Pe 5 noiembrie, într-un interviu acordat grupului media rus Russia Today, ministrul rus de externe, Sergey Lavrov, a negat acuzațiile privind interferența Rusiei în alegerile din Georgia, a acuzat Occidentul de implicare în afacerile interne ale Georgiei și și-a exprimat disponibilitatea de a continua normalizarea relațiilor bilaterale cu Georgia.

Acuzații dure

Comentând acuzațiile privind interferența rusă în alegerile parlamentare din 26 octombrie 2024, Lavrov a subliniat că astfel de afirmații sunt o „minciună pură” și a declarat că „americanii încearcă să ne atribuie ceea ce fac ei înșiși”. El a adăugat că „Washingtonul continuă să exploateze activ mitul auto-generat al interferenței ruse în orice alegeri, fie ele „de acasă” sau în țări terțe. Dacă, în urma rezultatelor alegerilor, câștigă undeva forțe nedorite de Statele Unite, Rusia este imediat ‘blamată’ pentru ‘alegerea greșită’ a alegătorilor.”

El a subliniat că Rusia și-a exprimat deja îngrijorarea față de „intervenția fără precedent a Occidentului” în afacerile interne ale Georgiei și de „presiunile fără scrupule” ale Occidentului „asupra autorităților și alegătorilor georgieni”.

Lavrov a mai observat că SUA și UE „încearcă în mod artificial să prezinte actualul proces electoral din Georgia ca o alegere strategică între Rusia și Occident” și, astfel, a afirmat că „doresc să pună Georgia și alte state post-sovietice în fața unei false bifurcații.”

El a continuat spunând că „în realitate, vorbim despre o alegere între dezvoltarea suverană bazată pe interesele naționale și guvernarea externă, între valorile tradiționale și atitudinile neoliberale impuse din afară.”

„Poporul Georgiei și-a făcut alegerea. Îi tratăm cu respect. Suntem pregătiți să continuăm procesul de normalizare a relațiilor bilaterale,” a conchis Lavrov.

Investigație internațională

Autorităţile din Georgia au respins ideea desfăşurării unei investigaţii internaţionale asupra presupuselor nereguli la alegerile parlamentare din 26 octombrie, scrutin nerecunoscut de opoziţie, care a convocat un nou protest în faţa parlamentului.
„O investigaţie internaţională ar însemna că nu suntem un Stat şi că suntem controlaţi din exterior”, a declarat preşedintele parlamentului de la Tbilisi, Şalva Papuaşvili. Potrivit acestuia, solicitarea opoziţiei, care deşi reclamă nereguli nu cooperează în investigaţie cu organele naţionale, pentru o altă investigaţie care să fie condusă din exterior ar însemna, de asemenea, „că nişte unchi şi mătuşi vor veni şi ne vor spune că nu suntem un Stat şi că nu putem face nimic pe cont propriu”.
Partidul Visul Georgian al premierului Irakli Kobajidze, considerat pro-rus de către opoziţie şi Occident, a obţinut aproape 54% din voturi, iar cele patru blocuri ale opoziţiei, împreună, aproape 38%. Acestea din urmă, sprijinite de preşedinta pro-occidentală Salome Zurabişvili, susţin că au existat fraude şi cer o investigaţie internaţională sau noi alegeri sub o „administraţie internaţională”. Parchetul georgian a deschis miercurea trecută o anchetă pentru investigarea presupuselor fraude electorale şi a citat-o pe preşedinta Zurabişvili să prezinte dovezile în sprijinul acuzaţiilor sale, dar ea a refuzat convocarea.

Paralelă cu Republica Moldova

Ea a făcut o paralelă şi cu alegerile prezidenţiale din Republica Moldova, deplângând faptul că, spre deosebire de diaspora moldoveană, cea georgiană nu a putut vota masiv. Republica „Moldova a fost salvată de cele 300.000 de voturi ale diasporei”, a scris Salome Zurabişvili pe reţeaua socială X, făcând referire la câştigarea alegerilor prezidenţiale de către omoloaga sa pro-europeană Maia Sandu cu ajutorul voturilor din străinătate, în timp ce la alegerile legislative din Georgia numai aproximativ 34.000 de cetăţeni au votat în afara ţării.
Între timp, comisia electorală din Georgia a anunţat rezultatul renumărării manuale a voturilor în 366 de secţii de votare, renumărare efectuată nu în urma acuzaţiilor de fraudă, ci în virtutea unei prevederi recent introduse în legislaţia electorală pentru a creşte credibilitatea alegerilor printr-o verificare suplimentară. Astfel, în 91% dintre aceste secţii rezultatul a rămas acelaşi, iar în celelalte a suferit „schimbări nesemnificative”, a anunţat comisia.

Acuzații respinse

Premierul Irakli Kobajidze a negat orice fraudă şi i-a cerut preşedintei Zurabişvili, care a vorbit despre un sistem „sofisticat” de fraudare, să prezinte probe. În campania electorală, Kobajidze a acuzat opoziţia pro-europeană că în cazul preluării puterii ea ar putea implica Georgia într-un nou război cu Rusia, după cel pierdut în anul 2008 într-un conflict pentru controlul asupra provinciilor separatiste pro-ruse Abhazia şi Osetia de Sud, unde Rusia are în prezent baze militare.
Rusia a respins acuzaţiile opoziţiei georgiene de imixtiune în procesul electoral, în timp ce Bruxellesul şi Washingtonul au cerut investigarea „neregulilor” semnalate de observatorii internaţionali. Bruxellesul a comunicat de asemenea că procesul de aderare a Georgiei la UE rămâne îngheţat în urma acestor alegeri.
Observatorii internaţionali, din cadrul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) şi Oficiului pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului (ODHIR), au consemnat buna organziare a scrutinului, rata ridicată a prezenţei la urne şi varietatea alternativelor, dar au denunţat acţiuni de coerciţie faţă de unii alegători angajaţi în sistemul public.

Relații complexe

Relațiile dintre Rusia și Georgia sunt complexe și pline de tensiuni istorice, datând de câteva secole. Legăturile dintre cele două țări au oscilat între alianțe strategice și conflicte intense, iar perioada modernă este caracterizată de o relație turbulentă, accentuată de războiul din 2008. În secolul al XVIII-lea, Georgia a căutat protecție în fața amenințărilor otomane și persane, semnând Tratatul de la Georgievsk în 1783, care a adus Georgia sub protecția Imperiului Rus. În 1801, Imperiul Rus a anexat oficial Georgia de Est (Regatul Kartli-Kakheti), iar mai târziu și Georgia de Vest, aducând întregul teritoriu georgian sub controlul său.

După o scurtă perioadă de independență între 1918 și 1921, Georgia a fost ocupată de Armata Roșie și a devenit parte a Uniunii Sovietice în 1922. În perioada sovietică, relațiile dintre georgieni și guvernul central de la Moscova au fost tensionate din cauza represiunilor politice și a încercărilor de suprimare a identității naționale georgiene.

În anii ’80, pe măsură ce Uniunea Sovietică începea să slăbească, mișcarea de eliberare națională din Georgia a câștigat avânt. În 1991, Georgia și-a declarat independența față de Uniunea Sovietică, dar perioada post-sovietică a fost marcată de conflicte interne și de tensiuni legate de regiunile separatiste Abhazia și Osetia de Sud.

Relațiile Post-Sovietice

După independență, Georgia s-a confruntat cu mișcări secesioniste în Abhazia și Osetia de Sud, ambele regiuni căutând autonomie sau independență cu susținerea Rusiei. În 1992 și 1993, conflictele armate au dus la mii de victime și la o mare criză umanitară, iar Rusia a jucat un rol controversat, intervenind ca „pacificator” dar, în același timp, susținând indirect separatiștii.

La începutul anilor 2000, Georgia a început să se orienteze spre Vest, în special după Revoluția Trandafirilor din 2003, care a dus la venirea la putere a lui Mikheil Saakashvili. Acesta a susținut o integrare mai profundă în NATO și Uniunea Europeană, ceea ce a tensionat relațiile cu Moscova.

Relațiile au ajuns la un punct de criză în august 2008, când Georgia a lansat o ofensivă asupra regiunii Osetia de Sud, care a fost urmată de o intervenție militară rusă majoră. Războiul, care a durat cinci zile, a avut consecințe dramatice: mii de oameni au fost dislocați, iar Rusia a recunoscut oficial independența regiunilor separatiste Abhazia și Osetia de Sud.

În urma războiului, relațiile diplomatice dintre Rusia și Georgia au fost întrerupte, iar majoritatea georgienilor și-au exprimat dorința de a se îndepărta de Rusia și de a se apropia de Occident. De asemenea, Rusia a instalat baze militare în cele două regiuni separatiste, consolidându-și prezența în aceste teritorii.

Ofensivă hibridă

Deși tensiunile continuă să fie ridicate, din 2012 încoace au existat unele eforturi de normalizare a relațiilor economice și comerciale, deși Georgia rămâne reticentă în a relua relațiile diplomatice oficiale. Relațiile sunt complicate de retorica Moscovei care acuză constant Occidentul de implicare în afacerile interne ale Georgiei și de susținerea mișcărilor pro-europene de la Tbilisi.

Georgia a continuat să urmărească apropierea de NATO și UE, ceea ce Rusia percepe ca o amenințare la adresa influenței sale în regiunea Caucazului. În acest context, Rusia și-a menținut sprijinul pentru Abhazia și Osetia de Sud, ceea ce constituie un obstacol semnificativ în dezvoltarea relațiilor bilaterale.

Relațiile dintre Rusia și Georgia sunt profund marcate de conflicte istorice, influența geopolitică a Rusiei în Caucaz și aspirațiile pro-occidentale ale Georgiei. Deși există o dorință de normalizare din partea ambelor părți, conflictele nerezolvate și interesele divergente în regiune fac dificilă o reconciliere completă între cele două țări.