Analiză: Mercenarii sârbi din Donbas, la mare căutare în Balcani

de | aug. 27, 2018 | Analize, Balcani, Federatia Rusa, Info Militar, Intelligence, România, Ucraina, UE | 0 comentarii

Mercenarii sârbi care luptă în Donbas sunt tot mai mediatizați în ultima perioadă, atât pentru activitățile lor din zone de conflict din estul Ucranei, cât și pentru activitățile paralele pe care le desfășoară pentru Rusia în alte țări din zona Balcanilor. Fostul luptător sârb în Ucraina și șeful mișcării naționaliste sârbe „Cetniciki„, Bratislav Zivkovici, a […]

Mercenarul Bratislav Zivkovici, arestat în Serbia

Mercenarii sârbi care luptă în Donbas sunt tot mai mediatizați în ultima perioadă, atât pentru activitățile lor din zone de conflict din estul Ucranei, cât și pentru activitățile paralele pe care le desfășoară pentru Rusia în alte țări din zona Balcanilor.

Fostul luptător sârb în Ucraina și șeful mișcării naționaliste sârbe „Cetniciki„, Bratislav Zivkovici, a fost arestat în Serbia și este anchetat pentru „organizarea participării la un război sau la un conflict armat într-o țară străină”, relatează portalul Balkan Insight.

Cetniciki Pokret” este o organizație naționalistă sârbă care acționează de mai bine de un secol, mai exact 1903, sub diverse denumiri și a suferit o serie de transformări, începuturile sale fiind legate de organizația „Mâna neagră” implicată asasinarea principelui Franz Ferdinand al Austriei, fapt ce constituit motiv de război pentru Austro-Ungaria împotriva Serbiei în 1914 și începutul Primului Război Mondial.

Ulterior, „Cetniciki Pokret” a intrat în armata regală, apoi a colaborat cu naziștii în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru a se implica activ în războiele din anii `90 din fosta Iugoslavie, executând crime sub pretextul „purificării etnice” în rândul musulmani și croaților.

Despre Bratislav Zivkovici, presa din România a scris la finele anului trecut că acesta ar fi intrat în colimatorul autorităților române pentru activități de spionaj în zona Mării Negre pentru „terți” în preajma obiectivelor militare strategice, dând de înțeles că este vorba de baza militară de la Mihail Kogălniceanu din județul Constanța.

Baza de la Mihail Kogălniceanu a fost reactivată din iunie 2014 ca obiectiv strategic pentru armata SUA, care a transformat-o în centru de tranzit pentru retragerea trupelor din Afganistan. Kogălniceanu a luat astfel locul bazei din Manas – Kîrgîstan, care a funcţionat cu această misiune din 2001 până în 2014, numai anul acesta SUA au adus aici 500 de soldați în scopul de a întări flancul estic al NATO.

Procuratura din orașul sârbesc Krusevac a precizat că Zivkovici fusese interogat de procurori și plasat în arest.

„În interesul investigației împotriva lui Zivkovici, pentru moment nu putem furniza mai multe informații”, a declarat instituția pentru reporterii BIRN.

Deși procuratura nu a putut dezvălui detaliile plângerii penale împotriva lui Zivkovici, profilul Facebook al fostului luptător dezvăluie legăturile sale profunde cu rebeli pro-ruși care luptă în estul Ucrainei mai scrie publicația.

Zivkovici, despre care autoritățile române dau de înțeles că ar fi lucrat pentru serviciile speciale ruse, a avut ca misiune în 2017 să culeagă informații sensibile despre diverse obiective militare din România.

Zivkovic a întreprins acte preparatorii de procurare și transmitere a unor secrete de stat, unei puteri sau organizații străine sau agenților acestora, și constituirea de rețele informative pe teritoriul României. Bratislav Zivkovici a manifestat interes pentru obținerea de documente clasificate referitoare la infrastructura critică și obiectivele militare naționale, cât și ale Aliaților, amplasate în sud-estul României, cu intenția de a afecta parteneriatele noastre strategice.

Cetățeanul sârb a negat atunci acuzele care i se aduceau, spunând că SRI nu are dovezi care să le ateste și că nu a desfășurat astfel de acțiuni, ci doar că nu se mai vrea ca acesta să treacă prin România, atunci când călătorește să lupte în Donbas.

