Spania, Irlanda şi alte ţări membre ale Uniunii Europene intenţionează să recunoască statul palestinian pe 21 mai, a anunţat joi noaptea şeful diplomaţiei europene Josep Borrell. Statele din bazinul Mării Negre au poziții diferite în problema palestiniană, pe fondul continuării războiului dintre Israel și organizația teroristă Hamas.

Axa pro-Palestina

În luna martie, premierul spaniol Pedro Sanchez a afirmat că Spania şi Irlanda, împreună cu Slovenia şi Malta, au convenit să facă primul pas către recunoaşterea unui stat palestinian alături de cel israelian existent, considerând că soluţia cu două state este esenţială pentru o pace durabilă în Orientul Mijlociu.
Întrebat la postul spaniol de radio RNE dacă 21 mai este data când Spania, Irlanda şi alte ţări UE vor recunoaşte un stat palestinian, Borrell a răspuns afirmativ, el menţionând şi numele Sloveniei. ”Acesta este un act simbolic de natură politică. Mai mult decât un stat, el recunoaşte dorinţa ca acel stat să existe”, a spus el.
Reprezentantul UE a adăugat că Belgia şi alte ţări vor face probabil acelaşi pas ca Spania şi Irlanda.
Anterior, ministrul de externe spaniol Jose Manuel Albares afirmase că decizia privind recunoaşterea a fost luată, deşi el nu a menţionat o anumită dată.
Apelurile internaţionale la o încetare a focului şi pentru încheierea definitivă a conflictului israeliano-palestinian au sporit pe măsura extinderii ofensivei israeliene contra poziţiilor Hamas din Fâşia Gaza.
Conflictul actual dintre Israel şi mişcarea islamistă palestiniană Hamas a izbucnit după atacul terorist de o amploare fără precedent efectuat în 7 octombrie 2023 de comandouri ale militanţilor palestinieni în sudul Israelului, când cel puţin 1.170 de persoane au fost ucise. Alte 250 de persoane au fost luate ostatice şi duse în Fâşia Gaza.
Armata israeliană a ripostat cu o campanie de bombardamente, urmată de o operaţiune terestră, împotriva poziţiilor Hamas din Fâşia Gaza.

Opoziția SUA

Statele Unite rămân împotriva oricărei strămutări forţate a palestinienilor pe fondul ameninţării unei ofensive militare majore a Israelului la Rafah, în sudul Fâşiei Gaza, a afirmat joi Antony Blinken într-un apel telefonic cu omologul său egiptean.

Secretarul de stat american a reafirmat „poziţia clară a preşedintelui Joe Biden potrivit căreia Statele Unite nu sprijină o operaţiune militară majoră la Rafah şi respingerea de către Statele Unite a oricărei strămutări forţate a palestinienilor din Fâşia Gaza”, a declarat purtătorul său de cuvânt, Matthew Miller, trecând în revistă discuţia cu ministrul egiptean Sameh Shoukry.
Armata israeliană a bombardat joi Fâşia Gaza, într-un moment în care Statele Unite ameninţă că vor opri livrările de arme către Israel în cazul unei ofensive majore în oraşul suprapopulat Rafah, la frontiera cu Egiptul.
Blinken „a exprimat, de asemenea, sprijinul Statelor Unite pentru redeschiderea punctului de trecere Rafah şi pentru continuarea livrărilor de ajutor umanitar care este urgentă”, a adăugat Miller.
Marţi, armata israeliană a desfăşurat tancuri la Rafah şi a preluat controlul trecerii frontierei cu Egiptul, blocând principala poartă de intrare pentru convoaiele de ajutor umanitar către teritoriul palestinian asediat.
Blinken a mulţumit, de asemenea, Egiptului pentru medierea sa în negocierile pentru încetarea focului în Fâşia Gaza în schimbul eliberării ostaticilor deţinuţi de Hamas.
Directorul CIA, William Burns, care a fost puternic implicat în discuţii, se întoarce vineri în Statele Unite, a afirmat la rândul său un purtător de cuvânt al Casei Albe, John Kirby.
Potrivit acestuia, părţile „nu şi-au rezolvat” divergenţele, dar Statele Unite „nu abandonează nicio speranţă” că discuţiile vor conduce la un acord.

