de Corneliu Vlad | mart. 1, 2011 | Uncategorized @ro
Marea Neagra, "autostrada" Turciei catre UE
Daca geopolitica sau birocratia temporizeaza integrarea Turciei in Uniunea Europeana, Marea Neagra poate topi distantele intre Europa Unita si Ankara, cel putin la nivel „sectorial”. Parlamentul European a realizat, in sfarsit, ca UE a devenit riverana la Marea Neagra si ea se invecineaza aici cu Rusia, Ucraina, Georgia si Turcia. „Uniunea Europeana trebuie sa-si creeze propria strategie privitoare la regiunea Marii Negre, pentru pacea si stabilitatea ei, dar si pentru asigurarea securitatii energetice in regiune” – se arata intr-un comunicat al Parlamentului European din 20 ianuarie 2011. Pentru a realiza acest lucru, au subliniat deputatii europeni, este nevoie de o noua linie bugetara a UE si mai multe resurse umane.
Solicitata linie bugetara trebuie sa dea prioritate finantarii unor proiecte de dezvoltare la scara mica si coooperarii transfrontaliere. Alte capitole bugetare trebuie sa aiba in vedere stabilizarea regiunii, asigurarea respectarii drepturilor omului, gestionarea migratiei, ameliorarea securitatii energetice si promovarea dezvoltarii mediului si a sectorului social. Deputatii europeni sugereaza totodata, pentru cresterea vizibilitatii planului de actiuni viitoare, intocmirea unui calendar de reuniuni ministeriale cu participarea UE si a tuturor statelor din zona Marii Negre – state riverane, dar si state din imediata apropiere, ca R. Moldova, Armenia, Azerbaidjan, Grecia, se mai arata in textul Parlamentului European. „Turcia si Rusia vor fi parteneri doriti in acesta cooperare regionala”, tine sa sublinieze textul.
In ce masura initiativa parlamentara europeana de implicare in regiunea Marii Negre va da un impuls cooperarii multilaterale in acest areal ramane de vazut. Formulele actuale de cooperare multilaterala in zona, si in primul rand Cooperarea Economica la Marea Neagra, functioneaza cu rezultate destul de nesemnificative. Mai concrete si mai promitatoare se dovedesc a fi diverse formate de cooperare bilaterala, cum sunt cele existente intre Rusia si Turcia, Rusia si Bulgaria, Romania, Azebaidjan si Georgia. Capitolul „securitatii energetice” in zona Marii Negre cuprins in enuntul initiativei parlamentarer europene ar putea spori coeficientul de eficienta al formulelor de cooperare existente si ar putea duce la identificarea a noi posibilitati de conlucrare in zona. Iar Turcia este un factor de neinlocuit in sinergia energetica a Marii Negre.
de Corneliu Vlad | feb. 25, 2011 | Razboi energetic, Uncategorized @ro
Marea Neagra, zona strategica pentru Ankara si Bruxelles
Demersurile de integrare a Turciei in Uniunea Europeana au depasit durata jubileului (adica 50 de ani) fara ca statul euroasiatic sa fie cooptat ca membru cu drepturi depline in Europa Unita, dar realitatile impun o conlucrare tot mai stransa intre Ankara si institutiile comunitare. Prin aderarea Romaniei si Bulgariei, UE a devenit riverana la Marea Neagra, dar Bruxellesului si Strasburgului le-a mai trebuit ceva timp pentru a se implica efectiv in zona spatiului pontic.
Politicile lansate de Uniunea Europeana pentru favorizarea reformelor politice si economice in regiunea Marii Negre – care vizeaza in mod direct si Turcia, solicitant “veteran” al integrarii europene, sunt mult mai vizibile si mai energice decat preocuparile pentru problemele mediului, energeticii si turismului in zona, care au aparut mai tarziu si s-au mentinut o vreme in plan subaltern, dupa cum observa intr-un articol din primavara lui 2010 Emilie Zapalski, ziarista acreditata la institutiile europene.
