de Corneliu Vlad | iun. 8, 2011 | Uncategorized @ro
Primavara araba, o noua provocare geopolitica pentru Ankara
Valul de schimbari din lumea araba sensibilizeaza si solicita Ankara mai mult decat alte capitale ale lumii. Nesiguranta analizelor si interpretarilor asupra insolitelor evolutii i-a facut pe multi sa recomande, cel putin, democratia islamica a Turciei drept calea cea mai potrivita de urmat pentru noile regimuri din Tunisia, Egipt etc. Modelul turc iese in castig. Dar nu e mai putin adevarat ca politica externa a Turciei e pusa la incercare de parcursul contestatar arab. Cei ce se indoiesc de viabilitatea liniei „zero probleme cu vecinii” cred ca vor obtine argumente pentru scepticismul lor. „Prin revoltele arabe, politica externa turca definita prin probleme zero cu vecinii se confrunta cu numeroasele probleme ale vecinilor” – compune ziarista Ariane Bonzon in portalul electornic pentru „Slate” un joc de cuvinte pentru a defini momentul. Ea crede ca Turcia „risca mult, caci politica sa externa si ofensiva sa economica se bazeaza pe statu quo si bunele relatii cu regimurile aflate la putere”. Dar Ankara nu poaste nesocoti nici mesajul revoltelor populare arabe. Si atunci?
Ziarista citata crede ca a gasit raspunsul la intrebare. De fapt, insa, Ankara oficiala l-a gasit. Simplu. „Cuvantul care permite concilierea ireconciliabilului” este medierea. Propunandu-se ca mediator, asa cum o face de vreo doua decenii, mai ales in ce priveste relatiile complicate dintre state ca Siria, Iranul, Sudanul etc. si lumea occcidentala, Turcia si-a aflat un loc pe cat de favorabil, pe atat de proactiv. O asemenea pozitie nuantata se dovedeste utila si in abordarea situatiilor in desfasurare din Libia si Siria. Ankara are relatii privilegiate cu Gaddafi si Assad, iar miscarile contestatare din tarile lor nu impiedica Ankara sa mentina contacte sustinute cu regimurile la putere, ba, mai mult, isi asuma dificile misiuni de mediere si intre fortele politice interne in confruntare din aceste tari, si relatiile dintre statele arabe si Occident.
Un ziarist occidental numara, pana acum, circa douazeci de actiuni de mediere intreprinse de actuala conducere a Turciei. Si chiar daca ele nu au dus neaparat la rezultate spectaculoase, postura de mediator neutru „ii permite Turciei sa-si intretina buna imagine pe care si-a castigat-o in randul populatiilor arabe”, remarca Ariane Bonzon, care insa adauga”: „Aceasta ii permite si sa se tina la distanta de tabara europeana sau occcidentala, careia ii apara mult mai putin interesele decat in trecut”.
Primavara (prelungita) araba e un test pentru diplomatia turca.
de Corneliu Vlad | mai 30, 2011 | Uncategorized @ro
Turcia, enigma geopolitica de la Marea Neagra
Diplomatia turca inspira incredere pentru ca se intemeiaza pe o performanta economica solida – remarca un studiu elaborat de Consiliul european pentru probleme externe. Europenilor integrati le „inspira” insa mai ales incurcatura: pentru o Turcie in UE nu s-a gasit inca o formula acceptabila, mai ales pentru „tenorii” Uniunii, cu o Turcie reticenta sau chiar concurenta, marea piata a Marelui Orient si marele rezervor energetic al acestei zone devin mult mai greu accesibile pentru partenerii europeni.
Prin pozitia sa geografica, prin bunele sale relatii si catenele sale politico-diplomatice cu vecinatatea si prin forta sa economica, Turcia e o piesa de neevitat pentru Europa Unita. Si nu numai. Iar avantul economic, vitalitatea, economiei turce sunt fapt. Produsul intern brut a crescut rapid, de la 589 miliarde dolari in 200 la 991 miliarde dolari in 2008, ceea ce plaseaza Turcia pe locul al 16-lea in ierarhia mondiala a celor mai puternice economii. Turcia a iesit din criza economica a anilor 2008-2009 cu o crestere proiectata de cinci la suta in 2010. In ciuda crizei financiare globale, investitiile straine directe au totalizat in 2008 peste 18 miliarde dolari. Si, nu in ultimul rand, aceasta crestere a permis Turciei sa-si mentina ritmul inalt de cheltuieli militare, care-i asigura locul al doilea in NATO (dupa SUA) ca forta militara conventionala. Institutul SIPRI de la Stockholm estimeaza ca bugetul militar al Turciei a fost, in 2009, de aproape 20 miliarde dolari, respecitv 2,2 la suta din produsul intern brut.
