Pare a fi de necrezut, dar chiar una dintre entitățile statale create de Rusia și finanțate în totalitate de aceasta dă semne de rebeliune la cel mai înalt nivel, ceea ce este un factor determinant în analiza gradului de diminuare a influenței și puterii Rusiei peste hotare în urma pierderilor și stagnării în războiul contra Ucrainei început acum doi ani și jumătate. Am văzut cum sateliții Rusiei, cei considerați loiali până la capăt, încep să se reorienteze spre alți hegemoni protectori pentru a-și asigura securitatea. Dar nimeni nu se putea aștepta ca și pseudo-statele artificiale create de Rusia după 1991 pentru a menține vecinii cu aspirații vestice sub control să facă așa ceva. Și totuși, se pare că ceva se mișcă. Iar dacă se dovedește real, înseamnă că Rusia lui Putin are mult mai mari probleme decât se estimează în prezent.

Este vorba de Abhazia, republica secesionistă de pe teritoriul Georgiei, creată în 1993 alături de Osetia de Sud, în 1992, tot în Georgia, și de Transnistria, creată în 1992 pe teritoriul Republicii Moldova. Abhazia și Osetia de Sud au fost teatrul unor confruntări militare serioase în anii 1992-1993, în care abhazii și osetinii doreau separarea de Georgia care își declarase independența față de URSS. Sprijiniți direct de armata rusă, fostă sovietică, ce avea baze pe teritoriul acestora, aceste mici republici secesioniste au reușit să se sustragă controlului guvernului legitim georgian prin acțiuni militare în care armata rusă și voluntarii ruși trimiși de Moscova, inclusiv ceceni la acea vreme loiali Rusiei, au comis crime și atrocități îngrozitoare împotriva georgienilor silindu-i să fugă pentru a-și salva măcar viețile. O similitudine perfectă cu Transnistria în 1992.

În urma războiului ruso-georgian din 2008 rușii și-au consolidat pozițiile din Abhazia și Osetia de Sud, iar ulterior le-au recunoscut ca și state independente, deoarece astfel își puteau menține trupele pe teritoriile acestora la cererea lor ca state independente. Dar această independență nu a fost recunoscută internațional decât de Rusia și alte 4-5 state clientelare paria, cum ar fi Nicaragua sau Venezuela.

În aceste pseudo-state din afara controlului guvernului georgian Rusia și-a putut impune propriile reguli, la fel ca și în Transnistria, dar în cazul acesteia din urmă nu a mers până să îi recunoască independența. Important este faptul că în Abhazia și Osetia de Sud totul este sub controlul Rusiei, sunt practic mai legate de Rusia decât alte provincii ale federației ruse. Aceste pseudo-state nu au cum să existe independent fiindcă nu au resursele să o poată face, sunt practic niște colonii total dependente de Moscova și de bunăvoința ei, care face și desface ce vrea și cum vrea acolo. Existența acestor colonii moderne depinde exclusiv de Rusia și de prezența militarilor ruși în bazele de acolo, până și salariile oficialilor și angajaților publici ai acestor state recunoscute de Rusia sunt plătite direct de către Moscova, altfel nu ar avea cum să fie plătite fiindcă acestea nu au resurse pentru așa ceva.

În schimb, Abhazia a fost nevoită să sprijine Rusia cu ajutoare în Donbass și Kursk, dar și cu militari pentru invazia rusă din Ucraina, dintre care 47 au murit până acum, conform declarațiilor lui Lev Kvitsinia, așa numitul ministru pentru situații de urgență în așa-zisul guvern abhaz.

Totuși, confruntată cu probleme economice și financiare în urma războiului din Ucraina, Rusia a suspendat plățile pentru salariile și ajutoarele sociale pentru angajații abhazi, inclusiv medici și profesori, de la 1 septembrie, ceea ce a provocat derută în Abhazia confruntată cu spectrul falimentului fără sprijinul financiar al Rusiei.

Cu toate că, anterior, Rusia avea planuri mari pentru Abhazia, inclusiv constituirea unei baze navale rusești în portul Ochamcira, pe teritoriul ei. Dar se pare că planurile au căzut sau au fost amânate sine die, iar acum a venit și suspendarea plăților de la Moscova.

În acest context complicat, la 16 septembrie apare pe site-ul așa-zisului președinte abhaz Aslan Bzhaniya un mesaj prin care, în urma anulării acordului cu Rusia privind crearea bazei navale de la Ochamcira, se trimitea Turciei, respectiv președintelui Erdogan, propunerea de a crea o bază navală turcă la Ochamcira. Mesajul a stat ceva vreme pe site, după care a fost șters, dar a rămas în cache. Ulterior, chiar în acea zi, un alt mesaj apare pe site-ul președintelui în care se spune că site-ul a fost spart și că mesajul precedent a fost opera unui hacker.

Posibil, dar nu probabil, fiindcă nu așa se desfășoară atacurile hackerilor și nu așa vine răspunsul oficial. Ar fi trebuit ca site-ul să fie suspendat și blocat înainte de a apărea răspunsul oficial, timp în care experții ar fi trebuit să remedieze problema și să șteargă inclusiv conținutul din cache.

Speculațiile vor continua, dar există o mare probabilitate ca și conducerea abhază, confruntată cu suspendarea plăților Moscovei, deși depune eforturi militare și economice trimițând ajutoare și militari în luptă în Ucraina, să încerce să pună o oarecare presiune pe liderii de la Kremlin pentru a-i face să reia plățile fără de care Abhazia nu poate exista. Dar Moscova are problemele ei foarte mari cu războiul din Ucraina care nu merge conform planului, dovadă fiind situația din Kursk și bombardarea depozitelor și facilităților militare mult în interiorul Rusiei. La care se adaugă presiunea crescândă asupra economiei care se resimte tot mai mult în urma războiului și sancțiunilor occidentale. Cert este faptul că, dacă Rusia ar fi puternică și temută ca acum trei ani, nimeni din Abhazia nu ar fi îndrăznit să crâcnească cu ceva, nici măcar să gândească sau să conceapă o astfel de idee, de a oferi Turciei, rivalul Rusiei în marea Neagră, o bază navală pe teritoriul ei. Toate acestea sunt semne ale degradării accentuate ale puterii și influenței Moscovei în străinătate, dar nu numai în statele până atunci aliate apropiate, cum ar fi Armenia, dar și în pseudo-statele total dependente de Moscova. Să ne gândim și la Transnistria care nu a făcut nicio mișcare de când a început războiul Rusiei cu Ucraina în 2022.

Dacă ne întrebăm de ce Georgia, pe teritoriul căreia se află aceste enclave rusești susținute de Moscova, nu reacționează în vreun fel și nu încearcă să profite de această situație, reamintim faptul că Georgia se află momentan sub controlul partidului Visul Georgian (cel puțin guvernul și parlamentul, mai puțin președintele care este pro-european) dirijat de către oligarhul pro-rus Bidzina Ivanishvili care a impus un parcurs pro-Kremlin prin adoptarea unor legi controversate care au dus la mari manifestații de stradă, vezi https://karadeniz-press.ro/georgia-din-nou-la-rascruce/. Dar urmează alegerile din octombrie care vor decide soarta acestei mici republici din Caucaz pentru următorii ani, sau poate pentru decenii.

Între timp, un lucru este cert. Fie că a fost un hacker sau nu, Abhazia devine tot mai nemulțumită de patronajul rusesc, fapt care dovedește degradarea accentuată a influenței Moscovei nu numai în străinătate, ci și în enclavele considerate până acum terenul de joacă al Rusiei.