Ucraina importă din ce în ce mai multă energie electrică

Ucraina importă din ce în ce mai multă energie electrică

Reamintesc că în ziua de 24 februarie 2022 erau programate probe pentru sincronizarea sistemului electro-energetic ucrainian (și cel moldovenesc) cu sistemul energetic european ENTSO-E. Ziua atacului a fost aleasă pentru a destabiliza sistemele energetice ale Poloniei, Sloveniei, Cehiei, Ungariei și României.

În aprilie 2024, oficiali ai ambasadei Ucrainei la București, la o conferință organizată de Revista Geopolitica, au afirmat că Rusia au distrus aproximativ 80% din capacitățile de producție de energie electrică și termică și peste 40% din capacitatile de producție de energie hidro-electrică, însumate acestea ajungând la 9 GW. Centrala nucleară de la Zaporoje este închisă, afâlndu-se te teritoriul cucerit de ruși. De asemenea Rusia a distrus părți importante din rețeaua de transport de energie electrică.

Iarna 2023 – 2024, relativ caldă, a fost trecută mai ușor cu toate că Ucraina a intrat în iarnă fără rezerve suficiente. Până în primavară, Ucraina a avut perioade în care a exportat energie, acestea provenind în special din hidrocentrale. Totuși companiile energetice nu au fost în stare să își repare distrugerile datorate bombardamentelor deaorece acestea nu își pot recupera banii din energia produsă și furnizată. Nu trebuie sa uităm și data de 22 martie în care Federația Rusă a lansat cel maiputernic atac asupra sistemului electro – energetic ucrainian. Astfel prețul energiei a crescut cu 70% față de vara anului trecut. Mai adăugăm că compania producatoare de energie nucleară are reactoare închise pentru operațiuni de întreținere planificată.

Temperaturile mari au generat creșteri ale consumului cu 7%, cerere care nu poate fi acoperită, ceea ce a dus la importuri. Astfel Ucraina, în această perioadă, importă energie electrică din Polonia, Ungaria, Slovacia, România şi Republica Moldova. Totalul importului mediu este 1500 MWh / h.

Fig. 1 – Interconexiunile de import ale Uctainei (sursa: entso-e.eu)

România și Republica Moldova, ambele în deficit energetic, ajută Ucraina prin interconexiunile de la Isaccea si Cuciurgan, furnizând intermitent energia eoliană produsă în exces în Dobrogea și energia produsă la termocentrala de la Cuciurgan ce funcționeaza cu gaze importate din și prin România.

Share our work
Stratele Unite ale Americii este în ofensivă energetică în Turcia

Stratele Unite ale Americii este în ofensivă energetică în Turcia

Turcia și Statele Unite poartă discuții privind construcția de centrale nucleare de capacitate mare și reactoare modulare mici (SMR), a anuțat marți 2 iulie 2024 Yusuf Ceylan, Director General al Direcției Generale Energie Nucleară și Proiecte Internaționale din ministerul turc de resort, la un eveniment dedicat energiei nucleare ce se desfășoară la Istambul.

Domnia sa a spus: „SUA arată un interes serios față de obiectivul Turciei de a-și crește capacitatea de energie nucleară și de a construi noi centrale electrice. (…) Putem lua în considerare zonele centralelor electrice existente sau centralelor noi. (…) Negociem cu SUA atât pentru centrale electrice mari, cât și pentru reactoare modulare mici (SMR). (…) Colaborăm cu ei pentru a încerca să le reducem dependența (de Rusia) în orice mod putem.”

Discuțiile au început de puțin timp, conform lui Jeff Flake, ambasadorul SUA în Turcia, ce a declarat in iunie 2024 că Ankara „a vorbit cu noi și cu alții despre construirea reactoarelor modulare mici”.

Conform lui Ceylan, negocierile se duc și cu Coreea de Sud pentru a doua centrală nucleară planificată a fi construită în regiunea Sinop, pe malul Mării Negre.
Turcia intenționează să construiască trei centrale nucleare cu patru reactoare și să le completeze cu SMR-uri la final însumând o capacitate totală de generare de 20.000 MW pentru a-și diversifica mixul de producție de energie electrică.

Contexul îl gășiti în analiza noastră „Turcia – un potențial hub energetic pentru Europa?” unde se spune: „În Strategia Energetică Internațională a Turciei se prevede ca aceasta să își diversifice rutele de transport și resurselor de aprovizionare cu petrol și gaze naturale, să contribuie la securitatea energetică regională și globală, să devină o piață de energie regională și să-și dezvolte o industrie nucleară.
În 2010, Turcia și Federația Rusă au semnat un contract prin care RosAtom și cu subsidiarele sale vor construi o centrală nucleară la Akkuyu, pe țărmul Mării Mediterane. Construcția la primul reactor a început în 2018 și se preconizează a fi operațional la sfârșitul lui 2024. Al doilea reactor este și el început, urmând ca la finalizarea centralei să existe patru reactoare de 1.200 MW fiecare (total 4800 MW), astfel Turcia acoperindu-și aproximativ 10% din necesarul de consum de energie electrică. Proprietarii proiectului Akkuyu Nuclear JSC sunt numai companii subsidiare RosAtom.”

Fig. 1 – Așezarea geografică a celor două centrale nucleare ale Turciei
Share our work
Ofensiva energetică azeră din Europa trece prin Ungaria

Ofensiva energetică azeră din Europa trece prin Ungaria

Pe fondul opriri gazoductelor ce traversează Ucraina și aprovizionează cu gaze Europa, Azerbaijanul va ocupa locul lăsat liber de Federația Rusă. Dar asta nu înseamnă că Moscova nu va mai câștiga bani din gaze deoarece este acționar la marele zăcământ de gaze azer de la Shah Deniz.

Astfel zilele trecute au fost două conferințe de presă, una la Baku și alta la Budapesta. La Baku, ministrul de externe al Azerbaidjanului, Jeyhun Bayramov, a anunțat o colaborare esențială cu Ungaria. La Budapesta ministrul maghiar al Afacerilor Extern, Peter Szijjarto, a anunțat că va prelua un pachet de 5% din compania Southern Gas Corridor. Această companie trasportă gaze pe teritoriul Georgiei din zăcământul Shah Deniz din Marea Caspică catre TANAP.

La Baku s-a precizat că grupul maghiar MVM (din care face parte si MOL) va mai prelua și o participație de 4% în Azerbaijan Gas Supply Company Limited, compania ce se ocupă cu comercializarea și vânzarea de gaze naturale produse din zăcământul de gaz Shah Deniz.

În acest moment, exploatarea de la Shah Deniz este deținută de BP (23,99%), SGC Azerbaijan (21,02%), LukOil (19,99%), TPAO Turcia (19%) și NICO Iran (10%), fiind operată de BP.

Specificăm că instalațiile Shah Deniz pot produce până la 29 de miliarde de metri cubi de gaz natural și aproximativ 60 de milioane de barili de condens de gaz anual. Shah Deniz deține rezerve de peste 218 mmc de gaz natural și 371 de milioane de barili de condens ce vor fi extrase în aproximativ 20 de ani.

Ansamblul de conducte alternative gazelor rusești ce alimentează Europa este format din:

South Caspian Pipeline (SCP) ce are o lungime de 692 km (443 km în Azerbaidjan și 249 km în Georgia) și capacitatea anuală de transport de 24 mmc / an.

TANAP ce are 1.793 km lungime și capacitatea actuală de transport de 23 mmc / an, urmând ca să crească la 31 mmc / an în 2026.

TAP are 878 km (550 prin Grecia, 215 km prin Albania si 105 km prin Marea Adriatică) cu capacitatea de 10 mmc / an, urmând aprovizionând Italia cu 8 mmc / an, Grecia cu 1 mmc / an și Bulgaria cu 1 mmc / an.

