Introducere

În anul 2022 s-a început războiul din Ucraina, un conflict care a dus la o criză umanitară în Europa de Est, iar statele europene și-au exprimat solidaritatea pentru Ucraina prin oferirea de ajutor, atât umanitar, cât și militar, economic și diplomatic, contribuind la sprijinirea populației afectate și la consolidarea capacității de apărare a Ucrainei în fața agresiunii Rusiei. Totuși, acest ajutor pentru Ucraina, dar și ajutorul oferit pentru refugiații ucraineni a devenit un narativ propagandistic exploatat de către propaganda rusă cât și de partidele de extremă dreaptă în special din Europa de est, propagând un sentiment de ură și de ostilitate față de refugiați, instigând la naționalism, xenofobie și neîncredere față de instituțiile europene. Această retorică a fost folosită pentru a submina solidaritatea europeană, a discredita ajutorul oferit Ucrainei și a alimenta tensiuni sociale într-un context marcat deja de insecuritate și criză economică.

Sprijinul Uniunii Europene pentru Ucraina și narațiunii propagandistice ruse

Uniunea Europeană este unul dintre partenerii de încredere ai Ucrainei, oferindu-i suport umanitar și financiar încă din anul 2014, ajutor care s-a amplificat odată cu începutul intervenției militare ruse în 2022. Atunci UE s-a mobilizat pentru a-și exprima sprijinul pentru Ucraina, oferind ajutor umanitar pentru asistență de urgență, inclusiv alimente, adăpost, apă potabilă, asistență medicală și protecție împotriva iernii, prioritățile cheie fiind sprijinirea populațiilor vulnerabile din regiunile puternic afectate de război din estul și sudul Ucrainei. Astfel, în cei trei ani de război, Comisia Europeană a oferit ajutor umanitar de peste 1.1 miliarde de euro demonstrând angajamentul continuu al Uniunii Europene față de susținerea Ucrainei și a refugiaților ucraineni. Pe lângă ajutorul umanitar, UE a oferit de asemenea ajutor militar. A fost acordat ajutor militar cu scopul de consolidare a “capacităților și rezilienței forțelor armate ucrainene și protejarea populației civile împotriva agresiunii militare neprovocate și nejustificate a Rusiei”. Astfel, în cei trei ani de război sprijinul total acordat de UE armatei ucrainene este estimat la 50,3 miliarde de euro. Acest ajutor oferit de către Uniunea Europeană pentru Ucraina este utilizat de către propaganda rusă pentru a discredita Uniunea Europeană și anume prin faptul că Ucraina este doar un proxy al NATO, care poartă război cu Rusia în Ucraina. Acest narativ a fost utilizat în nenumărate rânduri de către propaganda rusă pentru a sublinia că NATO și vestul decadent vrea dispariția Rusiei de pe harta lumii, iar Ucraina este doar o scenă pe care se luptă NATO care vrea să submineze suveranitatea Rusiei, să-i slăbească influența geopolitică și să o înconjoare militar, prezentând conflictul nu ca un război de agresiune, ci ca un act de autoapărare împotriva expansiunii occidentale. Acest narativ subminează independența Ucrainei, care a luptat împotriva imperialismului rus timp de secole, iar odată ce și-a exprimat dorința de a urma traseul democratic a fost atacată de către Rusia. În același timp, Ucraina a reușit să reziste invaziei din 2022 înainte ca sprijinul occidental să fie organizat ceea ce demonstrează independența și suveranitatea Ucrainei, dar și dorința de rezistență împotriva agresiunilor imperialiste ale Rusiei.

