Fregata romaneasca "Marasesti", participanta la misiuni internationale sub egida ONU si NATO

La 26 februarie 1896 Regele Carol I consfintea, prin Decretul Regal nr. 1093, publicat apoi in Monitorul Oficial din 13.03.1896, reorganizarea Flotilei Regale. Se infiintau astfel Diviziunea de Mare si Diviziunea de Dunare. Cele doua structuri sunt reunite, in prezent, in compunerea Flotei Militare. Cu aceasta ocazie, Statul Major al Fortelor Navale a organizat sambata, 26 februarie, o suita de manifestari pentru a evoca implinirea a 115 ani de la infiintarea Flotei Militare, una din prinicipalele componente ale Fortelor Armate Romane. Evenimentul a debutat pe faleza Comandamentului din Constanta cu un ceremonial militar si religios, urmat de un moment omagial in cadrul caruia au fost conferite distinctii si plachete aniversare, dezvelirea unui bust din marmura al viceamiralul Vasile Urseanu, primul comandant al Flotei Militare, depuneri de coroane de flori la Crucea Marinarilor si defilarea Garzii de Onoare. La eveniment au participat seful Statului Major al Fortelor Navale, viceamiral dr. Aurel Popa, comandantul Flotei Militare, contraamiral de flotila dr. Alexandru Marsu, personalitati militare si civile, comandanti de unitati, reprezentanti ai structurilor de conducere ale Flotei, militari din cadrul unitatilor subordonate.
Potrivit muzeografului Andreea Atanasiu, dupa unirea Principatelor Romane sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza, in anul 1859, s-a actionat pentru contopirea flotelor din Moldova si Muntenia si organizarea unei structuri navale unitare ce s-a numit Corpul Flotilei. Prima flotila militara a statului roman a avut in compunere 6 salupe-canoniere si era dispusa in 6 baze, in porturile Chilia, Ismail, Galati, Braila, Giurgiu si Calafat. In ajunul razboiului de independenta (1877-1878) in compunerea flotilei se aflau patru unitati de lupta: nava cu zbaturi „Romania”, „Stefan cel Mare”, canoniera „Fulgerul” si salupa torpiloare „Randunica” la care se adauga un numar de patru slepuri, alte ambarcatiuni cu vele si barci pentru paza si patrulare si un efectiv de 246 marinari. In razboiul de independenta (1877-1878) actiunile fortelor navale romane au constat in misiuni riscante de acoperire strategica a liniei Dunarii si actiuni efective de lupta, mai ales, in cursul operatiilor de la Plevna si Vidin contribuind direct la infrangerea adversarului. La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, Marina Militara si-a imbogatit parcul naval cu nave precum: bricul „Mircea” (1882), crucisatorul „Elisabeta” (1887), monitoarele „Ion C. Bratianu”, „Lascar Catargiu”, „Alexandru Lahovary”, „Mihail Kogalniceanu” (1906) si opt vedete fluviale care impreuna cu monitoarele au constituit Flotila de Dunare.

Divizia de Mare

In 1896 a fost promulgat Inaltul decret nr. 1093 pentru organizarea flotilei prin care se stabilea o noua structura organizatorica a marinei infiintandu-se Divizia de Mare, Divizia de Dunare, Depozitul echipajelor, Apararea Fixa si Mobila a porturilor. Odata cu intrarea Romaniei in razboiul de reintregire nationala, la 14 august 1916, potrivit planului de campanie, in noaptea de 14/15 august, salupele „Randunica”, „Bujorescu” si „Catina” au executat atac cu torpile la Rusciuc impotriva flotilei austro-ungare. In cursul lui 1916, fortele Marinei Militare au participat la numeroase actiuni de lupta ca: sprijinul apararii Capului de pod de la Turtucaia, operatia de fortare a Dunarii la Flamanda, sprijinirea flancului drept al armatei de uscat din Dobrogea, actiunile navale din Marea Neagra. Dupa realizarea statului national unitar au intrat in dotarea Marinei Militare, la Divizia de Mare: distrugatoarele „Marasti”, „Marasesti”, „Regele Ferdinand”, „Regina Maria”, nava baza „Constanta”, submarinul „Delfinul”, nava-scoala „Mircea”, puitorul de mine „Amiral Murgescu”, patru canoniere maritime, patru vedete rapide antisubmarine tip M.A.S. si sase torpiloare, in timp ce Diviziei de Dunare i s-au adaugat monitoarele „Ardeal”, „Bucovina” si „Basarabia”. Actiunile marinei militare in Marea Neagra in timpul celui de-al doilea razboi mondial, pe timpul campaniei din est, s-au desfasurat pe mai multe etape cronologice, pornind de la misiunile principale indeplinite:
• 22 iunie – 8 august 1941, perioada in care fortele maritime au avut ca misiune principala apararea litoralului prin contracararea incercarilor de atac si debarcare pe litoralul romanesc;
• 8 august 1941 – 28 iulie 1942, etapa in care fortele navale romanesti au asigurat, in special, protectia transporturilor;
• 28 iulie 1942 – 5 aprilie 1944, s-au executat misiuni de sprijin direct si indirect al actiunilor armatei de uscat si transporturi de aprovizionare;
• 5 aprilie – 13 mai 1944, etapa in care fortele navale maritime au participat la operatia de evacuare a trupelor romane si germane din zona Odesa si Sevastopol;
• 13 mai – 23 august 1944, executare de misiuni de aparare a litoralului maritim;
Indeplinirea misiunilor Marinei Militare din timpul celui de-al doilea razboi mondial a impus rechizitionarea, transformarea si trecerea unor nave ale Serviciului Maritim Roman sau ale unor companii particulare de navigatie in subordinea Comandamentului Marinei Militare.

Marina romana dupa cel de-al doilea razboi mondial

Potrivit aontraamiralului de flotila Neculai Surla, dupa cel de-al doilea razboi mondial, Romania a fost lipsita, in primii ani de flota maritima si intr-o mare masura si de cea fluviala datorita includerii navelor romanesti in flota Uniunii Sovietice. Dupa aceasta perioada “glaciara” ce a urmat celui de-al doilea Razboi Mondial, perioada in care navele de razboi romanesti au servit in cadrul Flotei Sovietice, in anul 1962, cu o parte din navele restituite Romaniei, se reinfiinteaza Divizia de mare sub denumirea Divizia 42 Maritima formata din nave dragoare, antisubmarine, puitoare de mine, artilerie si rachete de coasta, nave cu destinatie speciala si unitati de asigurare. La sfarsitul anilor 70 si pe toata durata deceniului 9 Marina fost beneficiara unui masiv program de constructii si achizitii de nave si tehnica de lupta, care constituie si acum grosul Fortelor Navale.
Au urmat apoi anii lungi ai reformei ceruta stringent de realitatile lumii la care doream sa ne racordam. Si in anul 1994, prin resubordonarea Diviziei 42 Maritime si a Brigazii 29 Vedete Torpiloare, lua fiinta Flota Maritima, ca veriga intermediara intre Statul Major al Fortelor Navale si Brigazile de nave. Ulterior pe 01.04.2000 se restructureaza din Comandament de Flota Maritima, nivel corp de armata in nivel divizie, iar pe 14 martie 2003 acesta a fost transformat in actualul Comandament Operational Naval, ca organism specializat in conducere a fortelor operationale maritime la pace, criza si razboi. Reforma ca ansamblu a cuprins insa nu numai elemente legate de structuri, ci practic ea s-a facut simtita in toate componentele de manifestare organizationala. Privind inapoi se poate aprecia ca s-au facut si greseli, ca au fost si unele neconsecvente, ca poate totul a fost prea repede si multe altele. Dar nimeni nu poate nega necesitatea si rezultatele. Necesitatea era obiectiv determinata de: – schimbarea radicala a climatului de securitate la nivel mondial; – necesitatea racordarii la fluxul mondial generat de progresul tehnologic; – inadecvarea doctrinara, procedurala, organizationala si tehnico-materiala la misiunile reiesite din noile riscuri si amenintari; – constrangerile bugetare; – imperativul interoperabilitatii cu membrii NATO, intr-o perioada in care Alianta insasi se reforma din temelii. Cantitativ, se poate vorbi despre: – 52 de exercitii NATO si PfP;- 74 de exercitii tip PASSEX; – 83 activitati MIL-TO-MIL;- 94 vizite ale unor delegatii straine;- 32 marsuri de instructie;- 7 exercitii bilaterale. Practic nimic si nimeni nu a scapat de sub influenta procesului novator. Incepand din anul 1999, Fortele Navale au parcurs cinci cicluri MAP, majoritatea obiectivelor asumate fiind indeplinite si inregistrandu-se progrese semnificative in indeplinirea cerintelor de accedere.

