Curtea de Apel București a respins cererea de extrădare a jurnalistului turc de la Zaman România

Curtea de Apel București a respins cererea de extrădare a jurnalistului turc de la Zaman România

Jurnalistul turc, Kamil Demirkaya, pe scările Curții de Apel București, după aflare deciziei în privința extrădării sale

Curtea de Apel Bucureşti a respins, vineri, cererea autorităţilor turce de extrădare a jurnalistului turc Kamil Demirkaya de la publicaţia Zaman România. Anterior, acesta lucrare la Zaman Bulgaria din 2003 până în 2011.  Demirkaya a declarat vineri, după ce Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de extrădare emisă pe numele lui de autorităţile din Turcia, că a avut încredere „totală” în Justiţia din România, subliniind că a primit foarte multe mesaje de susţinere.

„Sunt foarte fericit, foarte bucuros. Aveam încredere totală în Justiţia din România şi astăzi Justiţia ne-a confirmat acest lucru. Colegii mei ziarişti din Turcia nu sunt la fel de norocoşi ca mine. Conform statisticilor internaţionale, în momentul de faţă, sunt 326 de ziarişti întemniţaţi, iar mai mult de jumătate – 174 – sunt în temniţele din Turcia. Noi ne iubim ţara, dar nu ne-am dorit ca ţara să ajungă în starea în care se află acum.

În toată această perioadă, de la declanşarea acestei proceduri (de extrădare – n.r.), colegii din mass-media din România ne-au ajutat foarte mult, au privit cu interes acest subiect. Am văzut acest ajutor reciproc şi solidaritate, care s-a manifestat atât la nivelul jurnaliştilor din România, dar şi la nivelul societăţii civile şi al populaţiei. Am primit foarte multe mesaje de susţinere”, a spus Demirkaya după aflarea sentinței, relatează Agerpres.

Anterior deciziei, Demirkaya ceruse azil politic în România, motivând că este persecutat politic.

„Nu doresc să fiu trimis în Turcia. Justiţia nu funcţionează. Cadrele didactice şi jurnaliştii sunt o ţintă pentru autorităţile de acolo. În momentul de faţă, conform statisticilor, din 326 de ziarişti încarceraţi la nivel global, aproximativ 170 sunt reţinuţi în Turcia. (…) Mă opun extrădării.

Motivul pentru care mă opun extrădării este că Justiţia nu funcţionează corect în Turcia. Există tortură. (…) Foarte mulţi ziarişti de la sediul central Zaman din Istanbul au fost trimişi la închisoare, precum şi rude de-ale mele”, declarase acesta anterior deciziei de astăzi.

El a respins declarațiile din dosarul pe care îl vede ca fiind făcut la comandă în Turcia.

„În dosar se găsesc două acuzaţii, absurde din perspectiva noastră. Primul aspect care mi se reproşează este că aveam conturi la o bancă, care la momentul inaugurării a fost deschisă chiar de către preşedintele Erdogan şi de membrii Cabinetului din acea perioadă. La nivelul României, apreciem că se află 10.000 de cetăţeni turci şi aproape jumătate au conturi la această bancă.

Dacă am ţine cont de aceste acuzaţii, atunci ar trebui să extrădăm 5.000 de cetăţeni turci cu această motivaţie. A doua acuzaţie din dosar se referă la faptul că am folosit o aplicaţie de mesagerie, de tip WhatsApp, aplicaţie care se numeşte ‘Bylock’, dar care era deschisă către toţi utilizatorii la nivel mondial. Din câte ştiu, aplicaţia a avut cam 600.000 de utilizatori la nivel global.

Atunci şi cetăţenii români sau din alt stat care au folosit această aplicaţie înseamnă că se fac vinovaţi de terorism? Un lucru înfiorător din perspectiva mea este că, în momentul de faţă, în închisorile din Turcia se află 17.000 de persoane de sex feminin, care au fost încarcerate cu aceste acuzaţii. Şi odată cu aceste mame, peste 600 de copii cu vârsta până în 5-6 ani se regăsesc în închisorile din Turcia.

