de Ionescu Anca | iun. 9, 2025 | Știri
Sancțiunile occidentale împotriva Rusiei au avut efecte semnificative asupra monedei naționale, rubla, generând o serie de consecințe economice în cascadă. Totuși, în pofida unui război prelungit, a scăderii preţurilor petrolului şi a sancţiunilor severe, rubla rusească a înregistrat o creştere spectaculoasă în 2025, devenind, conform Bank of America, cea mai performantă monedă din lume, cu un avans de peste 40%. Această revenire puternică contrastează cu deprecierea severă din ultimii doi ani, relatează mass-media de profil, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS.
Controale stricte
Explicaţia nu ţine de un val de optimism din partea investitorilor străini, ci mai degrabă de controalele stricte ale capitalului şi de politica monetară restrictivă a Rusiei, consideră analiştii economici, citați de mass-media. Slăbiciunea dolarului a venit şi ea ca un bonus.
Brendan McKenna, economist internaţional la Wells Fargo, identifică trei factori principali: politica de dobânzi ridicate a băncii centrale, controalele valutare şi unele progrese, sau tentative de progres, în negocierile de pace cu Ucraina.
Banca centrală a Rusiei a menţinut o dobândă cheie ridicată, la 20%, pentru a ţine în frâu inflaţia. Împrumuturile scumpe descurajează importurile, reducând cererea de valută.
”A existat o supraaprovizionare cu electronice, maşini şi camioane la sfârşitul anului trecut, în anticiparea creşterii taxelor vamale”, a explicat Andrei Melaschenko, economist la Renaissance Capital.
Între timp, exportatorii ruşi sunt obligaţi să schimbe în ruble o parte din veniturile lor externe, sporind cererea de rublă pe piaţa locală. Vânzările de valută ale marilor exportatori s-au ridicat la 42,5 miliarde de dolari între ianuarie şi aprilie, cu aproape 6% mai mult decât în perioada precedentă.
Reducerea masei monetare
Un alt factor este reprezentat de decizia băncii centrale de la Moscova de reduce masa monetară, ritmul de creştere al ofertei de bani, care în august 2023 era de 23,9% pe an, a devenit negativ în ianuarie, contractându-se cu 1,19% pe an.
Speranţele pentru un acord de pace, alimentate de alegerea lui Donald Trump ca preşedinte al SUA, au generat şi ele un val de optimism, contribuind la întărirea rublei. Chiar şi aşa, analiştii avertizează că acest ”boom” al rublei ar putea fi de scurtă durată.
”Credem că rubla e aproape de nivelul maxim şi ar putea începe să slăbească în viitorul apropiat”, spune Melaschenko, citând scăderea preţurilor la petrol, care afectează veniturile din exporturi.
McKenna, de la Wells Fargo, completează: ”Dacă se încheie un acord de pace sau un armistiţiu, controalele valutare ar putea fi ridicate, iar banca centrală ar reduce rapid dobânzile. Într-un astfel de scenariu, rubla s-ar putea deprecia rapid.”
Compromisuri economice
Exportatorii ruşi, în special din sectorul petrolier, încep deja să simtă presiunea scăderii marjelor de profit. Pentru guvern, combinaţia dintre un ruble puternic şi preţuri scăzute la petrol afectează direct veniturile, mai ales că petrolul şi gazele reprezintă circa 30% din bugetul federal.
”Ministerul rus de Finanţe a fost forţat să apeleze mai mult la Fondul Naţional de Bunăstare pentru a acoperi cheltuielile, şi s-ar putea să vedem tăieri de fonduri în zonele neprioritare dacă tendinţa continuă”, a spus Melaschenko.
Chiar şi aşa, cu excepţia petrolului, economia Rusiei rămâne în mare parte izolată de pieţele internaţionale, ceea ce face ca o rublă mai slabă să nu aducă neapărat un avantaj competitiv major în comerţ, a adăugat McKenna.
Sancțiuni dure
În perioada imediat următoare introducerii sancțiunilor, rubla a cunoscut o depreciere rapidă și puternică față de dolarul american și euro, pierzând semnificativ din valoare. Această depreciere a condus la creșterea semnificativă a inflației, deoarece importurile s-au scumpit, afectând direct prețurile produselor de bază și ale bunurilor de consum.
Banca Centrală a Rusiei a fost nevoită să intervină agresiv, majorând rata dobânzii de referință și folosindu-se de rezervele valutare pentru a stabiliza cursul rublei și a limita scăderea valorii acesteia. Cu toate acestea, instabilitatea monedei a afectat negativ încrederea investitorilor și mediul de afaceri din Rusia, crescând riscurile economice generale și conducând la retrageri masive de capital.
Pe termen lung, aceste sancțiuni au constrâns capacitatea economiei ruse de a atrage investiții străine și au complicat accesul companiilor și al băncilor din Rusia la finanțare externă. Astfel, rubla a continuat să resimtă presiuni constante, reflectând incertitudinea economică și izolarea financiară internațională în care s-a regăsit Rusia.