Statele din Uniunea Europeana reprezinta principalul partner comercial al Turciei, caci detin 42,9 la suta din totalul volumului comercial al tarii. Spania, de pilda(4,2 la suta), este un partener mai important decat Iranul imediat invecinat (2,2 la suta) sau statele arabe din zona Golfului (1,2 la suta).
Relatiile cu statele vecine reprezinta, de aceea, o prioritate tot mai acuta pentru Ankara. Legaturile regionale nu sunt insa vazute ca o alternativa la UE, ci ca o varianta de relatii speciale, de genul celor ale Marii Britanii in cadrul Commonwealthului sau ale Spaniei cu America Latina. Ministrul de Externe turc Davutoglu declara la un moment dat ca Turcia reprezinta poarta de intrare a Irakului catre Uniunea Europeana. Si nu numai pentru Irak este Turcia abilitata in aceasta privinta. Prioritare sunt si relatiile cu China si Rusia, in plina expansiune si neconditionate din punct de vedere politic sau in numele drepturilor omului.
Politica proactiva de buna vecinatate a Ankarei, pe fondul valului de schimbari din lumea araba si al temporizarii accesului tarii la Uniunea Europeana „creeaza un pericol, caci ar putea incuraja Rusia si Turcia sa formeze o axa a exclusilor”, avertizeaza studiul european amintit. Demersurile de politica externa ale Ankarei isi gasesc argumente solide in dinamismul si performantele economiei turce si in dinamizarea relatiilor economice ale tarii cu alti centri de putere, neeuropeni.
de Corneliu Vlad | mai 17, 2011 | Uncategorized @ro
Turcia deschide frontierele pentru cetatenii statelor turcofone din Asia Centrala
“Lumea turcica trebuie sa-si creeze propriul sau spatiu Schengen” – titra cotidianul “Hurriyet Daily News” la sfarsitul lunii aprilie, dupa vizita in Kirgizstan a premierului Erdogan. Ideea, enuntata de seful guvernului de la Ankara, se incadreaza logic in coordonatele noului curs al politicii externe turce lansat dupa incheierea razboiului rece, curs pe care presa internationala il numeste neootomanism sau neokemalism iar oficialii turci il definesc “Probleme zero cu vecinii”, dar care vizeaza, de fapt, obiective mult mai ambitioase.
Turcia tine totusi sa precizeze, din capul locului, ca nu este stapanita de impulsuri imperialiste si hegemonic in dinamismul imprimat politicii sale externe, dar intelege sa valorifice contextul geopolitic favorabil creat dupa incheierea razboiului rece si dezmembrarea URSS, pentru a reactiva si dezvolta multiform relatiile cu statele si popoarele din traditionalul spatiu cultural si de civilizatie, dar si geopolitic, in care indeplineste, la scara istoriei, un rol preeminent si se afirma astazi ca o putere regionala emergenta.
Demersurile de inlesnire a liberei circulatii au fost impulsionate de taraganarea fara precedent a procesului de aderare a tarii la Uniunea Europeana si vizeaza relatiile cu toate statele si zonele ce prezinta interes special pentru Ankara. Eliminarea vizelor s-a realizat de curand cu Siria, ceea ce a dus la dinamizarea schimburilor comerciale bilaterale, iar masura similara cu Rusia va avea efecte favorabile in planul economic si al turismului.
