Vremea normalizarii

de | nov. 11, 2010 | Uncategorized @ro | 0 comentarii

Un analist american (Judah Grunstein) retine dintr-o intalnire oficiala chino-turca, incheiata cu intelegeri spectaculoase si cu impact amplu, un singur detaliu, care pare sa fi scapat pana la el neobservat. E vorba de o formulare a sefului diplomatiei turce, Ahmet Davutoglu, privitoare la semnificatia incheierii razboiului rece.

Ministrul turc de Externe, Ahmat Davutoglu, vrea "normalizarea" istoriei

Ministrul turc de Externe, Ahmat Davutoglu, vrea "normalizarea" istoriei

Un analist american (Judah Grunstein) retine dintr-o intalnire oficiala chino-turca, incheiata cu intelegeri spectaculoase si cu impact amplu, un singur detaliu, care pare sa fi scapat pana la el neobservat. E vorba de o formulare a sefului diplomatiei turce, Ahmet Davutoglu, privitoare la semnificatia incheierii razboiului rece. Daca politologul american Francis Fukuyama vedea in acest act istoric “sfarsitul istoriei”, sintagma pripita, nefericit aleasa si care trimite la utopie daca nu chiar la absurd, Davutoglu vorbeste de “normalizare”. Razboiul rece, ca si perioada coloniala de dinaintea sa, au fost anomalii istorice, afirma ministrul turc, iar depasirea acestor moment indreapta politicile si relatiile mondiale pe calea normalizarii.

Daca pentru Statele Unite si Occident in general aceasta normalizare ar putea sa insemne mai degraba declin, pierdere de pozitii si de influenta, pentru “restul planetei”, iar aici se include si Turcia, normalizarea deschide perspective. “Pentru Turcia – scrie Judah Grunstein – aceasta inseamna adancirea legaturilor atat cu Statele Unite si cu Europa, pe de o parte, dar si cu China, si cu Iranul si Siria, pe de alta parte”.

In relatiile Sud-Sud se dezvolta o noua dinamica, iar Turcia “s-a adaptat din vreme la acest proces”, mai scrie autorul american. El are, desigur, in vedere politica zero probleme cu vecinii proclamata la Ankara, relatiile in plina ascensiune cu China, Rusia, Venezuela, intelegerea in domeniul nuclearului pasnic intre Turcia, Brazilia si Iran
in vederea dezamorsarii uneia dintre cele mai imprevizibile si mai periculoase crize internationale ale clipei. Intr-o lume a normalizarii, statele emergente, puterile mijlocii, regionale dar si cu pondere mondiala in crestere, au posibilitatea de a indeplini un rol mai semnificativ pe scena lumii.

Cum ar trebui sa reactioneze Statele Unite fata de aceasta nou situatie? “Trebuie sa depuna mai multa energie pentru a explora modalitatile prin care sa capitalizeze succesele Turciei”, recomanda analistul american. Iar Ankara are un cuvant de spus si in problematica Orientului Mijlociu – conflictul palestiniano-israelian, Iranul, Irakul, Afganistanul si Pakistanul, dar si in ce priveste proiectul de sistem antiracheta din Europa.

Share our work

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *