Separatiști și stataliști din toate colțurile Moldovei, uniți-vă!

Separatiști și stataliști din toate colțurile Moldovei, uniți-vă!

captureAcesta pare să fie sloganul preferat auzului liderilor din Republica Moldova. Fie că vorbim aici de Chișinău, Comrat sau Tiraspol. Separatismul și „patriotismul” se împletesc duios la umbra „Marelui URS(S)”, iar „dodoniada” se va desfășura pe următorii 3-4 ani prin concursul atleților cu viziuni pro-moscovite. Fie că sunt separatiști, autonomiști sau integraționiști, aceștia își dau mâna perfect în cea mai halucinantă combinație politică atât statalistă, cât și anti-statalistă. Un fel de struțo-camilă moldovenească ce se adaptă constant din Volga.

E greu pentru un om normal la cap să discearnă logic cum un „statalist” felicită un „separatist”, așa cum s-a întâmplat cu „prezidentul” Dodon care a salutat victoria celuilalt proaspăt „prezident” de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski. Un gest care, de facto, recunoaște Transnistria ca entitate separată cu un șef de stat autentic. Dar asta nu l-a împiedicat pe „patriotul Moldovei” cu stea roșie în frunte, Igor Dodon, să-l gratuleze pe așa-zisul său omolog de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, imediat după ce acesta a primit firmanul întronării de la Moscova via Comisia Electorală de de la Tiraspol.

La fel de tragico-comice, precum bezelele trimise de Dodon lui Krasnoselski la Tiraspol, au fost cele suflate peste Prut la București. În paralel, Dodon a transmis tot luni un mesaj către PSD-ul de la București. O felicitare otrăvită ce avea în substrat dorința de la ține România departe de Republica Moldova și a înfrânării unioniștilor și ironizării „apelor democratice” din România.

Dodon încearcă să se poziționeze în mijlocul tuturor evenimentelor, dar nu reușește să influențeze nici unul. Această poziție de țață care comentează pe la porțile tuturor nu-l va ajuta niciodată să devină un om de stat. De altfel, Dodon nu se poate nici acum deroba de mantia de șef de colhoz politic și pare mai degrabă un diletant cu capul mic pentru o pălărie atât de mare. Postura de stagiar, așa cum l-a numit recent Băsescu, ar trebui să fie mai mult decât onorantă pentru el. În fapt, Dodon este doar un lider de partid fără stofă de înalt demnitar, ce pare pus mereu pe harță sau pe periaj umil în fața unor personaje cu o atitudine de separare față de Chișinău.

Dacă în cazul bașcanului Găgăuziei, Irina Vlah, tendințele separatiste sunt ținute în frâu, nu același lucru se poate spune și despre pretinsul lider de la Tiraspol. Acesta a părut indiferent, luni, la cântecele de sirenă ale lui Dodon. Krasnoselski și-a văzut de drumul său politic și i-a întors spatele „prezidentului” Dodon. Felicitările prefăcute ale lui Dodon nu au făcut nici două copeici găurite pentru Krasnoselski, noul uns al Moscovei peste ghimpele rusesc din coasta Moldovei. El a da de înțeles că nu prea are ce vorbi cu un președinte emasculat ca Dodon, ci cu Parlamentul de la Chișinău. Acesta este un semnal clar al Rusiei care îi cere lui Dodon să stea cuminte în banca lui la Chișinău, deoarece Krasnoselski va vorbi cu el numai când va vrea Kremlinul.

Continuarea pe EvZ Moldova

Share our work
Dodonistanul are viitor?

Dodonistanul are viitor?

captureSub lozinca „Moldova are viitor!”, Dodon a devenit noul președinte al R. Moldova. Campania sa electorală s-a bazat în totalitate pe „black PR”, minciuni și atacuri murdare la persoană. Nimic nou și spectaculos până aici. Însă toate adunate nu fac decât să coloreze un tablou sinistru a ceea ce va urma pentru acel viitor atât de trâmbițat al R. Moldova. Unul pictat în toate cele 50 de nuanțe de cenușiu și încă ceva pe deasupra.

