de Isac Mihai | feb. 9, 2019 | Federatia Rusa, Federatia Rusa, Principal, Știri, Ucraina, Ucraina, UE, UE, Uncategorized @ro
Presedintele Porosenko se bucură de sprijinul declarat al noii structuri ortodoxe autocefale din Ucraina
Comisia Electorală ucraineană a anunţat vineri că a înregistrat în total 44 de candidaţi pentru alegerile prezidenţiale din 31 martie, un număr record pentru acest scrutin, cu deznodământ imprevizibil, în contextul în care favorit în sondaje este un actor de comedie, relatează mass-media de la Kiev, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. ‘Comisia şi-a încheiat procesul de înregistrare a candidaţilor la funcţia de preşedinte al Ucrainei. În total, 44 de candidaţi au fost înregistraţi’, a indicat Comisia electorală de la Kiev într-un comunicat remis mass-media.
Mizele acestui scrutin sunt considerabile pentru Ucraina, care de cinci ani se confruntă cu anexarea de către Rusia a peninsulei Crimeea şi cu un conflict cu separatiştii proruşi în regiunile sale de est, soldat cu peste 13.000 de morţi până în prezent, precum şi cu o criză economică profundă. Statutul regiunii Donbass, integrarea în UE și NATO, situația economică dezastruoasă, statutul bisericilor ortodoxe din fosta republică sovietică sunt principalele teme ale campaniei electorale.
Confruntare dură
Campania se anunţa a fi dominată de doi ‘grei’ ai politicii ucrainene: preşedintele la final de mandat, Petro Poroşenko, care candidează pentru al doilea mandat, şi fostul premier Iulia Timoşenko.
Acest scenariu a fost totuşi zdruncinat de ascensiunea neaşteptată a lui Volodimir Zelenski, un actor de comedie de 41 de ani, creditat cu peste 20% din intenţiile de vot, care îşi devansează adversarii.
Chiar dacă Poroşenko – care a venit la putere în 2014 şi este criticat pentru ritmul lent al luptei împotriva corupţiei – se numără printre cei trei favoriţi, el este creditat cu doar 15%-16% din intenţiile de vot în rândul alegătorilor care s-au decis deja cu cine să voteze, potrivit ultimelor trei sondaje realizate în ianuarie, cam pe aceeaşi poziţie cu Iulia Timoşenko (16% -19%).
Iulia Timoșenko, convinsă de propria victorie la prezidențiale
Timoșenko vs. Timoșenko
Iulia Timoşenko, premier între 2007 şi 2010 cu înclinaţii populiste şi preşedinte al partidului Batkivşcina (Patria), urmează să se confrunte între altele în această campanie cu un candidat cu acelaşi nume, Iuri Timoşenko, militar şi deputat în Rada Supremă.
Într-o declaraţie televizată, fostul premier i-a cerut miercuri seara preşedinteluie Petro Poroşenko să-l retragă pe Iuri Timoşenko din cursa prezidenţială, acuzându-i pe şeful statului şi staff-ul său electoral de înregistrarea acestuia printre candidaţi pentru a semăna derută în rândul electoratului şi a-i lua voturile. Lidera ‘Batkivşcina’ a subliniat că ştie cine ar fi plătit 2,5 milioane de grivne pentru înregistrarea candidatului Iuri Timoşenko şi l-a îndemnat pe Poroşenko să înceteze cu ‘manipulările murdare’, conform postului de televiziune ‘1+1’.
Printre alţi candidaţi figurează numeroşi deputaţi, foşti vicepremieri şi foşti miniştri, militari, oameni de afaceri şi primarul oraşului Lviv, Andrii Sadovii (de opoziţie), dar care nu au, conform analiștilor politici, nicio șansă reală de a accede în turul doi.
Jocuri politice
Analiștii politici de la Kiev consideră că majoritatea candidaților la președinția Ucrainei, precum Yurie Boiko (Platforma Opoziției-Pentru Viață), oligarhul Serghey Taruta (Osnova), primarul de Lviv, Andrii Sadovii (Samopomici), Evgheny Murayev (Nași), Oleksandr Vilkul (Blocul Opoziției-Partidul pentru Pace și Dezvoltare), participă la scrutin doar ca parte a campaniei pentru pregătirea alegerilor parlamentare din toamna anului 2019. În calitate de candidați aceștia au posibilitatea să își facă campanie electorală în favoarea propriilor partide, beneficiind de acces la mijloacele de informare în masă, conform legislației electorale din Ucraina.
Sursele citate consideră că mare parte dintre aceștia își vor anunța, treptat, retragerea din cursa electorală în favoarea altor candidați cu care au negociat eventuale alianțe politice pentru alegerile parlamentare din octombrie 2019. (N.G.)
de Isac Mihai | feb. 8, 2019 | Alte regiuni, Federatia Rusa, Federatia Rusa, Principal, Știri, UE, UE
Președintele român Klaus Iohannis intră în războiul politic din Venezuela
Bucureștiul îl recunoaşte pe Juan Guaidó în calitatea de Preşedinte interimar al Venezuelei, decizia fiind luată de preşedintele Klaus Iohannis, după ce a primit Memorandumul MAE cu tema „Poziţia României cu privire la situaţia din Venezuela”, avizat de către prim-ministrul Viorica Dăncilă, scrie Digi24, citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS. „Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, ca titular al deciziilor de politică externă a României şi ca reprezentant al României în plan extern, în conformitate cu prevederile constituţionale, a decis recunoaşterea domnului Juan Guaidó în calitatea de Preşedinte interimar al Venezuelei. Decizia Preşedintelui României a fost luată în urma analizării atente a situaţiei, inclusiv din punct de vedere politico-diplomatic şi juridic, şi în contextul în care majoritatea statelor membre UE şi o serie de aliaţi şi parteneri importanţi ai ţării noastre din spaţiul euro-atlantic au recunoscut legitimitatea Preşedintelui interimar Juan Guaidó”, anunţă Preşedinţia de la București.