“Cetatenii turci vor putea vizita Kirgizstanul cu pasaportul fara viza, si viceversa”, a declarat premierul Erdogan, care a adaugat ca si celelalte state din Asia central trebuie sa urmeze acest exemplu, pentru “a se crea o zona libera de vize de calatorie in stil Schengen”. Turcia a eliminat vizele cu Uzbekistanul si Kazahstanul, in timp ce Taskentul si Astana solicita inca vize cetatenilor turci.
de Corneliu Vlad | mai 15, 2011 | Uncategorized @ro
Geografia Eurasiei va cunoaste un retus spectaculos si, se prevede, avantajos pentru riverani si comertul maritim. Canalul Istanbul va face o noua legatura navala intre Marea Neagra si Marmara. Prin noul canal se va dubla, dar de fapt descongestiona stramtoarea Bosfor, circulata zilnic in medie de 160 de nave.
Proiectul canalului Istanbul, anuntat de mai multa vreme intr-un mod misterios de premierul Erdogan si facut cunoscut intr-o adunare de peste o mie de persoane a simpatizantilor partidului de guvernamant, a fost prezentat ca fiind “nebunesc si magnific” si comparat cu canalele Panama si Suez.
Se prevede ca din 2023, anul centenarului proclamarii statului turc modern de catre intemeietorul sau Ataturk, canalul, in lungime de 45-50 km, adanc de 25 metri si cu o latime de 145-150 metri, sa asigure circulatia intre cele doua mari a oricarui tip de nava. Costul estimat al lucrarii este de 10 miliarde dolari. Locul ales este in partea europeana a Turciei, iar prin taierea canalului Istanbulul va devein o metropola pe doua peninsule si o insula. Premierul turc a asemuit proiectul cu visele inaripate ale sultanului Mahomed si celebrului arhitect Sinan din secolul al XVI-lea. “In istorie, a declarat patetic Erdogan, au existat mari visuri in spatele marilor pasi si marilor victorii”.
Prin construirea acestui canal, stramtoarea Bosfor, traversata anual de 140 milioane tone de petrol, 4 milioane tone de gaz lichefiat si 3 milioane de diferite substante chimice, va fi despovarat de marile riscuri ale accidentelor navale si poluarii apelor. In 1994, stramtoarea a trebuit sa fie inchisa din cauza ciocnirii unui petrolier cu un cargou, iar in 1999, un petrolier rus s-a rupt in doua deversand pe o mare intindere de ape produse petroliere poluante.
Ziarul “Hurriyet” a lansat intrebarea daca nu cumva canalul va deveni un rival al proiectului Nabucco pe care, eventual, l-ar face inutil. Oktay Ekind, fostul presedinte al Camerei Arhitectilor din Turcia a raspuns tot printr-o intrebare: ”De ce nu vrem sa intelegem ca solutia cea mai buna este sa inlocuim petrolierele cu conducte?”.
In sfarsit, lumea se intreaba care va fi soarta Tratatului de la Montreux in noua situatie ce va aparea in zona Stramtorilor Marii Negre prin intrarea in functiune a acestui canal.
Turcia face legea in Marea Neagra
Geografia Eurasiei va cunoaste un retus spectaculos si, se prevede, avantajos pentru riverani si comertul maritim. Canalul Istanbul va face o noua legatura navala intre Marea Neagra si Marmara. Prin noul canal se va dubla, dar de fapt descongestiona stramtoarea Bosfor, circulata zilnic in medie de 160 de nave.
Proiectul canalului Istanbul, anuntat de mai multa vreme intr-un mod misterios de premierul Erdogan si facut cunoscut intr-o adunare de peste o mie de persoane a simpatizantilor partidului de guvernamant, a fost prezentat ca fiind “nebunesc si magnific” si comparat cu canalele Panama si Suez.
Se prevede ca din 2023, anul centenarului proclamarii statului turc modern de catre intemeietorul sau Ataturk, canalul, in lungime de 45-50 km, adanc de 25 metri si cu o latime de 145-150 metri, sa asigure circulatia intre cele doua mari a oricarui tip de nava. Costul estimat al lucrarii este de 10 miliarde dolari. Locul ales este in partea europeana a Turciei, iar prin taierea canalului Istanbulul va devein o metropola pe doua peninsule si o insula. Premierul turc a asemuit proiectul cu visele inaripate ale sultanului Mahomed si celebrului arhitect Sinan din secolul al XVI-lea. “In istorie, a declarat patetic Erdogan, au existat mari visuri in spatele marilor pasi si marilor victorii”.
