Black Sea Oil & Gas SA (BSOG) împreună cu partenerii săi în Proiectul de Dezvoltare Gaze Naturale Midia (MGD), Petro Ventures Resources şi Gas Plus Dacia, anunță începerea procesului de autorizare a unui coridor energetic din sectorul românesc al Mării Negre de-a lungul infrastructurii Proiectului MGD, relatează mass-media de la București.
Cu o capacitate proiectată de 3GW și o lungime de 126 km, acest prim pas priveşte autorizarea primului coridor energetic din sectorul românesc al Mării Negre cu scopul de a conecta viitoarele parcuri eoliene din largul mării la sistemul energetic național (SEN) operat de Transelectrica. Finalizarea procedurilor de reglementare este estimată pentru jumătatea anului 2024.
Realizarea coridorului energetic al MGD deblochează o cerință esenţială pentru dezvoltarea energiei eoliene din zona marină a României, care va susține creşterea securităţii energetice și va stimula capacitatea de producție din surse regenerabile, contribuind astfel la atingerea noilor obiective climatice ale UE şi în materie de energie regenerabilă.
Foto: wikipedia/nasa.gov
Parc eolian
Premierul României, Marcel Ciolacu, a declarat anterior la Berlin, unde se află în vizită de lucru, că se vrea dezvoltarea unui parc eolian în Marea Neagră, urmând să fie pusă la punct legislaţia necesară.
„Marile companii germane doresc să ajungem la o energie verde până în 2050, este un plan al Comisiei Europene şi al Uniunii Europene. Este normal că am avut astfel de discuţii în ceea ce priveşte oportunităţile pe care le conferă România. Ştiţi foarte bine că dorim foarte mult să dezvoltăm un parc eolian în Marea Neagră. Mai avem de pus la punct legislaţia în ceea ce priveşte offshorul eolian şi sunt ferm convins că, în următoarea sesiune parlamentară, această legislaţie va merge către promulgare”, a afirmat Ciolacu, întrebat dacă la întâlnirea cu reprezentanţii mediul de afaceri german a avut discuţii şi despre energia regenerabilă, relatează mass-media.
Întrebat dacă în România vor fi şi capacităţi de stocare a acestei energii, președintele PSD a spus: „Urmează… Sunt foarte multe detalii tehnice şi cred că nu interesează pe nimeni. România are nevoie de capacităţi de stocare pentru că deja am început să producem când este vânt şi soare foarte multă energie verde”.
Forţele Navale Române au anunţat că distrugerea barajului de pe Nipru a avut impact zero pentru România şi a precizat că nu au fost observate poluări cu ulei tip mineral sau petrolier, în sectorul maritim românesc din Marea Neagră, relatează mass-media. Forţele Navale Române au transmis că Direcţia Hidrografică Maritimă a monitorizat deplasarea maselor de apă din nord-vestul Mării Negre.
Foto: https://www.navy.ro/
“În partea de nord-vest a Mării Negre (în care este inclusă şi zona de interes Nova Kahovka – Odessa – România) circulaţia generală de suprafaţă a curenţilor marini poate fi descrisă, în linii mari, ca un flux inelar major, care se roteşte în sens invers acelor de ceasornic, cu o viteză de la 8 până la 18 cm /sec. După distrugerea barajului de pe Fluviul Nipru, de la Nova Kahovka, de către Federaţia Rusă (5/6 iunie 2023), specialiştii Forţelor Navale Române de la Direcţia Hidrografică Maritimă au monitorizat, cu atenţie, situaţia deplasării maselor de apă din nord-vestul Mării Negre, în scopul realizării predicţiilor privind apariţia pericolului de mine în zona litoralului românesc. Din rezultatele studiilor efectuate, care au avut la bază date despre vânt şi curenţii de suprafaţă din zona de interes, nu au fost observate consecinţe, ca efect direct al poluării de pe Nipru cu ulei tip mineral sau petrolier, în sectorul maritim românesc din Marea Neagră”, se arată în comunicat.
Sursa citată a menţionat că debitul mare al Dunării din perioada 12-26 iunie a împiedicat ca posibile cantităţi de poluant să ajungă în zona de mică adâncime de pe litoralul românesc.
La data de 6 iulie 2023, în zona românească a Mării Negre, nu au fost observate consecinţe sau efecte directe ale poluării de pe Fluviul Nipru, pe termen scurt sau mediu. Distrugerea barajului de la Nova Kahovka a avut impact numai pentru zona Nipru-Odessa, debitul mare şi curenţii tip evantai de la gurile de vărsare ale Dunării având un rol important în devierea circulaţiei curenţilor marini de suprafaţă din partea de nord-vest a Mării Negre”, au mai transmis Forţele Navale.
Noul prim-ministru al României Marcel Ciolacu a declarat pentru publicația americană Newsweek că va lua în considerare “ajustarea numărului” de trupe și echipamente americane staționate pe teritoriul țării, în contextul în care membrii alianței lucrează pentru o apărare militară mai puternică.
Amenințare directă
Într-un interviu în exclusivitate pentru Newsweek, Ciolacu a declarat că prioritățile interne ale noului său guvern “sunt simple: punerea oamenilor pe primul loc prin îmbunătățirea economiei, adoptarea reformelor necesare și creșterea nivelului de trai”, relatează mass-media de la București.
Ciolacu a declarat că guvernul său “nu se va clătina” în sprijinul acordat Moldovei și Ucrainei și că urmărește să consolideze securitatea națională a României cu ajutorul americanilor.
“România s-a impus deja ca o ancoră a flancului estic al NATO și al UE”, a declarat Ciolacu. “România este și va continua să fie un aliat de încredere al SUA, care este dedicat stabilității și păcii în Europa Centrală și de Est. Suntem hotărâți să contribuim puternic la comunitatea transatlantică și să susținem cu fermitate valorile democratice și drepturile și libertățile fundamentale.”, a continuat el.
Premierul Republicii Moldova, Dorin Recean (Foto: wikipedia)
UE și NATO se confruntă cu cea mai directă amenințare din ultimele generații, în timp ce Rusia duce un război în Ucraina. La fel ca în flancul nord-estic al Alianței de la Marea Baltică, aliații din sud-estul Mării Negre se uită la Washington, D.C. pentru soluții.
“Consolidarea parteneriatului strategic al României cu SUA pe dimensiunile economice și de securitate este o prioritate absolută. S-au depus deja eforturi și altele sunt în curs de desfășurare pentru a consolida securitatea de-a lungul flancului estic al NATO. În acest sens, doresc să îmi exprim întreaga apreciere pentru prezența militară americană în România pentru activitatea fructuoasă pe care o desfășurăm împreună.”, a declarat Ciolacu.