Măsuri așteptate
Banca Centrală a Rusiei a redus recent dobânda de politică monetară cu 100 de puncte de bază, la 20%, marcând astfel prima scădere a dobânzii de la începutul războiului din Ucraina, din septembrie 2022. Dobânda de 21% a fost menţinută încă din octombrie anul trecut, fiind cel mai ridicat nivel al dobânzii de referinţă de la introducerea ei în 2013.
În aprilie 2025, inflaţia ajustată sezonier a fost de 6,2%, în scădere de la o medie de 8,2% în primul trimestru al anului 2025, potrivit datelor Băncii Rusiei. Deşi cererea internă continuă să depăşească capacităţile de extindere a ofertei de bunuri şi servicii, economia rusă ”revine treptat la o cale de creştere echilibrată”, se arată în comunicatul băncii, care adaugă că politica monetară va rămâne restrictivă ”pentru o perioadă lungă de timp” pentru a readuce inflaţia la ţinta de 4%.
Presiunile inflaţioniste şi dezechilibrele de pe piaţa internă s-au accentuat după invadarea pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, în februarie 2022. Slăbirea rublei a dus la creşterea preţurilor importurilor, iar economia a fost nevoită să se adapteze la noile condiţii de război.
În urmă cu câteva săptămâni, ministrul rus al Economiei, Maxim Reşetnikov, a cerut băncii centrale să reducă dobânda de referinţă, invocând temeri legate de scăderea producţiei în diverse sectoare.
PIB-ul Rusiei a crescut semnificativ după contracţia puternică din 2022 şi începutul lui 2023, dar a încetinit la 1,4% în primul trimestru din 2025, faţă de 4,5% la finalul anului trecut. Economiştii subliniază că această creştere s-a concentrat în special în industria de apărare şi sectoarele conexe, alimentată de cheltuielile de stat.
Speranţele de la începutul anului că preşedintele american Donald Trump ar putea intermedia un acord de încetare a focului sau chiar un tratat de pace între Moscova şi Kiev s-au risipit rapid, iar atacurile directe între cele două ţări continuă.
Dolarul SUA, scădere bruscă
Totuşi, rubla rămâne cea mai performantă monedă din lume în acest an, potrivit Bank of America, datorită controlului strict al capitalurilor, politicii monetare restrictive şi scăderii dolarului american. Vineri, dolarul s-a apreciat cu 2,72% în raport cu rubla, după anunţul privind reducerea dobânzii.
Nicholas Farr, economist specializat pe pieţele emergente la Capital Economics, a calificat decizia de a reduce dobânda la 20% drept ”o uşoară surpriză” (mai relaxată decât anticipa piaţa), prognozând o dobândă de 17% până la finalul anului, faţă de estimarea anterioară de 18%.
”Totuşi, dezechilibrele dintre cerere şi ofertă generate de război sugerează că dobânzile vor trebui să rămână în teritoriu restrictiv,” a adăugat el, citat de mass-media internațională.
de Ionescu Anca | mai 16, 2025 | Știri
Ministerul Afacerilor Externe (MAE) de la București, în strânsă colaborare cu Ministerul Apărării Naționale (MApN) și Ministerul Afacerilor Interne (MAI), precum și cu alte instituții ale statului român și în coordonare cu structurile dedicate ale Comisiei Europene, a participat miercuri, 14 mai 2025, la o nouă operațiune de evacuare medicală de urgență a 12 pacienți pediatrici din Fâșia Gaza, grav afectați de lipsa accesului la tratament medical adecvat, alături de 21 de membri de familie.
Operațiune complexă
Operațiunea a fost realizată cu implicarea MAE, cu sprijinul Ambasadei României la Tel Aviv, al Oficiului de Reprezentare al României la Ramallah, al MApN, MAI – Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU), al Ministerului Sănătății (MS) și al unor organizații non-guvernamentale de pe teritoriul României, pentru realizarea tuturor activităților de preluare, transport în România, prin intermediul forțelor aeriene române, cazare și asigurare a tratamentului și îngrijirii adecvate în condiții de siguranță.
Având în vedere situația umanitară și medicală dificilă din Fâșia Gaza, precum și faptul că accesul la tratament medical este grav afectat de conflictul militar, România și-a oferit asistența pentru pacienți vulnerabili din enclava palestiniană. Misiunea s-a desfășurat pe ruta Otopeni – Aeroportul Ramon (Eilat)/Israel – Otopeni, cu o aeronavă C-27J Spartan a Forțelor Aeriene Române, în baza Mecanismului de Protecție Civilă al Uniunii Europene. La bord s-a aflat şi o echipă medicală formată din specialiști din cadrul SMURD și personal medical din MApN.
Ulterior sosirii în București, din totalul persoanelor evacuate din Fâșia Gaza, un pacient și un aparținător al acestuia vor fi transportați în Republica Turcia, prin grija autorităților turce.