Prin construirea acestui canal, stramtoarea Bosfor, traversata anual de 140 milioane tone de petrol, 4 milioane tone de gaz lichefiat si 3 milioane de diferite substante chimice, va fi despovarat de marile riscuri ale accidentelor navale si poluarii apelor. In 1994, stramtoarea a trebuit sa fie inchisa din cauza ciocnirii unui petrolier cu un cargou, iar in 1999, un petrolier rus s-a rupt in doua deversand pe o mare intindere de ape produse petroliere poluante.
Ziarul “Hurriyet” a lansat intrebarea daca nu cumva canalul va deveni un rival al proiectului Nabucco pe care, eventual, l-ar face inutil. Oktay Ekind, fostul presedinte al Camerei Arhitectilor din Turcia a raspuns tot printr-o intrebare: ”De ce nu vrem sa intelegem ca solutia cea mai buna este sa inlocuim petrolierele cu conducte?”.
In sfarsit, lumea se intreaba care va fi soarta Tratatului de la Montreux in noua situatie ce va aparea in zona Stramtorilor Marii Negre prin intrarea in functiune a acestui canal.
de Corneliu Vlad | mai 4, 2011 | Uncategorized @ro
Premierul turc Recep Tayyip Erdogan a inaugurat o noua strategie balcanica a Ankarei
In politica sa de “zero probleme cu vecinii”, Ankara apeleaza, ori de cate ori identifica oportunitatea, la formula consultarilor, de preferinta periodice, chiar institutionalizate, in cadru bilateral, trilateral sau multilateral, iar atunci cand situatia o solicita, recurge la demersuri de conciliere sau mediere. Exemplu concret este, pentru zona Balcanilor, mai precis spatiul ex-iugoslav, dialogul tripartit Turcia-Serbia-Bosnia-Hertegovina, initiat prin reuniunea la varf in acest format desfasurata la Istanbul in aprilie 2010.
In aprilie 2011, cele trei state au avut o noua reuniune la cel mai inalt nivel, la Karagerogevo, in apropiere de granita sarbo-croata. Turica doreste sa contribuie la transformarea regiunii Balcanilor, devastata de razboaie, intr-o regiune a cooperarii in paradigma unui viitor comun in Uniunea Europeana si NATO, a explicat, cu acest prilej, intentiile Turciei, presedintele Abdullah Gul. “Este dorinta noastra ca intreaga regiune sa se gaseasca reunita sub umbrela extinsa a UE si NATO”, a continuat el, pentru a incheia patetic: “Credem ca Balcanii nu sunt capatul Europei, ci inima Europei”.
Initiativa Turciei in spatiul Balcanilor ilustreaza preocuparea ei de a-si reinnoi influenta intr-o zona in care a fost prezenta multe secole, in timpul Imperiului Otoman, si unde are legaturi stranse cu populatiile musulmane din regiune – relata corespondentul agentiei Associated Press la reuniunea tripartita.
Nazuinta regasirii celor trei state intr-un spatiu comun european si euroatlantic se confrunta insa cu probleme specific, in relatiile cu NATO in ce priveste Serbia, in relatiile cu UE in ce priveste Bosnia-Hertegovina si Turcia. In Serbia, momentul dramatic al bombardamentelor aviatiei NATO asupra Belgradului in 1999 are in continuare un impact intens negativ la nivel popular, Turcia are o lunga experienta dezolanta in eforturile sale de integrare europeana, iar Bosnia-Hertegovina este grav depunctata, in demersurile sale similare, de incapacitatea de a gasi o formula de guvern centralizat.
Intr-o lume ce se reaseaza cu febrilitate si intr-un spatiu specific, cel al Europei de sud-est, in care un nou echilibru de forte intre marile puteri este departe de a se fi stabilit, poltica proactiva a Turciei, statul cel mai puternic, mai numeros si cu economia cea mai viguroasa, genereaza reactii dintre cele mai diferite. Diplomatul Hajrudin Soman din Bosnia –Hertegovina le rezuma astfel: suspiciune in Rusia, nervozitate in Uniunea Europeana, consternare in Statele Unite.
