Așa cum suntem obișnuiți, orice tip de alegeri din Republica Moldova capătă valențe de război geopolitic total. Federația Rusă a investit sume copioase pentru a își asigura o prezență masivă pe scena politică din Republica Moldova.
Șeful Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova (echivalentul SRI-ului românesc), Alexandru Musteață, a anunțat că SIS deține informații și probe care confirmă că Moscova vrea să influențeze alegerile locale din Moldova. „Acest lucru se întâmplă prin câteva metode ce implică finanțarea ilegală a campaniei electorale, cumpărarea de voturi și coruperea candidaților, dar și prin campanii de dezinformare”, a precizat șeful SIS. În context, el a cerut Comisiei pentru Situații Excepționale închiderea imediată a încă șase posturi de televiziune și a 31 de portaluri de știri implicate în atacuri informaționale contra Moldovei.
Anterior, au fost suspendate licențele altor șase posturi TV și au fost închise zeci de siteuri care justificau războiul Rusiei contra Ucrainei.
Kremlinul, prin vocea președintelui Comisiei pentru Afaceri Internaționale a Dumei de Stat, Leonid Sluțki, a amenințat direct Republica Moldova
„Regimul (n.r.- președintelui Republicii Moldova) Maia Sandu se transformă într-o clonă ucraineană. Cetățeana României le impune moldovenilor cenzura și interzice partidele politice populare pentru care votează efectiv populația. Acesta a fost începutul domniei Guvernului post-Maidan din Ucraina. La ce s-a ajuns acum? Control extern și o țară distrusă”, a spus Sluțki, afirmând că „dar, după cum se spune, un exemplu rău este contagios. Atât pe Sandu, cât și pe Zelenski îi așteaptă groapa de gunoi a istoriei”.
Iar președintele Asociației Jurnaliștilor din Rusia, Vladimir Soloviov, afirmă că Moscova va răspunde cu aceeași monedă Chișinăului.
„Se poate exprima doar regretul față de acțiunile autorităților moldovenești și de politicile lor rusofobe. Ei restrâng grav activitatea presei ruse, încălcând toate normele libertății de exprimare și de difuzare a informațiilor pe care le declară pe hârtie. Este posibil că, drept răspuns la aceste acțiuni, Rusia va lua măsuri în oglindă împotriva jurnaliștilor moldoveni acreditați în Rusia”, a menționat acesta presei ruse. Deocamdată nu se știe câte persoane ar fi afectate de măsurile menționate de Soloviov, parte importantă în mașina de propagandă rusă.
De cealaltă parte, președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, afirmă că în acest fel autoritățile de la Chișinău apără statul și democrația.
„Face parte din răspunsul autorităților Republicii Moldova de a proteja statul și de a proteja democrația, în special, în această campanie electorală de încercările de interferență din partea Federației Ruse în procesul electoral din Republica Moldova”, a declarat lidera de la Chișinău.
Amploarea mașinăriei de propagandă pro-rusă este scoasă în evidență și de faptul că printre cele 31 de site-uri, 21 erau coordonate de persoane din Rusia, fiind blocate. Motivul menționat de autoritățile de la Chișinău este acela că prin „conţinutul informaţiilor difuzate în spaţiul public în stare să genereze tensiuni ori conflicte sociale provenite de la autorităţile publice din statul aflat în conflict militar şi recunoscut drept stat agresor sau provenite de la persoanele fizice sau juridice incluse în listele de sancţiuni internaţionale ale Uniunii Europene, Statelor Unite ale Americii, Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Canadei şi Norvegiei, pentru acţiuni ce au urmărit destabilizarea ordinii constituţionale din Republica Moldova sau pentru implicarea în acţiuni ce atentează la statalitatea şi integritatea teritorială a statului”.
Mizele alegerilor locale din 5 noiembrie 2023 sunt atât obținerea controlului administrației publice din diferite orașe, cât și alegerile prezidențiale din 2024 și a celor parlamentare din 2024. Prin acest exercițiu electoral, de care Kremlinul își leagă speranța blocării parcursului european al Moldovei, Moscova vrea să pregătească terenul pentru instalarea la Chișinău a unei guvernări loiale și anti-occidentale.