Ceilalți 11 pacienți, însoțiți de 20 de aparținători ai acestora, urmează să primească tratament de specialitate în unități spitalicești din București și vor beneficia de sprijinul instituțiilor competente române și al unor organizații non-guvernamentale, care vor asigura asistența medicală, socială și psihologică necesară pentru recuperarea acestora, în condiții de siguranță.
Sprijin financiar european
Operațiunea a fost susținută financiar și operațional prin intermediul Mecanismului de Protecție Civilă al Comisiei Europene, în strânsă coordonare cu Organizația Mondială a Sănătății și cu autoritățile israeliene relevante.
MAE subliniază că România va continua să contribuie la efortul de atenuare a efectelor crizei umanitare asupra civililor palestinieni din Fâșia Gaza, acționând în strânsă coordonare cu partenerii săi internaționali.
Totodată, MAE urmărește cu îngrijorare evoluțiile situației de securitate regionale și reafirmă necesitatea identificării imediate a unor soluții care să conducă la reducerea tensiunilor, o încetare permanentă a focului, eliberarea tuturor ostaticilor, protejarea populației civile și reluarea ajutorului umanitar pentru civilii afectați.
Ajutoare umanitare
Fundația umanitară din Gaza (GHF) a anunțat recent că intenționează să înceapă distribuirea de ajutoare în Fâșia Gaza până la sfârșitul lunii mai 2025. Aceasta survine după ‘discuții cu oficiali israelieni care vizează permiterea furnizării unui ajutor tranzitoriu către Gaza’, a indicat fundația într-un comunicat, precizând că a cerut Israelului să securizeze puncte de distribuție în nordul teritoriului palestinian.
După un armistițiu de două luni, armata israeliană și-a reluat pe 18 martie ofensiva militară în Fâșia Gaza, cu obiectivul declarat de a constrânge Hamas să elibereze toți ostaticii care mai sunt încă ținuți acolo după atacul fără precedent lansat de mișcarea islamistă palestiniană pe 7 octombrie 2023.
România-Gaza
Relația dintre România și Gaza nu este una directă în sensul clasic al diplomației bilaterale, dar se înscrie într-un cadru mai amplu al politicii externe românești în Orientul Mijlociu, marcată de echilibru între sprijinul pentru drepturile palestinienilor și relațiile strategice cu Israelul. În contextul crizei umanitare din Fâșia Gaza, România a adoptat o poziție prudentă, susținând nevoia unui armistițiu umanitar, accesul ajutoarelor și reluarea negocierilor de pace.
Istoric, România a menținut relații bune cu Autoritatea Națională Palestiniană și a susținut soluția celor două state, considerând că doar dialogul și negocierile directe pot duce la o pace durabilă în regiune. De altfel, România a fost una dintre primele țări din Europa care a recunoscut, în anii ’70, dreptul poporului palestinian la autodeterminare, menținând în același timp relații diplomatice neîntrerupte cu Israelul.
În privința Fâșiei Gaza, România s-a concentrat mai ales pe dimensiunea umanitară. În urma escaladării violențelor, autoritățile române au condamnat atacurile împotriva civililor și au transmis apeluri pentru protejarea populației și a infrastructurii esențiale. Ministerul Afacerilor Externe a comunicat constant poziții care reflectă preocuparea față de deteriorarea situației din Gaza și a susținut, în cadrul ONU și UE, măsuri pentru facilitarea ajutorului umanitar și reducerea suferinței civililor.
Pe plan intern, România a acționat pentru evacuarea cetățenilor români sau a persoanelor cu legături familiale din zona de conflict. În paralel, organizații umanitare și asociații din România au mobilizat campanii de sprijin pentru populația afectată din Gaza, reflectând empatia unei părți din societatea civilă față de criza umanitară.
Deși nu joacă un rol major în procesul de pace israeliano-palestinian, România este considerată un actor diplomatic echilibrat, cu o voce moderată, capabilă să contribuie la consolidarea dialogului în cadrul UE și al ONU. Într-o regiune dominată de polarizări puternice, Bucureștiul încearcă să păstreze o linie de mijloc, susținând nevoia de securitate a Israelului, dar și drepturile palestinienilor, inclusiv în Gaza, la o viață demnă și liberă de violență.
Relația României cu Gaza se definește mai degrabă prin solidaritate umanitară, diplomație de susținere indirectă și prin implicarea limitată, dar consecventă, în eforturile internaționale pentru stabilitate în Orientul Mijlociu.
de Ionescu Anca | mai 14, 2025 | Știri
Autoritățile de la Moscova, al doilea cel mai mare exportator de petrol din lume, intenționează să impună restricţii pe o rută majoră de export de petrol, suspendând un punct de acostare în portul Novorossiisk de la Marea Neagră, relatează mass-media regională. O decizie similară a fost luată cu aproximativ două luni de partea rusă, la scurt timp după restricţionarea încărcărilor de la o conductă-cheie din Marea Caspică, CPC.
