Ankara este gata să construiască o bază militară navală în nordul Ciprului „dacă este necesar”, a declarat preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan, citat de agenţia oficială turcă Anadolu. „Dacă este necesar, putem construi o bază navală şi structuri în nord. Avem şi noi mare”, a afirmat preşedintele turc în avionul care îl aducea înapoi din Cipru, acuzând Grecia că doreşte să stabilească o astfel de bază pe insulă.

Vizită strategică

Erdogan a vizitat sâmbătă partea de nord a Ciprului, unde Ankara a înfiinţat în 1983 o Republică Turcă a Ciprului de Nord (RTCN), recunoscută doar de Turcia, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la intervenţia forţelor armate turceşti pe insulă.
„Construim pe insulă clădirea Preşedinţiei (Republicii Turce a) Ciprului de Nord şi clădirea Parlamentului. Ei construiesc o bază militară, noi construim o bază politică”, a adăugat el.

Contingentul militar turc din Ciprul de Nord, cunoscut oficial sub numele de Forțele Armate Turcești din Cipru (Türk Silahlı Kuvvetleri Kıbrıs), a jucat un rol semnificativ în regiune încă din 1974.

În iulie 1974, Turcia a lansat o intervenție militară în Cipru, denumită „Operațiunea Atilla,” ca răspuns la o lovitură de stat a grecilor ciprioți care urmărea unirea cu Grecia. Această acțiune a fost justificată de Turcia pe baza Tratatului de Garantare din 1960, care permitea Marii Britanii, Greciei și Turciei să intervină în Cipru pentru a restabili ordinea constituțională.

Deși cifrele exacte pot varia, în funcție de sursa citată, se estimează că între 30.000 și 40.000 de soldați turci sunt staționați în Ciprul de Nord. Acesta este unul dintre cele mai mari contingente militare turcești din afara Turciei.

Unități și echipamente: Forțele includ trupe terestre, unități de artilerie, tancuri și forțe aeriene. Contingentul este bine echipat, cu o varietate de armament modern.

Rolul și misiunea

Oficial, prezența militară turcă este justificată ca o forță de protecție pentru comunitatea turcă cipriotă și pentru a preveni orice tentativă de anexare a insulei de către Grecia. Forțele militare turcești din Cipru desfășoară exerciții regulate și antrenamente pentru a menține o stare de pregătire ridicată. De asemenea, ele cooperează strâns cu forțele de securitate ale Republicii Turcești a Ciprului de Nord (RTCN), cifrate la câteva mii de oameni, care sunt practic o anexă a armatei statului turc.

Ciprul de Nord este recunoscut oficial doar de Turcia. Prezența militară turcă este văzută de comunitatea internațională, în mare parte, ca o ocupație ilegală, iar Ciprul rămâne un punct de tensiune între Grecia și Turcia.

Impact regional

Există numeroase eforturi internaționale pentru a rezolva problema cipriotă, inclusiv discuții de reunificare sub egida ONU. Cu toate acestea, prezența militară turcă și chestiunile legate de suveranitate rămân obstacole majore.

Prezența militară contribuie la economia locală prin achiziții și angajarea localnicilor în diverse servicii. Totuși, prezența militară are și efecte negative, cum ar fi restricții de circulație în anumite zone.

Contingentul asigură un nivel ridicat de securitate pentru ciprioții turci, dar relațiile cu ciprioții greci din sud rămân tensionate.

Premierul Greciei, Kyriakos Mitsotakis, a pledat sâmbătă pentru reunificarea Ciprului şi pentru retragerea controlului militar turc, în timp ce preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan a respins perspectiva unor noi negocieri internaţionale sub egida ONU privind reunificarea insulei, divizată de o jumătate de secol, informează agenţiile de presă internaţionale.
„La jumătate de secol după tragedia naţională a Ciprului, îi onorăm pe cei care şi-au pierdut viaţa şi cerem un stat european unit, pe baza rezoluţiilor Naţiunilor Unite (ONU) şi fără o armată străină de ocupaţie”, a declarat Mitsotakis pe reţelele de socializare.

