Formatiunea AKP se bucura de sustinerea masiva a populatiei turce

Partidul Dreptatii si Justitiei (AKP) se afla la guvernare de aproape un deceniu, noua orientare imprimata de el dezvoltarii Turciei este evidenta, dar ramane in discutie, pentru calificare, un lucru simplu si esential: cum ar putea fi numita aceasta orientare, care e cuvantul?

AKP se considera “conservator” si precizeaza ca nu este un “partid religios”. Unii il apropie, ca formula de partid, de crestin democratii germani. Alte definitii, mai comode si mai propagate, dar mai departe de realitate si mai insinuante, il califica “bland islamic”, “proislamic”, “de tendinta islamica” sau chiar “islamist”. Dar islamismul e o ideologie al carei program urmareste stabilirea unui stat islamic, in care sa fie instaurata legea Sharia iar practicile neislamice, in societate, sa fie interzise. Or, guvernarea de la Ankara nu se incadreaza, nici in teorie, nici prin activitatea sa, in aceste criterii. “Viata nu este astazi, in Turcia, mai islamica decat in urma cu opt ani – explica, intr-o formula plastica si pe intelesul tuturor Mustafa Aykol, editorialist la “Hurryet”. Nu sunt mai putine baruri, cluburi de noapte, restaurante in care se serveste alcool sau bikiniuri pe plaje. Iar marile orase, ca Istanbulul, sunt mai cosmopolite si mai hedoniste ca oricand”. Cu alte cuvinte, viata de zi cu zi nu este, prin nimic, supusa unor rigori religioase proprii islamismului dur si pur.

AKP n-a incercat sa impuna legea islamica. Dimpotriva, reformele administrative introduse in timpul guvernarilor sale se inscriu pe linia legislatiei europene, sunt compatibile cu normele UE, nu merg pe tiparele Sharia. Reforma Codului Penal din 2004 a introdus noi prevederi privind egalitatea in drepturi in a sexelor, iar amendamentele la Constitutie din 2010 prevad chiar discriminare pozitiva a femeilor. E drept ca, in 2004, s-a intentionat criminalizarea adulterului, iar acest demers a devenit principala acuza la adresa AKP, ca ar urmari introducerea legii Sharia. Dar adulterul era pedepsit prin lege inca de la inceputul republicii lui Ataturk si a ramas asa pana catre sfarsitul anilor 1990. Proiectul de lege al AKP  urmarea doar restabilirea situatiei de dinainte. Iar pedeapsa avuta in vedere era de doi ani inchisoare, nu vreo pedeapsa corporala ca in legea islamica. Propunerea AKP era criticata nu doar de cercurile liberale ci si de cele islamice ultraconservatoare, care sustineau ca astfel va fi criminalizata si poligamia, care este in afara legii in Turcia, dar se mai intalneste in unele zone subdezvoltate ale tarii. In cele din urma, premierul Erdogan a renuntat la idee si adulterul a ramas o practica legala.

Este doar un exemplu, din mai multe, ca AKP nu urmareste abolirea secularismului, ci doar o interpretare mai liberala a acestuia. Premierul Erdogan explica, mai pe intelesul occidentalilor, ca AKP “prefera ,modelul american modelului francez”.