Să le luăm pe rând. În primul rând, Dodon a ales să meargă pe o carte a închiderii de culoare cu singurii său vecini – România și Ucraina. Acesta a folosit sperietoarea unionismului pentru a câștiga voturile așa-zișilor patrioți de teapa sa. Unii cu filii rusești și o fobie indusă față de România. Nu se așteaptă nimeni ca relațiile dintre București și Chișinău să fie înghețate pe acest considerent, dar cu siguranță România va menține un contact minimal cu „prezidentul” Dodon, pe care îl consideră doar copia mai infantilă a lui Vladimir Voronin. Nici cu Kievul lucrurile nu vor sta diferit. Ucraina nu se simte confortabil cu un lider pro-rus la Chișinău pe fundal tensiunilor din estul teritoriul său și cu militarii ruși din regiunea transnistreană în coasta sa.

Nici bine cocoțat în funcția supremă, Moscova a și început să-i trasee linii politice clare lui Dodon. Mai mulți oficiali ruși au declarat deja că dosarul transnistrean depinde statutul de confederație pe care speră că Dodon îl va implementa. Unul care, după spusele, șefului comisiei din Duma de Stat pentru CSI, Leonid Kalașnikov, ar putea deveni chiar model pentru Georgia și Ucraina, țări cărora Moscova „le-a băgat deja mortu-n casă” în zonele separatiste de pe teritoriilor lor. De altfel, Moscova i-a și desenat pașii ce îi are de făcut: să aleagă un nou Consiliu al Securității, să anunțe un referendum privind integrarea eurasiatică și să încerce să aleagă un nou Parlament. Nici bine confirmat în funcție, Dodon a rezonat cu gândurile Moscovei și și-a intensificat retorica privind declanșarea alegerilor parlamentare anticipate. Așa că totul decurge cum vrea scenaristul, iar marioneta execută mișcările trasate cu o audiență care fie îl sprijină orbește, fie nu și-a revenit din șoc.

Alegerea lui Dodon va duce inevitabil la divizarea și mai adâncă a societății, în ciuda gargarei de „președintele tuturor” sau a clișeul repetat obsedant că el îi „stimează pe toți”. O „stimă” care se va repercuta în măsuri precum federalizarea R. Moldova, fără acceptul populației, și un referendum pentru aderarea la Uniunea Economică Eurasiatică. Așa intenționează să-i umple Dodon pe toți de stimă.

Ceea mai mare constantă a acestei campanii a fost frica. Stimulent esențial prin care Dodon și-a mobilizat electoratul. Mai grav este că frica i se întipărește involuntar în discurs și lui Dodon. Încă din campanie acesta a încercat să facă paralele coloristice cu fularul galben purtat de Maia Sandu, spunând că această pregătește un nou Maidan la Chișinău. De altfel, la primele proteste de după alegeri, acel președinte care pozează într-un lider autoritar a arătat semne de slăbiciune, spunând că spiritele ar putea să se încingă și că „nimeni nu ar trebuie să se joace cu focul”. Ba mai mult, a spus că votanții săi nu așteaptă decât un semn pentru a declanșa contra proteste. Un președinte dominat la rândul său de sentimente de frică, nu poate fi decât un președinte slab. Unul gata să reprime în forță orice tentativă de a-i recunoaște puterea după o campanie cu multe probleme.

Nu în cele din urmă, matematica ne arată că Dodon a câștigat cu ajutorul electoratului găgăuz și transnistrean, ambele cu puternice tendințe separatiste față de autoritățile constituționale de la Chișinău, bașcă al cărui reprezentant va fi tocmai Dodon.

Continuare pe EvZ Moldova

Share our work
Dodonistanul are viitor?