Abordarea problematicii arealului pontic printr-o politica europeana multilaterala avea sa se se traduca in initiative concrete abia dupa cativa ani de la extinderea UE pana pe tarmurile vestice ale Marii Negre. Una dintre primele initiative de acest fel a fost lansata de Adunarea regiunilor din Europa (ARE), care a convocat , la 15 si 16 februarie 2010, o conferinta a reprezentantilor regiunilor situate in jurul Marii Negre si ai celor situate pe fluviul Dunarea. Obiectivul urmarit fiind identificarea sfidarilor cu care se confrunta regiunile din aceasta parte a Europei si cautarea de raspunsuri care sa antreneze, pe langa instantele europene si nationale, si administratiile regionale in eforturile de salvgardare a mediului tot mai agresat intr-una din regiunile cele mai pitoresti, dar si mai vulnerabile, ale continentului.
In cadrul programului Sinergia Marii Negre s-a creat o Comisie pentru protejarea marii Negre de poluare, care reuneste atat state membre ale UE, ca Romania si Bulgaria, dar si celelalte state suriverane – Rusia, Ucraina, Georgia si Turcia.
Conferinta ARE pentru Marea Neagra s-a axat pe doua termatici specific ale regiunii: gestiunea apei si turismul durabil. Probleme presante, caci dupa datele Comisiei se estimeaza ca, in 2011, prin Marea Neagra vor tranzita 211 milioane tone de petrol, dintre care o mare parte prin apele teritoriale ale Turciei. Catastrofe ecologice de genul celei produse in Golful Mexic au sensibilizat factorii nationali si europeni in ce priveste riscurile de asemenea natura in spatiul pontic. O “maree neagra” intr-o mare semiinchisa cum este Marea Neagra ar avea efecte exponential mai dezastruoase si mai de durata asupra ecosistemului. Si asa Marea Neagra este foarte poluata, cunoaste un proces de eutrofizare (continut foarte ridicat de nitrati), iar de la 200 metri adancime, apele sunt anoxice.
Dicolo de consideratii politice sau de alta natura care temporizeaza ori pot chiar compromite integrarea institutionalizata a Turciei in Europa Unita, conlucrarea UE-Turcia in zona Marii Negre devine cerinta acuta.
de Corneliu Vlad | feb. 14, 2011 | Uncategorized @ro
Turcia da tonul in dialogul diplomatic regional
O situatie tensionata, dar in acelasi timp si ambigua, imprevizibila, pune diplomatiile in fata unui test solicitant si cu rezultate pe loc. Agonia prelungita aproape trei saptamani a presedintiei Mubarak a prilejuit un asemenea test. Washingtonul si Bruxellesul nu l-au trecut cu brio. Cineva numara, in capitala americana, vreo cinci declaratii oficiale contradictorii in decurs de numai o saptamana. Iar faimosul Serviciu de politica externa al UE si-a reconfirmat incoerenta si indecizia. „In timp ce traficul diplomatic intre state, in Orientul Mijlociu s-a oprit, actorii non-regionali trec prin momentul dificil de a decide asupra politicilor, pentru ca nu stiu cine va veni la putere daca actualele conduceri vor fi inlocuite”, rezuma situatia comentatorul Abdulhamit Bilici de la ziarul „Zaman”.
Ankara nu a fost insa deloc complexata de fluiditatea si impredictibilitatea situatiei din zona, pe care unii s-au grabit sa o compare cu cea din anii 1989-1990 in Europa rasariteana. Liderii turci au fost primii care au reactionat clar fata de noile evolutii. Premierul Erdogan l-a sfatuit clar, in mod public, pe presedintele egiptean Mubarak sa tina seama de vrerea „straziii arabe” si chiar a proiectat sa mearga la Cairo, dar nu s-a mai putut. A fost, in schimb, in Siria, dupa cum si alti demnitari de la Ankara au calatorit prin zona agitata a Orientului Mijlociu – presedintele Gul in Iran, iar seful diplomatiei Davutoglu in Qatar, unde omologul sau a tinut sa remarce”: „Eforturile diplomatice s-au oprit. Nimeni nu intreprinde vreo actiune, pentru ca nu stie ce sa faca. Turcia este singura tara care actioneaza si isi continua activitatile diplomatice”.