Aniversare tristă

Premierul elen a sosit sâmbătă pe insulă pentru a participa la evenimentele care marchează 50 de ani de la invazia de către trupele turce a insulei mediteraneene. Este pentru prima dată când un prim-ministru grec participă la comemorarea evenimentelor din 1974 de pe insulă.
Preşedintele Ciprului, Nikos Christodoulides, a descris ziua de 20 iulie drept „o zi sumbră de reflecţie şi amintire a morţilor”. „Dacă vrem cu adevărat să-i onorăm pe toţi acei oameni care s-au sacrificat pentru ca noi să fim astăzi aici, în calitate de Republica Cipru, trebuie să facem tot posibilul pentru a relua dialogul de pace”, a declarat Christodoulides vineri seară.
Christodoulides a acuzat Turcia de încălcări continue ale drepturilor omului şi ale dreptului internaţional timp de 50 de ani. În cadrul evenimentelor comemorative, Christodoulides a subliniat că Turcia „rămâne responsabilă pentru încălcarea drepturilor omului a întregului popor cipriot”.
De asemenea, el a subliniat că „invazia turcă barbară” a dat startul unei ocupaţii care continuă să aibă un impact „devastator” asupra părţii cipriote greceşti.
„Este o zi grea pentru toată lumea, o zi de amintire şi onoare pentru toţi cei care au luptat şi s-au sacrificat pentru existenţa actualei Republici Cipru”, a adăugat Christodoulides. Mai mult, el a reiterat că misiunea republicii este „eliberarea, reunificarea şi rezolvarea problemei cipriote”, cu o soluţie bazată pe rezoluţiile ONU.
Totodată, Christodoulides a declarat sâmbătă că nu există „o altă opţiune” pentru ciprioţi decât să-şi reunifice ţara. „Nu există altă opţiune” decât reunificarea, a declarat pentru presă Christodoulides, după ce a asistat la manifestările de la Nicosia, ultima capitală divizată din lume.

Erdogan exclude noi negocieri sub egida ONU

La rândul său, preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, care marchează o jumătate de secol de la divizarea insulei Cipru printr-o vizită în autoproclamata Republică Turcă a Ciprului de Nord (RTCN), recunoscută doar de Ankara, a respins sâmbătă perspectiva unor noi negocieri internaţionale sub egida ONU pentru reunificarea insulei.
„Nu se poate ajunge nicăieri dacă nu vedem realitatea de pe insulă. Credem că o soluţie federală nu este posibilă în Cipru. Nu există niciun beneficiu pentru nimeni în continuarea negocierilor precum cele abandonate în Elveţia în 2017, în urma unui nou efort ONU”, a apreciat Erdogan, care a vorbit din partea de nord a Nicosiei, aflată sub control turc.
În această linie, Erdogan a dat asigurări că Turcia este dispusă să implementeze o pace de durată în Cipru, fără a respinge „nicio mână de ajutor pentru a negocia o soluţie”.

Sprijin turcesc

Potrivit lui Erdogan, această soluţie ar presupune independenţa părţii de nord a insulei, RTCN.
În ultimii ani, Erdogan a reiterat că singura soluţie la problema cipriotă este recunoaşterea internaţională a RTNC, care la insistenţele Ankarei a fost admisă ca „stat observator” în Organizaţia Statelor Turcice şi în Organizaţia pentru Cooperare Islamică.
În discursul său de sâmbătă, el a fost mai puţin direct, descriind propunerea de a crea două state pe insulă drept „foarte valoroasă”, în timp ce le-a cerut ciprioţilor greci „să le permită ciprioţilor turci să se aşeze la masă în condiţii egale pentru a negocia”.
Aşa-zisul „preşedinte” al RTNC, Ersin Tatar, a criticat în discursul său „embargoul inuman impus poporului (cipriot turc)” şi a mulţumit parlamentului turc pentru o moţiune aprobată joia trecută care cere comunităţii internaţionale să recunoască RTNC ca stat independent.
Ceremonia din nordul Ciprului include numeroase activităţi, concerte şi o paradă navală a flotei turce, în frunte cu portavionul TGC Anadolu, precum şi un spectacol aerian la care participă avioane de vânătoare turce.