Moscova și-a aruncat toate gurile de foc contra Maiei Sandu

captureLa Chișinău s-a intrat pe ultima sută de metri a campaniei electorale. Miza este una uriașă privind viitorul R. Moldova. Intrat pe turnantă finală, maratonistul politic al Moscovei face orice numai să câștige. Dă din coate, pune piedică, mituiește arbitrii și își lovește suburban contracandidatul. Ultimele atacuri asupra Maiei Sandu din partea lui Igor Dodon vin pe partea de „black PR”, deoarece socialistul nu are nimic viabil sau constructiv de oferit în tot programul său electoral, așa că se concentrează numai pe scandal. Bagajul de compromitere a Maiei Sandu este unul inexistent, astfel că Dodon trebuie să scoată la înaintare arsenalul cel mai mizer din dotare. Asta nu poate să denote decât disperare și frica Moscovei de a pierde controlul asupra Moldovei.

Socialistul pro-rus a ales biserica ca vector de propagandă și cartea câștigătoare, crede el, pentru „ultima lovitură”. Dar acest lucru i-ar putea fi fatal, chiar dacă nu-și dă încă seama de acest lucru. Electoratul său tradițional, în special cel din mediul rural și cu un bagaj educațional mai scăzut, nu mai trebuie convins să voteze pentru „familistul” și „creștinul” Dodon. Ei deja au făcut această alegere. În schimb, această lovitură sub centură prin angajarea episcopului Marchel, un binecunoscut slujbaș al Moscovei, i-ar putea pocni în față lui Dodon. De ce? Odată cu angrenarea acestui personaj sinistru, o bună parte din electoratul feminin și-ar putea schimba opinia și ar putea vota cu Maia Sandu în detrimentul lui Dodon. După cu s-a putut observa, acestea sunt mult mai responsabile, iar prezența lor la vot este cu circa 6% mai mare decât cea a bărbaților. Solidaritatea feminină în fața atacurilor primitive de acest gen nu trebuie subestimată.

Jignirea in corpore a femeilor cu astfel de mizerii suburbane nu îi va aduce lui Dodon nicio brumă de voturi în plus. Mai mult, acest lucru ar putea fi detonatorul perfect pentru mobilizarea indecișilor, mai ales a femeilor cu bun simț din R. Moldova, neimplicate de obicei în viața politică a cetății, dar suficient de montate după astfel de atacuri pentru a veni și a da o palmă peste obrazul gros de misogin al lui Dodon. Cu tot cu popii săi mincinoși, degradanți, propagandiști și machiavelici. Este jenant cum personaje ca Marchel și Vladimir, capi ai bisericii, vin să manipuleze opinia publică, chiar dacă asta au făcut dintotdeauna. În ultimii ani, presa de investigație i-a prezentat pe aceștia exact așa cum sunt: niște bogătani cu o viața activă și plină abuzuri de mireni. Cu case mari, cu viață luxoase, mașini și iahturi, cu femei și băutură. Astfel de personaje sinistre ar trebui, chipurile, să dea societății lecții de moralitate și de viață creștină pioasă.

Ba mai mult, Marchel a și fost prins de organele legii, atunci când plănuia, în vara lui 2014, o lovitură de stat prin ațâțarea spiritelor de pe teritoriul R. Moldova în vederea pregătirii unei revolte a minorităţilor etnice la Comrat şi Bălţi împotriva autorităţilor legitime ale statului. Episcopul Marchel și confrații săi de puci pregăteau atunci recrutarea unor detaşamente populare, ce urmau să fie „antrenate la escaladarea unor conflicte interne și declanşarea unui război informaţional contra autorităţilor Republicii Moldova”. Dacă nu s-a întâmplat atunci din vigilența oamenilor legii, Marchel își reia activitățile de propagandist în interesul Moscovei fără nicio sfială, intervenind brutal în toată această poveste a turul II pentru prezidențialele din R. Moldova.

Dar această carte disperată pe care o joacă Dodon, poate fi chiar cea care îl va înmormânta politic. Cu tot cu soborul său de preoți metamorfozați în guri de tun ale Moscovei la Chișinău. Semnalul normalității că mizeriile nu pot face întotdeauna diferența ar putea fi dat chiar acum la Chișinău din partea oamenilor care vor să trăiască într-un viitor mai bun și nu să rămână ancorați în sărăcia, frica și manipularea la care sunt supuși de zeci de ani în spirit sovietic. Tocmai aceasta este un moment de răscruce în care cei care promovează astfel de mesaje să fi taxați de oamenii simpli, dar cu bun simț. Aceia care nu mai vor să fie manipulați de concubinajul binomului stat-biserică în campaniile electorale, a celor care vin să clădească ceva, nu doar să semene ura și învrăjbirea. Premizele pentru o astfel de schimbare există, iar Moldova mai are într-adevăr o șansă!

Share our work
Dodonistanul are viitor?

La Cosa Nostra de Kișinev sau toți consiglierii „prezidentului de caviar”

captureNicio săptămână fără corupție la cel mai înalt nivel. Acesta ar putea fi sloganul perfect de campanie pentru Igari Dodon. Cel ce se vrea „zăpăcitul din capul statului”, dacă ar fi să-l cităm pe regretatul actor, Amza Pelea, se developează încet ca un personaj tot mai desprins din filmele rusești cu bandiți, decât ca un șef de țară. Nici nu mai știi cu care investigație jurnalistică să începi. Ba cu banii de sediu la partid, ba cu milioanele rusești din Bahamas, ba cu șpaga „de dragul partidului” pe care o percepe de la firmele exportatoare în Rusia, ba cu camarila sa venală și combinațiile de oricare tip cu absolut oricine.

Peste tot numai bani obținuți din activități ilegale. Poate deja Dodon ar trebui să primească titlul de „hoț în lege” sau cel de Kingpin-ul combinațiilor oneroase. Dar acesta nu este singur în toată lucrarea sa, ci este ajutat de „toții oamenii președintelui”, bine organizați într-un fel de Cosa Nostra cu iz de Bâc. La câte s-au scris despre el în ultima perioadă, o să începem să credem că tovarășul său de politichie Renato Usatîi joacă la „pitici”, doar în liga a doua din Rusia.

Dacă tot iubește atât de tare Rusia, am fi înclinați să credem că Dodon ar trebui să pupe poala lui Kirill și să se apuce de business exclusiv doar cu Rusia. Însă nici vorbă. Banii nu au miros, cum zicea bătrânul împărat roman Vespasian, iar România este și mai aproape. Cum România, ar zice unii naivi?

Show-urile de gargară populistă anti-românească și ruptul hărților sunt doar spectacole ieftine pentru alde gură-cască. Acel electorat mai puțin dotat intelectual, care încă mai crede în basmele lui Dodon și se lasă speriat de „fașîștii rumâni” inventați de ilustrul său mentor, comunistul Vladimir Voronin. Cei care ascultă poveștile propagandei sovietice despre „jandarmul român” cu palma grea și se lasă duși în visare de aburii alcoolului pe „Ochi chyornye”. Totul în timp ce parlamentarii lui Dodon stau bine mersi cu pașapoartele românești în buzunar, gata de fugă spre Evropa, în cazul în care vor scufunda corabia moldovenească.

Dar, ca orice căpetenie de Mafie, Dodon este înconjurat și de o serie de locotenenți, antrenați să miroasă bani și să-i scoată chiar și din piatră seacă. Mai ceva ca niște ogari de vânătoare. Cea mai nouă investigație despre „clanul Dodon” îi aduce în lumina reflectoarelor pe „consiglierii” săi. Un fel de „titușkii” la costum care se pricep la cărat genți pentru ca Preacuviosul Dodon să poată poza virginal și imaculat în bun creștin la Căpriana sau cu tătuca Kirill. Cum afacerile se țin aproape, Dodon și-a scos la înaintare fratele, Alexandru Dodon, și pe un anume Vadim Ciubara, un afacerist moldovenist cu firmă la București. Păi, cum așa? Dar ce are una cu alta? Au banii vreun miros?

Despre acest Ciubara, una dintre mâinile drept ale lui Dodon, RISE a scris că deține firma de consultanță SMG Perfect Deal SRL, cu sediul la București, dar și una la Moscova Media Invest Service, ce este la rândul său acționară majoritară la Telesistem TV Srl, ce deține o altă goarnă propagandistică a PSRM, și anume Accent TV. O caracatiță și un paravan de făcut bani pe relația București-Chișinău- Moscova.