Ajutorul pentru Ucraina și distorsionarea propagandistică

Trebuie de remarcat că nu doar Uniunea Europeană a oferit ajutor Ucrainei, pe lângă ajutorul umanitar oferit de către organizații internaționale precum Comisia Europeană, agențiile Organizației Națiunilor Unite, Crucea Roșie și a altor organizații, mai multe state au oferit ajutor militar printre care Polonia, România, Germania și Statele Unite ceea ce alimentează alt narativ propagandistic rus și anume acela că Ucraina este o țară cu oameni extrem de agresivi, care continuă să lupte chiar și atunci când este posibil să se instaureze pacea. Prin urmare, Ucraina nu dorește pacea, ci războiul. Acest narativ prezintă Ucraina ca un stat agresor care nu vrea să pună capăt conflictului, prin urmare nu dorește pacea, deoarece continuă să lupte, iar occidentul îi alimentează obiectivele geopolitice de distrugere a Rusiei. Astfel, acest ajutor oferit pentru sprijinirea Ucrainei, în realitate este un plan malefic al occidentului aliat Ucrainei pentru dezmembrarea Rusiei, întrucât Moscova și-a evocat de mai multe ori dorința de a pune capăt conflictului, dar Ucraina și occidentul continuă să saboteze negocierile pentru a continua conflictul. În realitate, Ucraina a acceptat de fiecare dată negocierile de pace, chemând la dialog partea rusă inclusiv pe Vladimir Putin, însă negocierile au eșuat de fiecare dată. Realitatea obiectivă arată că Putin nu vrea pace, el vrea să dețină Ucraina în totalitate lichidându-i suveranitatea și fiind cu un pas mai aproape de către granițele UE și flancului de Est al NATO, în același timp păstrând mitul că Rusia nu poate fi învinsă. Kremlinul continuă să învinuiască Ucraina și statele occidentale de către propriile atrocități comise, când în realitate Ucraina își dorește pacea, o pace care s-a epuizat în momentul în care Rusia a ales să ignore dialogul diplomatic și să recurgă la forță militară, invadând un stat suveran și încălcând dreptul internațional, dar în același timp nu poate să-și permită slăbiciune și are nevoie de ajutor internațional pentru a rezista în fața unui stat care a încălcat armistiții acceptate în nenumărate rânduri.

Războiului grânelor. Cum o dorință de solidaritate pentru Ucraina a devenit un instrument propagandistic rus

Ucraina este unul dintre principalii exportatori mondiali de grâu, porumb și ulei de floarea-soarelui care odată cu începerea războiului și-a văzut rutele comerciale blocate, porturile bombardate și infrastructură agricolă sabotată, întrucât reprezintă 21 de procente din economia Ucrainei. De asemenea, problema cerealelor a devenit o chestiune important și pentru statele care importă aceste cereale pentru Libanul, Tunisia, Egipt care au nevoie de aceste cereale fiind unii din cei mai mari importatori de cereale ucrainene. În acest context, problema cerealelor a devenit un front secundar, dar esențial, al războiului: un instrument de presiune geopolitică, dar și o armă retorică în cadrul războiului informațional purtat de Rusia la nivel global. Rusia a influențat direct blocajul cerealelor ucrainene pentru a alimenta narațiuni propagandistice în Sudul Global, susținând că sancțiunile occidentale și „încăpățânarea Kievului” sunt de fapt responsabile pentru criza alimentară. În paralel, Rusia s-a prezentat ca o putere salvatoare, oferind „generos” grâne țărilor africane și asiatice
afectate, în efortul de a-și spori influența și de a contracara sprijinul internațional pentru Ucraina. Pe lângă aceste aceste narațiuni în statele afectate de către această criză, a mai existat un efect asupra statele din flancul estic al NATO, România și Polonia care s-au confruntat cu probleme interne legate de tranzitul cerealelor pe teritoriul lor. În primul rând, aceste coridoare aveau doar un rol de tranzit , însă o parte din cerealele transportate au rămas pe teritoriul acestor state, iar ulterior producătorii locali au protestat din motivul frustrărilor privind concurența inechitabile, întrucât cerealele din Ucraina au ajuns să fie vândute pe piețele interne la un preț mai mic față de agricultorii locali. Astfel, au apărut nemulțumiri din partea agricultorilor, fricile cărora erau alimentate și de discursurile politice ale unor lideri populisti eurosceptici care promovau retorici anti-Ucraina, stârnind nemulțumiri sociale și panică în rândul agricultorilor din regiune. În presa rusă a fost exploatat acest subiect, care au fost ulterior răspândite prin canale obscure pe platformele de social media pentru a instiga la ură față de Ucraina dar și față de UE. Exemple de aceste narațiuni sunt “Sputnik: „Subvențiile UE pentru Ucraina sunt un paravan pentru interesele capitaliste europene.”; TASS: „UE instrumentalizează criza cerealelor pentru a menține războiul împotriva Rusiei.”. Astfel, o inițiativă de ajutor pentru Ucraina, dar și pentru țările beneficiare de aceste cereale alimentat de propaganda de la Moscova s-a transformat într-o criză a încrederii și a percepțiilor globale, în care solidaritatea este subminată de dezinformare și manipulare. În acest context, narațiunile propagandistice încearcă să distorsioneze realitatea, să discrediteze sprijinul internațional acordat Ucrainei și să amplifice tensiunile între Occident și țările din Sudul Global, generând un climat de incertitudine care complică și mai mult soluționarea crizei alimentare globale, în timp ce Rusia se prezintă în maniera sa tipică discursivă drept salvator.