Ofensivă permanentă

Tancuri israeliene au ocupat vineri principalul drum care desparte jumătăţile estică şi vestică ale Rafah, încercuind practic întreaga parte estică a oraşului din sudul Fâşiei Gaza.
Locuitorii au relatat despre explozii şi focuri de armă aproape permanente în estul şi nord-estul oraşului vineri, cu lupte intense între forţele israeliene şi militanţi din Hamas şi Jihadul Islamic.
Hamas susţine că a prins în ambuscadă tancurile israeliene în apropierea unei moschei din estul oraşului, semn că soldaţii au avansat mai mulţi kilometri în Rafah.
Israelul le-a cerut civililor să părăsească jumătatea estică a Rafah, forţând zeci de mii de oameni să caute refugiu în afara oraşului.
Israelul susţine că nu poate câştiga războiul dacă nu ia cu asalt Rafah pentru a înlătura miile de luptători Hamas despre care crede că s-au refugiat aici. Hamas susţine că va lupta cu armata israeliană pentru a se apăra. Agenţiile de ajutor umanitar afirmă că luptele pun în pericol sute de mii de civili deja strămutaţi.
Armata susţine că forţele sale din estul Rafah au descoperit gurile de intrare ale mai multor tuneluri şi că soldaţii israelieni au avut schimburi de focuri cu grupuri de combatanţi Hamas, ucigând mai mulţi dintre ei.
De asemenea, susţine sursa citată, avioane israeliene au lovit mai multe situri de unde rachete şi obuze de mortieră au fost lansate spre Israel în ultimele zile, inclusiv către punctul de trecere Kerem Shalom.
Avansul armatei israeliene până pe drumul Salahuddin a încheiat încercuirea „zonei roşii” din care a ordonat evacuarea.
Perspectiva unei ofensive majore la Rafah în această săptămână a creat una dintre cele mai mari fisuri de generaţii între Israel şi cel mai apropiat aliat al său, SUA, care a blocat transporturi de arme către Israel pentru prima dată de la începerea războiului.
Prim-ministrul Benjamin Netanyahu a declarat joi că Israelul „va lupta cu unghiile” dacă trebuie. Într-un interviu pentru o televiziune americană, el a spus că speră că Israelul va depăşi dezacordurile cu preşedintele Joe Biden.
Convorbirile pentru încheierea unui armistiţiu s-au suspendat joi fără niciun acord pentru a pune capăt luptelor şi eliberarea ostaticilor capturaţi de Hamas în urma atacurilor de la 7 octombrie 2023 care au declanşat războiul.
Hamas susţine că a fost de acord la începutul săptămânii cu o propunere înaintată de mediatorii Qatar şi Egipt care a fost anterior acceptată de Israel. Acesta din urmă susţine însă că propunerea conţine elemente pe care nu le poate accepta.

Război diplomatic la ONU

După vetoul american la aderarea lor deplină şi completă la Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), palestinienii ar urma să obţină vineri la Adunarea Generală, reunită într-o sesiune specială, câteva drepturi suplimentare în cadrul organizaţiei, un succes simbolic care a provocat deja furia Israelului.
Pe fondul războiului din Gaza, palestinienii, care au statut de „stat non-membru observator”, au relansat la începutul lui aprilie cererea lor din 2011 prin care solicitau să devină un stat membru deplin al Naţiunilor Unite.
Pentru a reuşi, o asemenea iniţiativă necesită, înainte de un vot în Adunarea Generală cu o majoritate de două treimi, o recomandare din partea Consiliului de Securitate. Însă SUA şi-au impus vetoul pe 18 aprilie.
Atunci palestinienii au decis să se întoarcă spre Adunarea Generală, unde, potrivit mai multor observatori şi diplomaţi, ar urma să obţină o largă majoritate.
Proiectul de rezoluţie prezentat de Emiratele Arabe Unite „constată că statul Palestina îndeplineşte condiţiile cerute pentru a deveni membru” al ONU şi „ar urma deci să fie admis în Organizaţie”. El cere astfel Consiliului de Securitate să „reexamineze favorabil problema”.
O perspectivă mai mult decât improbabilă dată fiind poziţia Washingtonului, care se opune oricărei recunoaşteri în afara unui acord bilateral între palestinieni şi Israel, aliatul SUA, al cărui guvern respinge soluţia cu două state.
„Lucrurile ar putea intra într-un fel de buclă diplomatică funestă, cu Adunarea Generală care cere în mod repetat Consiliului să accepte aderarea palestiniană şi cu SUA care impun veto”, a comentat Richard Gowan, analist al International Crisis Group.
În această perspectivă, textul prevede acordarea fără să se mai aştepte, „cu titlu excepţional şi fără ca aceasta să constituie un precedent”, a unei serii de „drepturi şi privilegii suplimentare” palestinienilor, începând cu cea de-a 79-a sesiune a Adunării, în septembrie.
Excluzând fără ambiguitate dreptul de a vota şi de a fi candidat în Consiliul de Securitate, textul le permite de exemplu palestinienilor să supună direct la vot propuneri şi amendamente, fără a trece printr-o ţară terţă, sau să aibă un loc printre statele membre în ordine alfabetică.