Fig 1 – Traseul SCP – TANAP – TAP (sursa: tanap.com)

Principala companie energetică din Ungaria, MOL, deține deja participații semnificative în proiecte energetice cheie din Azerbaidjan: un pachet de 9,57% din zăcământul petrolier Azeri-Chirag-Gunashli și un pachet de 8,9% din conducta Baku – Tbilisi – Ceyhan.

Share our work
Interconectarea energetică a Republicii Moldova cu Europa (II) – gaze naturale

Interconectarea energetică a Republicii Moldova cu Europa (II) – gaze naturale

Gazele naturale nu mai sunt (toate) rusești

Republica Moldova are câteva sonde de extracție de gaze naturale dar acestea sunt nesemnificative în mixul național de consum. Până la începutul anului 2020 proveniența gazelor de consum a fost din Federația Rusă, dar autoritățile moldovenești trecând prin câteva crize în care Rusia a sistat aprovizionarea cu gaze pe fondul tensiunilor cu Ucraina și a atacurilor din 2014 asupra Ucrainei, a început să proiecteze trasee alternative de aprovizionare. Astfel a început construcția de către compania românească Transgaz a unui interconector la Ungheni. Interconectorul este funcțional și are capacitatea de trasfer de aproape 2 mmc / an (miliarde mc / an), în situația în care consumul se situează sub 1 mmc / an.

Fig. 1 – Capacitatea de interconectare România – Moldova (sursa Transgaz)

Până nu demult monopolul companiei Moldovasgaz a fost asupra transportului, distribuției și furnizării de gaze. Aceasta companie este deținută în proporție de 51% de Gazprom, 13,44% de autoritățile trasnistrene (acțiuni administrate tot de Gazprom), 1,3% de câteva persoane fizice și restul (35,3%) de statul moldovenesc. (Aici găsiți un raport despre afacerile oneroase făcute sub umbrela Moldovagaz.)

Moldovagaz a înființat companii de transport și distributie de gaze. Monopolul transportului a fost deținut de Moldovatransgaz. De asemenea monopolul aprovizionării cu gaze rusești a fost tot la Moldovagaz.

O decizie bună cu impact geopolitic a autorităților românești a fost când s-a decis ca Transgazul să construiască un interconector și o structură alternativă de transport de gaze ce provin din România. Compania moldovenească de stat Vestmoldtransgaz a fost achiziționata de Transgaz. În această societate moldovenească a intrat acționar și BERD cu 25%, ceea ce reprezintă o garanție că proiectele de extindere se vor realiza. Această societate nu acoperea decât o mică parte din aprovizionarea teritoriului moldovenesc, neputând prelua toată aprovizionarea cu gaze din România, nefiind conectată la companiile de distribuție.

Fig. 2 – Interconectarea rețelelor de gaze dintre România și Republica Moldova (sursa Entsog.eu)
Fig. 3 – Rețeaua de conducte de gaze naturale construite de Transgaz – cu rosu (sursa: Transgaz)

Presiunea energetică a Rusiei asupra Republicii Moldova s-a mărit, astfel prețurile au fost crescute extrem de mult (189%). Consumul a scăzut deoarece nici populația și nici economia nu și-au mai permis sa achiziționeze gazele la prețul impus de Gazprom.

După începerea războiului din Ucraina, au început problemele și cu cu alimentarea cu gaze și implicit și cu energie electrică, deoarece o mare parte din aceasta se folosește pentru producerea de energie electrică. Astfel, la începutul lunii noiembrie 2022, Moldova primea din Federația Rusă numai 51% din necesarul de gaze contractat, existând perioade când România a asigurat până la 90% din consumul de energie electrică a Republicii Moldova.

Consumul Republicii Moldova de gaze anual este de aproximativ 1 miliarde metrii cubi / an (mmc / an). Acesta a scăzut din 2022 cu aproximativ 30%.

Fig. 4 – Variațiile de volume cumpărate și de preț ale gazelor în Republica Moldova (sursa Raportul ANRE 2022)

În 2024 guvernul de la Chișinâu a încheiat contracte de suplimentare a importurilor și cu Grecia și Turcia. Acestea vor fi transportate prin interconectoarele bulgărești.

Până în septembrie 2023 Moldovatrasgaz a avut monopolul de transport de gaze pe teritoriul Republicii Moldova. O decizie a ANRE-ului de la Chișinău a sancționat Moldovatransgaz “pentru nerespectarea obligațiilor legale aferente asigurării independenței (culmea!) tocmai companiei mamă Moldovagaz în activitatea de furnizare. În aceeași ședință a ANRE a fost retrasă licența Moldovatransgaz și acordată a licența de operare a sistemului de transport către Vestmoldtransgaz. Astfel este clar că sistemul de transport de gaze din Republica Moldova va fi integrat cu sistemul european prin sistemul echivalent românesc, gestionat de Transgaz.

Sistemul de conducte de gaze al Republicii Moldova este destul de dezvoltat, însumând 1.560 km de rețea de transport și 21.830 km de rețea de distribuție.

Contractul de locațiune dintre Vestmoldtransgaz si Moldtransgaz este de aproximativ 8,6 milioane de euro / an și se pare că acești bani se deduc din datoria de aproape 100 milioane de euro pe care Gazpromul o are la Transgaz conform unui document oficial publicat pe BVB: ″Contractul de locațiune a fost recunoscut ca un activ aferent dreptului de utilizare și o datorie corespunzătoare la data la care activul a fost luat în locațiune și a devenit disponibil pentru a fi utilizat de către Vestmoldtransgaz″

Rețeaua de transport de gaze a Moldovatransgaz astăzi are în componență tronsonul ce aparținea de Balkan Pipeline conducta ce aproviziona Bulgaria și Grecia cu gaze rusești și ce trece prin Ucraina către Isaccea, prin România. Prin această conductă nu mai trece gaz rusesc de ceva ani.

Fig. 5 – Structura conductelor de transport de gaze Moldovatransgaz luată în locațiune de Vestmoldtransgaz. (sursa moldovatransgaz.md)

Structura de distrubuție este formată din companii care acoperă unul – trei raioane. Principalele companii de distribuție au rețele mari. Cele cu rețea mare de distrubuție sunt desprinse din Moldovagaz. O mare parte din companiile de distribuție de gaze ce acoperă teritoriul moldovenesc sunt încă sunt sub influența Moldovagaz, adică a Federației Ruse.

Fig. 6 – Companiile de distribuție din Republica Moldova (sursa Raportul ANRE 2022)
Fig. 7 – Structura de consum din rețeaua de distribuție de gaze naturale din Republica Moldova (sursa Raportul ANRE 2022)

Observăm că cel mai mare consum este în zonele cu populație mai densă. În Chișinău locuiește mai mult de jumătate din populația Republicii Moldova, urmând Ialoveniul, aflat în suburbiile Chișinăului, Bălțiul, Edinețul si Orheiul.

Târziu, dar se face interconectarea

Deabia în decembrie 2023 a fost semnat Memorandumul de înțelegere privind interconectarea rețelelor de gaze și energie electrică dintre Moldova și România, adică interconectarea la cele două sisteme europene EntsoE pe energie electrică și EntsoG pe gaze naturale.

Uniunea Europeană are astăzi capacitatea de a elimina toate importurile de gaze rusești deoarece dispune de terminale de alimentare cu LNG (gaz natural lichefiat) de 310 mmc / an și capacitate de alimentare prin conducte de 414 mmc / an (inclusiv din Federația Rusă). În situația în care consumul rar depășește 160 mmc / an, observăm că există posibilitatea ca gazul rusesc să nu mai fie importat. Zilele acestea importul de gaze rusești se face prin conductele urainiene (aprox. 300 milioane mc / săptămână) și Turk Stream (aprox. 325 milioane mc / săptămână).