De la începutul invaziei ruse împotriva Ucrainei, Kremlinul a pus în aplicare numeroase tentative de destabilizare a Moldovei și de răsturnare a orânduirii constituționale în această țară, cu ajutorul partidelor oligarhilor corupți fugiți din țară după tentativa eșuată de lovitură de stat din 2019.
Cu sprijinul partenerilor occidentali, aceste eforturi au fost oprite, dar exercițiul electoral din 5 noiembrie va da apă la moară mașinii de propagandă rusă dintr-un singur motiv. Rezultatul nu va oglindi adevărata opțiune a Republicii Moldova, având în vedere că diaspora nu va vota în acest scrutin.
Republica Turcia a marcat cea de-a 100-a aniversare a înfiinţării sale ca republică de către Mustafa Kemal Ataturk prin festivităţi organizate la nivel naţional în care sunt expuse culorile drapelului naţional şi portrete ale fostului său lider. La Ankara, preşedintele Recep Tayyip Erdogan a depus o coroană de flori la mausoleul lui Mustafa Kemal Ataturk. Ataturk a proclamat Republica Turcia pe 29 octombrie 1923, la peste un an după destrămarea oficială a Imperiului Otoman.
Ataturk vs. Erdogan
El a plasat Turcia pe calea secularismului, inclusiv prin separarea strictă a bisericii şi a statului, şi trasat pentru ţara sa o orientare pro-occidentală. Femeilor li s-a permis de atunci să voteze şi să candideze pentru funcţii publice, iar alfabetul roman l-a înlocuit pe cel arab. Un cult al personalităţii în jurul lui Ataturk – părintele turcilor – continuă să se manifeste şi în zilele noastre. Însă Ataturk a fost şi criticat din cauza politicilor sale faţă de minorităţi.
În schimb, preşedintele Erdogan a fost criticat pentru islamizarea Turciei şi pentru îndepărtarea ţării sale de ideile promovate de Ataturk. Recep Tayyip Erdogan este considerat cel mai influent politician al ţării de după Ataturk şi a lăudat în repetate rânduri Imperiul Otoman.
La rândul său, Erdoğan s-a implicat în politică încă din tinerețe, fiind influențat de mișcările politice și religioase. A fost membru al mișcării islamiste și a fost implicat în diverse grupuri politice islamiște înainte de a intra în politica mainstream.
Erdoğan a fost ales prim-ministru al Turciei în 2003, când partidul său, AKP (Partidul Justiției și Dezvoltării), a obținut o majoritate zdrobitoare în parlament. În timpul mandatului său ca prim-ministru, Turcia a cunoscut o perioadă de creștere economică și stabilitate politică.
La început, Erdoğan a fost un susținător al reformelor în Turcia, cum ar fi cele legate de drepturile minorităților și deputații săi au adoptat mai multe amendamente constituționale importante în timpul mandatului său.
Putere consolidată
În 2014, Erdoğan a fost ales președinte al Turciei, ceea ce a marcat o schimbare semnificativă în sistemul politic turc, deoarece Turcia a trecut de la un sistem parlamentar la unul prezidențial.
Ascensiunea lui Erdoğan nu a fost lipsită de controverse. El a fost criticat pentru încălcarea drepturilor omului, limitarea libertății presei și consolidarea puterii executive în detrimentul parlamentului. De asemenea, el a fost implicat în conflicte regionale, cum ar fi cel din Siria.
După preluarea președinției, Erdoğan a căutat să-și consolideze puterea și controlul asupra guvernului și instituțiilor statului, ceea ce a stârnit îngrijorări în rândul unor observatori politici.
Este important de menționat că părerea despre Recep Tayyip Erdoğan variază în funcție de perspectivă. Unii îl văd ca un lider puternic care a modernizat Turcia, în timp ce alții îl critică pentru abuzurile de putere și limitarea democrației.
Erdoğan a fost supus unor critici intense și opoziției politice puternice. Protestele de amploare au avut loc în 2013 în urma planurilor de dezvoltare a Gezi Park din Istanbul, iar Erdoğan a fost acuzat de autoritarism și abuzuri împotriva protestatarilor.
Sub conducerea lui Erdoğan, Turcia și-a consolidat rolul în politica internațională, jucând un rol activ în Orientul Mijlociu și în conflictele regionale. Relațiile cu partenerii tradiționali, precum Statele Unite și Uniunea Europeană, au fost adesea tensionate.