Ajutorul pentru Ucraina, o metodă de corupție

În discursul promovat intens de presa rusă, ajutorul financiar și militar oferit Ucrainei de către statele occidentale este prezentat nu ca un sprijin sincer, ci ca un flux de resurse vulnerabil la corupție și deturnare. Propaganda rusă a folosit articole publicate la RT și Sputnik cu titluri de genul„Cum dispar miliarde din ajutorul occidental pentru Ucraina” sau „Corupția ucraineană pune sub semnul întrebării eficiența sprijinului extern”. Astfel, aceste articole prezentau Ucraina drept un stat care folosește resursele europene în scopuri de corupție care dispăreau în buzunarele unor oficiali corupți, oligarhi, iar armamentul oferit de către partenerii occidentali este vândut pe piața neagră, pentru a obține venituri personale. Aceste narațiuni au în primul rând scopul de a submina încrederea partenerilor occidentali față de Ucraina ceea ce va duce la încetarea finanțării în special militare pentru ca Rusia să forțeze rapid Ucraina să capituleze și să accepte pacea cu condițiile dictate de Moscova. De asemenea, acest narativ conduce la o profundă dezamăgire în rândul populației, atât în statele care oferă sprijin Ucrainei, ale căror contribuabili văd cum taxele lor sunt folosite pentru un ajutor perceput ca ineficient sau corupt, cât și în rândul cetățenilor ucraineni, care își pierd încrederea în propria conducere. Această scădere a încrederii poate avea consecințe negative asupra moralului și coeziunii naționale, afectând în mod direct reziliența și capacitatea Ucrainei de a susține un efort de război prelungit. Mai mult, corupția reprezintă una dintre
cele mai sensibile și răsunătoare probleme pentru cetățenii ucraineni, care au trăit ani de luptă constantă împotriva acesteia, iar propagarea acestor narațiuni amplifică frustrările și riscă să slăbească sprijinul intern necesar pentru stabilitate și reforme.

Concluzie

În concluzie, narațiunile propagandistice dezvoltate de presa și discursul oficial rus împotriva ajutorului acordat Ucrainei urmăresc să submineze solidaritatea internațională și să destabilizeze atât rezistența ucraineană, cât și sprijinul țărilor care oferă ajutor. Promovarea ideii că ajutorul occidental prelungește războiul este folosit pentru reprimarea populației, este corupt și reprezintă o metodă de de distrugere a Rusiei de către NATO și occident. Aceste mesaje urmăresc să slăbească coeziunea internă a Ucrainei și să semene neîncredere în rândul opiniei publice globale. Impactul acestor narațiuni este complex, generând dezamăgire și scepticism atât în Ucraina,cât și în țările care susțin cauza sa prin apariția unui unor retoricii naționaliste, îndreptate anti Ucraina. Aceste retorici trebuie combătute întrucât generează panică în societate și au un impact negativ asupra imaginii Ucrainei independente, în același timp generând dezinformare privind intențiile de solidaritate a NATO și a Comisiei Europene.