Considerații prezidențiale
Preşedintele Klaus Iohannis consideră că, îndeosebi în contextul în care ţara noastră exercită Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene şi ţinând cont de dinamica crescută a evoluţiilor internaţionale, România trebuie să aibă în dosarele de politică externă reacţii rapide, bine fundamentate şi ferme, în acord cu priorităţile majore de politică externă pe care le-a urmărit consecvent pe termen lung.
Administraţia Prezidenţială menţionează că a solicitat încă de luni, 4 februarie, imediat după reuniunea informală a miniştrilor afacerilor externe ai statelor membre UE (tip Gymnich) de la Bucureşti, transmiterea, în regim de urgenţă, către Administraţia Prezidenţială a unor elemente de evaluare cu privire la acest subiect şi a unei propuneri clare de poziţionare a României, inclusiv din perspectivă politico-diplomatică şi juridică, cu privire la posibilitatea recunoaşterii lui Juan Guaidó drept Preşedinte interimar al Venezuelei, respectiv a legitimităţii acţiunilor sale şi ale Adunării Naţionale.
„În cursul dimineţii de vineri, 8 februarie a.c., la Administraţia Prezidenţială a fost primit Memorandumul MAE cu tema „Poziţia României cu privire la situaţia din Venezuela”, avizat de către Prim-ministrul României. Acest document, care prevedea, printre altele, propunerea de recunoaştere a Preşedintelui Adunării Naţionale, Juan Guaidó, drept Preşedinte interimar al Venezuelei, a fost aprobat imediat de către Preşedintele României”, menţionează Administraţia Prezidenţială.
Criza din Venezuela aruncă în aer America Latină
Apel la Papă
Un sondaj realizat de compania Heron Consultores arăta, joi, că peste 81% dintre venezueleni nu îl mai recunosc pe Maduro drept președinte și îl acceptă pe Juan Guaido drept președinte interimar.
Liderul opoziţiei venezuelene Juan Guaido, autoproclamat preşedinte interimar al ţării, a lansat un apel către papa Francisc să joace un rol de mediere în criza politică din ţara sa, după ce rivalul său, preşedintele Nicolas Maduro, i-a adresat o invitaţie similară suveranului pontif, transmite mass-media de peste Ocean.
Vorbind la postul de ştiri italian SkyTg24, Guaido – recunoscut ca preşedinte interimar de SUA, unele state din Uniunea Europeană şi din America de Sud – a declarat că ar fi ‘fericit să-l întâmpine’ pe papă în Venezuela. ‘Adresez un apel oricui ne poate ajuta, precum Sfântul Părinte (sau alte forţe ale diplomaţiei), de a coopera spre a se pune capăt uzurpării, pentru un guvern de tranziţie şi a conduce Venezuela spre alegeri cu adevărat libere cât mai curând posibil’, a declarat Guaido.
‘Aş fi fericit să-l întâmpin pe papă în ţara noastră, o ţară catolică, foarte devotată, cu o mare tradiţie religioasă’, a adăugat Guaido, care până acum a refuzat negocierile cu Maduro, insistând ca acesta să demisioneze.
Jocuri politice
Recent, Nicolas Maduro a declarat, tot la SkyTg24, că i-a scris papei Francisc pentru a-l ruga să joace un rol de mediator în criza politică. ‘I-am scris o scrisoare papei Francisc (…) spunând că eu slujesc cauza lui Hristos’, a afirmat Maduro, declarându-se catolic practicant.
‘În acest spirit, l-am rugat să ne ajute într-un proces de facilitare şi întărire a dialogului. L-am rugat pe papă să-şi pună la dispoziţie cele mai bune eforturi, voinţa sa, să ne ajute pe această cale a dialogului. Sper că vom avea un răspuns pozitiv’ din partea suveranului pontif, a mai spus Nicolas Maduro.
Este cunoscut faptul că Vaticanul urmăreşte cu atenţie evenimentele din Venezuela, unul dintre statele cu o puternică prezență socială, politică, economică a Bisericii Romano-Catolice.
Într-un comunicat emis, Vaticanul afirmă că ‘Sfântul Părinte şi-a rezervat întotdeauna şi, prin urmare, îşi rezervă (şi acum) posibilitatea de a verifica voinţa ambelor părţi, spre a vedea dacă sunt întrunite condiţiile de a se merge pe acest drum’.
Francisc este primul papă originar dintr-o ţară latino-americană, Argentina, iar adjunctul său, cardinalul secretar de stat Pietro Parolin, a fost nunţiu papal la Caracas.
Săptămâna trecută, papa Francisc a refuzat să se situeze de partea lui Maduro sau a lui Guaido, afirmând că sprijină ‘întregul popor venezuelean’ şi exprimându-şi îngrijorarea faţă de riscul de ‘vărsare de sânge’.
Papa-Francisc, posibil arbitru în situația politică din Venezuela
Alegeri libere
Ţările europene şi latino-americane participante joi la Montevideo la prima reuniune a Grupului de contact internaţional privind Venezuela au lansat un apel la „alegeri prezidenţiale libere, transparente şi credibile” în această ţară producătoare de petrol pentru a evita destabilizarea regiunii şi dincolo de aceasta, relatează mass-media internațională. „Grupul lansează un apel la o abordare internaţională comună pentru a sprijini o soluţie paşnică, politică, democratică şi pur venezueleană a crizei, excluzând folosirea forţei, prin intermediul unor alegeri prezidenţiale libere, transparente şi credibile, în acord cu Constituţia venezueleană”, potrivit declaraţiei finale semnate de toate ţările participante, cu excepţia Boliviei şi Mexicului.
„Cea mai mare dilemă cu care se confruntă Venezuela este cea a păcii sau războiului”, a avertizat preşedintele Uruguayului, Tabaré Vazquez, în deschiderea reuniunii, „îndemnând comunitatea internaţională la prudenţă”, în timp ce tensiunea politică este la maxim în ţara sud-americană.
„Este fundamental să se evite violenţa internă şi o intervenţie externă”, a adăugat şefa diplomaţiei europene, Federica Mogherini, subliniind „urgenţa” situaţiei care atrage „riscul unei destabilizări şi nu doar în regiune”.