Decizia strategică
Conform mass-media de specialitate, Rusia produce aproximativ 10 milioane de barili de petrol pe zi, aproximativ o zecime din producţia mondială. Prin porturile sale pontice se transportă, de asemenea, petrol din Kazahstanul învecinat.
Restricţiile periodice au fost impuse în contextul în care preşedintele american Donald Trump s-a declarat nemulţumit de Rusia şi de ritmul progreselor în negocierile de pace cu Ucraina şi a ameninţat că va impune tarife secundare cumpărătorilor de petrol rusesc.
Novorossiisk, situat pe coasta estică a Mării Negre, în regiunea Krasnodar, este unul dintre cele mai importante porturi maritime ale Federației Ruse. Poziția sa strategică îl transformă într-un nod esențial al infrastructurii energetice rusești, mai ales în contextul noilor realități geopolitice din regiunea Mării Negre și a sancțiunilor impuse Moscovei după declanșarea războiului împotriva Ucrainei.
Adâncimea naturală a portului și capacitatea sa de operare pe tot parcursul anului îl fac indispensabil pentru exporturile de resurse energetice, în special petrol și produse petroliere, dar și pentru cereale și alte mărfuri esențiale.
Rolul CPC
Un element central în acest peisaj energetic este Consorțiul Caspian Pipeline (CPC), care leagă zăcămintele petroliere din vestul Kazahstanului, precum cele de la Tengiz și Karachaganak, de terminalul de la Novorossiisk. Această conductă transportă anual zeci de milioane de tone de țiței către Marea Neagră, făcând din Novorossiisk unul dintre cele mai aglomerate porturi petroliere din Europa de Est. Terminalul maritim operat de CPC este dotat cu echipamente moderne, inclusiv instalații SPM (Single Point Mooring), care permit încărcarea directă în petroliere de mare capacitate, fără ca acestea să intre în portul propriu-zis. În ciuda controlului parțial internațional asupra CPC, Rusia rămâne un actor dominant în operarea acestui flux energetic, folosind Novorossiisk ca pârghie geopolitică în relațiile sale cu Kazahstanul și alte state din Asia Centrală.
În plus față de petrolul din Kazahstan, Novorossiisk preia și resurse energetice din regiunea Caucazului de Nord, inclusiv din republicile Daghestan, Cecenia și Ținutul Stavropol. Acestea sunt conectate prin rețele feroviare, conducte și șosele către complexul logistic din zona portuară, consolidând rolul orașului drept principal hub energetic pentru sudul Federației Ruse. De asemenea, Novorossiisk este conectat la rețeaua națională de transport a gazului, operată de Gazprom, și are potențialul de a fi integrat în viitoare proiecte de export de gaz natural lichefiat, în special în contextul încercărilor Moscovei de a diversifica rutele și formele de livrare după pierderea unei părți din accesul la piețele europene.
Țintă militară
Importanța strategică a Novorossiisk a crescut exponențial după izbucnirea războiului în Ucraina, mai ales în condițiile în care porturile ucrainene au fost blocate sau distruse, iar infrastructura din Crimeea a devenit vulnerabilă la atacuri. Din acest motiv, Novorossiisk a devenit ținta mai multor atacuri cu drone maritime și aeriene, revendicate de Ucraina sau atribuite acesteia de către surse ruse. Aceste incidente au scos la iveală fragilitatea infrastructurii energetice maritime rusești și au accentuat dependența Moscovei de Novorossiisk pentru continuitatea exporturilor sale de hidrocarburi.
Totodată, portul dispune de infrastructură complexă care depășește sectorul energetic, incluzând terminale pentru cereale, cărbune, metale și containere. Această diversificare face din Novorossiisk un port multimodal, esențial pentru comerțul exterior al Rusiei în sud. Cu toate acestea, infrastructura sa are nevoie de modernizări continue, unele dintre terminale fiind construite în anii 1990 și prezentând riscuri legate de securitate și eficiență operațională.
În ceea ce privește legătura directă cu Caucazul rusesc, Novorossiisk funcționează ca punct de colectare și transbordare pentru resursele limitate de petrol și gaze extrase din republicile nord-caucaziene. Chiar dacă aceste regiuni nu sunt printre cele mai bogate din Rusia în hidrocarburi, ele sunt importante din punct de vedere strategic, întrucât asigură o zonă tampon între rutele energetice și posibilele focare de instabilitate, fiind astfel integrate în ansamblul de securitate energetică al Federației Ruse.
Sancțiuni occidentale
Pe fundalul sancțiunilor occidentale și al încercărilor de izolare economică a Rusiei, Novorossiisk rămâne una dintre puținele ferestre eficiente ale Kremlinului către piețele globale. Exporturile din port sunt monitorizate constant de partenerii internaționali, iar orice întrerupere a activității sale poate avea implicații majore pentru bugetul rusesc. În același timp, poziția sa geografică și infrastructura acumulată în deceniile post-sovietice îl mențin în centrul strategiilor energetice ale Kremlinului, care investește în întărirea capacităților de apărare și extinderea facilităților logistice din zonă.