SUA au decis deja să prelungească desfășurarea a aproximativ 4.000 de militari aeropurtați la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu de pe litoralul Mării Negre, care a devenit un centru cheie pentru forțele NATO din regiune. Alături de aceștia se află câteva mii de soldați aliați care formează unul dintre cele opt grupuri de luptă multinaționale cu prezență înaintată ale NATO desfășurate la frontierele estice ale Alianței.
România, alături de Chișinău
Prima tranșă din Acordul de 100 de milioane de euro pe care îl are Republica Moldova cu România va fi deblocată astăzi, 30 iunie. Anunțul a fost făcut de către premierul de la București, Marcel Ciolacu.
„Deblocăm astăzi prima tranșa din Acordul de 100 de milioane de euro pe care îl avem cu Republica Moldova. Banii se duc pentru microbuze școlare și pentru investiții în lucrările de alimentare cu apa în mai multe localitați din Republica Moldova”, a declarat Marcel Ciolacu.
Anterior, România preconiza să vizeze Republicii Moldova, până la finalul anului, o primă tranșă de 25 milioane de euro sub formă de granturi din pachetul de asistență de 100 de milioane de euro, potrivit ministrului de Externe de atunci, Bogdan Aurescu.
Precizăm că, la 11 februarie 2022 a fost semnat Acordul privind implementarea programului de asistență tehnică și financiară dintre Republica Moldova și România. Este vorba despre un grant de 100 de milioane de euro oferit de Guvernul de la București. Primele 25 de milioane vor fi transferate în primul trimestru al anului.
Potrivit Acordului dintre Republica Moldova și România, 100 de milioane de euro vor fi alocași de Guvernul de la București în calitate de asistență nerambursabilă pe parcursul unei perioade de 7 ani. Potrivit acordului, Republica Moldova trebuie să vină cu o contribuție financiară nu mai mică de 5% din cheltuielile fiecărui proiect.
Ucraina vrea să obțină la Vilnius un semnal politic puternic și un calendar aproximativ din partea statelor membre ale Alianței Nord-Atlantice privind aderarea Kievului la NATO. Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a declarat că înțelege că în timpul războiului țara sa nu poate obține statutul de membru al NATO dar că după încheierea confruntării Ucraina dorește să atingă acest obiectiv.
Jens Stoltenberg, secretar general al NATO, a declarat că „la summitul de la Vilnius vom agrea un pachet de asistenţă multianual şi vom ridica nivelul legăturilor politice cu Ucraina. Astfel, Ucraina va fi mai aproape de locul său de drept din NATO.” Statele membre NATO nu au reușit să se pună de acord cu privire la garanțiilor de securitate pentru Ucraina, subiect discutat și la summit-ul din 1 iunie 2023 din Republica Moldova.
Foto: navy.ro
Speranțe la Kiev
Volodimir Zelenski, preşedintele Ucrainei, a declarat că „dacă Alianţa vrea să fie puternică şi nu vede existenţa sa fără Ucraina, este corect să ne dorim să primim măcar câteva indicii privind viitorul nostru în NATO, chestiuni specifice. Cerem chestiuni specifice. Suntem un stat adecvat şi înţelegem că în timpul războiului nu putem deveni membru NATO, dar trebuie să fim siguri că, după război, vom fi.”
Ministrul ucrainean al apărării, Oleksiy Reznikov, a declarat luna trecută că speră să primească un răspuns clar din partea NATO în timpul viitorului summit, care va avea loc la Vilnius în iulie. Ucraina și-a depus oficial cererea de aderare accelerată la NATO în septembrie anul trecut, după anexarea de către Rusia a patru regiuni ucrainene.
Cancelarul german Olaf Scholz a promis anterior garanții de securitate pe termen lung pentru Ucraina, însă a spulberat speranțele Kievului privind o aderare rapidă la NATO. „Trebuie să ne uităm serios la situația actuală”, a declarat Scholz într-un discurs susținut în Bundestag, adăugând că și guvernul de la Kiev a recunoscut că țara nu va putea adera la NATO atât timp cât va continua războiul.
„Prin urmare, sugerez să ne concentrăm pe prioritatea de vârf (la summitul NATO) de la Vilnius, și anume consolidarea puterii ofensive a Ucrainei”, a spus Scholz.
Berlinul și partenerii săi din G7 și din Uniunea Europeană lucrează asupra unor garanții de securitate pe termen lung pentru Kiev, a adăugat cancelarul. „Obiectivul nostru este un sprijin militar durabil pentru Ucraina, inclusiv cu arme moderne și consolidarea rezistenței economice a Ucrainei, care se apără de agresiunea rusă”.
Deși Kievul și aliații săi cei mai apropiați din estul Europei solicită pași concreți pentru a aduce Ucraina mai aproape de aderare, guvernele occidentale, precum SUA și Germania, sunt precaute în privința oricărui demers ce ar putea aduce alianța mai aproape de un război cu Rusia.
Foto: Facebook
Opoziție germană
Germania a spulberat speranțele Ucrainei de a primi un raspun clar cu privire la aderarea sa la NATO în acest an. Porţile NATO rămân deschise pentru noi membri, însă o ţară nu se poate alătura Alianţei cât timp se află în mijlocul unui război, a declarat anterior, la Oslo, ministrul de externe german Annalena Baerbock.
,,NATO a spus întotdeauna clar că menţine o politică a ușilor deschise [către Ucraina] și este, de asemenea, clar că, în mijlocul unui război, nu putem vorbi despre o nouă aderare”, a declarat ministrul german de externe Annalena Baerbock reporterilor înainte de o reuniune a miniștrilor de externe ai NATO la Oslo, Norvegia.
Cu toate acestea, Baerbock a pledat pentru o cooperare mai puternică în domeniul apărării și a subliniat că Germania și aliații săi din NATO vor continua să ofere sprijin militar Ucrainei.
,,Războiul de agresiune al Rusiei a demonstrat din nou importanța apărării. Iar din cauza războiului de agresiune rusesc, cooperarea cu Ucraina și NATO s-a intensificat”, a declarat ea.
La rândul său, ministrul de externe francez Catherine Colonna a afirmat că Alianţa are nevoie să gândească ce fel de garanţii de securitate poate oferi Ucrainei.
Ministrul eston de Externe Margus Tsahkna a spus că Ucrainei ar trebui să i se ofere o ‘cale foarte clară’ spre aderarea la NATO. ,,Trebuie să avem o cale foarte credibilă pentru Ucraina pentru a deveni membru NATO”, a precizat ministrul de externe al Finlandei, Pekka Haavisto.
Premierul olandez Mark Rutte a menționat, de asemenea, că NATO nu va putea oferi statutul de membru cu drepturi depline Ucrainei la summitul din iulie, din cauza războiului de agresiune al Rusiei.