Fig. 8 – Importurile UE din Federația Rusă 2022 – 2023 – 2024 (sursa burgel.org)

Asta înseamnă că și Republica Moldova are posibilitatea de a renunța la orice moleculă de gaz rusesc, inclusiv regiunea transnistreană unde se află marea termocentrală de la Cuciurgan. Reamintesc că aceasta este furnizorul principal de energie electrică pentru malul drept al Nistrului. Dar Ucraina a anunțat că nu va închide tranzitul de gaze către enclava transnistreană. Acum Chișinăul are de ales între prețul mai scăzut al gazelor rusești și renunțarea la acestea prin importuri din România sau de gaze provenite din terminalul LNG de la Alexandroupolis. Amintim că totuși Moldova depinde încă de producția de energie electrică provenita din gaze, inclusiv de cea produsă la Cuciurgan, termocentrala aflată în proprietatea concernului RAO de pe teritoriul transnistrean.

În aprilie 2024 deabia s-a semnat începerea lucrărilor pentru rețelele electrice de interconectare (cu finalizare în 2029) care sunt inexistente pe granița comună cu Moldova.

Concluzii

Dependența de energia rusească a Republicii Moldova încă este mare, având o serie de vulnerabilități:

  • Proprietarii companiei ce deține sistemul de transport și a unei mari parți din rețelele de distribuție sunt din Federația Rusă.
  • Licența de transport de gaze a Vestmoldtransgaz este până în septembrie 2028, dar nu ne îndoim de prelungirea ei.
  • Gazele furnizate de Rusia sunt mai ieftine decât cele ce provin din rețeaua de transport ENTSOG.
  • Transportul de gaze rusești se face prin Ucraina, aflată în război cu Federația Rusă, deci poate fi oricând avariat.
  • Termocentrala de la Cuciurgan, ce se află pe teritoriul transnistrean, condus de o administrație prorusă, încă mai furnizează energie electrică către sistemul electro – energetic moldovenesc.

Pe lângă toate acestea, și Bucureștiul și Chișinaul trebuie să își revizuiască strategiile energetice prin prisma a ceea ce se întâmplă în Ucraina. Observăm că sistemul energetic ucrainian este distrus premeditat de armata rusă și de aici trebuie să rezulte regândirea arhitecturii sistemelor electro – energetice și de transport și distributie al gazelor, foarte asemănătoare cu cel din Ucraina, orientându-se către autosuficiența energetică locală sau regională bazată pe reursele energetice disponibile local.

Share our work
Interconectarea energetică a Republicii Moldova cu Europa (I) – energia electrică

Interconectarea energetică a Republicii Moldova cu Europa (I) – energia electrică

Motivul pentru care s-a grăbit realizarea interconectărilor

România vrea să devină un jucător important în industria energetică eupeană și prin întărirea interconectivității cu statele vecine. O relație specială a existat între România și RSS Moldovenească și mai apoi cu Republica Moldova. Însă Republica Moldova are un sistem energetic sărac din cauza slabei industrializări. S-au realizat studii de fezabilitate și s-au încheiat contracte energetice între cele două țări abia începând cu 2015. După 24 februarie 2022, România s-a angajat să ajute Moldova în aprovizionarea cu energie și sub imboldul Statelor Unite ale Americii.

Marea problemă a sistemului electroenergetic moldovenesc era că funcționa după standardele din Federația Rusă, împreună cu sistemul elecro – energetic ucrainian. Acesta este principalul motiv pentru care sistemul energetic românesc nu s-a interconectat cu cel modovenesc.

Încă din 2021 au început probele de legare ale sistemelor din Ucraina și Moldova la sistemul energetic european ENTSO-E. Astfel în 24 februarie 2022 erau programate primele probe de sincronizare ale celor două sisteme energetice la cel European. Federația Rusă și-a ales această dată pentru a ataca Ucraina tocmai din această cauză, sperând să desincronizeze sistemul european prin crearea de probleme statelor vecine Ucrainei și Republicii Moldova. Nu s-a întâmplat deoarece în acea dimineață sistemul moldo – ucrainian a fost insularizat tocmai pentru a nu produce perturbații în sistemul european. Astfel cele două țări au funcționat în sistem insularizat până în data de 15 martie 2022 când au fost puse la punct toate instalațiile și procedurile de funcționare și au fost apte de a fi conectate cu ENTSO-E.