Simbolistică politică

„O clădire se construieşte cărămidă cu cărămidă. Chiar dacă unii cred că aceasta este (doar) simbolic, pentru noi este important. Avansăm spre dreptul nostru natural şi legitim de a fi un membru deplin al ONU”, a declarat ambasadorul palestinian Riyad Mansour în faţa unor jurnalişti.
„Simbolul este cel important”, a apreciat Richard Gowan, referindu-se la „un mesaj clar” trimis astfel israelienilor şi americanilor.
De altfel, Israelul a criticat din start în mod ferm această iniţiativă. Votul „va acorda Autorităţii palestiniene drepturile unui stat de facto”, a denunţat ambasadorul israelian la ONU, Gilad Erdan, văzând în aceasta o tentativă de „a ocoli Consiliul de Securitate şi de a încălca Carta ONU”.
SUA au exprimat la rândul lor rezerve. „Ne temem că aceasta ar putea crea un precedent”, a declarat ambasadorul american adjunct la ONU, Robert Wood.
Prima versiune a textului, consultat de AFP, era mai ambiguă, acordând „statului Palestina drepturi şi privilegii” în Adunarea Generală, „pe picior de egalitate cu statele membre”, fără a enumera aceste drepturi.
Însă noua versiune „este în acord cu Carta”, a dat asigurări Samuel Zbogar, ambasadorul Sloveniei, în prezent stat membru al Consiliului de Securitate. „Ea (…) nu vizează elementele ce aparţin doar statelor membre”, a adăugat el.
În condiţiile în care Israelul îşi continuă ofensiva în Gaza, ca represalii la atacul fără precedent al mişcării islamiste Hamas din 7 octombrie 2023, acest vor ar permite palestinienilor să se lămurească cine anume îi susţine şi, dacă este cazul, să demonstreze că, fără vetoul american în Consiliu, ar avea voturile necesare în Adunarea Generală pentru a valida aderarea.
În decembrie anul trecut, 153 de ţări din 193 au susţinut apelul la un armistiţiu imediat în Fâşia Gaza (10 voturi contra şi 23 de abţineri).

Exemplu boss

După ameninţarea SUA de a restricţiona livrările de arme dacă armata israeliană începe o ofensivă majoră la Rafah, ministrul apărării german Boris Pistorius a declarat joi că Berlinul ia în considerare paşi similari.
„Este un subiect care este discutat în prezent”, a declarat ministrul pentru emisiunea Heute Journal a canalului ZDF de joi seară. Totuşi, a precizat el, o decizie în acest sens va fi luată de cancelarie şi de Ministerul de Externe.
Responsabilii germani au discutat subiectul „în spatele uşilor închise”. Întrebat de prezentatorul emisiunii dacă înţelege decizia administraţiei SUA privitoare la Israel, Pistorius a răspuns afirmativ.
Operaţiunea israeliană de la Rafah este până acum limitată la estul oraşului, pentru care a fost emis un ordin de evacuare la începutul săptămânii.
SUA sunt principalul susţinător al Israelului, dar preşedintele Joe Biden a ameninţat să restricţioneze furnizarea de arme dacă premierul israelian Benjamin Netanyahu merge mai departe cu planul unei ofensive majore. De cealaltă parte, Israelul susţine că operaţiunea de la Rafah este menită să elimine organizaţia extremistă palestiniană Hamas.
În acelaşi timp, Biden a spus că SUA vor continua să ofere sprijin deplin Israelului pentru a se apăra de atacuri.
După o întâlnire cu secretarul general al ONU Antonio Guterres de miercuri, Pistorius a cerut să fie prevenită o nouă escaladare a războiului din Gaza.
Cei doi au fost de acord că trebuie făcut tot posibilul pentru a uşura sau a pune capăt suferinţelor populaţiei palestiniene din Fâşia Gaza.
Pistorius a mai declarat pentru ZDF că este crucial pentru Israel „să continue să se concentreze pe detensionarea conflictului”.

Abordare turcă

Statele din regiunea Mării Negre au adoptat abordări diferite în ceea ce privește conflictul dintre Israel și Palestina, reflectând poziții naționale și considerente geopolitice distincte.

Turcia a avut o poziție activă și critică față de Israel, evidențiată de liderul său, Recep Tayyip Erdoğan, care a denunțat acțiunile Israelului și a încurajat sprijinul pentru Palestina. Erdoğan a participat la inițiative diplomatice pentru a încerca să negocieze un armistițiu și a oferit suport pentru tratamentul răniților palestinieni în Turcia. În urma escaladării conflictului, Turcia a intensificat retorica împotriva Israelului și a organizat manifestații de sprijin pentru Palestina, atrăgând participarea a aproximativ 1,5 milioane de persoane.

Relațiile dintre Turcia și Israel în 2024 sunt complexe și marcate de fluctuații, având în vedere tensiunile politice și evenimentele recente. Totuși, există și domenii de cooperare care continuă să influențeze dinamica bilaterală.

Erdoğan a fost vocal în criticarea politicilor Israelului față de palestinieni, descriind acțiunile Israelului ca fiind inacceptabile și a organizat manifestări de sprijin pentru Palestina, ceea ce a influențat percepțiile publice și a adâncit divergențele dintre cele două națiuni.

În contextul tensiunilor din Gaza din 2023, Erdoğan a anulat o vizită planificată în Israel, subliniind dificultățile în menținerea unei relații diplomatice normale în lumina conflictului israeliano-palestinian.

În ciuda tensiunilor politice, există domenii în care cele două țări continuă să colaboreze, inclusiv în comerț și securitate. Relațiile economice au rămas robuste, cu schimburi comerciale substanțiale între cele două națiuni.

Turcia a încercat să joace un rol de mediator în conflictele regionale, inclusiv în conflictul israeliano-palestinian, oferindu-se să faciliteze dialogul între părți. Aceasta reflectă dorința Ankarei de a menține o prezență activă și influentă în problemele regionale. O atitudine similară Turcia o are și în problema războiului dintre Ucraina și Rusia, demersuri rămase fără efect.

Interese diferite

Bulgaria și România au relații apropiate cu statul Israel. Ambele țări sunt membre NATO și UE și au tendința de a se alinia cu pozițiile occidentale, ceea ce include susținerea eforturilor de mediere și de rezolvare pașnică a conflictelor prin dialog. Deși nu există declarații specifice și puternice referitoare la conflictul din 2024, aceste țări tind să sprijine soluțiile diplomatice sub egida organizațiilor internaționale.

Ucraina, deși confruntată cu propriile sale provocări de securitate, inclusiv agresiunea rusă, a rămas concentrată pe propria securitate și integritate teritorială și nu a avut o poziție vocală în conflictul Israel-Palestina. Relațiile sale cu Israelul sunt în general pozitive, însă concentrarea principală rămâne pe conflictul cu Rusia și pe consolidarea relațiilor cu aliații occidentali.

Relațiile economice între Ucraina și Israel sunt robuste. Israelul este un partener comercial important pentru Ucraina, iar cele două țări au semnat un acord de liber schimb care a intrat în vigoare în 2021, menit să reducă barierele comerciale și să intensifice schimburile economice.

Relațiile de securitate între Ucraina și Israel sunt de asemenea semnificative. Israelul a oferit Ucrainei suport în domeniul tehnologiilor de securitate și apărare. Deși Israelul nu a participat direct în conflictul dintre Ucraina și Rusia, a existat un schimb de expertiză în domeniul tehnologic și de securitate.