Sprijin occidental
Miniştrii afacerilor externe ai Franţei, Estoniei, Letoniei şi Lituaniei au subliniat marţi necesitatea de a continua ajutorul pentru Ucraina după rebeliunea eşuată a grupului Wagner din Rusia la sfârşitul săptămânii trecute. „Evenimentele de la sfârşitul săptămânii trecute nu fac decât să confirme că Rusia este şi rămâne imprevizibilă. Tocmai de acolo vine pericolul”, a reacţionat Gabriel Landsbergis, şeful diplomaţiei lituaniene, în timpul unei conferinţe de presă comune la finalul unei reuniuni la Paris.
„Este foarte important să nu ne lăsăm distraşi de agitaţie şi să încercăm să rezolvăm probleme”, a adăugat el, îndemnând celelalte ţări să se concentreze asupra „principalelor priorităţi”, în special pe întărirea capacităţilor de apărare şi pe disuasiune, precum şi pe creşterea sprijinului pentru Ucraina.
Omologul italian, Catherine Colonna, a informat că miniştrii au evocat împreună summitul NATO ce va avea loc peste două săptămâni la Vilnius, „cu perspectiva aderării Ucrainei, cu formule pe care le putem găsi şi garanţiile de securitate pe care le putem da, în mod bilateral, acestei ţări”. „Trebuie să ne asigurăm că acest summit îşi va ţine promisiunile”, începând cu „un drum clar” pentru Ucraina spre NATO, a insistat la rândul său ministrul de externe lituanian.
Omologul său estonian, Margus Tsahkna, a estimat că alianţa trebuie să trimită „un mesaj foarte clar” pentru Ucraina.
Tot Catherine Colonna a mai vorbit necesitatea de a întări „peste tot şi în Marea Baltică” prezenţa Franţei pe flancul estic al Alianţei Atlantice.
Franţa este prezentă în regiunea baltică, „cu efective permanente şi în regim de rotaţie pe cerul baltic şi noi vom continua” (să fim prezenţi), a subliniat şefa diplomaţiei franceze. La rândul său, ministrul estonian a subliniat cât de „crucial” este să se coopereze în materie de apărare şi de întărire a capacităţilor de producţie în Europa.
Foto: Wikipedia
Plan american
Mass-media americană a relatat anterior că administrația de la Casa Albă încearcă să implementeze o strategie care ar înlătura piedicile din calea aderării Ucrainei la NATO fără a stabili un calendar pentru această aderare. Un înalt oficial american, citat de mass-media de peste Ocean, susţine că Statele Unite sunt de acord cu propunerea secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, de a-i permite Ucrainei să ocolească aşa-zisul Membership Action Plan (MAP).
Din 1999, majoritatea ţărilor care intenţionau să adere la NATO trebuiau să participe la acest program, menit să ajute candidaţii să întrunească anumite criterii politice economice şi militare. Prin scurtarea acestui proces, SUA speră să înlăture divergenţele dintre ţările membre ale NATO cu privire la calea pe care trebuie să o urmeze Ucraina pentru a adera la alianţă.
Oricum, propunerea necesită în continuare ca Ucraina să îndeplinească reforme şi, contrar dorinţei aliaţilor din Europa de Est, nu fixează un interval de timp pentru aderarea Ucrainei, potrivit cotidianului american. La summitul de la Bucureşti din 2008, NATO a convenit că Ucraina – care, ca şi Rusia, făcuse parte din Uniunea Sovietică până în 1991 – ar putea adera cândva la alianţă. Însă, până acum liderii NATO nu au discutat despre paşi concreţi care să stabilească un calendar pentru aducerea Ucrainei în alianţă, paşi asupra cărora insistă unii aliaţi din estul Europei şi Ucraina însăşi.
Ambasadoarea americană pe lângă NATO, Julianne Smith, a declarat jurnaliştilor că membrii Alianţei încă mai discută asupra modului în care să răspundă la aspiraţiile de aderare ale guvernului de la Kiev. Guvernele occidentale, cum ar fi SUA şi Germania, sunt precaute faţă de măsurile care, în opinia lor, ar putea aduce alianţa mai aproape de un război activ cu Rusia, care a considerat mult timp extinderea Alianţei Nord-Atlantice în Europa de Est drept o dovadă a ostilităţii occidentale.
Sprijin românesc
Preşedintele Klaus Iohannis a declarat recent că summitul NATO de la Vilnius trebuie să aibă rezultate clare şi substanţiale pentru Ucraina şi a arătat că România va continua să fie un susţinător ferm al Kievului. Şeful statului român a subliniat şi că aliaţii nu trebuie să uite de partenerii vulnerabili din regiune, mai ales Republica Moldova şi a arătat că trebuie continuată cooperarea strânsă cu Chişinăul. „Ucraina rămâne în centrul eforturilor noastre. Summitul trebuie să aibă rezultate clare şi substanţiale pentru Kiev, prin avansarea sprijinului nostru politic şi practic, inclusiv pentru progresul concret, măsurabil al Ucrainei în ceea ce priveşte aderarea la NATO. Sprijinul României pentru Ucraina şi pentru aspiraţia sa de a deveni un aliat cu drepturi depline este bine cunoscut. Vom continua să fim un susţinător ferm al Kievului”, a spus şeful statului, la conferinţa după reuniunea în format restrâns dedicată pregătirii Summitului NATO de la Vilnius, care a avut loc la Haga.
El a amintit că la summitul NATO care a avut loc la Bucureşti, în 2008, aliaţii au decis că Ucraina va deveni membru NATO. „La Vilnius, trebuie să ducem acest angajament mai departe. Este vorba despre responsabilitate şi încredere în relaţia noastră cu Ucraina, dar este vorba şi despre credibilitate pentru Alianţă. La Vilnius, aşteptăm cu nerăbdare o întâlnire cu preşedintele Zelenski, sperăm, în formatul noului Consiliu NATO-Ucraina”, a spus Iohannis.