Federica Mogherini şi emisari din opt ţări europene – Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia – şi cinci din America Latină – Uruguay, Costa Rica, Bolivia, Ecuador, Mexic – au participat joi la prima reuniune a Grupului de contact lansat de UE la sfârşitul lui ianuarie.
Rusia, exclusă de la negocieri
Federația Rusă, susţinătoarea preşedintelui venezuelean Nicolas Maduro, şi-a exprimat joi regretul că nu a fost invitată la reuniunea internaţională organizată la Montevideo, în Uruguay, pentru a încerca găsirea unei soluţii la criza din Venezuela, informează AFP preluată de presa de la București.
„Speram că Rusia ar putea participa la lucrările care vor avea loc azi la Montevideo, cel puţin în calitate de observator, însă ni s-a spus că un asemenea format nu este prevăzut pentru nimeni”, a declarat ministrul-adjunct de externe al Rusiei, Serghei Riabkov, pentru agenţia RIA Novosti. „Avem mari speranţe şi ne-ar plăcea să credem că întrevederea de la Montevideo se va solda cu o importantă contribuţie politică, intelectuală şi creativă pentru reglementarea reală a problemelor în Venezuela”, a spus el.
Cu toate acestea, Riabkov a exprimat „îngrijorarea” Rusiei cu privire la informaţiile conform cărora „în timpul acestui eveniment va fi acordată mai puţină atenţie decât era prevăzut dialogului şi reglementării intervenezuelene”.
El a mai atenţionat, de asemenea, împotriva tentativelor de „presiune asupra autorităţilor legitime de la Caracas”, care ar face din această reuniune, potrivit lui Riabkov, „încă o şansă ratată” de a găsi o soluţie pentru criza din Venezuela.
La rândul său, Nicolas Maduro, susţinut de Rusia, China, Cuba, Coreea de Nord şi Turcia, a respins ultimatumul UE privind organizarea de alegeri prezidenţiale anticipate şi acuză SUA că orchestrează o lovitură de stat. (M.B.)
de Isac Mihai | feb. 8, 2019 | Balcani, Federatia Rusa, Știri, UE
Kosovo, problema strategica in Balcani
Preşedintele Kosovo, Hashim Thaçi, a afirmat recent că Rusia, aliat tradiţional al Serbiei, a promis să sprijine o eventuală reconciliere între cele două foste teritorii ale fostei Iugoslavii, relatează mass-media de peste Ocean, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Prezent la lucrările cunoscutului think-tank american, Council on Foreign Relations la Washington, președintele kosovar Hashim Thaçi a explicat că a discutat cu omologul său rus, Vladimir Putin, în noiembrie 2018, cu prilejul evenimentelor ce au marcat centenarul încheierii Primului Război Mondial.
Până în acest moment, autoritățile din cele două state au purtat negocieri, oficiale și neoficiale, privind stabilirea unei granițe finale, dar schimburile de teritorii și populații au trezit nemulțumirea mediilor naționaliste care au amenințat cu declanșarea unor proteste violente în cazul încheierii unui acord. Împărțirea resurselor naturale și a obiectivelor energetice, precum hidrocentrala ‘Gazivode’, sunt aprig disputate de cele două părți, ducând la amânarea identificării unei soluții.
Întâlnire franceză
„L-am întrebat foarte direct: ‘Care ar fi reacţia Rusiei dacă Kosovo şi Serbia ajung la un acord?’ Răspunsul său a fost că îl va susţine”, a declarat președintele Republicii Kosovo. „Mi-ar plăcea să-şi ţină cuvântul”, a adăugat el.
Rusia, care deţine drept de veto în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite, are puternice legături culturale, economice, istorice, umanitare şi politice cu Serbia. Statul balcanic nu a recunoscut independenţa proclamată în 2008 de Kosovo şi a reuşit să îi închidă uşa ONU cu sprijinul rus şi chinez.
Vechi de 20 de ani, conflictul diplomatic dintre Serbia şi Kosovo este unul din cele mai periculoase din Europa, pe fondul recentelor escaladări militare din regiune.
Belgradul a pierdut controlul asupra fostei sale provincii după bombardamentele occidentale care au pus capăt războiului dintre forţele sârbe şi gherila separatistă kosovară albaneză (1998-1999, peste 13.000 de morţi).
Eforturi diplomatice
Hashim Thaçi a explicat deja că este foarte aproape de un acord care ar fi de natură să „încheie conflictul secular cu Serbia şi să aducă pacea regiunii întregi”. În acest „acord permanent, cele două părţi se vor recunoaşte reciproc, vor renunţa la orice conflict”, a adăugat preşedintele kosovar.
La rândul său, într-o scrisoare adresată preşedintelui american Donald Trump, şeful statului sârb Aleksandar Vucic i-a cerut acestuia sprijinul pentru găsirea unei soluţii sustenabile şi durabile pentru Kosovo şi l-a invitat pe liderul de la Casa Albă să vină în vizită în Serbia, relata anterior agenția de presă Tanjug. „Nimănui nu-i pasă mai mult să găsescă o soluţie decât ţara mea, deoarece problema Kosovo este o povară grea, în special pentru Serbia şi naţiunea sârbă. Suntem angajaţi pe calea dialogului şi am abordat problema în mod curajos şi realist, gândindu-ne la viitorul nostru în vestul Balcanilor. Ne-am îndeplinit, de asemenea, toate obligaţiile în cadrul acordului de la Bruxelles”, a scris Vucic.
Armata Republicii Kosovo, semn al independentei fata de Serbia
Moștenire istorică
„Însă Serbia nu poate rezolva singură această problemă dificilă. În pofida dorinţei şi a încrederii noastre, tarifele pe care Pristina le-a impus importurilor din Serbia reprezintă o povară şi un obstacol insurmontabil în calea continuării dialogului. Ele nu doar că afectează economia sârbă, ci reprezintă şi o ameninţare pentru viaţa sârbilor din Kosovo-Metohija, ale căror drepturi trebuie să le protejăm şi să le apăram”, a scris el, reiterând că Belgradul este pregătit să continue dialogul imediat ce Pristina va renunţa la această măsură.