Există o mare comunitate de evrei originari din Ucraina în Israel, ceea ce a consolidat legăturile culturale și personale între cele două țări. Această diasporă joacă un rol important în relațiile bilaterale, promovând înțelegerea și cooperarea interculturală. În contextul conflictului din Ucraina, Israelul a oferit ajutor umanitar și suport pentru refugiații ucraineni.

Ucraina recunoaște oficial statul Palestina, o decizie care datează din perioada sovietică. Relațiile diplomatice dintre Ucraina și Autoritatea Palestiniană sunt gestionate printr-o ambasadă în Ramallah.

Ucraina a adoptat o poziție relativ echilibrată în conflictul israeliano-palestinian, susținând soluții de pace și negocieri sub egida ONU. Ucraina promovează soluția celor două state și încurajează dialogul între părți.

Schimburile comerciale între Ucraina și teritoriile palestiniene sunt limitate, dar există eforturi de a dezvolta relații economice, în special în sectoare precum agricultura și construcțiile.

Ucraina a oferit ajutor umanitar pentru palestinieni, în special în contextul conflictelor și crizelor din regiune.

Aceste relații reflectă complexitatea geopolitică a regiunii și modul în care Ucraina navighează între angajamentele sale internaționale și interesele naționale. Interacțiunile cu Israelul și Palestina ilustrează abordarea pragmatică a Ucrainei în politica externă, căutând să mențină relații constructive cu ambele părți ale conflictului israeliano-palestinian.

Moscova nu crede în lacrimi

Rusia a adoptat o poziție complexă în privința conflictului dintre Israel și Palestina, influențată de interesele sale strategice mai largi în regiunea Orientului Mijlociu și de relațiile sale cu alte state cheie. În general, Rusia încearcă să mențină relații echilibrate atât cu Israelul, cât și cu statele arabe, inclusiv cu autoritățile palestiniene.

Rusia are legături puternice și de lungă durată cu Israelul, inclusiv colaborări economice și un număr semnificativ de imigranți ruși în Israel. Aceste relații bilaterale puternice influențează modul în care Rusia răspunde la tensiunile israeliano-palestiniene, căutând adesea să nu se alinieze prea mult cu una dintre părți în detrimentul celeilalte.

Pe de altă parte, Rusia sprijină de asemenea dreptul la autodeterminare al palestinienilor și a fost implicată în diferite inițiative de mediere în conflictul israeliano-palestinian. Rusia a avut o poziție tradițională de sprijin pentru soluția celor două state și a fost critică față de acțiunile unilaterale care ar putea prejudicia această perspectivă.

Rusia își propune să joace un rol de mediator în conflictul israeliano-palestinian, parte a unei strategii mai largi de a-și consolida influența în Orientul Mijlociu. Aceasta include dialogul cu diverse facțiuni palestiniene, inclusiv cele mai radicale, în încercarea de a facilita o reconciliere internă palestiniană care ar putea duce la reluarea negocierilor de pace.

Poziția Rusiei în conflictul dintre Israel și Palestina este una de echilibru între menținerea relațiilor strategice cu Israelul și sprijinirea aspirațiilor palestiniene, totul încadrat în dorința sa de a-și extinde influența în politica regională a Orientului Mijlociu.