În 2017, Turcia a adoptat o nouă constituție care a acordat președintelui puteri extinse, eliminând funcția de prim-ministru și transformând țara într-un sistem prezidențial.
Pe măsură ce timpul a trecut, guvernul condus de Erdoğan a îmbrățișat un stil de guvernare tot mai conservator, promovând valorile religioase și tradiționale și limitând anumite libertăți civile.
Situația politică din Turcia a fost marcată de evenimente precum tentativa de lovitură de stat din 2016 și starea de urgență care a urmat, care a dus la o curățare extinsă în cadrul instituțiilor statului. Turcia a fost, de asemenea, implicată în conflicte regionale, cum ar fi intervenția militară în Siria și lupta împotriva grupului terorist ISIS.
Poziții pro-HAMAS
Israelul a anunţat rechemarea în ţară a diplomaţilor săi din Turcia, pentru a „reevalua relaţiile” cu această ţară în urma unui discurs incendiar susţinut mai devreme de preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan, care a vorbit despre „crime de război” comise de Israel în Fâşia Gaza. „Având în vedere declaraţiile grave provenite din Turcia, am dispus rechemarea reprezentaţilor diplomatici pentru a reevalua relaţiile între Israel şi Turcia”, a anunţat ministrul israelian de externe Eli Cohen. „Israel, vă declarăm în faţa lumii întregi criminal de război!”, a clamat preşedintele turc sâmbătă în faţa a sute de mii de manifestanţi pro-palestinieni adunaţi la Istanbul.
„Desigur că fiecare ţară are dreptul să se apere, dar unde este dreptatea ? Ceea ce se întâmplă în Fâşia Gaza nu este autoapărare, ci un masacru”, a continuat Erdogan, după o noapte de bombardamente israeliene violente în Fâşia Gaza, în timp ce Israelul caută să anihileze gruparea islamistă Hamas care a ucis peste 1.400 de persoane în atacul surpriză asupra Israelului pe 7 octombrie.
Preşedintele turc a acuzat de asemenea Occidentul că este „principalul vinovat pentru masacrele din Gaza”, unde peste 7.000 de oameni, majoritatea civili şi circa 3.000 dintre ei copii, au murit în urma bombardamentelor israeliene lansate imediat după atacul efectuat de Hamas.
„Oricine ştie că Israelul nu poate face niciun pas fără ei”, a remarcat Erdogan, referindu-se la liderii occidentali, cărora le-a reproşat că nici măcar nu au cerut o încetare a focului. „Aţi plâns copiii ucişi în Ucraina, de ce această tăcere faţă de copiii ucişi în Gaza?” i-a întrebat el mai departe.
Schimbând apoi puţin tonul, Erdogan le-a cerut israelienilor „să nu minimalizeze sentimentele de milă ale turcilor”. „Ascultaţi apelurile noastre la dialog, faceţi un pas în direcţia cea bună pentru voi şi pentru copiii voştri. Noi credem că nu vor exista perdanţi într-o pace justă”, a concluzionat el.
„Nici măcar încercarea preşedintelui turc de a apăra organizaţia teroristă şi cuvintele sale provocatoare nu vor schimba cu nimic ororile pe care le-a văzut întreaga lume şi nici faptul fără echivoc: Hamas = grupul Stat Islamic”, potrivit unui comunicat al Ministerului israelian de Externe.
Foto: Facebook
Interese în Caucaz
Premierul Armeniei, Nikol Paşinian, a declarat că ţara sa speră să încheie în următoarele luni un acord de pace cu Azerbaidjanul şi să se stabilească relaţii diplomatice bilaterale.
La un forum în capitala georgiană Tbilisi, el a afirmat că Armenia doreşte şi deschiderea pentru cetăţenii unor terţe state a frontierei cu Turcia, aliată apropiată a Azerbaidjanului.
Remarcile sale au fost făcute în contextul eforturilor de consolidare a păcii în Caucazul de Sud, regiune instabilă unde luna trecută Azerbaidjanul a preluat cu forţa controlul de la separatiştii armeni din teritoriul azer Nagorno Karabah.
