Peste 60 de milioane de cetățeni turci cu drept de vot sunt așteptați să voteze în alegerile parlamentare și prezidențiale din Turcia. Este unul dintre cele mai importante scrutine din istoria de 100 de ani a Republicii Turcia, actualul preşedinte Tayyip Erdogan putând să piardă puterea. Stat membru NATO și aspirant la statutul de membru al UE, Turcia a dezvoltat relații apropiate cu Federația Rusă, pe fondul războiului ruso-ucrainean și a unei crize economice prelungite.

Războiul sondajelor

Sondajele de opinie îi dau un uşor avans principalului contracandidat al lui Erdogan, Kemal Kilicdaroglu, care conduce o alianţă formată din şase partide de opoziţie, dar dacă niciunul dintre ei nu reuşeşte să obţină mai mult de 50% din voturi, va avea loc un al doilea tur de scrutin la 28 mai.

Alegerile au loc la trei luni după cutremurele din sud-estul Turciei, care au provocat moartea a peste 50.000 de persoane. 

Va fi ales, de asemenea, un nou parlament şi probabil va fi o cursă strânsă între Alianţa Populară a lui Erdogan şi Alianţa Naţiunii a lui Kilicdaroglu.

Alianţa Populară, este formată din partidul lui Erdogan AKP, care este un partid conservator, de sorginte islamistă, şi MHP, un partid naţionalist. Acestora li s-au alăturat şi alte formaţiuni mai mici, fiind considerate partide satelit ale principalelor formațiuni politice .

Alianţa Naţiunii, care îl susţine pe Kemal Kilicdaroglu, este formată din şase partide de opoziţie, între care Partidul Republican al Poporului (CHP). Este un partid laic, înfiinţat de fondatorul Turciei moderne, Mustafa Kemal Ataturk, şi al cărui preşedinte este Kilicdaroglu.

Aproximativ 3 milioane de alegători de peste hotarele Turciei cu drept de vot – dintre care 1,5 milioane numai în Germania – au putut să voteze în secțiile de vot deschise în masă.

Lovituri de stat

O serie de experți consideră că Erdogan ar putea să nu predea puterea, în cazul în care va pierde alegerile, cu toate acestea liderii AKP au menționat că vor respecta rezultatul alegerilor.

Turcia a trecut prin mai multe lovituri de stat sau încercări de lovitură de stat, aceste evenimente marcând profund viața și cultura politică turcă.

Lovitura de stat din 1960: A avut loc în timpul guvernului democrat al lui Adnan Menderes. Acesta a fost arestat și ulterior executat, iar armata a preluat controlul țării. Guvernul militar a condus țara până în 1961, când au avut loc primele alegeri democratice.

Lovitura de stat din 1971: A fost o încercare nereușită a armatei de a prelua controlul asupra guvernului. Deși nu a fost o lovitură de stat în sensul strict al cuvântului, a avut un impact semnificativ asupra politicii turcești, forțând guvernul să înceapă un program de reformă socială.

Lovitura de stat din 1980: A fost una dintre cele mai brutale lovituri de stat din istoria Turciei moderne. Guvernul a fost răsturnat, partidele politice au fost interzise, liderii politici au fost arestați, tortura și detenția fără judecată au fost larg răspândite. Lovitura de stat a condus la o perioadă de regim militar care a durat până în 1983.

Încercarea de lovitură de stat din 2016: În iulie 2016, o facțiune a armatei turcești a încercat să preia controlul asupra guvernului. Președintele Erdogan a acuzat mișcarea Hizmet și a apelat la populație să iasă în stradă și să oprească lovitura de stat, ceea ce a dus la eșecul acestuia. Mai mult de 250 de oameni au murit în confruntări, iar guvernul turc a lansat o campanie largă de represiune împotriva susținătorilor presupusei lovituri de stat.

2016, moment de cotitură

Loviturile de stat au avut un impact semnificativ asupra politicii turcești și asupra societății turcești în ansamblu. În ciuda faptului că Turcia a avut o istorie agitată în ceea ce privește loviturile de stat, țara a continuat să își consolideze democrația și să se integreze în comunitatea internațională.

În iulie 2016, o fracțiune a armatei turcești a încercat să preia controlul asupra guvernului prin forță, însă încercarea a eșuat după ce președintele Erdogan a îndemnat populația să iasă în stradă și să se opună. În urma acestei încercări, guvernul turc a lansat o amplă campanie de represiune împotriva susținătorilor presupusei lovituri de stat, ceea ce a condus la o perioadă de instabilitate politică și socială în țară.

Pe fondul acestei încercări de lovitură de stat, au avut loc confruntări violente între susținătorii și opozanții președintelui Erdogan, iar peste 250 de persoane au murit și mai mult de 2.000 au fost rănite. În urma eșecului lovituri de stat, guvernul turc a lansat o amplă campanie de reprimare împotriva presupușilor susținători ai acestuia, care a afectat un număr semnificativ de persoane din diverse sectoare ale societății turcești.

Această campanie de reprimare a dus la arestarea a zeci de mii de persoane, inclusiv jurnaliști, academicieni, funcționari publici, judecători și avocați. Mulți dintre aceștia au fost acuzați de infracțiuni precum terorismul, încălcarea securității naționale și legături cu organizații teroriste.

În timpul campaniei de reprimare, guvernul turc a introdus și o serie de măsuri de urgență, care au fost criticate de organizațiile pentru drepturile omului, de guvernele străine și de alte organizații internaționale. Aceste măsuri au inclus interzicerea unor organizații și mass-media, suspendarea unor drepturi și libertăți civile, precum și închiderea unor școli și universități considerate a fi legate de organizația religioasă Fethullah Gülen, pe care guvernul turc o acuză de orchestrarea încercării de lovitură de stat.

În prezent, Turcia se confruntă cu o serie de provocări politice, economice și de securitate, iar evenimentele din 2016 au avut un impact semnificativ asupra țării și a relațiilor sale cu comunitatea internațională.