Serbia şi fosta sa provincie Kosovo, care şi-a declarat independenţa în 2008, s-au angajat în 2013 într-un dialog mediat de Uniunea Europeană pentru normalizarea relaţiilor, însă de atunci s-au înregistrat puţine progrese. Discuţiile au fost oprite în noiembrie, atunci când guvernul de la Pristina a aplicat taxe de 100% pe importurile din Serbia şi Bosnia-Herţegovina. Serbia a afirmat că nu va relua dialogul dacă situaţia nu va reveni la normal.
Reamintind alianţa istorică SUA-Serbia, preşedintele Aleksandar Vucic l-a invitat încă o dată pe Trump să devină primul preşedinte american ce efectuează o vizită în Serbia în ultimii aproape 40 de ani.
Putin la Priștina
Anterior, preşedintele Republici Kosovo, Hashim Thaci, l-a invitat pe omologul său rus Vladimir Putin să efectueze o vizită la Pristina, informează RIA Novosti, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. ‘Îl invităm să vină (într-o vizită) în Kosovo. Este important să stabilim relaţii bune şi să avem contacte’, a declarat Hashim Thaci într-un interviu acordat agenţiei ruse de presă cu ocazia Forumului Economic Mondial de la Davos, pe fondul recentelor declarații dure ale președintelui rus la adresa autorităților de la Priștina.
Diplomație oligarhică
Mass-media de la Priștina a precizat, citând surse guvernamentale kosovare, că președintele Hashim Thaci mizează în acest demers pe sprijinul oligarhului kosovar Behgjet Pacolli, o figură controversată, cu puternice legături de afaceri cu Federația Rusă.
Behgjet Pacolli, patronul Mabetex Group și eroul mai multor episoade politice interne controversate în Kosovo, este cunoscut pentru campania dusă în primii anii de independență ai Republicii Kosovo pentru obținerea recunoașterii din partea comunității internaționale.
Reamintim că posibila îmbunătățire a relațiile dintre Priștina și Moscova a fost grav afectată de decizia din decembrie 2018, când parlamentul de la Pristina a votat pentru crearea unei armate proprii a Kosovo, iar Moscova a calificat demersul ca pe o încălcare flagrantă a rezoluţiei Consiliului de Securitate.
Președintele rus, Vladimir Putin, înger politic pentru Serbia
Supărare rusă
Preşedintele rus Vladimir Putin a acuzat autorităţile din Kosovo că au întreprins o serie de provocări, inclusiv prin decizia de a-şi înfiinţa propria armată, o mişcare care a dus la tensionarea relaţiilor cu Serbia care ar fi putut destabiliza regiunea. Putin a mai declarat că este de părere că decizia Kosovo de a-şi înfiinţa propria armată a fost ilegală. Declarațiile au fost făcute în cadrul unei conferințe de presă pe care Vladimir Putin a susţinut-o la Belgrad în urma discuţiilor avute cu preşedintele Serbiei, Aleksandar Vucic, în marja recentei vizite efectuate în Serbia.
Formarea unei armate în Kosovo reprezintă un risc privind repetarea unui conflict armat în regiunea Balcanilor, a declarat și Vasili Nebenzia, reprezentantul permanent al Rusiei la Naţiunile Unite, relata anterior site-ul agenţiei Tass. „Formarea unor forţe armate în Kosovo reprezintă o ameninţare la adresa păcii şi securităţii, riscând repetarea unui conflict armat”, a declarat diplomatul rus. Nebenzia a acuzat Uniunea Europeană pentru „politica iresponsabilă”, afirmând că aceasta a trecut o linie periculoasă.
Anterior, un consilier prezidenţial din Serbia a evocat posibilitatea unei intervenţii militare sârbe în Kosovo, după decizia Parlamentului de la Priştina de formare a unei armate. Alianţa Nord-Atlantică a îndemnat ambele părţi să dea dovadă de reţinere.
Nikola Selakovici, un consilier al preşedintelui sârb Aleksandr Vucici, a declarat, potrivit agenţiei Associated Press, că armata sârbă ar putea trimite trupe şi ar putea declara Kosovo teritoriu ocupat. Administraţia de la Belgrad a catalogat decizia de înfiinţare a armatei kosovare drept „cea mai mare ameninţare directă la adresa păcii şi stabilităţii regionale”.
Goran Rakici, liderul etnicilor sârbi din Kosovo, a catalogat „inacceptabilă” decizia privind armata kosovară, argumentând că „acest lucru arată clar că Priştina nu vrea pace”. Rakici i-a îndemnat totuşi pe etnicii sârbi din Kosovo să „manifeste reţinere şi să nu răspundă la provocări”.
Vizită strategică
Preşedintele rus Vladimir Putin s-a aflat într-o vizită oficială la Belgrad unde s-a întâlnit cu omologul său sârb, Aleksandar Vucic, şi a semnat o serie de acorduri şi memorandumuri, subliniind căldura dintre cei doi aliaţi slavi, a informat mass-media regională.
Preşedintele rus Vladimir Putin a beneficiat de o primire demnă de un “superstar”, în vizita sa oficială în Serbia, principalul aliat al Rusiei din Balcani. Peste 100.000 de sârbi ar fi luat parte la primirea grandioasă de care a avut parte Vladimir Putin, conform kurir.rs. Marșul a fost organizat de partidul președintelui Vučić și de organizațiii proruse din Serbia, Bosnia-Herțegovina, Muntenegru și Republica Kosovo.
Manifestanții s-au strâns încă de dimineaţă pentru a-l însoţi pe preşedintele rus până la Catedrala Sfântul Sava, unul din principalele lăcaşuri de cult ortodoxe din lume, a cărui renovare a fost finanţată parţial de gigantul rus al gazelor Gazprom.
Putin, salvarea Serbiei
Pe lângă legăturile istorice, religioase şi culturale cu “fratele cel mare slav ortodox”, sârbii sunt recunoscători pentru sprijinul oferit de Moscova în problema Kosovo. “Sunt încântat să vizitez Serbia prietenă, soră, să discut despre ce s-a făcut deja şi să conturăm perspectivele cooperării noastre ulterioare”, a comentat Putin, aflat la a patra vizită în fosta republică iugoslavă, relatează mass-media.