Astfel, Novorossiisk nu este doar un port comercial, ci o veritabilă ancoră geopolitică a Rusiei în Marea Neagră, un bastion energetic ce leagă resursele Asiei Centrale și ale Caucazului de piețele lumii și un obiectiv militar și economic de prim rang în actuala arhitectură de putere regională.
Suspendare cu repetiție
Monopolul rus de conducte petroliere Transneft a anunţat anterior că a suspendat un punct de acostament la Novorossiisk după o inspecţie fulger efectuată de un organism de supraveghere a transporturilor. Portul comercial Novorossiisk (NCSP) este unul dintre cele mai mari puncte de export din Rusia, iar închiderea unui punct de acostare este puţin probabil să afecteze semnificativ operaţiunile sale.
Surse din industrie au declarat că dana vizată de măsuri de la terminalul Şesharis manipulează petroliere cu motorină cu conţinut scăzut de sulf, cu o greutate de aproximativ 7.000 de tone, care transportă în principal către Turcia şi Georgia. O sursă din industrie a declarat că dana este utilizată de asemenea pentru navele de mici dimensiuni, de până la 10.000 de tone de produse petroliere.
Participație internațională
Două din cele trei puncte de acostament de la un terminal din apropiere al conductei Caspian Pipeline Consortium (CPC), în care deţin participaţii giganţii petrolieri americani Chevron şi Exxon Mobil, au fost închise luni în urma verificărilor autorităţii de reglementare.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat anterior reporterilor în cadrul unei teleconferinţe că restricţiile impuse CPC sunt legate de atacurile ucrainene cu drone asupra infrastructurii.
Ucraina a acuzat, la rândul său, Rusia de lansarea unor noi atacuri împotriva instalaţiilor sale energetice.
Exporturile de petrol prin conducta CPC au fost stabilite la 1,7 milioane de barili pe zi, sau aproximativ 6,5 milioane de tone, pentru luna aprilie.
Cumpărătorii CPC au declarat că aşteaptă programul revizuit de încărcare. Atât Kazahstanul, cât şi Chevron au declarat marţi că fluxurile prin conductă nu au fost întrerupte.
de Ionescu Anca | apr. 29, 2025 | Știri
Statele Unite au amânat din nou, cu două luni, impunerea de sancțiuni împotriva celei mai mari companii de petrol și gaze din Serbia (NIS), la care pachetul majoritar de acțiuni este deținut de firmele rusești Gazprom Neft și Gazprom, a anunțat președintele sârb Aleksandar Vucic, un aliat cunoscut al liderului rus Vladimir Putin. NIS operează singura rafinărie de petrol din Serbia, asigurând cea mai mare parte din necesarul de energie al țării.
Sancțiuni americane
Este una dintre numeroasele companii care au fost vizate de o gamă largă de sancțiuni americane împotriva sectorului energetic rus, instituite în ianuarie, în timp ce fostul președinte american Joe Biden își încheia mandatul, înainte de a fi înlocuit de Donald Trump. O primă amânare de o lună a fost acordată în februarie, urmată de a doua la sfârșitul lunii martie. Această nouă suspendare de două luni amână sancțiunile cel puțin până pe 27 iunie.
‘Veste bună pentru cetățenii Serbiei. Serbia a reușit să obțină o nouă amânare a sancțiunilor împotriva NIS, de data aceasta pentru două luni, până pe 27 iunie. Le mulțumim partenerilor noștri americani pentru că au înțeles poziția Serbiei’, a scris Vucic pe contul său de Instagram.
În urmă cu câteva săptămâni, NIS a anunțat că a înaintat o nouă cerere către Departamentul american al Trezoreriei pentru amânarea implementării complete a sancțiunilor, programată inițial pentru 28 aprilie. Discuții sunt în desfășurare încă din ianuarie între reprezentanții NIS și ai Statelor Unite.
Axa Belgrad-Moscova
Președintele sârb a discutat despre NIS cu omologul său rus, Vladimir Putin, în timpul unei convorbiri telefonice pe 7 martie. ‘Am vorbit despre cooperarea politică (…), dar și despre cum putem ajunge la un acord privind gazele înainte de 31 mai și cum putem rezolva problema NIS și sancțiunile americane impuse acestei companii’, a declarat atunci președintele sârb.
Serbia a menținut legături strânse cu Rusia de la invazia Ucrainei și refuză să aplice sancțiuni, spre deosebire de Uniunea Europeană, la care speră să adere. Potrivit președintelui Vucic, dacă sancțiunile ar fi aplicate, acestea ar afecta grav Serbia, foarte dependentă de gazele rusești.
NIS este singurul furnizor din Serbia și deține pachetul majoritar de acțiuni la cele două conducte care transportă gaze rusești către locuințele și fabricile sârbe.