Receptie ziua sua 28 iunie 2023 (foto: presidency.ro)
„Nu trebuie să uităm de partenerii noştri cei mai vulnerabili din regiune, mai ales Republica Moldova. Securitatea sa şi cea a Ucrainei sunt conectate. Iar securitatea lor este legată de securitatea noastră transatlantică. Dacă acestea sunt mai puternice, regiunea noastră este mai puternică, Marea Neagră este mai sigură şi, astfel, întregul teritoriu Aliat este mai sigur. Trebuie să continuăm să ne angajăm într-o cooperare strânsă cu Chişinăul, mai ales ţinând cont de eforturile uriaşe făcute de această ţară pentru a sprijini securitatea şi stabilitatea din regiune, de la începutul războiului”, a spus şeful statului român. El a reconfirmat angajamentul de neclintit al României pentru o Alianţă mai puternică. „În calitate de Aliat dedicat, România va continua să acţioneze ca furnizor de securitate responsabil în regiunea Mării Negre. Aştept cu nerăbdare Summitul de la Vilnius şi toate rezultatele sale concrete!”, a conchis Iohannis. Preşedintele român Klaus Iohannis a declarat că situaţia din Republica Moldova este critică şi consideră că este datoria aliaţilor NATO de a găsi căi pentru a ajuta această ţară în a-şi creşte capacitatea de rezilienţă. Şeful statului şi-a exprimat speranţa că în concluziile Summitului NATO de la Vilnius se vor regăsi câteva remarci referitoare la această chestiune. „Republica Moldova este o preocupare importantă pentru mine şi, aşa cum am aflat astăzi, pentru noi toţi. Situaţia din Moldova este critică. Consider că este datoria şi responsabilitatea noastră să găsim căi de a ajuta Moldova în a-şi creşte capacitatea de rezilienţă. Mă bucur foarte mult de faptul că şi colegii împărtăşesc această evaluare cu mine şi ar fi cu adevărat minunat dacă am putea să avem câteva remarci pe această chestiune în concluziile de la Vilnius”, a spus preşedintele Iohannis, la Haga, în cadrul unei conferinţe de presă, la finalul reuniunii organizată la Haga la invitaţia prim-ministrului Regatului Ţărilor de Jos, Mark Rutte. La acest eveniment au mai participat preşedinţii Lituaniei şi Poloniei, premierii Albaniei, Belgiei şi Norvegiei şi secretarul general al NATO.
Bomba suedeză
Summitul de la Vilnius este dominat și de subiectul aderării Suediei la NATO, subiect controversat și care afectează discuțiile privind subiectul garanțiilor de securitate pentru Ucraina. Negocieri asupra aderării Suediei la NATO, blocată de Turcia, vor reuni pe 6 iulie la Bruxelles reprezentanţi ai celor două ţări, a anunţat secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, Jens Stoltenberg.
„Lucrăm pentru a finaliza aderarea Suediei şi o nouă reuniune va fi organizată joia viitoare”, a precizat Stoltenberg în cadrul unei conferinţe de presă după o întrevedere cu şefa guvernului estonian Kaja Kallas.
Această reuniune, la care vor participa miniştri de externe, şefi ai serviciilor secrete şi consilieri în domeniul securităţii naţionale, va avea loc cu câteva zile înainte de summitul NATO organizat la Vilnius pe 11 şi 12 iulie. Suedia este „invitată” să adere la NATO din iunie 2022, însă candidatura ei, care trebuie ratificată de cele 31 de state membre, este blocată de Turcia şi Ungaria.
Parlamentul Ungariei a pus pe agenda sa ratificarea aderării Suediei la NATO în cadrul unei sesiuni extraordinare de vară, ce va începe după încheierea dezbaterilor actuale şi se va termina pe 7 iulie.
Ţările occidentale, în special SUA, au îndemnat Turcia să dea undă verde aderării Suediei la NATO, subliniind că Stockholmul a respectat termenii unui acord încheiat cu Ankara.
Divergenţele sunt generate de atitudinea Suediei faţă de mişcările de opoziţie kurde, precum Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), înscris pe lista neagră de către Ankara, care le consideră „grupări teroriste”.
Dezamăgire papală
Papa Francisc a declarat anterior că nu se întrezăreşte o încheiere a războiului din Ucraina, în momentul în care emisarul Vaticanului pentru pace a încheiat trei zile de discuţii la Moscova. „Realitatea tragică a acestui război care pare să nu aibă sfârşit este că cere tuturor un efort creativ comun de a imagina şi crea căi către pace”, a declarat papa Francisc în cadrul unei întâlniri cu o delegaţie religioasă a Patriarhului Constantinopolului.
Anterior, Vaticanul a anunţat într-un comunicat că emisarul papei Francisc, cardinalul italian Matteo Zuppi, a încheiat consultările la Moscova, unde s-a întâlnit cu unul dintre consilierii preşedintelui Vladimir Putin, Iuri Uşakov, şi cu liderul Bisericii Ortodoxe din Rusia, Patriarhul Kiril. „(Vizita a avut) ca scop identificarea iniţiativelor umanitare, care ar putea deschide căi către pace”, se arată în comunicat, adăugând că se vor lua măsuri suplimentare, fără a oferi însă detalii.
Papa Francisc a cerut în repetate rânduri încheierea războiului din Ucraina, în care au fost distruse sate şi oraşe ucrainene, au murit zeci de mii de persoane, în timp ce milioane din ucraineni au fost nevoiţi să-şi părăsească locuinţele.
La rândul său, Kremlinul şi-a exprimat aprecierea pentru poziţia „echilibrată şi imparţială” a emisarului papei Francisc, cardinalul Matteo Zuppi, cu privire la situaţia din Ucraina, şi a afirmat că este gata să discute noi propuneri dacă acestea vor apărea.
Iuri Uşakov, consilierul pentru politică externă al preşedintelui rus Vladimir Putin, a declarat pentru Interfax că s-a întâlnit din nou vineri cu preşedintele Conferinţei Episcopale Italiene pentru a face un bilanţ al vizitei sale de două zile la Moscova. Uşakov a afirmat că a avut loc un „schimb de opinii util pentru ambele părţi” dar „că nu au fost prezentate idei specifice”.
Sfântul Scaun, a adăugat oficialul rus, şi-a arătat disponibilitatea de a depolitiza soluţionarea problemelor umanitare legate de conflictul din Ucraina. „Susţinem această intenţie a papei”, a concluzionat Uşakov.
Foto: https://www.navy.ro/
Flancul baltic consolidat
Germania este pregătită să desfăşoare circa 4.000 de militari în Lituania, faţă de aproximativ 800 în prezent, pentru a consolida flancul estic al NATO, a anunţat la Vilnius, ministrul german al apărării, Boris Pistorius. „Germania este pregătită să desfăşoare permanent o brigadă robustă în Lituania”, a declarat Pistorius, care se află luni în Lituania pentru a asista la exerciţiul NATO intitulat ‘Griffin Storm’, la care iau parte armatele germană şi lituaniană.
Condiţiile preliminare pentru această desfăşurare sunt „infrastructura corespunzătoare” la faţa locului, în special cazărmi şi depozite, precum şi „compatibilitatea cu planurile NATO”, a spus el, potrivit unei înregistrări transmise de ministerul său. „Acest lucru presupune un efort considerabil şi am convenit că instalarea brigăzii va avea loc pas cu pas, pe măsură ce infrastructura se dezvoltă”, a mai spus ministrul german.