Izolare inumană

Parlamentul turc a adoptat o rezoluţie care cere ”sfârşitul izolării inumane” a părţii de nord a Ciprului, unde Ankara a fondat o republică pe care a recunoscut-o numai ea, relatează vineri AFP. Votul s-a desfăşurat în ajunul împlinirii a 50 de ani de la divizarea insulei.
„Facem apel la comunitatea internaţională să pună capăt izolării inumane impuse ciprioţilor turci şi la recunoaşterea meritată a Ciprului de Nord”, se arată în rezoluţie.
Republica Turcă a Ciprului de Nord (RTCN), fondată în 1983, la nouă ani după intervenţia militară a forţelor turce pe insulă, nu are o existenţă legală şi este sprijinită de Ankara.
„În pofida rolului constructiv al părţii turce în procesul de negociere care durează de peste 50 de ani, nu s-a obţinut niciun rezultat din cauza intransigenţei părţii greceşti”, au menţionat deputaţii turci.
„În timp ce ciprioţii greci au fost recompensaţi cu aderarea la Uniunea Europeană, ciprioţii turci au fost supuşi la izolare, restricţii şi embargouri injuste şi inumane”, se subliniază în rezoluţie.
„Astăzi singura soluţie pentru Cipru este recunoaşterea egalităţii suverane şi a statutului internaţional” al părţii turce a insulei, conchid deputaţii turci, făcând apel la „o soluţie cu două state, singurul mod de a garanta stabilitatea şi o pace durabilă în regiune”.

Colonizare turcă

Colonizarea turcă din Anatolia în Ciprul de Nord este un aspect important și controversat al istoriei recente a insulei. Colonizarea turcilor din Anatolia în Ciprul de Nord a început după intervenția militară turcă din 1974. Turcia a adus coloniști din regiunile rurale ale Anatoliei pentru a întări prezența demografică turcă în nordul insulei. Totodată au fost atrase și familii din comunități istorice etnice turcești din Balvani, inclusiv Bulgaria și România.

Scopul principal al aducerii coloniștilor anatolieni a fost de a consolida controlul turcesc asupra nordului Ciprului și de a modifica echilibrul demografic în favoarea ciprioților turci.

Colonizarea a fost, de asemenea, menită să asigure loialitatea față de Ankara și să creeze o bază solidă de sprijin pentru autoritățile RTCN. Majoritatea coloniștilor provin din zone rurale și sărace din Turcia, atrase de promisiunile de terenuri, locuințe și oportunități economice.

Guvernul turc de la Ankara, dar și cel al RTCN, au oferit sprijin financiar și logistic pentru a facilita mutarea și stabilirea coloniștilor în Ciprul de Nord.

Colonizarea a avut un impact semnificativ asupra demografiei regiunii. Se estimează că între 30.000 și 50.000 de coloniști turci au fost aduși în nordul Ciprului. Acești coloniști reprezintă acum o parte semnificativă a populației din Ciprul de Nord.

Prezența coloniștilor a generat tensiuni între ciprioții turci autohtoni și coloniști. Aceste tensiuni apar din diferențele culturale și economice, precum și din competiția pentru resurse și locuri de muncă.

Procesul de integrare a coloniștilor în societatea cipriotă turcă a fost variabil. În timp ce unii coloniști s-au integrat bine și au contribuit la economia locală, alții au rămas marginalizați.

Coloniștii au adus cu ei obiceiuri și tradiții din Anatolia, influențând cultura și stilul de viață din Ciprul de Nord.

Controverse internaționale

Colonizarea turcă este considerată ilegală conform dreptului internațional, iar Consiliul de Securitate al ONU a adoptat rezoluții care cer retragerea forțelor militare și coloniștilor turci din Cipru.

Prezența coloniștilor este un punct de dispută major în negocierile de reunificare a Ciprului, ciprioții greci cerând retragerea acestora ca parte a oricărei soluții de pace permanente.

Colonizarea turcă din Anatolia în Ciprul de Nord este un fenomen complex cu implicații profunde asupra demografiei, economiei și politicii regiunii. Deși a fost realizată cu scopuri strategice de către guvernul turc, aceasta a dus la tensiuni și controverse care continuă să influențeze situația din Cipru până în prezent.

Interes geopolitic

Exploatările de gaz din Cipru sunt un subiect de interes geopolitic și economic major în regiunea estică a Mediteranei. Cipru a început să exploreze resursele de hidrocarburi în zona sa economică exclusivă (ZEE) în anii 2000, iar descoperirile semnificative de gaze naturale au fost raportate în ultimii ani.