Companiile rusești Gazprom Neft și Gazprom (compania-mamă a Gazprom Neft) dețin aproximativ 45%, respectiv 11% din capital, în timp ce Republica Serbia are aproape 30%. Restul este deținut de angajați, foști angajați, cetățeni sârbi și acționari minoritari.
Falanga croată
Ministrul croat al Economiei, Ante Susnjar, a declarat că operatorul rețelei de conducte petroliere din Croația Jadranski Naftovod (JANAF) ar putea cumpăra participația Rusiei la compania petrolieră Naftna Industrija Srbije (NIS) din Serbia, relatează presa din Croația, citată de mass-media regională.
Potrivit lui Ante Susnjar, o astfel de tranzacție ar fi o completare naturală a afacerilor, în condițiile în care rafinăria NIS primește petrol prin intermediul conductelor operate de JANAF. De asemenea, JANAF are capacitatea necesară și este interesată de participația Rusiei la NIS, dacă părțile vor ajunge la o înțelegere.
‘Janaf ar funcționa pe baza unui parteneriat cu ceilalți co-proprietari și nu ar încerca să obțină controlul sau supremația’, a declarat Ante Susnjar, într-un interviu pentru cotidianul financiar croat Jutarnji List. Publicația adaugă că JANAF ar fi angajat o firmă de avocatură de la Washington pentru a-i promova interesele pe lângă Biroul pentru Controlul Activelor Străine (OFAC), din cadrul Trezoriei SUA, cu privire la o posibilă tranzacție care să vizeze participația la NIS.
În data de 10 ianuarie, Trezoreria americană a impus sancțiuni sectorului petrolier rusesc și a avertizat Gazprom Neft că are la dispoziție 45 de zile pentru a ieși din acționariatul NIS.
La finele lunii februarie, Gazprom Neft și-a redus participația la compania petrolieră NIS, de la 50% până la 44,85%. În același timp, participația deținută de grupul Gazprom la compania petrolieră din Serbia a crescut, de la 6,15% până la 11,3%. În urma acestei modificări, Gazprom Neft nu mai controlează un pachet majoritar de acțiuni la NIS, compania care deține singura rafinărie din Serbia, amplasată la Pancevo, în apropiere de capitala Belgrad, precum și un lanț de peste 400 de benzinării în Bosnia Herțegovina, Bulgaria și România.
Precedent periculos?
La începutul anului, Washingtonul a amânat cu o lună aplicarea sancțiunilor anunțate împotriva celei mai mari companii petroliere și de gaz din Serbia (NIS), controlată de societatea rusă Gazprom. NIS este singurul furnizor de gaz în Serbia și proprietarul majoritar al rețelei de gazoducte care transportă gaz pentru locuințe și industrie în această țară din Balcani.
Societatea s-a aflat pe o listă a companiilor afectate de sancțiunile americane de mare amploare care au vizat sectorul energetic rus în ianuarie, într-un moment în care fostul președinte Joe Biden se pregătea să-și încheie mandatul.
‘Am obținut treizeci de zile suplimentare pentru industria petrolieră din Serbia. Este o veste bună pentru cetățenii din Serbia’, a scris Vucic atunci pe rețelele sociale, dând publicității și o scrisoare din partea Departamentului american al trezoreriei privind această amânare.
Serbia a ținut să-și mențină relațiile strânse cu Moscova după invazia rusă a Ucrainei în februarie 2022 și a refuzat să se alinieze la sancțiunile europene împotriva Rusiei, chiar dacă negociază în prezent aderarea la UE.
Aleksandar Vucic a declarat anterior că intrarea în vigoare a acestor sancțiuni ar avea repercusiuni grave asupra Serbiei, care depinde puternic de gazul rusesc și care negociază în prezent un nou acord privind furnizarea de gaz cu Moscova, înainte ca cel actual să expire. SUA ‘cer retragerea completă a intereselor ruse de la NIS’, a declarat Vucic în ianuarie.
Serbia a cerut Washingtonului un răgaz de 90 de zile pentru a încerca să găsească o soluție pentru evitarea sancțiunilor. Conform experților, aceste solicitări vor fi acceptate de către partea americană.
Președintele american Donald Trump a provocat o undă de șoc în capitalele europene declanșând peste noapte negocieri cu Rusia pentru a pune capăt războiului din Ucraina. El a declarat că ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei este posibilă ‘la un moment dat’, dar că nu se discută pentru moment.
Bomba NIS
Naftna Industrija Srbije (NIS) este una dintre cele mai mari companii energetice din Serbia, specializată în extracția și rafinarea petrolului, producția și vânzarea de produse petroliere, precum și energie regenerabilă.
Fondată în 1991 prin reorganizarea industriei petroliere din Serbia, NIS a fost o companie de stat până în 2008. În acel an, în contextul unei relații politice și economice tot mai strânse între Serbia și Rusia, guvernul sârb a vândut pachetul majoritar de acțiuni (51%) către compania rusă Gazprom Neft, o subsidiară a Gazprom. Această tranzacție a avut un impact semnificativ asupra orientării geopolitice și economice a Serbiei, consolidând influența Rusiei în regiune.