Germania conduce în prezent un grup de luptă NATO staţionat în statul baltic şi dispune aici de circa 800 de militari din Bundeswehr, armata germană. La aceştia se adaugă o brigadă staţionată în Germania, dar mobilizată pentru o angajare rapidă în Lituania.
Preşedintele lituanian Gitanas Nauseda a declarat anterior că NATO ar trebui să-şi „consolideze” flancul estic al Alianţei dacă liderul grupării paramilitare ruse Wagner, Evgheni Prigojin, se stabileşte în Belarus, aşa cum a anunţat Kremlinul după rebeliunea eşuată a grupării Wagner contra conducerii militare a Rusiei.
„Nu vorbesc doar despre Lituania astăzi, ci cu siguranţă despre ansamblul NATO”, a precizat Nauseda. El a mai spus că guvernul de la Vilnius va aloca resurse suplimentare serviciilor de informaţii pentru a evalua „aspectele politice şi de securitate din Belarus”.
Amenințarea Wagner
Prezenţa grupului de mercenari Wagner în Belarus poate constitui „o ameninţare potenţială” pentru ţările vecine membre ale flancului estic al NATO, a atenţionat preşedintele polonez Andrzej Duda. Această prezență a îngrijorat și autoritățile de la Kiev, existând semnale puternice că armata Ucrainei își consolidează dispozitivul de la granița cu Velarus.
Republica Belarus a anunţat că patronul grupului de mercenari Wagner, Evgheni Prigojin, a sosit pe teritoriul belarus, în cadrul unui acord ce a pus capăt rebeliunii sale de 24 de ore, sâmbătă, în Rusia.
„Este dificil să excludem că prezenţa grupului Wagner în Belarus ar putea constitui o ameninţare potenţială pentru Polonia, care are o frontieră comună cu Belarus, o ameninţare pentru Lituania (…), precum şi, potenţial, pentru Letonia, care de asemenea se învecinează cu Belarus”, a declarat Duda. „La ce servesc cu adevărat forţele grupului Wagner, altfel spus ale armatei ruse, anume în Belarus? Sunt ele menite să ocupe Belarus sau să creeze o ameninţare suplimentară dinspre nord la adresa Ucrainei, ameninţând cu un atac potenţial această ţară dinspre Belarus? Sau aceasta este o formă de ameninţare potenţială faţă de ţările noastre din NATO, faţă de Polonia?”, a mai precizat Duda.
Potrivit preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski, „NATO trebuie să spună în unanimitate societăţilor poloneză şi lituaniană că dacă un picior de mercenar Wagner va călca pe teritoriul Lituaniei sau al Poloniei, atunci toţi combatanţii Wagner vor fi distruşi, oriunde s-ar afla ei”. Summitul NATO ce va începe pe 11 iulie la Vilnius „este o excelentă platformă pentru a transmite un asemenea mesaj”, a mai declarat liderul de la Kiev.
Chișinăul se confruntă cu intensificarea războiului hibrid lansat de către Federația Rusă, pe fondul apropierii alegerilor locale din toamna anului 2023. După victoria deplină a candidatului Partidului Politic Șor în alegerile pentru postul de guvernator al autonomiei găgăuze, autoritățile de la Chișinău încearcă să anihileze demersurile politice ale forțelor pro-ruse.
Război politic
În octombrie 2022, Departamentul Trezoreriei din SUA a impus sancţiuni împotriva oligarhilor moldoveni Vladimir Plahotniuc şi Ilan Şor „pentru acţiuni legate de corupţie sistemică şi interferenţă în alegerile din Republica Moldova, susţinute de Kremlin”.
Într-un răspuns rapid la demersurile autorităților de la Chișinău, liderul Partidului „ŞOR”, Ilan Şor, a anunţat, la începutul săptămânii, crearea unei noi formaţiuni, Blocul politic „Şansă, Obligaţii, Realizări” (Blocul Ş.O.R), „la solicitarea şi rugămintea a mai mult de jumătate din populaţia Moldovei”, după cum afirmă el, după ce Curtea Constituţională a Republicii Moldova a scos Partidul „ŞOR” în afara legii.
„Curtea Constituţională a emis o hotărâre ilegală şi fără precedent săptămâna trecută privind lichidarea Partidului ‘ŞOR’. Accentuez faptul că Maia Sandu poate distruge o persoană juridică, dar nu şi ideea, emoţiile şi tot ceea ce a fost construit până acum de echipa Partidului ‘ŞOR’, prima formaţiune care a demonstrat că promisiunile se îndeplinesc după alegeri şi căreia nu-i este ruşine să se uite în ochii oamenilor”, a transmis Ilan Şor pe reţele de social media.
„Sute de mii de oameni, care beneficiază de pe urma proiectelor de succes ale Partidul ‘ŞOR’, solicită continuitate”, susţine el în mesajul său, chiar dacă jurnalişti de la Ziarul de Gardă au documentat că Ilan Şor a plătit oameni să participe la manifestaţiile antiguvermentale organizate în ultimul timp de echipa sa la Chişinău.
Foto: Facebook
Declarație de război
„Blocul are două obiective: de a obţine victoria la alegerile locale, prezidenţiale şi parlamentare, dar şi de a face tot posibilul pentru ca Moldova să devină bogată, prosperă şi cu adevărat independentă”, declară Ilan Şor, condamnat în aprilie la 15 de ani închisoare de Curtea de Apel de la Chişinău pentru devalizarea sistemului bancar al Republicii Moldova.
„Eu voi avea rolul de coordonator politic în activitatea blocului, singurul concurent al PAS”, mai susţine el.
Condamnat la 7 ani şi jumătate de închisoare în prima instanţă, în 2017, pentru rolul său în devalizarea sistemului bancar moldovean, el susţine este nevinovat. În pofida sentinţei, Şor fost ales deputat, în 2019, dar a fugit din Republica Moldova, după alungarea de la putere a aliatului său democrat Vlad Plahotniuc în acelaşi an. A fost reales deputat în 2021, după o campanie de la distanţă, exclusiv online. În prezent, acesta s-ar afla în Israel, conform postului de radio Europa Liberă din Chişinău.
La 19 iunie, magistraţii Curţii Constituţionale a Republicii Moldova s-au pronunţat asupra sesizării depuse de guvern privind scoaterea formaţiunii politice a lui Ilan Şor în afara legii. Astfel, ei au constatat că formaţiunea politică a acţionat în contradicţie cu principiile statului de drept şi au pus în pericol suveranitatea şi independenţa Republicii Moldova.
Preşedinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a salutat recent decizia Curţii de Apel, precizând că „doar aşa justiţia îşi poate căpăta legitimitatea, prin decizii legale care pedepsesc hoţii şi fac dreptate.”