Vladimir Putin “este salvarea Serbiei. Uniunea Europeană se destramă, până să ajungem noi acolo nu va mai exista”, a comentat pentru France Presse un general în retragere în vârstă de 66 de ani, Mitar Pekic, instalat în faţa catedralei cu şase ore înainte de sosirea prevăzută a liderului de la Kremlin.
Relaţia ruso-sârbă este “mai mult emoţională decât raţională”, a remarcat la Belgrad analista economică Biljana Stepanovic.
Analistul Branko Radun a declarat că Serbia și Rusia au o apropiere religioasă, istorică și lingvistică și că această primire și recunoștință față de Rusia se datorează ajutorului de care a beneficiat Serbia de-a lungul aanilor din partea Rusiei.
Poziția NATO
O eventuală intervenţie militară sârbă în Kosovo ar genera o confruntare directă cu mii de membri ai Misiunii NATO de menţinere a păcii, inclusiv cu militari americani.
Secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, a îndemnat Serbia şi Kosovo să evite escaladarea conflictului. „Reiterez apelul adresat Priştinei şi Belgradului de a menţine calmul şi a evita orice declaraţii şi acţiuni care pot conduce la escaladarea tensiunilor”, a spus Jens Stoltenberg.
Alianţa Nord-Atlantică a denunţat decizia Kosovo de a transforma structurile de securitate în armată şi va reanaliza „nivelul angajamentului” în relaţia cu Administraţia de la Priştina, relatează site-ul cotidianului Le Figaro. „Regret că a fost luată această decizie în pofida preocupărilor NATO. Consiliul Nord-Atlantic va fi nevoit să reanalizeze nivelul de angajament al NATO în relaţia cu Forţele de securitate din Kosovo”, a declarat Jens Stoltenberg, secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice.
„(…) Considerăm că momentul luării acestei decizii este greşit. Toate părţile trebuie să aibă grijă ca decizia să nu conducă la amplificarea tensiunilor în regiune”, a subliniat Jens Stoltenberg.
Republica Kosovo, unul dintre cele mai sărace state din Europa, și care are o populaţie de 1,8 milioane de locuitori, este protejată de trupe NATO de la proclamarea independenţei în anul 2008.
Îndemn american
Preşedintele SUA, Donald Trump, a trimis o scrisoare omologului său din Kosovo, Hashim Thaci, în care îl îndeamnă să facă tot ceea ce este posibil pentru a ajunge la un acord cu Serbia, în contextul amplificării tensiunilor între Priştina şi Belgrad după înfiinţarea unei armate naţionale kosovare. „Eşecul de a profita de această oportunitate unică ar fi un regres tragic, deoarece o altă şansă la o pace cuprinzătoare este puţin probabil să apară din nou în curând”, se afirmă în scrisoarea lui Trump, postată recent pe site-ul Administraţiei prezidenţiale de la Priştina.
„Statele Unite au investit foarte mult în succesul (Republicii) Kosovo ca stat independent, suveran”, se mai afirmă în scrisoare.
Casa Albă nu a comentat subiectul, şi nici Ambasada SUA de la Priştina încă nu a reacţionat. Washingtonul rămâne cel mai semnificativ susţinător al statului Kosovo, atât din punct de vedere politic, cât şi financiar.
Relaţiile sârbo-kosovare s-au degradat şi mai mult după decizia Parlamentului de la Priştina de formare a unei armate, Administraţia de la Belgrad a catalogat decizia de înfiinţare a armatei kosovare drept „cea mai mare ameninţare directă la adresa păcii şi stabilităţii regionale”.
Entitatea Kosovo, care are o populaţie de 1,8 milioane de locuitori, este protejată de trupe NATO de la proclamarea independenţei în anul 2008.
Fosta provincie sârbă Kosovo şi-a declarat independenţa la aproape un deceniu după un conflict de doi ani între forţele sârbe şi separatiştii albanezi, în cursul cărora au fost comise numeroase atrocităţi de ambele părţi.
Independenţa fostei provincii sârbe a fost recunoscută de 115 ţări, dintre care 23 dintre cele 28 de state membre ale UE. Cele cinci state membre ale UE care până în acest moment nu au recunoscut independenţa Kosovo sunt Spania, Slovacia, Cipru, Grecia şi România. (M.B.)
de Isac Mihai | feb. 7, 2019 | Orientul Mijlociu, Orientul Mijlociu, Știri, Turcia
Alegerile locale din Turcia, opoziția anihilată financiar
Preşedintele Turciei, Tayyip Erdogan, a anunţat marţi că banca Isbank, cea mai mare bancă din ţară şi deţinută parţial de principalul partid de opoziţie, va trece sub controlul Trezoreriei statului, transmite mass-media internațională, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. „Partidele politice nu au dreptul şi nici autoritatea de a lua parte în activităţile bancare. Cu voia Domnului, Isbank va deveni proprietatea Trezoreriei. Cred că Parlamentul va lua o decizie istorică şi pachetul de 28% din acţiunile Isbank va fi transferat la Trezoreria statului”, a declarat Tayyip Erdogan într-un discurs în faţa parlamentarilor din partidul său AK. Decizia acestuia vine cu mai muțin de două luni înainte de alegerile locale din Turcia, considerate un test vital pentru trăinicia actulului regim Erdogan.
Moștenire istorică
Isbank, al cărui nume complet este Türkiye Is Bankasi, a fost înfiinţată în anul 1924 de fondatorul Turciei mondene, Mustafa Kemal Atatürk. La moartea sa, Atatürk a lăsat Isbank moştenire partidului său, Partidul Popular Republican (CHP), care în prezent deţine un pachet de 28% din acţiunile Isbank. Această participaţie are o valoare de aproximativ 7,32 miliarde lire (1,41 miliarde dolari) pe baza unei capitalizări de piaţă a Isbank de aproximativ 26,04 miliarde lire.
Președintele Erdogan a adăugat că momentul în care va avea loc acest transer va depinde de cât de mult timp durează procesul parlamentar. Aceste comentarii au dus la prăbuşirea cu 6% a preţului acţiunilor Isbank, pe fondul unei crize economice dure prin care trece Turcia în acest moment.