Prima descoperire majoră a avut loc în Blocul 12, cunoscut sub numele de zăcământul Aphrodite, unde au fost găsite rezerve de gaze naturale estimative la aproximativ 4.5 trilioane de metri cubi.

Alte descoperiri semnificative au fost făcute în Blocurile 6 și 10, unde companii precum Eni și Total au raportat rezerve importante de gaze.

Mai multe companii internaționale de energie sunt implicate în explorările și exploatările de gaze din Cipru, printre care ExxonMobil și Qatar Petroleum în Blocul 10, iar Eni și Total sunt active în Blocurile 6 și 11. Noble Energy a jucat un rol important în descoperirea zăcământului Aphrodite.

Cipru se află într-o regiune strategică din punct de vedere energetic, iar resursele de gaze naturale au atras atenția mai multor state și companii internaționale. Aceste resurse oferă Ciprului oportunitatea de a deveni un nod energetic important în Mediterana de Est, însă au generat și tensiuni geopolitice, în special cu Turcia, care contestă drepturile Ciprului asupra unor părți din ZEE.

Cipru explorează opțiuni pentru exportul gazelor naturale, inclusiv prin intermediul unor conducte către Europa sau prin lichefierea gazelor și transportarea lor pe mare.

Există tensiuni politice și militare cu Turcia, care revendică o parte din zonele unde Cipru desfășoară explorări. Republica Cipru colaborează cu Grecia, Israel și Egipt pentru dezvoltarea unui hub energetic regional, care să faciliteze exporturile către Europa și alte piețe.

Exploatările de gaz pot aduce beneficii economice semnificative pentru Cipru, inclusiv venituri substanțiale din exporturi și investiții în infrastructură. Totuși, implementarea acestor proiecte necesită investiții mari și cooperare internațională, având în vedere provocările politice și tehnice.

Explorările și exploatările de gaze din Cipru reprezintă un domeniu în plină dezvoltare, cu potențial de a transforma economia insulei și de a influența echilibrul energetic regional.

Ofertă pentru UE

Turcia este gata să vândă mai multe gaze naturale spre Uniunea Europeană, dar vrea angajamente pe termen lung care să justifice investiţiile necesare în infrastructură, a declarat marţi ministrul turc al Energiei, Alparslan Bayraktar, într-un interviu pentru Bloomberg.
De asemenea, Turcia vrea să ocolească orice schimburi complicate pe care blocul comunitar le sugerează pentru a evita gazele ruseşti. Această ofertă vine pe fondul demersurilor de redeschidere a dosarului cipriot de către Grecia și Republica Cipru, membre ale blocului comunitar
Europa vrea să îşi asigure livrări alternative de gaze, care să înlocuiască gazele ruseşti care tranzitează prin Ucraina. Unele opţiuni ar putea implica gazele naturale din Azerbaidjan vândute Turciei, care să fie redirecţionate spre Europa şi înlocuite de livrări suplimentare de gaze naturale ruseşti pe piaţa turcească. Turcia este interesată în special în majorarea exporturilor via Bulgaria.
„Am nevoie de această garanţie din partea voastră, 10 ani, 15 ani, indiferent, trebuie să ne daţi ceva”, a declarat Alparslan Bayraktar în interviul pentru Bloomberg, descriind drept „complicată” sugestia europenilor privind schimbul de gaze naturale.
„Toate aceste discuţii se poată fără a şti care este capacitatea şi piaţa. Ceea ce avem nevoie este o creştere a capacităţii interconexiunii dintre Turcia-Bulgaria”, care în prezent poate primi doar aproximativ jumătate din cantitatea de şapte miliarde metri cubi pe an pe care, din punct de vedere tehnic, Turcia o poate furniza”, a adăugat Alparslan Bayraktar.