Starea sistemului electro – energetic moldovenesc

Republica Moldova a fost dependentă de energia rusească. Majoritatea energiei electrice până în 2022 s-a produs în Termocentrala de la Cuciurgan (capacitate de 2500 MW) ce se află în Transnistria și este în proprietatea concernului rusesc RAO EAS. Această Termocentrală nu a mai primit gaz ieftin din Rusia, și-a mărit prețul de producție și guvernul de la Chișinău a fost nevoit să renunțe treptat la aprovizionarea de la centrala transnistreana. După 24 februarie 2022 aprovizionarea cu gaze prin conductele ucrainiene a scăzut, astăzi această termocentrală a produs și pentru sistemul transnistrean și pentru cel moldovenesc.

Producția de energie pe partea dreaptă a Nistrului este slab reprezentată de câteva termocentrale, o hidrocentrală și câteva capacități regenerabile puse în funcțiune în ultimii ani.

Fig. 1 – Capacitățile instalate de producție de energie electrică din Republica Moldova (sursa: moldelectrica.md)

Pe partea stangă a Nistrului există termocentrala de la Cuciurgan care are capacități instalate de 2500 MW care pot produce energie electrica din gaz natural, cărbune sau păcură.

Chiar înainte de începerea războiului din Ucraina, aprovizionarea cu gaze din Federația Rusă s-a diminuat și prețurile acestora au crescut, astfel încât această termocentrală a fost nevoită să își mărească prețurile, care au fost cu mult peste puterea de cumpărare a mediului economic sau a consumatorilor casnici din Moldova. Astfel, producția livrată către consumatorii din dreapta Nistrului a fost diminunată până la 23% față de 2021. După începerea războiului s-a menținut cantitatea mică de energie electrică livrată către Republica Moldova. La venirea verii 2023 autoritățile de la Chișinău au fost obligate să plătescă prețurile cerute de autoritățile transnistrene din cauza incapaciății tehnice a Termoelectrica Chișinău (cu trei CET-uri, dintre care unul pe biomasă) de a produce energie electrică pe timp de vară. Astfel în vara 2023 centrala de la Cuciurgan producea 98% din totalul de consum. În octombrie 2023 prețurile au fost scăzute de Tiraspol. Sigur și în vara 2024 problemele tehnologice ale Termoelectrica Chișinâu vor fi aceleași și termocentrala de la Cuciurgan va prelua aproape toată producția de energie electrică din gaze naturale.

Pentru 2023 mixul electro – energetic arată că 94% din energia electrică a fost produsă în termocentrale, restul fiind regenerabilă din hidro, eolian și fotovoltaic.

Fig. 2 – Mixul de producție de energie electrică al Republicii Moldova ian – decembrie 2023 (sursa: moldelectrica.md, prelucrare Cosmin Păcuraru)

Pe linia Isaccea – Vulcănesti s-a realizat un import substanțial din Romania de 2,13 TWh și o mare parte din acesta a fost exportat către Ucraina – 2,09 TWh. Asta înseamnă că România a ajutat Ucraina cu peste 2 TWh în 2023. O foarte mică parte din exporturile românești au fost consumate în Republica Moldova (41 GWh).

Fig. 3 – Mixul de consum de energie electrică al Republicii Moldova 2023 (sursa: moldelectrica.md, prelucrare Cosmin Păcuraru)

Problema este că ANRE-ul moldovenesc nu specifică care este aportul energetic din stânga Nistrului, dar în statisticile ANRE acesta este dedus ca producție proprie fără a se specifica că proveniența este de la termocentrala de la Cuciurgan.