În ciuda problemelor avute cu autoritățile române anul trecut și cu protestul vehement al Ucrainei față de astfel de activități a unor mercenari sârbi în Donbas, ultima fotografie postată pe contul de Facebook a lui Zivkovici, despre care se presupune că a fost luată în zona rebelă din Donețk, a fost încărcată pe rețeaua de socializare menționată pe 18 august, cu doar cinci zile înainte de a fi arestat în Serbia pe 23 august.

În fotografie se spune că Zivkovic, aflat în centru, ar fi participat la renovarea unei grădinițe în orașul Horlivka, estul Ucrainei.

Bratislav Zivkovic a fost văzut luptând de partea rebelilor separtiști pro-ruși din estul Ucrainei încă din martie 2014 – la puțin timp după retragerea din februarie a președintelui Viktor Ianukovici care a declanșat o criză în Peninsula Crimeea, pe care Rusia a anexat ulterior.

Acesta a fost reperat între Simferopol și Sevastopol în Crimeea, la un așa-numit punct vamal, potrivit agenției de știri Reuters.

Kievul, tot mai supărat

Autoritățile de la Kiev se arată constant revoltate la adresa omologilor sârbi, după ce Ucraina a vehiculat un număr de 300 de voluntari sârbi care au luptat sau luptă de partea de partea separatiștilor din Donbas și cu ajutorul Rusiei în estul Ucrainei.

Șeful diplomației de la Kiev, Pavlo Klimkin, declara în noiembrie 2017 că Serbia ar trebui să respecte integritatea teritorială a Ucranei, precum și suveranitatea țării. Reacția acestuia venea la scurt timp după un interviu acordat portalului Balkan Insight de către ambasadorul ucrainean la Belgrad care a condamnat prezența mercenarilor sârbi alături de separatiștii proruși din estul Ucrainei.

Tema principală a consultărilor a fost problema mercenarilor sârbi care luptă în Donbas ca parte a trupelor teroriste ruse, și în particular s-a discutat despre obligațiile Serbiei ca parte a instrumentelor legale anti-teroriste din care face parte”, precizează diplomația ucraineană.

De asemenea, Ucraina este serios îngrijorată despre contactele ilegale pe care reprezentanți ai Serbiei le au cu Crimeea ocupată”, se mai precizează în comunicatul de la Kiev.

La finele anului trecut, mai mulți deputați ai Partidului Radical din Serbia au mers în Crimeea la festivitățile legate de trecerea a 100 de ani de la Revoluția bolșevică din 1917 din Rusia. La scurt timp, Ucraina și-a rechemat pentru consultări ambasadorul de la Belgrad.

În iunie 2018, Bratislav Zivkovic era unul dintre cei șase cetățeni sârbi – și 54 de străini în total – care erau cercetați de autoritățile ucrainene pentru aderarea la „formațiuni armate ilegale”. Cu toate acestea, Zivkovici a fost arestat recent sub un mandat sârbesc, fără legătură cu investigația ucraineană.

Influența rusească în Balcani

Rusia este foarte activă în zona Balcanilor, acolo unde încearcă să-și reinstaureze o zonă de influență, având o prezență foarte puternică în special în Serbia prin Gazprom și alte inițiative de tip militar.

Un raport al Comitetului de Relații Externe al Senatului american de la începutul acestui an, intitulat ,,Asaltul asimetric al lui Putin asupra democrației din Rusia și din Europa: implicații pentru securitatea Națională a Statelor Unite”, a stârnit multe reacții în regiune, relata Karadeniz într-o analiză anterioară.

Documentul de 206 pagini facea referire la metodele pe care Rusia le folosește atât în Balcani, dar și în țările Parteneriatului Estic pentru a obstrucționa, sau chiar de a stopa procesele democratice din diferite țările din zona sud-estică a Europei, dar și cea baltică.

„Majoritatea finanțărilor guvernului rus se concentrează asupra „statelor-leagăn” (termen folosit în alegerile interne din SUA pentru a denumine statele în care pot câștigă oricare din forțele politice înscrise în bătălie -n.r.) post-sovietice precum Ucraina, Moldova, Georgia și Armenia, dar și grupurile sprijinite de Kremlin în țările baltice și în Balcani, în special în Serbia și Bulgaria”, se arată în document.

Raportul scoate în evidență rolul Patriarhiei ruse în promovarea politicii externe a Kremlinului.