Turcia are un interes semnificativ în regiunea Caucaz din cauza multiplelor conexiuni culturale, etnice și geopolitice. Turcia și statele din Caucaz au legături culturale și etnice puternice, în special cu Azerbaidjan și populația azeră, care este etnic și lingvistic înrudită cu turcii. Turcia susține și protejează interesele și drepturile etnicilor turci din Caucaz.
Caucazul este o regiune strategică pentru transportul și tranzitul energetic. Turcia are un interes în asigurarea accesului la resursele energetice din regiune și în dezvoltarea de rute de transport pentru petrol, gaz și alte bunuri, care pot să ocolească Rusia.
Turcia este un susținător puternic al Azerbaidjanului în conflictul cu Armenia privind regiunea Nagorno-Karabah. Această implicare se datorează atât legăturilor istorice cu Azerbaidjan, cât și intereselor strategice, deoarece soluționarea conflictului poate influența stabilitatea în regiune. Victoria armatei azere și lichidarea regimului separatist se datorează, în mare parte, sprijinului geopolitic și militar turc.
Interese imense
Turcia și Rusia au interese divergente în regiunea Caucazului. În multe privințe, Turcia vede regiunea Caucaz ca pe o zonă în care poate contracara influența Rusiei și poate promova interesul său strategic în regiune.
Ankara dorește să promoveze stabilitatea și dezvoltarea în Caucaz, deoarece instabilitatea sau conflictele din această regiune ar putea avea un impact negativ asupra securității sale și asupra relațiilor comerciale și energetice.
Turcia caută să dezvolte relații economice și comerciale solide cu statele din Caucaz. Investițiile turcești în domenii precum construcții, turism și producția industrială au crescut în regiune.
Este important de menționat că interesele Turciei în Caucaz sunt influențate de o serie de factori, cum ar fi evoluțiile politice, relațiile internaționale și dinamica regională. De asemenea, relațiile Turciei cu diferite state și grupuri etnice din Caucaz pot varia în funcție de circumstanțe.
Relațiile dintre Turcia și lumea arabă sunt, la rândul lor, complexe și au evoluat semnificativ în decursul istoriei. Iată câteva aspecte cheie legate de aceste relații:
Turcia și lumea arabă au o istorie comună datorită succesorilor Imperiului Otoman care au stăpânit multe teritorii arabe timp de secole. Această istorie comună a lăsat o amprentă puternică asupra relațiilor actuale.
Ankara și multe țări arabe au dezvoltat relații economice puternice. Comerțul, investițiile și legăturile economice au crescut semnificativ în ultimele decenii.
Turcia a susținut mișcările de schimbare politică din lumea arabă, cum ar fi Revoluția Egipteană din 2011 și Revolta Siriană începând cu 2011. Această poziție a dus la colaborarea și solidaritatea cu anumite grupuri și țări din lumea arabă.
Islamul joacă un rol important în relațiile dintre Turcia și lumea arabă, deoarece ambele părți au o majoritate musulmană. Acest lucru a favorizat colaborarea în domenii legate de religie, cultură și educație.
Cu toate acestea, relațiile dintre Turcia și lumea arabă nu au fost mereu armonioase. Anumite chestiuni, cum ar fi implicarea Turciei în conflictul din Siria, susținerea mișcării politice islamiste Frăția Musulmană și relația sa cu Qatarul au stârnit tensiuni cu state arabe precum Arabia Saudită și Egiptul.
Turcia a încercat să-și extindă influența și prezența în lumea arabă prin intermediul diplomației și cooperării politice. A organizat întâlniri de nivel înalt cu liderii din regiune și a fost implicată în eforturi diplomatice pentru rezolvarea conflictelor, cum ar fi conflictul din Libia.
Relațiile Turciei cu lumea arabă au un impact semnificativ asupra dinamicii geopolitice din Orientul Mijlociu și Nordul Africii, deoarece Turcia este un jucător important în regiune și este implicată în multiple conflicte și chestiuni regionale.
Foto: Facebook
Turcia și Balcanii
Interesele Turciei în Balcani au o istorie îndelungată și au evoluat pe măsură ce condițiile politice regionale s-au schimbat. Ankara și Balcanii au legături culturale și istorice puternice din cauza istoriei lor comune. Mai ales în statele balcanice cu o populație musulmană semnificativă, precum Bosnia și Herțegovina, Albania și Kosovo, Turcia a fost un susținător al comunităților musulmane și a promovat interesele acestor comunități.