Abordări diferite

Georgia și Republica Moldova au adoptat abordări diferite în conflictul dintre Israel și Palestina, influențate de contextele lor politice și relațiile internaționale.Poziția Georgiei este mai puțin vocală și direct implicată în conflictul Israel-Palestina, concentrându-se mai mult pe securitatea sa regională și pe problemele interne. În general, Georgia caută să mențină relații echilibrate cu toate părțile internaționale pentru a-și susține propriile interese de securitate și dezvoltare. Nu există declarații recente specifice care să indice o schimbare majoră a politicii Georgiei față de acest conflict.Poziția R.Moldova a atras atenție internațională când, în 2019, președintele interimar Pavel Filip a anunțat mutarea ambasadei Moldovei de la Tel Aviv la Ierusalim. Aceasta a fost o mișcare controversată, criticată de oficialii palestinieni ca fiind o încălcare a dreptului internațional și a rezoluțiilor ONU. Decizia a fost văzută ca o încercare de a se alinia mai mult cu politica externă a Statelor Unite și Israelului, reflectând o schimbare semnificativă în politica externă a Moldovei.Relațiile dintre Azerbaidjan și Israel sunt complexe și multidimensionale, marcându-se prin cooperare strânsă în domeniile securității, economiei și tehnologiei. Această colaborare este alimentată de interese strategice comune și o recunoaștere reciprocă a avantajelor parteneriatului bilateral.Relația în domeniul apărării este unul dintre pilonii centrali ai legăturilor bilaterale. Israelul este unul dintre principalii furnizori de echipamente și tehnologie militară pentru Azerbaidjan. Cooperarea include vânzări de drone, sisteme de rachete și alte tehnologii avansate. Această colaborare a fost evidențiată în special în timpul conflictului din Nagorno-Karabakh din 2020, unde tehnologia militară israeliană a avut un rol semnificativ.Azerbaidjanul este un important furnizor de resurse energetice, iar Israelul este interesat de diversificarea surselor sale de energie. Azerbaidjanul exportă o cantitate semnificativă de petrol către Israel, ceea ce face din această țară una dintre principalele surse de petrol israeliene. Această legătură energetică este vitală pentru securitatea energetică a Israelului.Pe lângă energie, există și alte forme de schimburi economice și comerciale. Companiile israeliene sunt active în Azerbaidjan în diverse sectoare, inclusiv în agricultură, tehnologie și construcții. Israelul a exportat tehnologie agricolă avansată, care ajută la modernizarea sectorului agricol din Azerbaidjan.Pe scena internațională, cele două țări împărtășesc adesea perspective similare, în special în ceea ce privește lupta împotriva terorismului și promovarea stabilității regionale. Azerbaidjanul a susținut poziții favorabile Israelului în forurile internaționale, reflectând o alianță strategică în creștere.Există de asemenea legături culturale și istorice între popoarele celor două națiuni, inclusiv o mică comunitate evreiască în Azerbaidjan. Aceste legături culturale ajută la întărirea relațiilor bilaterale.Statul azer recunoaște statul Palestina, iar relațiile diplomatice dintre cele două părți au fost stabilite în 1992, iar Palestina are o ambasadă în Baku. De-a lungul anilor, relațiile dintre cele două țări au fost caracterizate prin sprijin reciproc în cadrul organizațiilor internaționale și prin cooperare în diverse domenii, inclusiv în educație, unde mulți studenți palestinieni studiază în universități din Azerbaidjan.

Poziție britanică

Ministrul britanic de externe David Cameron a declarat că Regatul Unit se află într-o situaţie diferită de cea a Statelor Unite în ceea ce priveşte posibilitatea încetării vânzărilor de arme către Israel. Însă „există o diferenţă fundamentală între situaţia din Statele Unite şi situaţia din Regatul Unit”, a declarat şeful diplomaţiei britanice după un discurs la Londra în care a cerut ţărilor NATO să-şi crească cheltuielile militare. „Statele Unite sunt un furnizor masiv de arme pentru Israel. Noi nu avem aprovizionare cu arme către Israel de la guvernul britanic, avem o serie de licenţe şi cred că exporturile noastre în materie de apărare către Israel sunt cu mult sub 1% din totalul lor, este o mare diferenţă”, a subliniat el. El a adăugat că vânzările de arme vor continua să fie supuse unui „proces riguros” pentru a evita să fie complice la orice încălcare a dreptului internaţional. El a subliniat, de asemenea, că Regatul Unit nu va sprijini o operaţiune majoră în Rafah „dacă nu există un plan foarte clar pentru a proteja oamenii şi a salva vieţi”. „Noi nu am văzut acest plan, aşa că în aceste circumstanţe nu vom sprijini o operaţiune majoră în Rafah”, a adăugat David Cameron.Ministrul de finanţe israelian Bezalel Smotrich, care este şi membru al cabinetului de securitate, a ignorat joi ameninţarea preşedintelui american Joe Biden de a întrerupe transportul de arme ofensive dacă Israelul invadează Rafah, îndemnând la cucerirea imediată şi completă a acestui oraş din Fâşia Gaza.. „Este vorba despre cucerirea completă a Rafah şi cu cât mai repede, cu atât mai bine”, a scris Smotrich într-un mesaj pe contul său de pe platforma X, în care a făcut aluzie şi la Administraţia SUA, principalul aliat al Israelului, spunând că „Războiul de Independenţă” al ţării sale încă mai continuă. „Când statul Israel a fost înfiinţat, am fost forţaţi să-l declarăm, în ciuda opoziţiei puternice din partea secretarului de stat (american George) Marshall”, a scris Smotrich pe Twitter. „Pe măsură ce ne apropiem de Ziua Independenţei noastre, ni se reaminteşte, încă o dată, că Războiul nostru de Independenţă continuă”, a adăugat el. Ministrul radical Smotrich, care alături de ministrul securităţii naţionale Itamar Ben Gvir, de asemenea, ultranaţionalist şi colonist, îl contrazice de obicei pe premierul Benjamin Netanyahu, i-a răspuns în acest fel lui Biden, care într-un interviu pentru CNN a declarat că SUA nu vor mai furniza artilerie şi bombe de luptă pentru forţele armate israeliene, dacă Israelul efectuează o incursiune totală în Rafah, în sudul Gazei. În ciuda acestui fapt, Smotrich a cerut joi o invazie în Rafah pentru a elimina Hamas şi a recupera ostaticii, amintind în acelaşi timp importanţa menţinerii „unităţii” şi a „rezistenţei la presiunea internaţională de a pune capăt războiului şi a suferi o înfrângere”.