Biserica a devenit un instrument a statului rus. Este folosit pentru a extinde și a legitima interesele Kremlinului”, se arată în document care îl citează pe fostul editor al revistei oficiale al Patriarhiei Moscovei.

Interesantă este însă paralela dintre Republica Moldova și Muntenegru, acolo unde Rusia acționează, în primul caz pentru împiedicarea parcursul de aderare la UE al Chisinau, iar în cazul Muntenegrului de aderare la NATO.

În ambele situații, Rusia acționează prin bisericile locale. Dacă Mitropolia Moldovei este subordonată canonic de Patriarhia Moscovei, în cazul Muntenegrului, Rusia acționează prin „proxy” și anume Biserica Ortodoxă Sârbă, una cu strânse legături cu Moscova.

„În Moldova, înalții prelați ai Bisericii au lucrat pentru a opri dorința de integrare a țării în Europa (conducând proteste anti-homosexuale și chiar pretinzând că noile pașapoarte biometrice pentru UE au fost „satanice” deoarece aveau un număr de 13 cifre), iar preoții din Muntenegru au condus eforturile pentru a bloca țara de la aderarea la NATO”, se precizează în raport.

Documentul relevă că Mitropolia Moldovei a avut un rol determinant ca agent electoral în alegerea președintelui prorus Igor Dodon la finele lui 2016. Pe lângă cele menționate în raport, o bună parte din preoții Mitropoliei Moldovei au avut ca misiune diabolizarea candidatului Maia Sandu în rândul populației, principalul personaj în acest sens fiind Episcopul de Bălți, Marchel.

Candidatul PAS a căzut atunci sub un tir de acuzații și jigniri legate de faptul că nu este căsătorită și nu are copii, retorica bisericii bazându-se pe cea legată de familia tradițională ca virtute absolută.

Avem de ales un președinte din două candidaturi. Un creștin sau un necreștin. Un patriot sau un nepatriot (…) Rugăm să veniți la alegeri și să faceți alegerea corectă. Sfânta biserică nu se implică în politică… Ea supraveghează latura morală și religioasă a întregii societăți. Biserica mai are o sfântă datorie de a lămuri oamnilor pe cine să voteze (…) Igor Dodon, pe care-l credem creștin și patriot, regulat se împărtășeşte, frecventează biserica, este prieten al bisericii…. Dacă o votați pe Maia Sandu, vă asumați multă osândă și mare păcat în fața lui Dumnezeu”, a declarat în campanie electorală pentru alegerile prezidențiale din toamna anului 2016, episcopul de Bălți și Fălești Marchel.

Acest lucru este relevat ca „modus operandi” și în raportul Senatului american și în alte state din regiune precum Ucraina, Georgia sau Armenia.

„Comisiile ortodoxe cu privire la familie, modelate pe comitete ortodoxe ruse similare, au lansat atacuri asupra grupurilor feministe și cele LGBT. Aceste comitete pretind că egalitatea de gen este o construcție occidentală destinată răspândirea homosexualității în Europa de Est, învinuind Statele Unite și UE pentru căderea „sănătății morale” în respectivele societăți”, se arată în document.

Muntenegru, câmp deschis de bătălie între Est și Vest

Cu o populație de circa 600.000 de cetățeni, o armată de câteva mii de soldați și câteva tancuri, Muntenegru a fost cu precădere în aceeași toamnă a anului 2016 tința unor importante imixtiuni ruse. Influența rusă se face simțită în Muntenegru nu numai prin legături bisericești, dar și prin numărul mare de investitori ruși care au băgat milioane de euro în zona stațiunilor maritime muntenegrene de la Budva sau Kotor.

În noiembrie 2016, un complot pus la cale de serviciile speciale ale armatei ruse – GRU – de asasinare a premierul muntenegrean, cu ajutorul unor paramilitari sârbi, a fost curmat de către autoritățile de securitate muntenegrene.

Procurorul care s-a ocupat de caz, specializat în lupta crimei organizate, Milivoje Katnic, declara atunci că „autorităţile au descoperit că o grupare de crimă organizată s-a format pe teritoriul Muntenegrului, Rusiei şi Serbiei cu scopul de a comite acte de terorism”.