Era momentul cand comentatorii occidentali apelau la comparatia facila si superficiala intre evenimentele din lumea musulmana din bazinul Mediteranei si schimbarile produse in urma cu doua decenii din statele esteuropene. Mai aplicata si mai nuantata, presa turca a detaliat, in felul ei, in primele saptamani ale lui 2011, difuzul scenariu al „noului val” al democratiei. Un editorial din „Zaman” fixa in cinci categorii statele din Orientul Mijlociu susceptibile a fi antrenate intr-un val al schimbarilor:
1. Tari preocupate de alternativa si care au actionat in sensul revendicarilor populare: Iordania si Yemenul;
2. Tari care considera ca nu vor fi afectate de schimbari: Siria si Iranul;
3. Tari bogate, ca Bahreinul si Kuweitul, care pot asigura bunastarea materiala a populatiei;
4. Tari ca Irakul si Libajnul, care asu problem mai critice decat un plus de democratie;
5. Tari ca Turcia si Qatarul, care saluta schimbarile ce se prefigureaza.
Atenta si pe faza la evolutiile mai mult sau mai putin previzibile din zona, Ankara nu-si incetineste turatia politicii sale regionale proactive.
de Corneliu Vlad | feb. 8, 2011 | Uncategorized @ro
Mostenirea politica a sultanului otoman Soliman Magnificul, revendicata de noua elita politica turceasca
Un serial de televiziune cu un pretext istoric, a starnit agitatie in viata plitica si publica turca din primele zile ale lui 2011. Canalul Show TV a inceput sa difuzeze, la 5 ianuarie, episoade ale unui film plasat in perioada de apogeu a imperiului otoman, secolul al XVI-lea, sub domnia indelungata a sultanului Soliman Magnificul. Interesul publicului a fost enorm, dar si reactiile starnite, pe masura. Intr-o saptamna s-au inregistrat 80 000 de petitii de protest, tineri islamisti au protestat in strada, iar activisti islamo-nationalisti au citit versete din Coran in fata moscheii lui Soliman. Protestatarii sunt indignati ca Soliman, al zecelea si cel mai vestit sultan osmanliu, sub care imperiul a cunoscut cea mai mare extindere teritoriala si care a intemeiat un sistem legislativ solid, este prezentat denigrator, in ipostaza umana a unui iubitor de alcool si de femei.
Vicepremierul Bulent Arinc a averizat ca „aceia ce incearca sa umileasca figuri importante ale istoriei noastre, pe care le infatiseaza infidel, vor trebui pedepsiti”, dar scenaristul Meral Okaz s-a dezvinovatit ingenuu, caci, a spus el, sultanii nu se reproduc prin polenizare sau inseminare artificiala. Organismul de control al audiovizualului a dat un avertisment postului TV pentru “lezarea vietii private” a lui Soliman, decizie care a provocat reactii de protest din partea cercurilor liberale si a intetit polemica.
In plina nostalgie pentru “varsta de aur” otomnana, istoria devine poltica. Cronicarul TV Samil Tayyar acuza Occidentul ca “incurajeaza porno-otomanismul pentru a slabi neo-otomanismul”, in timp ce istoricul Ahmed Kuyas vede in disputa o manifestare a “noilor tendinte politice si culturale de creare a unei istorii mitice si chiar aceeeasi intoleranta ca in scandalul caricaturilor lui Mahomed”.
Dar aparatorii imaginii sultanului amintesc ca, in timp ce memoria lui Ataturk este aparata de legea 5816 care condamna la inchisoare pana la patru ani si jumatate pe cei ce fac aprecieri critice la adresa fondatorului statului turc modern, denigratorii istoriei otomane beneficiaza de impunitate. Si totusi, legea 3984 a audiovizualului sanctioneaza atingerea “valorilor nationale si spirituale ale societatii” si in baza ei SHOW TV a fost obligat sa prezinte scuze.
de Corneliu Vlad | feb. 4, 2011 | Uncategorized @ro
Romania, inexistenta la Marea Neagra
Prin parteneriatul strategic pe care l-a stabilit, in ianuarie 20011, cu Ucraina, Turcia isi activizeaza relatiile cu unul dintre riveranii pe o mare intindere la Marea Neagra si da perspectiva colaborarii extinse intre doua state care nu fac parte din Uniunea Europeana. Mai mult, Ankara si Kievul, au tinut sa remarce, in mod explcit, ca pe langa ridicarea la un nivel superior a colaborarii bilaterale, parteneriatul lor strategic, care va fi supervizat de un Consiliu ce se va intruni anual la cel mai inalt nivel, va sta si sub semnul dezideratului comun al celor doua state de a deveni membre ale Uniunii Europene.
Cooperarea bilaterala se va dezvolta pe multe planuri – politic, economic, comercial, cultural, in sfera sociala, ba chiar si la nivelul principalelor agentii de presa din cele doua tari.
Daca liderul parlamentului ucrainean declara, cu prilejul vizitei din ianuarie la Kiev a premierului turc, ca Marea Neagra nu desparte, ci uneste cele doua tari, un ziarist turc preciza, cu aceeasi ocazie, ca distanta dintre ele poate fi parcursa, cu avionul, in numai o ora si jumatate.
Expertii au un teren generos de analize si interpretari in privinta impactului noii linii de forta din Marea Neagra. Cei doi parteneri au cele mai lungi zone de coasta din bazinul pontic, iar faptul ca Turcia are un parteneriat strategic si relatii excelente si in ascensiune si cu Rusia, va imprima in mod cert o noua dinamica “sinergiei Marii Negre”, atat de invocata, dar mai degraba la modul abstract. Daca pana acum se remarca pe un ton de satisfactie faptul ca NATO si-a intarit pozitia in regiunea Marii Negre prin aderarea Romaniei si Bulgariei la Alianta, noua formula de relatii (tripartite, dar luata, deocamdata, doi cate doi) Ankara-Moscova-Kiev pune Europa Unita in fata unei noi situatii geopolitice. Si aceasta, incepand din primul semestru al anului 2011, cand Dunarea devine, in sfarsit, subiect prioritar pe agenda UE.
O abordare cuprinzatoare a problematicii Marii Negre, intre UE si statele care-i sunt membre, pe de o parte, si celelalte state de la Marea Neagra, pe de alta parte – Turcia, Ucraina, Rusia, dar si Georgia, va trebui, probabil, sa se produca, in mod firesc intr-un cadru mai eficient decat cel al actualei Cooperari Economice la Marea Neagra, tot mai sterila, ca rezultate, de la an la an. Caci aderarea Turciei si a Ucrainei la UE devine pentru aceste tari un tarm tot mai indepartat, iar Europa Unita, asaltata de propriile sfidari, in formatul actual, cu greu si-ar putea imagina, intr-un viitor previzibil, modul de functionare intr-o paradigma considerabil largita, prin admiterea a doua mari state europene, si ca suprafata, si ca populatie – Turcia si Ucraina. O Europa Unita cu Turcia si Ucraina ar fi o Uniune Europeana cu totul diferita de cea actuala. Binomul Turcia-Rusia-Ucraina este un semnal ca, la orizontul UE se profileaza o noua sfidare, chiar daca nu neaparat una abraziva. De altfel, ziarul “Zaman” tinea sa dea asigurari dupa lansarea formulei speciala de colaborare Kiev-Ankara, ca “Turcia nu intentioneaza sa accentueze rivalitati, ci sa prefigureze o arhitectura a pacii regionale, sa extinda avantajele comune si ale fiecaruia”.
Ankara a si anuntat ca, dupa parteneriatele speciale cu Moscova si Kievul, intentioneaza o actiune similara si cu Bulgaria. Despre Romania, deocamdata?, nici un cuvant. Mai suntem oare riverani la Marea Neagra pentru vecinii nostri maritimi?