Război pe Twitter

Cu puţin timp înainte, Ben Gvir a scris pe Twitter că „Hamas îl iubeşte pe Biden”, punând un emoticon cu o inimioară între Hamas şi Biden. După acest mesaj, şeful opoziţiei israeliene, Yair Lapid, i-a cerut lui Netanyahu să-l demită pe ministru, după cum a explicat într-o declaraţie citată de mass-media, pentru că, provocând SUA, a pus în pericol „toţi soldaţii şi cetăţenii statului Israel”.
Pe un ton similar, preşedintele Israelului, Isaac Herzog, a reiterat joi într-un comunicat de presă că Biden este „un mare prieten” al ţării sale şi a apreciat că este responsabilitatea tuturor să „evităm declaraţiile şi tweet-urile fără temei, iresponsabile şi jignitoare care dăunează securităţii naţionale şi intereselor statului Israel”.
Separat, Lapid l-a acuzat joi pe premierul Benjamin Netanyahu pentru că l-a făcut pe Biden să ameninţe voalat că va opri furnizarea de arme Israelului dacă acesta decide să invadeze oraşul Rafah.
„Eşecul pe care îl implică faptul că acesta s-a transformat într-un dezacord public în timp de război este în întregime responsabilitatea guvernului (Netanyahu)”, a declarat Lapid joi, pentru postul local Radio 103FM. „Nu ar fi trebuit să se ajungă la asta”, a adăugat el.
În plus, potrivit lui Lapid, şi declaraţiile lui Netanyahu din 5 mai, în ajunul marcării de către Israel a Zilei de Comemorare a Holocaustului, au supărat administraţia SUA. Principalul lider al opoziţiei a amintit că, „la un minut după ce americanii ne-au dat 14 miliarde de dolari, Netanyahu se duce la Yad Vashem de Ziua Comemorarii Holocaustului şi spune: ‘Dacă Israelul trebuie să se apere singur, o va face’. Americanii s-au simţit jigniţi de asta”.
Până acum, Biden a evitat să ameninţe cu suspendarea transportului de armament către Israel, cel mai mare atu al său pentru a face presiuni asupra lui Netanyahu, cu care şi-a exprimat public dezacordul cu privire la strategia în privinţa oraşului Rafah, unde 1,4 milioane de palestinieni s-au strâns aici, din alte părţi ale enclavei din cauza ofensivei israeliene.
Într-un alt gest fără precedent, Biden a recunoscut că Israelul a folosit arme americane pentru a ucide civili în Fâşia Gaza, unde, potrivit autorităţilor din domeniul sănătăţii, aflate sub controlul grupării islamiste palestiniene Hamas, peste 34.900 de oameni, majoritatea femei şi copii, au murit de la începutul războiului din 7 octombrie.
În schimb, ziarul israelian Yedioth Ahronoth a scris joi că ameninţările lui Biden sunt, mai mult decât orice altceva, un gest simbolic pentru „a-i linişti pe alegătorii democraţi, în special pe cei progresişti, înaintea alegerilor prezidenţiale” din noiembrie.