Turcia a acordat sprijin și asistență financiară statelor balcanice cu populație musulmană, cum ar fi Kosovo, Albania și Bosnia și Herțegovina. Acest sprijin include construirea de moschei, școli religioase și proiecte umanitare.
Ankara își dorește stabilitate în regiunea Balcanilor, deoarece orice instabilitate sau conflict ar putea avea un impact negativ asupra securității și economiei sale. Prin intermediul diplomației și a cooperării regionale, Turcia încearcă să promoveze pacea și dezvoltarea în Balcani.
Turcia vede Balcanii ca un partener comercial și de investiții. Relațiile economice s-au dezvoltat semnificativ în ultimii ani, cu investiții în diverse sectoare și creșterea comerțului bilateral.
Turcia și statele balcanice care sunt membre ale NATO cooperează pentru a asigura securitatea regională. NATO joacă un rol important în asigurarea stabilității în Balcani și Turcia contribuie la acest efort.
Balcanii sunt o zonă de interes pentru mai multe puteri regionale și internaționale. Turcia își dorește să-și consolideze influența și prezența în regiunea Balcanilor, utilizând diplomația și cooperarea politică.
Este important de menționat că interesele Turciei în Balcani pot varia în funcție de evoluțiile politice și economice din regiune și de schimbările în relațiile internaționale. De asemenea, este important de menționat că interesele Turciei pot fi privite diferit de alte state sau actori internaționali, ceea ce poate duce la tensiuni sau conflicte în anumite circumstanțe.
Domnul Stanislav Zhelikhovskyi este Doctor în Științe Politice, Specialist Principal la Academia Diplomatică Hennady Udovenko din Ucraina, care funcționează sub jurisdicția Ministerului Afacerilor Externe din Kiev. Acesta a răspuns întrebărilor noastre despre război, condițiile de pace ale Ucrainei și relațiile strategice dintre Kiev și București.
KP: Am trecut peste 600 de zile de la începutul invaziei militare ilegale ruse. Care este situația actuală pe liniile frontului? Cât timp credeți că va mai dura până când teritoriile ocupate de Federația Rusă vor fi eliberate în totalitate? S.Z.: În general, situația de pe front rămâne foarte tensionată. Forțele ruse continuă să atace forțele ucrainene. Cu toate acestea, Ucraina opune o rezistență puternică și efectuează operațiuni de contraofensivă. În plus, Forțele Armate ale Ucrainei lansează atacuri asupra pozițiilor inamice din spate, precum aerodromuri, depozite de muniție, porturi maritime, nave de flotă și așa mai departe. Acest lucru ar putea ajuta la oprirea și respingerea forțelor inamice. În prezent, este dificil de prevăzut cât timp vor continua operațiunile militare, în special în contextul deocupării teritoriilor ucrainene. Cu toate acestea, faza activă, conform multor prognoze, ar putea dura cel puțin un an. Nu este exclus un scenariu foarte pesimist, în care războiul s-ar putea întinde pe parcursul mai multor ani.
K.P.: Unele agenții de presă occidentale consideră că actuala contraofensivă a armatei ucrainene are loc în condiții inegale. De ce sisteme de armament mai are nevoie armata ucraineană?
S.Z.: Cred că războiul ruso-ucrainean este, în general, un conflict asimetric, dată fiind diferența de mărime, capacități și numărul de personal dintre Rusia și Ucraina. Acest lucru reprezintă o provocare semnificativă pentru Kiev, care încearcă nu doar să se apere, ci și să lanseze contraatacuri în condiții inegale. Ucraina are nevoie de diverse tipuri de armament modern care, datorită caracteristicilor tehnologice semnificativ avansate, ar putea compensa componența numerică a arsenalului în mare parte învechit al inamicului. Printre altele, Kiev are nevoie de sisteme de artilerie, proiectile de rachetă cu rază lungă, sisteme de apărare antiaeriană, tehnologie aviatică de ultimă generație, vehicule blindate moderne și drone aeriene versatile.