Susținere românească
România rămâne principala susținătoare a ambițiilor europene ale autorităților de la Chișinău. Preşedintele român Klaus Iohannis a declarat că situaţia din Republica Moldova este critică şi consideră că este datoria aliaţilor NATO de a găsi căi pentru a ajuta această ţară în a-şi creşte capacitatea de rezilienţă. Şeful statului şi-a exprimat speranţa că în concluziile Summitului NATO de la Vilnius se vor regăsi câteva remarci referitoare la această chestiune. „Republica Moldova este o preocupare importantă pentru mine şi, aşa cum am aflat astăzi, pentru noi toţi. Situaţia din Moldova este critică. Consider că este datoria şi responsabilitatea noastră să găsim căi de a ajuta Moldova în a-şi creşte capacitatea de rezilienţă. Mă bucur foarte mult de faptul că şi colegii împărtăşesc această evaluare cu mine şi ar fi cu adevărat minunat dacă am putea să avem câteva remarci pe această chestiune în concluziile de la Vilnius”, a spus preşedintele Iohannis, la Haga, în cadrul unei conferinţe de presă.
Şeful statului român a mai subliniat şi că aliaţii nu trebuie să uite de partenerii vulnerabili din regiune, mai ales Republica Moldova şi a arătat că trebuie continuată cooperarea strânsă cu Chişinăul. „Ucraina rămâne în centrul eforturilor noastre. Summitul trebuie să aibă rezultate clare şi substanţiale pentru Kiev, prin avansarea sprijinului nostru politic şi practic, inclusiv pentru progresul concret, măsurabil al Ucrainei în ceea ce priveşte aderarea la NATO. Sprijinul României pentru Ucraina şi pentru aspiraţia sa de a deveni un aliat cu drepturi depline este bine cunoscut. Vom continua să fim un susţinător ferm al Kievului”, a spus şeful statului, la conferinţa după reuniunea în format restrâns dedicată pregătirii Summitului NATO de la Vilnius, care a avut loc la Haga.
De la București la Vilnius
„La Vilnius, trebuie să ducem acest angajament mai departe. Este vorba despre responsabilitate şi încredere în relaţia noastră cu Ucraina, dar este vorba şi despre credibilitate pentru Alianţă. La Vilnius, aşteptăm cu nerăbdare o întâlnire cu preşedintele Zelenski, sperăm, în formatul noului Consiliu NATO-Ucraina”, a mai spus Iohannis. El a afirmat că securitatea Republicii Moldova şi cea a Ucrainei sunt conectate şi că securitatea acestor ţări este legată de securitatea transatlantică.
„Nu trebuie să uităm de partenerii noştri cei mai vulnerabili din regiune, mai ales Republica Moldova. Securitatea sa şi cea a Ucrainei sunt conectate. Iar securitatea lor este legată de securitatea noastră transatlantică. Dacă acestea sunt mai puternice, regiunea noastră este mai puternică, Marea Neagră este mai sigură şi, astfel, întregul teritoriu Aliat este mai sigur. Trebuie să continuăm să ne angajăm într-o cooperare strânsă cu Chişinăul, mai ales ţinând cont de eforturile uriaşe făcute de această ţară pentru a sprijini securitatea şi stabilitatea din regiune, de la începutul războiului”, a spus şeful statului.
El a reconfirmat angajamentul de neclintit al României pentru o Alianţă mai puternică. „În calitate de Aliat dedicat, România va continua să acţioneze ca furnizor de securitate responsabil în regiunea Mării Negre. Aştept cu nerăbdare Summitul de la Vilnius şi toate rezultatele sale concrete!”, a conchis Iohannis.
La reuniunea organizată la Haga la invitaţia prim-ministrului Regatului Ţărilor de Jos, Mark Rutte, au mai participat preşedinţii Lituaniei şi Poloniei, premierii Albaniei, Belgiei şi Norvegiei şi secretarul general al NATO.
Foto: wikipedia
Strategie rusă
La aproape 500 de zile de la declanșarea invaziei militare ruse împotriva Ucrainei, Republica Moldova este una dintre principalele victime ale războiului hibrid complex lansat de Moscova împotriva fostelor republici sovietice. Kremlinul încearcă să destabilizeze și să controleze statele din fostul spațiu sovietic, dorind să își consolideze zona de influență.
Chișinăul este supus unei puternice influențe rusești, fosta republică sovietică având multe vulnerabilități, exploatate abil de către partea rusă: dependența energetică față de Moscova, nivelul de trai scăzut, controlul direct ori indirect rus în regiunea transnistreană și autonomia găgăuză, consolidat de prezența unui contingent militar rus și forțele paramilitare ilegale ale regimului de la Tiraspol.
Deși nu are graniță directă cu Rusia, fiind situată între România și Ucraina, Republica Moldova rămâne în continuare o țintă pentru acțiunile destabilizatoare ale Kremlinului.
Datorită faptului că nu este membru UE și NATO, fosta republică sovietică este lipsită de garanții de securitate și mecanisme de suport imediate, iar dependența de Rusia și desele guverne care mai mult au mimat reformele nu au ajutat-o să aibă instituții puternice și o societate rezilientă.
Actualul Președinte, Maia Sandu, și majoritatea încă solidă din Parlament, constituită în urma victoriei Partidului Acțiune și Solidaritate la alegerile din iulie 2021, nu au reușit să scape de moștenirea regimului Plahotniuc ori de perioada președintelui Igor Dodon.
Invazia militară rusă în Ucraina, criza economică și socială galopantă, dar și creșterea prețurilor la energie și alimentele de bază sunt provocări pentru autoritățile constituționale de la Chișinău.
Rusia a dezvoltat diferite mijloace de influențare atât a mediului politic, cât și a populației, care fac parte din arsenalul hibrid rusesc împotriva Chișinăului, cum ar fi influența politică și comercială, propaganda și dezinformarea, Biserica Ortodoxă Rusă (reprezentată de Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove), minoritățile vorbitoare de limbă rusă, atacurile cibernetice.
Reduta transnistreană
Regiunea separatistă Transnistria este o fâșie îngustă cu o lungime de aproape 200 de kilometri și o lățime de 30 de kilometri între râul Nistru și granița de est a Moldovei cu Ucraina, ce face parte de jure din Republica Moldova, însă de facto este în afara controlului guvernului de la Chișinău.
Transnistria, oficial cunoscută ca Republica Moldovenească Nistreană (PMR), estesituată pe malul estic al fluviului Nistru și este delimitată la vest de granița cu Ucraina. Transnistria nu este recunoscută ca stat independent de către comunitatea internațională și este considerată de majoritatea țărilor ca parte a Republicii Moldova.
Transnistria și-a declarat independența în 1990, după prăbușirea Uniunii Sovietice, în contextul în care Republica Moldova își declara, la rândul său, independența față de Uniunea Sovietică. Această declarație de independență a dus la un război între forțele transnistrene și cele moldovenești între 1992 și 1993. Războiul s-a încheiat cu un armistițiu și cu menținerea unui statut separat pentru Transnistria.
Transnistria are propria administrație, armată, sistem monetar și servicii de securitate. Deși nu este recunoscută ca stat independent, Transnistria funcționează practic ca o entitate autonomă cu propriile instituții. Regiunea are o populație majoritară rusofonă și există o prezență militară rusă semnificativă în zonă. Disputa în jurul statutului Transnistriei rămâne un subiect sensibil și nerezolvat în relațiile dintre Republica Moldova, Rusia și comunitatea internațională.
Populația regiunii transnistrene este estimată la 465 de mii de locuitori, iar potrivit site-ului așa-zisului Minister de Afaceri Externe al Transnistriei, cele trei grupuri etnice majore sunt moldovenii (33,2%), rușii (33,8%) și ucrainenii (26,7%).
După luptele din cel de-al Doilea Război Mondial, Basarabia este ocupată definitiv de sovietici în 1944, urmând un amplu proces de deportare a românilor ce trăiau acolo, de deznaționalizare și rusificare, fiind introdusă scrierea în chirilică în locul alfabetului latin și impunerea ideii că moldovenii sunt un popor diferit față de români, cu o altă limbă decât cea română, în același timp în care limba rusă era impusă ca „lingua franca”, evoluție necesară dominației politice a URSS. Sovieticii unesc aproape toată Basarabia cu Transnistria, formând Republica Sovietică
În Transnistria se va concentra industria din RSS Moldovenească, înglobând majoritatea uzinelor, în special cele metalurgice și cele producătoare de energie, în timp ce teritoriul dintre Nistru și Prut era destinat agriculturii.
Transnistria continuă să fie folosită de partea rusă ca o frână în calea intențiilor de aderare la Uniunea Europeană, mizând pe federalizare și neutralitate ca arme geoolitice.
Foto: Facebook
Moștenire grea
La peste 30 de ani de la luptele de pe malurile Nistrului, Transnistria rămâne un teritoriu separatist ilegitim și nerecunoscut internațional, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei numind oficial „regiunea transnistreană ca zonă de ocupație rusă” în martie 2022.18 Rusia a creat conflictul din Transnistria și s-a erijat în moderator al acestuia, făcând totul pentru a împiedica în primă fază unirea Republicii Moldova cu România și apoi a bloca accesul
Republicii Moldova în UE și NATO. Astfel, în noiembrie 2006, în Transnistria a avut loc un dublu referendum, participanții fiind chestionați dacă doresc renunțarea la independență și o integrare viitoare în Republica Moldova sau se pronunță în favoarea independenței și a unei integrări viitoare în Federația Rusă, majoritatea pronunțându-se pentru independența Transnistriei și integrarea în Rusia.
Acest referendum reprezintă și acum un instrument de presiune asupra Republicii Moldova, pe care Moscova îl poate reactiva oricând, considerând că alipirea la Rusia reprezintă un „act de voință populară”, așa cum a procedat în 2014 când a anexat Crimeea sau în septembrie 2022, când a alipit părți din patru regiuni ale Ucrainei, în urma unor referendumuri regizate.
Spectrul independenței Transnistriei este folosit de Rusia în momente importante, spre exemplu, după ce Republica Moldova a semnat, în martie 2022, cererea de aderare la Uniunea Europeană, regiunea separatistă Transnistria a cerut să-i fie recunoscută independența.
Cel mai evident mijloc de presiune este reprezentat de trupele ruse dislocate în Transnistria. Cei 2.000 de militari sunt sunt grupați în două categorii: așa-numiții „pacificatori” sau „trupe de menținere a păcii”, ce și-au început misiunea în 1992 la finele războiului (circa 500 militari) și soldații ruși din Grupul Operativ al Trupelor Ruse (circa 1500 militari), care au misiunea de a păzi depozitul de armament de la Cobasna, de pe granița cu Ucraina. Trebuie menționat, de asemenea, că după 2014, Ucraina a blocat accesul pe cale ferată și aeriană către fâșia separatistă, iar Republica Moldova a interzis dislocarea de trupe ruse prin aeroportul de la Chișinău, astfel că rotația trupelor se asigură prin recrutarea localnicilor din Transnistria care au cetățenie rusă.
Staționarea a trupelor ruse în Transnistria reprezintă un motiv de presiune asupra Chișinăului, care a cerut repetat retragerea trupelor ruse care staționează ilegal pe teritoriul din stânga Nistrului, solicitare ignorată de Rusia.
Transnistria, bază FSB-SVR
Depozitul militar de la Cobasna, păzit de trupe ruse, unde se află circa 20.000 de tone de muniție ce au aparținut unităților sovietice dislocate în RDG și Cehoslovacia este o altă problemă în regiu. Depozitul este situat la câțiva kilometri de granița cu Ucraina și este considerat un pericol major pentru securitatea regională, din cauza munițiilor învechite și stării lor precare.
Transnistria este, totodată, și o platformă pentru propaganda rusă în regiune, dar și pentru activități de război electronic. Centrul de Radio Transnistrean din Maiak, aflat la aproximativ 22 de kilometri de granița cu Ucraina, a fost construit în perioada sovietică pentru transmiterea de emisiuni în limba rusă în străinătate și avea o rază de acoperire până în SUA și Cuba. În anul 2007, compania rusă „Rețeaua Rusă de Televiziune și Radiodifuziune” (RTRS) a devenit proprietar, deși autoritățile de la Chișinău au considerat drept ilegală orice privatizare organizată de autoritățile separatiste de la Tiraspol.
De la Maiak se transmiteau posturile de radio rusești „Vesti FM” și „Radio Rusia”, instrumente ale propagandei ruse în Republica Moldova și Ucraina, după începerea războiului în februarie 2022.
Tiraspol a evocat „centrul de radiolocații Maiak” drept una dintre capabilitățile ce pot fi puse la dispoziție Federației Ruse ca parte a unor „acțiuni simetrice de răspuns” la instalarea de către SUA în România a unor elemente ale scutului anti-rachetă din Europa.
Ucraina menține la granița cu Transnistria trupe importante care au rolul de a descuraja un eventual atac rus și care pot să intre în Transnistria și să anihileze forțele ruse de acolo, dacă situația din teren le-ar permite acest fapt. Trebuie avut în vedere că nici contingentul rus, nici trupele transnistrene nu au un armament modern în dotare, după 2014 fiind imposibil ca Rusia să mai poată asigura transferul pe cale ferată, prin Ucraina, a tehnicii militare.