Frăția gaziferă azero-turcă

Potrivit sursei citate, autorităţile de la Ankara ar putea colabora cu Socar, compania energetică naţională din Azerbaidjan, pentru a creşte livrările de gaze până la 10 miliarde metri cubi pe an, dar vrea garanţii cu privire la nivelul cererii Europei.
Aceste declaraţii scot în evidenţă efortul diplomatic necesar pentru a înlocui livrările de gaze ruseşti spre Europa, în condiţiile în care agenda cumpărătorilor nu este întotdeauna aliniată cu cea a vânzărilor de gaze.
Bayraktar a arătat spre acorduri precum cel convenit anul trecut de Turcia cu Bulgaria, privind importul unei cantităţi de până la 1,5 miliarde metri cubi de gaze naturale lichefiate şi re-exportul acestora spre vest, drept o soluţie mai „flexiblă”. Însă asta ar putea ridica semne de întrebare la Bruxelles, unde autoritatea de reglementare în domeniul concurenţei analizează acordul respectiv pe fondul temerilor că este unul care limitează competiţia.
În paralel, Bulgaria, care conform acordului convenit anul trecut, trebuie să plătească aproape 500.000 de dolari pe zi pentru a avea acces la reţeaua de gaze din Turcia, este interesată să renegocieze acordul, pentru a permite unei terţe părţi să utilizeze drepturile sale, din cauza costurilor ridicate.

Obiectiv pentru Turcia

Obiectivul Turciei este acela de a deveni un hub regional de gaze naturale şi în acest sens a investit puternic în noi facilităţi de stocare şi lichefiere a gazelor naturale precum şi în explorarea şi producţia de gaze în Marea Neagră. Chiar dacă este în continuare dependentă aproape în întregime de importuri pentru acoperirea necesităţilor interne de gaze, Turcia a semnat anul trecut mai multe contracte de export cu România, Republica Moldova şi Ungaria pentru cantităţi mici de gaze.
În timp ce Europa încearcă să renunţe la gazele naturale ruseşti, după invazia din Ucraina, Moscova rămâne cel mai mare furnizor de gaze al Turciei, în contextul în care Ankara vrea să îşi echilibreze relaţiile cu ambele părţi implicate în conflict. Alparslan Bayraktar a precizat că, în vara anului trecut, Turcia şi Rusia au negociat „preţuri speciale” la gazele naturale care sunt independente de formula obişnuită de calcul prevăzută în contractul semnat de grupul rus Gazprom şi firma Botas din Turcia. Fără a dezvălui care sunt aceste preţuri, Bayraktar a spus că: „în funcţie de condiţiile de pe piaţă, de cantităţile de consum şi de importuri, uneori vânzătorul, alteori cumpărătorul poate face diferite sugestii”.

Strategie regională

Turcia va pune capăt în viitorul apropiat operaţiunii sale transfrontaliere din nordul Irakului, a anunţat sâmbătă preşedintele Recep Tayyip Erdogan. ”Vom pune capăt foarte curând închiderii zonei operaţiunii în nordul Irakului”, a spus Erdogan la ceremonia de absolvire de la Universitatea Naţională de Apărare din Istanbul.
El a adăugat că au fost date ”lovituri serioase organizaţiei teroriste” Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK).
”Vom completa punctele lipsă ale centurii de securitate de-a lungul frontierei de sud, în Siria. Suntem hotărâţi să eliminăm orice structură susceptibilă de a constitui o ameninţare pentru ţara noastră de-a lungul frontierelor cu Irak şi Siria”, a accentuat şeful statului turc.
În aprilie 2022, Turcia a lansat o operaţiune pentru securizarea frontierei sale cu nordul Irakului, zonă de unde, potrivit Ankarei, PKK lansa atacuri asupra teritoriului turc.
”Organizaţia separatistă a devenit incapabilă să acţioneze în interiorul frontierelor noastre. În Irak şi Siria, ea este complet ascunsă. Suntem peste tot pe urmele ei, cu soldaţii, poliţiştii, jandarmii şi agenţii noştri de informaţii”, a subliniat Erdogan.
PKK, declarat organizaţie teroristă de Turcia, SUA şi Uniunea Europeană, luptă din 1984 pentru autonomie kurdă. De atunci, în conflictul cu armata turcă au murit peste 40.000 de persoane.