K.P.: Care este rolul actual al Transnistriei în strategia de război rusă și cum va răspunde Ucraina la această amenințare? Cum vedeți evoluția relațiilor dintre Republica Moldova și Ucraina?
S.Z.: Transnistria rămâne o zonă de instabilitate în apropierea graniței ucrainene. Rolul său ca „enclavă” rusă s-a consolidat în timpul războiului rus-ucrainean. Acest lucru se datorează faptului că, în orice moment convenabil pentru Kremlin, grupul operațional al forțelor ruse din Transnistria ar putea deveni activ și ataca Ucraina. Situația forțează Kievul să mențină un contingent de aproximativ 10.000 de trupe lângă granița republicii nerecunoscute, care sunt esențiale pentru operațiunile de luptă. Transnistria reprezintă și o amenințare potențială pentru Chișinău. Nu este exclus ca problema să fie rezolvată prin mijloace militare. Cu toate acestea, așa cum a declarat președintele ucrainean Volodymyr Zelensky într-o conferință de presă după summitul Comunității Politice Europene desfășurat la Bulboaca, Ucraina ar putea participa la acțiuni militare pe teritoriul Transnistriei, dar numai la solicitarea guvernului moldovean. În ceea ce privește starea relațiilor ucraineano-moldovenești, acestea sunt considerate stabile și de bună vecinătate. Acest lucru se datorează, printre altele, faptului că ambele țări se confruntă cu provocări comune și se îndreaptă către aderarea la Uniunea Europeană.
K.P.: Tactica folosită de Ucraina a determinat retragerea parțială a Flotei Ruse a Mării Negre din regiunea Crimeii. Poate Kyiv să asigure securitatea transportului maritim? Cum pot Ucraina să primească asistență din partea partenerilor occidentali în acest sens?
S.Z.: Kiev încearcă să asigure securitatea transportului maritim, inclusiv lovind infrastructura militară a Crimeii ocupate sub control rus și Flota Mării Negre a Federației Ruse. Până la un punct, au avut succes în acest demers. Cu toate acestea, situația este complexă. În acest context, este crucial ca partenerii occidentali să continue furnizarea de asistență militară, cum ar fi drone aeriene și navale, proiectile de rachetă cu rază lungă, date de informații/imagini actualizate prin satelit și altele. De asemenea, presiunea politică, diplomatică, economică, sancțiuni și alte forme de presiune asupra Moscovei sunt la fel de importante.
K.P.: Sub ce condiții este pregătită Ucraina să se angajeze în negocieri de pace, având în vedere că toți partenerii occidentali au declarat că Ucraina este cea care decide când și sub ce condiții vor fi inițiate aceste negocieri?
S.Z.: Ucraina este pregătită să se angajeze în negocieri de pace, iar declarațiile oficiale din Kiev au făcut acest lucru clar în mai multe rânduri. Cu toate acestea, ei insistă ca toate punctele „formulei de pace” ucrainene să fie îndeplinite înainte ca negocierile să poată avea loc. Aceste puncte includ: Implementarea Cartei ONU și restabilirea integrității teritoriale a Ucrainei și a ordinii mondiale; Retragerea forțelor ruse și încetarea ostilităților; Justiție, inclusiv organizarea unui tribunal pentru cei responsabili de agresiune și compensarea pagubelor; Eliberarea tuturor deținuților și persoanelor deportate; Garanții de securitate pentru Ucraina; Siguranță radiologică și nucleară; Siguranță alimentară și alte aspecte conexe. De asemenea, este crucial ca Rusia să renunțe la orice pretenție teritorială asupra Ucrainei, ceea ce ar implica modificarea Constituției ruse și a altor legi pentru a elimina orice afiliere a celor cinci regiuni ucrainene la Federația Rusă.
K.P.: Președintele Zelensky a efectuat o serie de vizite în Statele Unite, Canada și la sediul NATO. Cum vor evolua relațiile dintre Kyiv și partenerii săi occidentali?