Relația dintre Serbia și Rusia este una de lungă durată și puternică, bazată pe afinități culturale, istorice și religioase. Rusia este văzută în Serbia ca un partener strategic esențial, inclusiv din cauza sprijinului diplomatic oferit Serbiei privind problema Kosovo, nerecunoscut de Moscova ca stat independent. Serbia, la rândul său, a menținut o poziție ambiguă între apropierea față de Uniunea Europeană și NATO și loialitatea față de Moscova, încercând să păstreze un echilibru între cele două sfere de influență.
Tranziție strategică
Începând cu 2022, NIS a intrat într-o fază de tranziție strategică semnificativă din cauza războiului din Ucraina și a sancțiunilor internaționale impuse Rusiei. Această situație a determinat Gazprom Neft să își reconsidere poziția. În 2024, Gazprom Neft și-a vândut participația majoritară către guvernul sârb, reducând influența Rusiei directă în companie. În acest moment, conform mass-media de specialitate, NIS se află într-un proces de redefinire strategică, având în vedere că autoritățile sârbe încearcă să gestioneze echilibrul dintre presiunile externe occidentale și relațiile tradiționale cu Rusia.
NIS și-a accelerat investițiile în surse regenerabile, dezvoltând proiecte în energie solară, eoliană și geotermală, în linie cu strategia Uniunii Europene de decarbonizare și reducerea dependenței de combustibili fosili.
NIS Serbia se află într-o etapă importantă de redefinire a direcției sale strategice, afectată profund de contextul geopolitic și economic regional și internațional. Relațiile dintre Serbia și Rusia continuă să joace un rol important în definirea viitorului companiei și al sectorului energetic din Serbia, pe fondul protestelor și a evoluțiilor politice rapide din regiune.
de Ionescu Anca | apr. 22, 2025 | Știri
Compania Shell a semnat recent un contract cu guvernul Bulgariei, care îi acordă drepturi de explorare pentru gaze şi petrol într-un perimetru din Marea Neagră. Contractul oferă companiei Shell acces la o suprafaţă de 4.000 de kilometri pătraţi în blocul 1-26 Khan Tervel. Shell își consolidează prezența în regiunile Mării Negre și Mării Caspice, vizând diversificarea surselor de energie și reducerea dependenței de resursele tradiționale. Aceste inițiative reflectă o strategie pe termen lung de explorare și dezvoltare a resurselor energetice în zone cu potențial ridicat, dar și cu provocări semnificative.
Potențial la Marea Neagră
”Prin acest contract, facem un pas important către descoperirea potenţialului Mării Negre adânci pentru viitoarele livrări de gaze”, a declarat ministrul bulgar al Energiei, Zhecho Stankov.
Bulgaria, membră a Uniunii Europene, a fost complet dependentă de gazele ruseşti până în 2022 şi caută în prezent să-şi diversifice sursele de aprovizionare şi să identifice opţiuni mai accesibile.
Luna trecută, OMV Petrom şi NewMed Energy au semnat un contract similar cu guvernul bulgar pentru explorarea altui perimetru din largul Mării Negre.
”Prima noastră activitate, şi cea mai importantă, este să începem în siguranţă operaţiunile de achiziţie a datelor seismice 3D, necesare pentru a obţine o imagine clară a subsolului şi a evalua potenţialul de gaze”, a declarat Eugene Okpere, vicepreşedinte executiv Shell pentru explorare, strategie şi portofoliu. Acesta a adăugat: ”Credem că putem aduce cele mai bune tehnologii şi expertiză pentru a valorifica potenţialul offshore al Bulgariei din Marea Neagră”.
Blocul Khan Tervel este situat în apropierea blocului Han Asparuh, unde OMV Petrom și NewMed Energy desfășoară activități similare, indicând un interes crescut pentru resursele energetice din această zonă .
Cerere globală
Cererea globală de gaz natural lichefiat (GNL) este estimată să crească cu aproximativ 60% până în 2040, pe fondul creşterii economice din Asia, impactului inteligenţei artificiale şi eforturilor de reducere a emisiilor în industriile grele şi transporturi, conform raportului anual publicat marţi de Shell.
Cererea de gaze naturale continuă să crească la nivel global, pe măsură ce lumea face tranziţia către combustibili mai curaţi. Shell estimează că cererea de GNL va atinge între 630 milioane şi 718 milioane de tone metrice pe an până în 2040, conform LNG Outlook 2025.
Această prognoză este mai optimistă decât cea din anul precedent, care estima o cerere globală de GNL între 625 şi 685 de milioane de tone pe an în 2040.
”Previziunile actualizate arată că lumea va avea nevoie de o cantitate mai mare de gaze pentru generarea de energie electrică, încălzire şi răcire, industrie şi transport, pentru a atinge obiectivele de dezvoltare şi decarbonizare,” a declarat Tom Summers, vicepreşedinte senior pentru marketing şi tranzacţionare LNG la Shell.