În replică, Partidul Popular Republican (CHP), care numeşte patru membrii în boardul Isbank, s-a opus transferului participaţiei sale către Trezoreriei, în numele „respectării voinţei lui Atatürk” şi a subliniat că atât membrii săi care fac parte din board cât şi partidul CHP nu primesc dividende din partea băncii.
Potrivit Isbank, dividendele datorate CHP sunt transferate direct Institutului de limbă turcă (TDK) şi Societăţii de istorie a Turciei, conform testamentului fondatorului.
Pe lângă participaţia deţinută de CHP la Isbank, un pachet de 40,5% din acţiunile băncii este deţinut de fondul de pensii Isbank şi un pachet de 31,4% flotează liber la bursă. (M.B.)
de Isac Mihai | feb. 6, 2019 | Analize, Orientul Mijlociu, Orientul Mijlociu, Principal, Știri, Turcia, Uncategorized @ro
Hagia Sofia, ținta ambițiilor regimului Erdogan
O Biblie veche de 1.200 de ani a fost descoperită în sud-estul Turciei în cadrul unei operaţiuni de combatere a contrabandei, a anunţat marţi biroul de presă al guvernatorului local, citat de DPA, preluată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Trei suspecţi au fost reţinuţi în timp ce încercau să vândă o Biblie străveche, luni, în oraşul Kayapinar, a anunţat biroul de presă al guvernatorului regiunii Diyarbakir. Biblia descoperită în cadrul acestei operaţiuni are 34 de pagini gravate cu aur. Şase suspecţi au fost reţinuţi în arestul poliţiei, au precizat autorităţile locale, care nu au furnizat însă alte detalii suplimentare.
Provincia Anatolia deţine numeroase situri sfinte venerate de creştinii ortodocși, iar autorităţile turce, fără efect, încearcă să reducă numărul tentativelor de contrabandă cu artefacte antice. În Istanbul, capitala culturală a Turciei, Hagia Sophia – important obiectiv turistic – este o fostă biserică ortodoxă, care, în trecut, a fost cea mai mare biserică a creştinătăţii. A fost transformată de turci în moschee în 1453 şi, apoi, într-un muzeu, în 1935. Actualul regim Erdogan a anunțat de mai multe ori intențiile sale de a o transforma din nou în moschee.
Creştinii ortodocși alcătuiesc o mică minoritate din populaţia predominant musulmană a Turciei, o ţară cu 82 de milioane de locuitori.
Mănăstiri folosite ca baze militare
Acapararea fără bază legală a unor proprietăți ortodoxe este o practică veche în Turcia, care a exportat acest fenomen și în zona ocupată militar în 1974 în nordul Republicii Cipru.
Structura arhitecturală a mănăstirilor bizantine, în care biserica se ridica în mijloc, înconjurată de chilii, ridicate pe dealuri sau munţi, cu o bună panoramă, sunt ideale pentru nevoile strategice ale armatei turce, se arată într-o analiză a cotidianului ortodox Lumina. Mănăstiri medievale precum: Mănăstirea Acheiropoietos în Keryneia, „Sf. Ioan Hrisostom“, în Koutzobentes, „Sf. Pantelimon“ în Myrtou sunt încă în posesia armatei turce. Obiectele lor liturgice, deosebit de preţioase, sunt dispărute, fiind traficate.
În timpul inspecţiei stabilite de Consiliul Europei, în 1989, la Mănăstirea Koutzobentes, s-a observat că icoanele lipseau, iar fresca deteriorată necesita serioase reparaţii. Dispariţia icoanelor a fost legată de prezenţa armatei turce şi de negoţul ilegal cu antichităţi.
De asemenea, unele sate au fost transformate în tabere militare, precum: Margo, Arsos, Asomatos, Askeia. Altor biserici, precum celei din Lysi, Hosios Euphemianos, le-au fost îndepărtate frescele şi duse în Germania, de către cunoscutul traficant, Aydin Dykmen. Aceasta a fost o dovadă în plus a implicării armatei turce în comerţul illicit cu antichităţi furate. Potrivit statisticilor, armata turcă a avut un rol crucial în traficul cu icoane şi iconostase, care odinioară împodobeau bisericile creştine, deşi acestea cântăreau între 1,5 şi 2,5 tone.
Alte biserici creştine au fost transformate în grajduri pentru vite. Aceste acţiuni ale regimului turc dovedesc lipsa de respect faţă de celelalte religii. Mai departe subliniază un gol cultural imens între locuitorii din estul Anatoliei, care au fost mutaţi de către turci, pentru a contribui la o schimbare demografică a Ciprului.
Exemple de biserici transformate în grajduri pentru animale stau biserici ca: „Sf. Gheorghe“ din Devlos, „Sf. Gheorge“ şi „Sf. Luca“ în Komi, „Sf. Parascheva“ în Tavrou, „Sf. Fecioară“ în Klepini etc.
Alte biserici au fost folosite drept depozite pentru grâne: bisericile din Arnadi, Gerani, Kalopsida, „Sf. Constantin“ şi „Sf. Teodora“ în Vothylakas, „Sf. Modest“ în Lefka, „Sf. Gheorghe“ în Goufes, „Sf. Anton“ în Leonarisso.