Rusia s-a zbătut atunci foarte tare să țină Muntenegru departe de NATO, pentru a nu permite extindea influenței Alianței în zona Balcanilor. „Expansiunea continuă a infrastructurii militare NATO și a NATO spre est, desigur, nu poate decât să ducă la acțiuni de răspuns din partea Estului, și anume partea rusă”, declara încă din decembrie 2015, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, citat de New York Times.

Unul dintre cei mai vocali avocați anti-NATO din Muntenegru a fost episcopul ortodox Momcilo Krivokapici, ce are parohia în Kotor, unul dintre cele mai frumoase orașe de pe coasta Mării Adriatice.

NATO este o forță ocupantă și sunt absolut împotriva ei”, declara Krivokapic în noiembrie 2016. Cu o lună mai devreme, în octombrie 2016, Krivokapici fusese gazda, la Kotor, a unei reuniuni a 26 de organizații cazace din Serbia, Bosnia-Herțegovia, Muntenegru, Macedonia, Grecia și Bulgaria.

Armata cazacilor din Balcani”, o grupare condusă de ruși a naționaliștilor pan-slaviști ostili față de NATO, se autodenumesc „luptători”. Pe lângă aceștia, la reuniunea de la Kotor și-au făcut simțită prezența și membrii clubului de motocicliști ruși „Night Wolves” (Lupii nopții – n.r.), al cărui lider este prieten cu Vladimir Putin.

Astfel de întâlniri ale cazacilor au devenit frecvente în Balcani, un caz mediatizat fiind cel al cetățeanul sârb Bratislav Zivkovic, combatant de partea separaștilor din Lugansk și Donețk în estul Ucrainei și declarat indezirabil în Romania pentru 15 ani, după ce a participat în luna octombrie la o întâlnire organizată de Obștea Cazacilor din România în Delta Dunării în toamna lui 2017.

Moldova, între ciocanul și nicovala sfinte” ale Moscovei

Dacă în cazul Muntenegrului, care a acces în NATO în iunie 2017, lucrurile nu au putut fi la fel și pentru Republica Moldova. Ales la finele lui 2016 ca președinte al Republicii Moldova, Igor Dodon a demarat imediat acțiuni de întărire a relației cu Rusia, inclusiv pe partea bisericească. Încă din martie 2017, Dodon a mers la Moscova acolo unde s-a întâlnit și cu Patriarhul rus Kiril.

Ulterior, la începutul lui august 2017, Dodon a avut o întâlnire de taină la muntele Athos cu Konstantin Malofeev, numit de presa occidentală și „oligarhul lui Dumnezeu”, unul dintre principalii sponsori ai promovării intereselor politice ale Rusiei prin intermediul bisericii.

Acolo, în Grecia, Dodon i-a cerut oligarhului rus, aflat de astfel și pe „blacklist-ul” sancționaților de către Occident, sprijin financiar și de imagine pentru ca Patriarhul rus Kiril să vină în toamnă acestui an la Chișinău cu ocazia desfășurării Congresului Mondial al Familiei.

Acesta nu este altceva decât o acțiune de imagine menită să ridice popularitatea lui Igor Dodon și a PSRM în perspectiva alegerile parlamentare ce ar trebui să se desfășoare în noiembrie, atunci când socialiștii vor marșa pe cartea ortodoxiei și a familiei de tip tradițional.

După ultima vizita a lui Dodon la Moscova, pe 26 decembrie 2017, acesta a reiterat faptul că l-a invitat pe Patriarhul rus Kirill la Chișinău. „Patriarhul Kiril a primit invitația mea de a efectua o vizită pastorală în Moldova şi de a participa la Congresul Mondial al Familiilor, care va avea loc la Chişinău, în luna septembrie, 2018”, a scris Dodon pe pagina sa de Facebook.

Ulterior, Dodon a vorbit de mai multe ori despre vizita Patriarhului Kirill. Totuși, este foarte probabil ca acesta să nu mai ajungă în această toamnă la Congresul Mondial al Famillilor.

Astfel, în iarna acestui an nu vor fi doar alegeri politice între Est și Vest în Republica Moldova, ci se va da o bătălie inclusiv cu arme adiționale precum „cele sfinte” ale bisericii, acolo unde Patriarhia Rusă deține un atuu important pe care va fi folosit cu siguranță în cazul alegerilor parlamentare ce vor avea lor pe 24 februarie 2019 la Chișinău. 

Corespondență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu

Share our work

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *