România face în această perioadă niște pași importanți în privința înzestrării cu capabilități antiaeriene, iar aceste acțiuni ar putea avea urmări semnificative în plan regional. Pe de o parte, Armata Română încă se bazează preponderent pe sisteme de origine sovietică pentru protejarea spațiului aerian național și are stocuri importante de muniție care ar putea să fie redirecționate spre Ucraina în cazul în care vor apărea variante de substituție mai eficiente. Pe de altă parte, intensificarea eforturilor de înzestrare ale Forțelor Armate ale României sublinează faptul că decidenții politico-militari de la București se așteaptă ca în anul 2024 frecvența amenințărilor aeriene să crească simțitor.

Comisiile pentru apărare din Parlamentul României au acceptat în acest final de an cererea Ministerului Apărării pentru achiziționarea a 200 de rachete PAC-2 pentru sistemele antiaeriene cu rază lungă Patriot. Această este o achiziție majoră suplimentară evaluată la aproximativ 1.1 miliarde de euro și care va crește substanțial stocurile de luptă ale Forțelor Armate Române. În contractul inițial pentru cele 7 sisteme Patriot au mai fost trecute pentru achiziționare 56 rachete PAC-2 și 168 rachete PAC-3 MSE, dar este improbabil ca acestea să fi fost livrate în totalitate până acum. Rachetele PAC-2 au rază de acțiune de 160 de km, pe când cele de tip PAC-3 MSE de doar 60 de km. Viteza cu care a fost aprobată cererea Ministerului Apărării în ciuda valorii extrem de mari poate sugera că amenințările directe din partea Rusiei vor crește în viitorul apropiat. Dacă nu ar fi existat pericole imediate, România ar fi putut aștepta începerea producției rachetelor SkyCeptor care urmează să fie realizate la Ploiești în urma Memorandumului de colaborare semnat cu Raytheon Missiles & Defense în acest an. Costul de producție al unei astfel de rachete este mai puțin de jumătate față de prețul de 5 milioane de dolari al unei rachete de tip PAC-2. Rachetele pentru Patriot și-au dovedit gradul ridicat de eficiență în războiul din Ucraina, dar utilizarea lor împotriva țintelor de valoare mică precum dronele arhicunoscute de provenință iraniană de tip Shahed este puternic descurajată pentru că generează costuri nesustenabile pe termen mediu și lung având în vedere prețul și durata mare de producție a rachetelor de interceptare. Costul de producție al dronelor Shahed 136 se ridică la doar 20.000 de dolari.

Altă informație relevantă este redată de către publicația online defapt.ro. Conform surselor acestora, premierul Ciolacu a emis o hotărâre de Guvern secretizată prin care se încheie un contract de tip ,,Government to Government” între România și Coreea de Sud pentru furnizarea a 54 de sisteme antiaeriene Chiron cu rază scurtă de tip MANPADS pentru aproximativ 90 de milioane de dolari. Această achiziție, deși controversată prin modul de
atribuire, poate aduce o capabilitate suplimentară importantă Forțelor Armate Române, având în vedere că licitația de 680 de milioane de euro pentru 231 de lansatoare portabile MANPADS a fost anulată deoarece nu au existat oferte conforme cu prevederile contractului. Sistemul Chiron are raza maximă de acțiune de 7 km, iar racheta sa poate atinge o viteză maximă de 2.1 Mach – aproximativ 720 de metri pe secundă. La prima vedere, costul de achiziție este unul avantajos dacă ne raportăm la informațiile existente în spațiul public. Guvernul Slovaciei a finalizat recent o procedură de atribuire pentru echipamente antiaeriene de tip SHORAD și MANPADS. Firma coreeană care produce sistemul Chiron, LIG Nex1, a participat și ea la licitația pentru lansatoarele portabile cu rază scurtă. Oferta lor a presupus un preț de 2.6 milioane de euro pentru un sistem Chiron. La un contract cu 54 de sisteme din aceeași categorie, cu prețul pe unitate menționat anterior, ar presupune un cost total de 140 de milioane de euro.

Dacă datele contractului menționat de publicația defapt.ro rămân neschimbate, România se bucură de un preț preferențial cu o reducere de peste 30%. Parteneriatul strategic dintre Coreea de Sud și România pare a avea efecte concrete.

Altă etapă extrem de importantă legată de înzestrarea cu capabilități antiaeriene a Forțelor Armate Române urmează a avea loc chiar la începutul anului 2024. Până în data de 8 ianuarie se vor putea depune candidaturile pentru a participa la licitația pentru sistemele cu rază scurtă și foarte scurtă de tip VSHORAD/SHORAD. România alocă aproximativ 9.5 miliarde de lei pentru un număr de 27 de sisteme de acest tip. Echipamente care sunt utilizate frecvent în Ucraina și au o rată foarte ridicată de interceptare precum sistemele IRIS-T SLM sau NASAMS ar putea să fie printre variantele dintre care reprezentanții Armatei Române vor alege un câștigător. De asemenea, nu este exclus ca Rafael, firma din Israel, să fie interesată să participe la licitație cu sistemul său SPYDER, având în vedere interesul tot mai mare al companiilor israeliene pentru programele de înzestrare ale României.

Creșterea numărului de incidente în care drone de proveniență rusă încalcă spațiul național românesc a determinat o urgentare în privința realizării unei capacități defensive corespunzătoare. Ministerul Apărării a declarat săptămâna trecută că lucrează la un proiect legislativ care să îi permită să intercepteze dronele inamice care încalcă teritoriul României și în situația în care România nu se află în stare de asediu.