Biserica Agia Sofia, iniția ortodăxă, iar ulterior romano-catolică, tranformată în Moscheea Selimiye, cunoscut punct de agitație electorală pro-Erdogan
Lăcaşuri de cult ortodoxe, vândute fără milă
Alte biserici au fost vândute unor persoane particulare, cu cetățenie turcă ori a unor state europene, precum: „Sf. Fecioară“ Karmiotissa, cumpărată de particulari britanici, „Sf. Fecioară“ Chrysotrimithiottisa în Trimithi, folosită astăzi ca studio de artă, aparţinând unor patroni britanici, „Sf. Apostoli Petru şi Pavel“, folosită tot ca studio de artă, în Fterycha, „Sf. Luca“ în Lefkosia folosită drept atelier de covoare, biserica din Koutzobentes, acum cafenea, „Sf. Barbara“ în Trikomo, folosită ca centru de fitness, biserica din Milia, folosită drept depozit pentru materiale de construcţie, „Sf. Marina“ din Louroukina, parţial demolată şi transformată în atelier de reparaţii auto; „Sf. Anastasia“ din Lapethos a fost transformată în hotel, cu chiliile folosite acum drept camere de hotel; în centrul mănăstirii se află o piscină cu bar pentru oaspeţi. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Mănăstirea Armeană din Chalefka. Biserica „Sf. Francisc“ din Famagusta, este folosită ca restaurant şi club de noapte. Biserici precum „Sf. Gheorghe“ Exorinos, „Sf. Gheorghe“ Xalonon din Zodeia sunt folosite ca teatre. Alte biserici au devenit muzee: „Sf. Arhanghel Mihail“ în Keryneia, „Sf. Ecaterina“ în Lefkosia, Mănăstirea „Sf. Apostol Barnaba“ în Salamis, „Sf. Fecioară“ în Tricomo.
În Lefkosia, Biserica „Sf. Gheorghe“ (al Latinilor) este folosită ca baie comunală otomană. Altele au devenit cluburi sportive: „Sf. Marina“ din Kithrea, „Sf. Ioan Botezătorul“ din Lapathos Ammochostou; şcoli de dans: „Sfânta Fecioară“ din Trachonas; „Sf. Luca“ din Lapithos a fost transformată în şcoală de dans.
Obiectele ortodoxe de cult, mană pentru traficanții turci
Traficul ilicit cu obiecte aparţinând cultului creştin reprezintă una dintre cele mai tragice consecinţe rezultate în urma invaziei turce în nordul insulei cipriote. Traficul cu obiecte religioase a fost condamnat de Republica Cipru, care a atenţionat toate organizaţiile internaţionale. Multe colecţii private au fost verificate. De asemenea, săpăturile ilegale sau secrete ale unor instituţii autorizate sau neautorizate, din Karpasia, Salamis, Galinoporne; distrugerea intenţionată de situri arheologice de către armata turcă, în Vrysi, Galateia, Ardana, Lapathos, Krini, Platani; jefuirea muzeelor şi şcolilor de arheologie din Soloi, Egkomi, Vouni, Salamis. Vânzarea lor prin case internaţionale de licitaţie sau existenţa acestor obiecte religioase în colecţii particulare în străinătate demonstrează comerţul ilicit cu antichităţi cipriote furate; negoţ care se continuă pe internet, obiectele apărând în cataloagele de vânzare ale comercianţilor de artă vest-europeni şi americani.
Biserica din Cipru, Departamentul de Antichităţi, Muzeul Bizantin din Lefkosia, institutii şi fundaţii private luptă pentru repatrierea antichităţilor cipriote. Este astfel evidentă distrugerea culturii cipriote. Aceasta nu este doar o problemă politică între Cipru si Turcia, ci şi una de importanţă internaţională, care depăşeşte graniţele unei ţări, devenind o prioritate pentru moştenirea culturală universală şi o dovadă de respect faţă de atâtea secole de civilizaţie.
Jefuirea obiectelor de artă bizantine şi medievale, a mozaicurilor, frescelor, icoanelor şi obiectelor liturgice, care a avut loc până acum şi încă se mai desfăşoară în părţile ocupate ale Ciprului de nord, cu aprobarea şi cooperarea armatei turce, are implicaţii internaţionale, bucurându-se de acordul unor autorităţi legale din câteva ţări, unde câteva dintre aceste antichităţi au reapărut în ţări precum: Marea Britanie, SUA, Elveţia Olanda, Germania, Grecia, Austria, Italia, Japonia etc. Nici o altă ţară europeană nu a mai pierdut până acum atâtea obiecte vechi, valoroase, precum Ciprul, obiecte care au ajuns în cercurile internaţionale de traficanţi.
Ankara refuză orice dialog rațional pentru rezolvarea diferendului cipriot
Operele de artă au fost jefuite
Biserica Panaghiei Kanakaria a fost ridicată în perioada creştină timpurie. Cel puţin jumătate din bolta absidei a fost decorată cu mozaic, datând din secolul VI, d.Hr. O reprezintă pe Fecioara Maria cu Iisus Hristos, pe genunchii Săi, flancată de doi arhangheli şi 13 medalioane cu busturile Apostolilor, probabil cu o cruce în mijloc. Mai târziu, biserica a fost reconstruită, iar pereţii şi domurile acoperite cu fresce. Până în 1976, mozaicul absidei şi zece dintre cele 13 medalioane s-au păstrat.
După ce ultimii dintre locuitorii greci au fost forţaţi să plece, în 1976, traficantul turc Aydin Dikmen a jefuit într-un mod sălbatic mozaicul de pe absidă.
Fotografiile făcute înainte de 1974 dovedesc jefuirea mozaicului şi frescelor de către acesta. În 1983, două fragmente de mozaic reprezântându-i pe Sf. Apostoli Bartolomeu şi Luca, descoperite în posesia lui Aydin Dikmen din Germania, au fost apoi repatriate.
În 1998, patru fragmente de mozaic au fost descoperite în posesia lui Peg Goldberg, un dealer de artă, în Indianopolis, SUA. Ea le preluase de la Dickmen, împreună cu Michel van Rijn şi R. Fitzgerald. Biserica şi Republica Ciprului au luat măsuri legale împotriva lui Goldberg, care a fost judecată de către Curtea Americană şi obligată să returneze fragmentele de mozaic; acestea ajungând înapoi în Cipru, în 1991.
În septembrie 1997, un alt fragment de mozaic, reprezentând bustul Apostolului Tadeu, a fost repatriat. Acest fragment, alături de multe altele, a ajuns prin Olanda, din cauza traficantului Michel van Rijn, asociat al lui Dickmen. Motivul investigaţiei bisericii cipriote a fost iniţial urmărirea ascunzătorilor lui Dickmen din Germania, în care se aflau obiectele de artă. Astfel, în urma unui raid organizat de către poliţia germană în perioada octombrie-noiembrie 1997, s-au găsit fragmente din mozaicul reprezentându-l pe Sf. Apostol Toma, mâna dreapta a Sf. Arhanghel Mihail şi mâna stângă a Sf. Fecioare Maria, alături de alte nenumărate fragmente de mozaic şi de sute de icoane cipriote.