Ambiții comerciale

Turcia intenţionează să se bazeze pe poziţia sa geografică şi pe acordul de uniune vamală cu Uniunea Europeană (UE) pentru a atrage investitorii chinezi care vor să aibă acces fără taxe vamale la pieţele europene, aşa cum tocmai a făcut-o recent cu producătorul auto BYD, informează cotidianul Hurriyet Daily News.
Gigantul chinez a semnat un acord cu Ministerul Industriei şi Tehnologiei din Turcia, pentru a face investiţii în această ţară, o decizie care va extinde prezenţa companiei chineze în Europa.
Producătorul auto chinez ar urma să construiască o fabrică în Turcia, cu o capacitate de producţie de 150.000 de vehicule electrice şi hibride pe an, un Centru de mobilitate, de cercetare şi dezvoltare (R&D), valoarea totală a investiţiei fiind de un miliard de dolari. Producţia ar urma să demareze la finalul lui 2026, iar în Turcia vor fi create 5.000 de locuri de muncă directe.
Noua uzină va da BYD un acces mai uşor pe piaţa din UE, cu care Turcia are un acord de uniune vamală. Acest fapt este cu atât mai important cu cât Uniunea Europeană a majorat tarifele vamale pentru importurile de automobile electrice chineze. Pe lângă tarifele vamale existente pentru vehiculele BYD, de 10%, UE a introdus săptămâna trecută tarifele vamale suplimentare de 17,4% pentru grupul chinez.
Turcia, aflată la răscrucea dintre Europe, Orientul Mijlociu şi Asia Centrală, este în negocieri şi cu alte firme din China, a anunţat săptămâna aceasta ministrul Industriei şi Tehnologiei, Mehmet Fatih Kacir.
„Vrem să transformăm Turcia într-un centru de producţie pentru viitoarea generaţie de vehicule”, a declarat Kacir pentru postul privat de televiziune Haberturk.

Avantaje pentru Turcia

Ministrul a scos în evidenţă avantajele ţării, inclusiv calitatea de membru al uniunii vamale a UE şi acordurile comerciale cu 28 de ţări. „Producătorii chinezi vor acces rapid la pieţele internaţionale. Investiţiile în Turcia le ajută să-şi îndeplinească acest obiectiv”, a explicat oficialul de la Ankara.
Începând din anii ’70, Turcia a devenit unul dintre centrele de vârf ale industriei auto globale, marii producători auto, inclusiv Fiat şi Renault, deschizându-şi fabrici în această ţară, urmaţi de alţii ca Ford, Toyota şi Hyundai.
Uzina BYD din Turcia va permite producătorului chinez de vehicule electrice (EV) să eludeze tarifele vamale suplimentare introduse de UE şi să intre pe pieţele din Europa.
Conform noilor reglementări privind subvenţiile, BYD va fi scutit de noile tarife vamale suplimentare de 40% la importurile de autovehicule electrice impuse de Turcia, în încercarea de a încuraja investiţiile şi a proteja cota de piaţă a producătorilor interni. Companiile auto care investesc în ţară sunt exceptate de la aceste tarife.
Cel puţin alţi cinci producători auto din China iau în considerare deschiderea unor fabrici în Turcia, a anunţat agenţia de presă Anadolu. Acestea sunt interesate de investiții în Republica Turcă a Ciprului de Nord, încercându-se identificarea unei soluții legale pentru respectarea sancțiunilor internaționale.
De asemenea, compania turcă TOGG şi firma chineză Farasis au un parteneriat pentru a produce baterii EV în Turcia.
Ministrul Industriei anunţase că oficialii turci au avut, anul trecut, numeroase întâlniri cu şefi de firme importante din China. În iunie, ministrul Afacerilor Externe, Hakan Fidan, a vizitat China, şi a încheiat un nou acord bilateral deal, şi a numit ţările „motoarele bogăţiei Asiei”.
Preşedintele Recep Tayyip Erdogan a confirmat dorinţa sa de a se alătura Organizaţiei de cooperare de la Shanghai (din care fac parte China, Rusia şi Iranul), unde Turcia este doar un partener.