Conform cifrelor de la Ministerul Justiţiei din Turcia, în ultimii doi ani, aproximativ 228.000 de persoane au fost încarcerate pe aceste motive. Aproximativ 50.000 dintre aceştia sunt simpatizanţi ai mişcării Gulen sau au legătură cu această mişcare”, a spus Kamil Demirkaya.

Share our work
Cum ar trebui sa-i mai spunem Turciei

Cum ar trebui sa-i mai spunem Turciei

Cihan DevletiIntr-un interviu pentru ziarul “Hurriyet”, specialistul britanic in materie de “nation brand” Simon Anholt observa ca, in cazul Turciei, “produsul” e mai bun decat “imaginea” si aprecia ca “problema este de a face ca lumea interesata de Turcia sa-si abandoneze prejudecatile sis a fie gata de a-si schimba modul de a judeca”. Asadar, teoretic cel putin, lucrurile n-ar fi chiar atat de complicate, dar cand se intra pe terenul concretului mai e de lucru. Presa turca se ocupa si ea de perceptia tarii in lume, cum face de pilda columnistul Ibrahim Kalin de la ziarul “Zaman” intr-un articol care se cheama “Turcia isi cauta o noua voce pentru a se prezenta”. Isi cauta, de fapt, un nou cognomen, un al treilea nume, pe langa denumirea oficiala (de tipul Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord) si cea curenta (Anglia). Iar in cautarea celui de-al treilea nume pentru Turcia, ziaristul face o scurta retrospectiva istorica. In Evul Mediu, aminteste el, carmuitorii, clerul si literati vorbeau de “turcii cumpliti” (nu s-a pastrat si la noi expresii vechi de tipul “Ho, ca nu vin turcii” sau “Se bat turcii la gura lui”?).In secolele urmatoare, cand Imperiul Otoman a intrat in descrestere, s-a adoptat sintagma “Omul bolnav al Europei”. Dupa dezmembrarea imperiului, statul turc fondat de Ataturk a devenit bun prieten al Occidentului, dar acesta nu a acceptat pe deplin noul partener pentru ca, explica Samuel Huntington, noul stat eurasiatic este vazut ca un spatiu in care coexista propria identitate si aspiratia lui de a se integra lumii occidentale. In sfarsit, in acest inceput de secol, autorii straini care se ocupa de Turcia au lansat conceptul de “neo-otomanism” sau de “neo-kemalism” termeni ce isi propun sa defineasca succinct emergenta economica si politica a tarii in timpul guvernarilor partidului condus de premierul Erdogan.

Si turcii se recomanda, in istorie, prin sintagme consecrate, cum sunt Statul sau Ordinul Familiei lui Osman (Devlet-i- Al- i-Osman) ori Sublima Poarta (Devlet-i- Aliye-yi-Osmaniyye). Pentru Turcia zilelor noastre, cea mai potrivita expresie i se pare editorialistului de la “Zaman” aceea de “Stat Global” (Cihan Devleti), care, spune el, ar reflecta “viziunea global imperiala despre sine si despre lume a turcilor”.

De ce ar fi importanta de gasit, lansat si consacrat aceasta a treia denumire, neoficiala dar definitorie, pentru statul turc de azi, se intreaba autorul articolului din “Zaman”. “Pentru ca spune ceva despre propria identitate”. Turcia, continua el, “se reinventeaza ca o tara tanara, dinamica si increzatoare in sine”. Noul nume al acestei tari,cel mai potrivit, nu a fost insa deocamdata aflat. “Dar un lucru este clar – conchide editorialistul. Prin democratie si pluralism, economie in crestere si dinamica, printr-o politica externa curajoasa, Turcia isi construieste nu numai o noua imagine, ci si o noua identitate”. De fapt, am preciza, mai intai o noua identitate, apoi si o noua imagine. Identiatea se contureaza tot mai precis, la imagine, dupa cum se vede, se mai lucreaza.

Share our work