Foto: Facebook
Presiune energetică
Gazprom s-a dovedit o armă redutabilă pentru ofensiva hibridă rusă, alături de Transnistria, element al presiunii energetice pe care Rusia o exercită asupra Republicii Moldova prin centrala de la Cuciurgan. Datorită faptului că nu achită pentru gazul rusesc consumat, energia electrică are prețuri avantajoase pentru Transnistria și Republica Moldova.
Situația livrărilor de energie către Republica Moldova s-a înrăutățit și mai mult, atunci când, ca urmare a bombardamentelor asupra infrastructurii energetice ucrainene, Kievul a trebuit să întrerupă de mai multe ori exportul de energie electrică, inclusiv pentru Republica Moldova.
Chișinăul a reușit să depășească relativ repede blocada, importând energie masiv din România, în mare parte la prețuri subvenționate de statul român.
România a ajutat Republica Moldova nu doar cu energie, ci și cu gaz, păcură ori lemne de foc, care, alături de ajutorul financiar al UE pentru importul de gaz și subvenționarea pentru categoriile defavorizate, au făcut ca Guvernul de la Chișinău să reziste șantajului energetic al Rusiei.
În tot acest timp, Gazprom a creat conexiuni strategice în plan economic în Republica Moldova, astfel încât energia să fie transformată într-una dintre cele mai puternice arme hibride și de presiune a Moscovei împotriva Republicii Moldova. Cel mai bun exemplu este societatea pe acțiuni moldo-rusă Moldovagaz.
Transnistria este cunoscută și ca Republica Sheriff, după compania Sheriff Tiraspol, fondată de Victor Gușan și Ilia Kazmalî, doi foști ofițeri KGB. Aceasta a reușit să-și asigure monopolul asupra majorității domeniilor de activitate economică din Transnistria. Odată cu creșterea puterii ei economice, compania s-a infiltrat treptat în viața politică a Transnistriei, ajungând să controleze viața politica din enclava separatistă.
Începând din 2005, negocierile pentru soluționarea conflictului transnistrean au avut loc în formatul 5+2 (Republica Moldova și separatiștii din Transnistria, ca mediatori Rusia, Ucraina, OSCE, la care se adăugau ca observatori Uniunea Europeană și SUA). Negocierile nu au avut rezultate remarcabile, acestea fiind momentan blocat ca urmare a invaziei Ucrainei de către Rusia.
În acest moment, sunt puțini cei care la Chișinău creditează cu șanse reluarea formatului 5+2 de negociere, fiind foarte puțin probabil ca Rusia și Ucraina să poată să se mai așeze la aceeași masă și să-și exercite rolul de mediatori în conflictul transnistrean.
Rezultatul acestor negocieri depind de rezultatul conflictului militar dintre Ucraina și Federația Rusă. Chișinăul dorește o soluționare pe cale pașnică a conflictului, de aceea este puțin probabil să accepte ca Ucraina să anihileze pe calea armelor prezența militară rusă în Transnistria.
Federația Rusă a dorit anterior să folosească federalizarea Republicii Moldova ca un model pentru federalizarea Ucrainei în favoarea sa și este greu de prevăzut modul în care se va soluționa diferendul transnistrean.
Formatul de negociere 5+2 nu mai este unul viabil, iar Moscova încearcă să exploateze orice vulnerabilitate, fapt ce se observă și din retorica tot mai agresivă a Rusiei cu privire la Transnistria, care încearcă să obțină reluarea negocierilor în acest format, care să consolideze neutralitatea Republicii Moldova.
Frământări în UTAG
Recenta victorie deplină a candidatei Partidului Politic Șor la postul de guvernator, Evghenia Guțul, a trezit îngrijorare la Chișinău. Modul în care toate grupurile politice regionale s-au coalizat în jurul Partidului Politic Șor arată capacitatea rusă de a influența acestă regiune.
Unitatea Teritorial Administrativă (UTA) Găgăuzia este o parte componentă a Republicii Moldova, situată în sudul țării, cu o suprafață de 1.848 de km2, care are în componență trei raioane, Comrat, Ceadîr-Lunga şi Vulcăneşti, centrul administrativ fiind municipiul Comrat. Găgăuzia este un teritoriu autonom în granițele Republicii Moldova, cu un statut juridic special, având o lege fundamentală proprie similară unei constituții (Regulamentul), cu un parlament local (Adunarea Populară) și un guvern local (Comitetul Executiv). Liderul Găgăuziei este Guvernatorul sau Bașkanul, căruia i se subordonează toate autoritățile administrației publice ale Găgăuziei și reprezintă Găgăuzia pe teritoriul Republicii Moldova și la nivel internațional.
Deși Găgăuzia are trei limbi oficiale (găgăuză, moldovenească și rusă), rusa reprezintă lingua franca, fiind folosită pentru comunicarea cotidiană, în sistemul educațional, în administrație, justiție și în mass-media. Găgăuzii vorbesc o limbă înrudită cu turca, având însă religia creștin ortodoxă. Când Imperiul Otoman a accelerat represiunile în Bulgaria, locul în care locuiau inițial găgăuzii, mulți au început să se stabilească în Basarabia sub protecția Imperiului Țarist, în secolul XIX. Din acest motiv, memoria istorică și afinitățile pro ruse ale găgăuzilor rămân și astăzi, prin conservarea acestei imagini a Rusiei protectoare. În timpul regimului sovietic, găgăuzii au fost din nou supuși rusificării, ei devenind susținători ai cauzei sovietice.
În martie 1991, găgăuzii au votat în unanimitate să rămână parte a URSS și au susținut puciul de la Moscova din august 1991 al conservatorilor anti-Gorbaciov.
Rusia menține o influență puternică asupra Găgăuziei, ce nu s-a erodat după începerea agresiunii împotriva Ucrainei, iar în Găgăuzia a fost organizat un referendum ilegal, unde 99% au votat pentru independența Găgăuziei, 98% au votat ca Republica Moldova să adere la Uniunea Vamala Rusia-Belarus-Kazahstan și numai 2% au susținut decizia de parteneriat cu UE.
Una dintre temele predilecte ale propagandei ruse în Găgăuzia a fost cea a „pericolului unirii cu România”, fapt ce a determinat politicienii locali să insereze în principala lege a Găgăuziei o prevedere care să le permită dreptul la autodeterminare în cazul „schimbării statutului de stat independent al Republicii Moldova”.
Forțe politice regionale, susținute de partea rusă ori de Partidul Politic Șor, au avut unele inițiative de organizare de manifestații anti-Guvern și anti-Maia Sandu sau convocarea unor reuniuni prin care se putea ajunge la adoptarea de rezoluții cu caracter secesionist, însă aceste demersuri nu au avut în final impactul dorit de partea rusă, cu toate că mass-media rusă a acordat spații importante acestor manifestări.