Continuare pe EvZ Moldova

Share our work
Dodonistanul are viitor?

„Sindromul Sidovorici” sau cum pierde Dodon o bătălie din start

captureÎn urmă cu cinci ani, spre iarna lui 2011, la redacția ziarului „Curentul” din București avea să ajungă o importantă arhivă de presă din perioada interbelică și de după venirea comuniștilor la putere în România, la finele celui de-Al Doilea Război Mondial. Nu mi-am putut stârni fascinația și curiozitatea de istoric și jurnalist și mi-am băgat nasul în aceste documente. Am citit cu nesaț zile întregi din arhiva respectivă. O găseam fascinantă. Dar ceea ce mi-a atras atenția în mod deosebit a fost procesul lotului de jurnaliști anti-comuniști și anti-staliniști ai vremii de la ziarele Curentul, Universul, Gândirea și altele.

Astfel că, la 1 iunie 1945, într-o „vinere neagră”, avea să înceapă un proces demn de cărțile lui Kafka. Unul în care acuzator public era domnișoara inginer Alexandra Sidorovici, ce avea să-i devină mai târziu soția lui Silviu Brucan, un personaj extrem de controversat, un fel de combinator politic semi-oficial al Moscovei la București.

În boxa acuzaților, fizic sau doar scriptic, stăteau nume mari precum Pamfil Şeicaru, Stelian Popescu, Grigore Manoilescu sau Nichifor Crainic. Toți aceștia era numiți de acuzatorul statului, domnișoara Sidorovici, „criminali de război” și anchetați ca atare, deoarece avuseseră curajul să scrie împotriva imposturii sovietice și modelul stalinist. Evident, toți cei 14 din „lotul jurnaliștilor” au fost condamnați atunci la închisoare pe viață și confiscarea averii. Totuși, istoriografia și presa ulterioară a avut grijă să-i reabiliteze și să condamne completul de judecată de tip stalinist.

Trasând o paralelă în prezent, povestea jurnaliștilor de acum circa 70 de ani îmi spune că Igor Dodon a încălcat o regulă de aur. Aceea că niciun politician mânjit și amestecat în scheme mari de corupție, în cazul său putem vorbi chiar de trădare la nivel înalt fără nicio exagerare, va ieși bine dintr-un proces intentat presei. Mai ales uneia care își face corect meseria și care vine cu dovezi irefutabile despre cum este finanțat PSRM prin scheme offshore, televiziuni propagandistice rusești, iar beneficiarii finali sunt membri PSRM, în fapt cotizanți în documente oficiale la visteria partidului. Cu alte cuvinte, „pachetul complet” sau „all inclusive”, cum ar zice Dodon la Karlovy Vary, în Cehia.

Este cea mai clara dovadă a ceea ce toată lumea știe deja și anume că PSRM primește bani de la Moscova și duce o politică anti-europeană și de pauperizare continuă a populației. Totul pentru a menține un stat slab și profund corupt care poate fi muls din interior și controlat din exterior de către centru de putere de la Kremlin. Dar există o vorbă, că prostul nu e prost destul, până nu e și fudul. Dodon a ales strategia cea mai greșită și a reacționat ca un vinovat ce se apără cu disperare să demonstreze contrariul.

În loc să mizeze pe memoria scurtă și prea-iertătoare a creștinului moldovean, el a ales să se ia la trântă cu jurnaliști și să-i amenințe cu judecata pentru „scandalul Bahamas”. Regula spune că, pentru un politician, acest lucru e sinucidere curată și că nimeni nu a câștigat războaie contra presei. Ba mai mult, dacă cei de la RISE vor juca public acest proces, și sunt sigur că mai există „muniție” de același calibru pentru matrapazlâcurile „socialiștilor de caviar”, îl vor îngropa pe Dodon definitiv.

Concluzia pe EvZ Moldova

Share our work