Flota in NATO

La momentul actual eforturile fortelor navale romane se indreapta in principal spre: crearea unui nucleu de forte redus numeric, dar bine instruit, dotat si sustinut logistic care sa fie in masura sa apere atat interesele Romaniei dar si sa contribuie la apararea colectiva a Aliantei; – continuarea procesului de traducere si implementare a procedurilor, standardelor, doctrinelor si a altor publicatii NATO; – finalizarea la timp si la un nivel calitativ ridicat a planurilor de operationalizare a diferitelor structuri; -continuarea perfectionarii capacitatii de conducere a Comandamentului Operational Naval; – elaborarea doctrinelor, regulamentelor si procedurilor care sa fie adaptate nu numai noilor structuri organizationale dar si noilor tipuri de amenintari si misiunilor generate de acestea; – implicarea activa in realizarea stabilitatii regionale prin participarea la acordurile de cooperare in domeniul naval BLACKSEAFOR ca masura de crestere a increderii si securitatii la Marea Neagra; – participarea la sfarsitul anului, in premiera pentru Fortele Navale Romane, dupa cel de-al doilea razboi mondial, la o operatie la mare distanta de teritoriul national, este vorba de operatia NATO Active Endevour din Marea Mediterana, din cadrul campaniei antiteroriste; – implementarea in profunzime a celor 12 Obiective specifice ale Fortei asumate si cooperarea la implementarea a 15 Obiective Generale ale Fortei; – participarea la procesul de generare a Fortei de Raspuns NATO.

Flota la raport

Surse militare oficiale de la Bucuresti, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS, au subliniat că Fortele Navale Române cuprind Marina militară a României, cu aproximativ 45 de unităti (nu toate simultan în serviciu) care operează mai ales în Marea Neagră, dar si pe mările si oceanele lumii în cadrul operatiunilor NATO; -Flota militară fluvială a României, cu aproximativ 15 unităti care operează pe Dunăre;- alte salupe, vedete si zodiacurile din dotarea structurilor grăniceresti. Astfel flota maritimă are în dotare fregatele „Regele Ferdinand”, „Fregata Regina Maria”,  „Marasesti”, precum şi fregatele usoare „Amiral Petre Bărbureanu”, „Vice-Amiral Eugen Rosca”, „Contra-Amiral Eustatiu Sebastian”, „Contra-Amiral Horia Măcelaru”. Din flota maritima mai fac parte 3 corvete purtătoare de rachete, 3 nave purtătoare de rachete si torpile, 5 puitoare de mine, 5 nave de salvare, nava de supraveghere electronică „Emil Racovită”, 9 nave speciale, nava-scoala „Mircea”. Totodata flota maritima are o nava logistica, un submarin clasa Kilo si 2 corvete „Clasa Admiral Petre Bărbureanu” retrase din uz. La randul sau, flota fluviala romana are 14 nave fluviale principale. Flotei maritime i se mai subordoneaza si Batalionul 307 infanterie marina, care s-a distins in timpul unor misiuni internationale, inclusiv in Kosovo.