S.Z.: Partenerii occidentali au susținut Ucraina și au furnizat resurse pentru a contracara agresiunea rusă. De asemenea, există un accent considerabil asupra reconstrucției postbelice în Ucraina și asupra sprijinului pentru integrarea sa europeană și euro-atlantică. Având în vedere că Occidentul colectiv continuă să mențină Ucraina în centrul atenției, există speranța că această atenție va persista până când Ucraina va realiza integrarea completă cu lumea occidentală. Acest sprijin în curs de desfășurare și colaborarea cu partenerii occidentali sunt esențiale pentru stabilitatea și securitatea Ucrainei și pentru calea sa către o mai mare integrare cu instituțiile euro-atlantice.
K.P.: Președintele Zelensky a efectuat recent o vizită oficială la București, la invitația omologului său român, Klaus Iohannis. Cei doi șefi de stat au semnat un Parteneriat Strategic, ridicând nivelul relațiilor dintre cele două țări. De asemenea, guvernele României și Ucrainei au avut o ședință comună în capitala ucraineană. Care sunt așteptările din partea Kyiv-ului în ceea ce privește acest acord? Ce poate face România în plus pentru a sprijini Ucraina?
S.Z.: Într-adevăr, președintele ucrainean Volodymyr Zelensky a efectuat o vizită în România, unde s-a întâlnit cu omologul său, Klaus Iohannis. Acesta a fost primul vizită a unui lider ucrainean în România de la începutul războiului. În timpul vizitei președintelui Zelensky în România, s-a ajuns la un acord pentru înființarea unui centru de pregătire pentru piloții ucraineni de F-16. Bucureștiul este pregătit să furnizeze Ucrainei sisteme de apărare antiaeriană și artilerie. În plus, s-a anunțat lansarea unui nou coridor pentru exportul de cereale ucrainene prin Moldova către România. Faptul că Iohannis și Zelensky au declarat că România și Ucraina au încheiat un acord de parteneriat strategic este considerat un pas semnificativ care ridică nivelul relațiilor dintre cele două țări. Este esențial ca ritmul cooperării dintre București și Kyiv să nu rămână doar stabil, ci să se și intensifice. Acest lucru ar trebui înțeles în contextul cooperării militare, precum și al altor posibile domenii de colaborare. Este demn de menționat că liderul român a exprimat susținerea pentru „formula de pace” ucraineană și a declarat că doar Ucraina va decide când și cum să desfășoare negocierile de pace. În plus, Klaus Iohannis a exprimat susținerea pentru începerea negocierilor privind aderarea Ucrainei și a Moldovei la Uniunea Europeană până la sfârșitul anului. Acest lucru este de o importanță deosebită pentru toate părțile implicate, deoarece apartenența la un spațiu politic și economic unitar poate garanta o rezistență eficientă împotriva agresorilor externi, cu Rusia fiind un astfel de agresor. România înțelege bine acest lucru.
Candidatul Partidului Național Moldovenesc la funcția de primar al capitalei Republicii Moldova, Dragoș Galbur, s-a lansat în campania electorală pentru Chișinău. În programul candidatului se regăsește desovietizarea capitalei prin restabilirea arhitecturii clădirilor, reformele în educație, găsirea soluțiilor pentru fluidizarea traficului, modernizarea transportului public, dar și rezolvarea problemei animalelor fără adăpost. Despre toate acestea și alte subiecte de interes vom discuta mâine, 11 octombrie 2023, la ora 12, pe pagina de Facebook a agenției de presă KARADENIZ-PRESS!
Victor Chironda, candidatul Platformei DA la funcția de primar al capitalei, își propune, în calitate de primar, să scoată corupția din primărie și să administreze eficient banii publici.
„Folosind primăria și funcționarii publici în calitate de bâtă politică și financiară, Ivan Ceban se îndepărtează definitiv de Europa și de principiile democratice europene. Să nu credeți că Europa și partenerii noștri de acolo nu văd aceste lucruri. Ei văd și țin cont de asta. Trebuie să înțelegem un lucru simplu: menținerea controlului lui Ceban asupra primăriei Chișinău înseamnă zero fonduri europene și zero probleme din oraș rezolvate. Ivan Ceban la primărie înseamnă corupție, ilegalități, sărăcie și haos urbanistic. Eu sunt Victor Chironda și vă îndemn să facem regulă și curățenie în primăria Chișinău”, a declarat el în cadrul unei conferințe de presă, citat de mass-media de la Chișinău.
Interviul poate fi urmărit în direct pe pagina de Facebook a agenției de presă KARADENIZ-PRESS!