Fig. 4 – Ponderea producătorilor de energie electrică din partea dreaptă a Nistrului din Republica Moldova în 2022 (sursa: Raportul ANRE Moldova)

Conform site-ului Termoelectrica, aceasta companie produce 15% din totalul consumului de energie electrică din Moldova.

Pe fondul scăderii consumului, astăzi putem afirma că Republica Moldova își asigură o mare parte din producția proprie, importurile situându-se doar la 1%.

În acest moment există doar o singură interconexiune între România și Republica Moldova prin care se face transfer de putere, este vorba despre linia de 400 KV Isaccea – Vulcănești. Acestă linie este extrem de vulnerabilă deoarece trece prin două teritorii ale Ucrainei, ceea ce înseamnă că pot fi oricând doborâte de bombele, dronele sau rachetele rusești. O altă vulnerabilitate este aceea că interconectarea se face prin stația de transformare de la Cuciurgan, adică de pe teritoriul transnistrean.

Fig. 5 – Liniile de de transport de energie electrică din Republica Moldova (sursa: Moldelectrica)

În Planul de Dezvoltare ale rețelelor electrice al Transelectrica sunt prevăzute 4 interconexiuni.

Fig. 6 – Planul de interconectare România – Republica Moldova (Sursa: Moldelectrica)
Fig. 7 – Harta interconectării electrice România – Republica Moldova (Sursa: Transelectrica)

Însă în planurile Transelectrica urgențele care se vor realiza sunt:

Fig. 8 – Interconecaterea România – Modova pentru perioada 2024 – 2031 (sursa Planul de Dezvoltare RET 2022 – 2032 Transelectrica)

Din datele obținute de la Moldelectrica observăm că fluxurile de energie în 2023 sunt importuri mari din România și exporturi mari către Ucraina.

Fig. 9 – Fluxurile de energie electrică România – Moldova (sursa : Moldelectrica)
Fig. 10 – Fluxurile de energie electrică Moldova – Ucraina (sursa: Moldelectrica)

Interconectarea piețelor de energie electrică dintre România și Moldova este în curs. Astfel la începutul anului 2024, compania Energocom a devenit furnizor pe OPCOM (piața românească, sucursală a Transelectrica), fiind importator pentru Moldova. De asemenea OPCOM a anunțat în luna martie 2024 că oferă consultanță pentru realizarea pieței de la Chișinău ce va fi cunoscută sub numele de OPEM.

Distribuția de energie electrică se face prin două companii:

În sud Premier Energy, companie privată deținuta de un fond de investitii ceh ce deține în România o companie cu același nume, care s-a listat zilele trecute pe bursa de valori (PE pe BVB) cu un IPO de succes.

Fig. 11 – Premier Energy Moldova (sursa: premierenergydistribution.md)

În nordul Republicii Moldova distribuția este făcută de IS RED Nord ce este o companie de stat.

Fig. 12 – Acoperirea IS RED Nord (sursa: rednord.md)

Concluzie: Sistemul electro – energetic moldovenesc este încă extrem de vulnerabil la influența Federației Ruse.

  • Singura conexiune fizică existentă cu sistemul european ENTSO-E se face prin linia Isaccea – Vulcanesti – Cuciurgan, ce trece pe teritoriul ucrainian.
  • Proprietarii termocentralei de la Cuciurgan, implicit și a stației de transformatoare care leagă aceasta linie de sistemul electro – energetic moldovenesc este concernul rusesc RAO – EAS.
  • Autoritățile transnistrene sunt pro ruse, deci pot oricând sabota singura interconexiune.
  • Funcționarea sistemului electro – energetic moldovenesc în sincronizare cu sistemul ucrainian și cel rusesc până in 24 februarie 2022 a făcut imposibilă interconectarea cu sistemul românesc și implicit cel european. Întârzierea este mare și din cauza companiei românești Transelectrica și a sistemului de achiziții din România.
  • Republica Moldova se bazează pe producția de energie electrică din gaze, iar acestea încă mai provin din Federația Rusă.
Share our work