Turcia vs. Israel

Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a declarat recent că nu este posibil ca NATO să îşi continue parteneriatul cu administraţia israeliană.
„Până nu se va stabili o pace cuprinzătoare şi durabilă în Palestina, încercările de cooperare cu Israelul în cadrul NATO nu vor fi aprobate de Turcia”, a declarat Erdogan în cadrul unei conferinţe de presă, după summitul Alianţei Nord-Atlantice de la Washington.
Turcia îşi continuă, de asemenea, eforturile diplomatice pentru a pune capăt războiului dintre Rusia şi Ucraina, a mai spus el.
Erdogan a afirmat, totodată, că i-a cerut ministrului de externe turc Hakan Fidan să se întâlnească cu preşedintele sirian Bashar al-Assad pentru a începe să restabilească relaţiile cu Siria.
Turcia îi va adresa „oricând” o invitaţie lui Al-Assad pentru posibile discuţii pentru restabilirea relaţiilor dintre cele două state vecine, a declarat duminică Erdogan.
În ceea ce priveşte vânzările de avioane F-16 către Turcia, Erdogan a declarat că ”a discutat cu preşedintele (american Joe) Biden. Voi rezolva această problemă în 3-4 săptămâni”, a mai spus el.
În martie, Senatul SUA a votat împotriva unei rezoluţii care ar fi blocat vânzarea de avioane F-16 în valoare de 23 de miliarde de dolari către Turcia, după ce administraţia preşedintelui Joe Biden şi-a dat acordul ca urmare a aprobării de către Ankara a aderării Suediei la NATO.

Problema PKK

Erdogan a mai spus că Turcia aşteaptă solidaritate din partea aliaţilor NATO în lupta sa împotriva terorismului.
„Nu este posibil pentru noi să acceptăm relaţia incorectă pe care unii dintre aliaţii noştri au stabilit-o cu PYD/YPG, extensia organizaţiei teroriste PKK în Siria”, a mai spus el.
Turcia afirmă că YPG este o organizaţie teroristă, strâns legată de gruparea militantă Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK). Aliaţii occidentali ai Turciei consideră PKK ca fiind o grupare teroristă, însă nu şi YPG.
Scopul Turciei este sa devină membru permanent, nu doar un observator, al Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai (OCS), a mai spus Erdogan. OCS este o organizaţie pe probleme de securitate, politică şi economie lansată în 2001 de Rusia, China şi statele din Asia Centrală ca o contrapondere la alianţele occidentale.

Conflict direct

Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a estimat joi perspectiva unui ”conflict direct între NATO şi Rusia” drept „îngrijorătoare”, potrivit afirmaţiilor sale transmise de agenţia oficială turcă Anadolu.
„Perspectiva unui conflict direct între NATO şi Rusia este îngrijorătoare”, a declarat şeful statului turc, care participă la summitul de la Washington al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord.
NATO, reunită până joi seara în capitala americană, în prezenţa preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski, a decis să întărească ajutorul său pentru Ucraina, prin trimiterea de avioane de vânătoare şi baterii de apărare antiaeriană.
Kremlinul a estimat ca răspuns că NATO este „pe deplin implicat” în conflictul din Ucraina, adăugând că ia în calcul „măsuri pentru contracararea acestei ameninţări serioase”.
Ankara s-a ţinut echidistantă faţă de Moscova şi Kiev de la declanşarea invaziei ruse în februarie 2022. Cu toate acestea, Erdogan a estimat anul trecut că Ucraina „merită pe deplin” să adere la NATO, a cărei importanţă în calitate de organizaţie internaţională a subliniat-o joi.
„Nu credem că Organizaţia de Cooperare de la Shanghai este o alternativă la NATO”, a spus Erdogan. „La fel, nu considerăm ţările BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud) o alternativă la orice altă structură”, a subliniat preşedintele turc.
Erdogan anunţase în 2022 intenţia de a ralia Turcia la Organizaţia de Cooperare de la Shanghai (OCS), ce reuneşte mai multe ţări cu relaţii tensionate cu Occidentul, printre care Rusia, China şi Iran.
El a participat anterior la summitul OCS de la Astana, în Kazahstan, în calitate de „partener de dialog”, şi a avut în marja summitului o întrevedere cu preşedintele rus Vladimir Putin.
În ceea ce priveşte războiul în curs dus de Israel în teritoriul palestinian Fâşia Gaza, Erdogan a atenţionat împotriva unei extinderi a conflictului. „Ameninţările şi tentativele Israelului de a extinde conflictul trebuie să înceteze. În caz contrar, regiunea noastră se va confrunta cu riscul unor conflicte mai profunde, chiar cu război”, a declarat Erdogan.