Sute de milioane
Numărul artefactelor exportate în Statele Unite din Turcia-țară care are granițe comune cu Siria și Irak-a crescut semnificativ în ultimii ani, consideră mass-media de peste Ocean, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Potrivit documentelor obținute de jurnaliști, această creștere a început în primii ani după invazia americană din Irak, din 2003, și a evoluat rapid după izbucnirea războiului din Siria în 2001. În ultimii 13 ani, din 2003 și până în prezent, artefacte în valoare de 283 milioane de dolari au ajuns în Statele Unite din Turcia, inclusiv monede din aur în valoare de 26 milioane de dolari și alte monede în valoare de 15 milioane de dolari. Cele mai multe artefacte au ajuns la New York, unde se află numeroase case de licitații, dealeri de antichități și galerii de artă. Autoritățile nu știu însă câte din aceste artefacte au fost furate sau obținute prin mijloace ilegale.
Între anii 1993 și 2002, valoarea artefactelor exportate din Turcia în Statele Unite a fost de doar 68 milioane de dolari. Ultima dată când s-a înregistrat o creștere semnificativă a exporturilor a fost în 1992, după războiul din Golf și destrămarea URSS. Atunci, într-un singur an, valoarea artefactelor ce-au ajuns în America via Turcia a fost de 85 milioane de dolari.
Jafurile s-au întețit în Irak și Siria după izbucnirea războaielor și de pe urma lor au profitat inclusiv organizațiile teroriste-Al-Qaeda și acum Statul Islamic. În prezent, când criza refugiaților și instabilitatea din Orientul Mijlociu a transformat sudul Turciei într-un paradis al crimei organizate, traficul de persoane, de arme și de artefacte a explodat.
Kilograme de monede din aur
Între 1989 și 2002, doar 1.1 kg de monede antice din aur au fost exportate din Turcia în Statele Unite. Între 2003 și 2010, cantitatea a crescut la 26 kg, iar în ultimii cinci ani-2011-2016-ea ajuns la 51 kg. Cum se explică această creștere?
În societățile din Orientul Mijlociu, monede se bat încă de acum 2500 de ani. De aceea, contrabandiștii țintesc siturile în care se află așezări antice și organizează săpături de suprafață în speranța că vor găsi monede din aur. Ei caută în special monede pentru că acestea sunt ușor de transportat și au valoare mare pe piață. O altă explicație ar fi că refugiații care au trecut granița în Turcia-din Siria sau Irak-încearcă uneori să vândă monedele antice pe care le aveau în familie, încercând să facă rost de bani pentru a ajunge în Occident.
Trucia nu este singura țară în care se înregistrează o creștere semnificativă a exporturilor de artefacte. Din Egipt, spre exemplu, din 2011 și până în prezent, artefacte în valoare de 143 milioane de dolari au ajuns în Statele Unite. Alte artefacte ajung direct din zonele de război-Irak sau Siria.
Statul-Islamic-beneficiază-financiar-de-traficul-cu-antichități-și-relicve-creștine
Fonduri pentru Statul Islamic
Gruparea Statul Islamic câştigă aproximativ 100 de milioane de dolari pe an din traficul cu antichităţi furate din Irak şi Siria, pe care le vinde pe piaţa neagră, relatează Wall Street Journal, citând sub acoperirea anonimatului un oficial din serviciile franceze de securitate, informează. Alte surse estimează valoarea la câteva zeci de milioane de dolari, scrie și mass-media elvețiană.
Comerţul cu artefacte creștine, multe ortodoxe, a devenit una dintre principalele surse de venit pentru ISIS, în condiţiile în care teritoriul său şi, implicit, veniturile din petrol sunt în scădere. “ISIS creşte presiunea pe acest front de trafic pentru a compensa pierderea veniturilor din petrol”, a explicat oficialul francez.
Pentru mulţi comercianţi şi traficanţi din Siria, ţară măcinată de şase ani de un război civil, vânzarea antichităţilor a devenit o necesitate.
Un presupus intermediar, Muhammad Hajj Al-Hassan, a povestit cum ISIS i-a atacat casa din Siria şi aproape că l-a executat, suspectându-l că susţine Armata Eliberării Siriene. Ulterior, el a început să vândă artefacte pentru ISIS cumpărătorilor europeni, la cererea lui Abu Laith Al-Dairi, care se ocupă de antichităţi pentru grupare.
Importanţa pe care o acordă ISIS comerţului cu antichităţi este reflectată de faptul că gruparea foloseşte jihadişti străini pentru administrarea operaţiunii. Aceştia sunt consideraţi mai loiali decât localnicii.
Locuitorii teritoriilor ocupate de ISIS primesc autorizaţii de la gruparea jihadistă pentru a căuta antichităţi. Aceste autorizaţii au fost iniţial gratuite, dar în prezent mişcarea percepe 20% din valoarea fiecărui obiect găsit. În plus, ISIS cere ca toate antichităţile să îi fie vândute direct, pentru ca apoi să le poată revinde dealerilor.
Hassan spune că a vândut recent două Biblii antice unui cumpărător rus, într-un oraş din sudul Turciei. Acesta a plătit 11.800 de dolari.
Bibliile, din estul Siriei, au fost ascunse apoi într-un camion cu legume şi scoase din Turcia.
Hassan a păstrat un commision de 25% pentru intermedierea tranzacţiei, iar restul banilor au fost daţi celui care a adus Bibliile în Turcia, probabil pentru a ajunge în cuferele ISIS.
Un alt intermediar a declarat că i-a dat 1.000 de dolari unei sirience care a transportat o statuie romană, din bronz, din Siria în Turcia. Obiectul ar fi provenit de la Rakka şi este posibil să fi fost un fals.
Ulterior, compania americană Hobby Lobby, a fost amendată cu trei milioane de dolari pentru că ar fi achiziţionat ilegal artefacte care ar fi fost furate în 2010 şi aduse fără autorizaţie din Irak. (M.B./Ghenadie Oprea)