Cerere internațională
China, cel mai mare importator de GNL din lume, şi India îşi măresc capacitatea de import şi infrastructura legată de gaze, pentru a satisface cererea în creştere, au precizat oficiali ai companiei Shell, citați de mass-media de specialitate.
Importurile de gaze naturale ale Chinei sunt prognozate să crească anul acesta, pe fondul planurilor de stimulare economică, deşi tensiunile comerciale cu SUA ar putea limita expansiunea.
În 2024, China a importat un total de 131,69 milioane de tone de gaze naturale, inclusiv din conducte, cel mai mare volum din cel puţin 2013. Din această cantitate, 76,65 milioane de tone au fost GNL, conform datelor vamale chineze.
În India, Agenţia Internaţională pentru Energie (IEA) estimează că consumul de gaze naturale va creşte cu 60% între 2023 şi 2030, dublând necesarul de importuri de GNL, în condiţiile în care producţia internă nu va putea ţine pasul cu cererea.
În pieţele emergente din Algeria, Egipt, Malaysia şi Indonezia, o populaţie tânără şi creşterea economică alimentează cererea de gaze, însă producţia internă în aceste ţări este estimată să scadă în următorii 15 ani cu până la 50 de milioane de tone, ceea ce înseamnă mai puţin gaz disponibil pentru export.
Provocări majore
Pentru a acoperi cererea în creştere, în special în Asia, Shell estimează că vor fi disponibile peste 170 de milioane de tone de GNL nou până în 2030. Cu toate acestea, termenele de începere a proiectelor noi sunt incerte.
Mai multe proiecte de GNL au fost amânate în ultimii doi ani din cauza tensiunilor geopolitice, obstacolelor de reglementare, deficitelor de forţă de muncă şi blocajelor în lanţurile de aprovizionare, întârziind disponibilitatea a aproximativ 30 de milioane de tone de GNL până în 2028, echivalentul importurilor anuale ale Indiei.
În 2024, tranzacţiile globale cu GNL au crescut cu doar 2 milioane de tone, ajungând la 407 milioane de tone, marcând cea mai mică creştere anuală din ultimul deceniu.
Raportul Shell prognozează o creştere a cererii de GNL în Europa în 2025 şi în anii următori.
”Europa va continua să aibă nevoie de GNL până în anii 2030 pentru a echilibra creşterea ponderii surselor regenerabile intermitente în sectorul energetic. Pe termen lung, infrastructura existentă pentru gaze naturale ar putea fi utilizată pentru a importa bio-GNL sau GNL sintetic şi ar putea fi reconfigurată pentru importul de hidrogen verde,” arată raportul.
Ofertă semnificativă
Creşterea semnificativă a ofertei de GNL va proveni din Statele Unite, care ar putea ajunge la 180 de milioane de tone pe an până în 2030, reprezentând o treime din oferta globală.
Analiştii estimează că, împreună cu proiectul de extindere a câmpului North Field din Qatar, care urmează să intre în funcţiune în 2026, SUA şi Qatar ar putea furniza aproximativ 60% din oferta globală de GNL până în 2035.
Această creştere a capacităţilor de producţie este considerată esenţială pentru a susţine tranziţia energetică globală şi a asigura securitatea energetică, în special în regiunile dependente de importuri de gaze naturale.
Interese strategice
Shell are interese strategice semnificative în regiunile Mării Negre și Mării Caspice, vizând extinderea capacităților de explorare și producție de hidrocarburi.
În Marea Caspică, Shell este implicată în proiecte de amploare în Kazahstan, în special în câmpurile Kashagan (offshore) și Karachaganak (onshore). În august 2024, Shell și Ministerul Energiei din Kazahstan au discutat despre dezvoltarea a două noi instalații de procesare a gazelor: una cu o capacitate de 2,5 miliarde m³/an pentru Kashagan și alta de 4,5 miliarde m³/an pentru Karachaganak.
De asemenea, Shell deține o participație de 55% în Pearls PSC, un perimetru de aproximativ 900 km² în sectorul kazah al Mării Caspice, care include descoperirile de petrol Auezov și Khazar .
Shell este, de asemenea, acționar în Consorțiul Conductei Caspice (CPC), care transportă petrol din câmpurile Tengiz și Kashagan din Kazahstan către terminalul marin Novorossiysk de la Marea Neagră. Această conductă este esențială pentru exporturile de petrol ale Kazahstanului, gestionând aproximativ 1,2 milioane de barili pe zi, reprezentând 80% din producția totală de petrol a țării.
Proiectele din Marea Caspică se confruntă cu provocări semnificative, inclusiv condiții geologice dificile, presiuni ridicate și prezența hidrogenului sulfurat (H₂S), un gaz toxic și coroziv. De exemplu, câmpul Kashagan a întâmpinat dificultăți tehnice și întârzieri, ceea ce a dus la dispute financiare între guvernul kazah și companiile petroliere implicate.
