeze consiliul de administraţie cu reprezentanţi ai instituţiilor financiare internaţionale şi ai guvernelor şi să angajeze profesionişti în domeniul investiţiilor pentru a putea executa cu succes strategia.

Sfaturile oferite de BlackRock s-au bazat pe activitatea sa desfăşurată în proiecte precum Fondul Naţional de Dezvoltare din Arabia Saudită şi pentru Parteneriatul pentru Finanţarea Climei, un vehicul financiar mixt care direcţionează investiţiile în proiecte de dezvoltare durabilă pe pieţele emergente.

În prezent, activitatea marilor finanţatori în Ucraina se concentrează momentan pe evaluarea nivelului de stabilitate şi sustenabilitate al Fondului şi pe guvernanţă, dat fiind că majoritatea investitorilor vor să vadă prima dată sfârşitul războiului, înainte de a veni cu bani.

„Cel mai important este că Ucraina se gândeşte deja la viitor. Când războiul se va încheia, vor vrea să fie pregătiţi pentru demararea procesului de reconstrucţie”, a mai declarat Weiler.

Share our work