de Isac Mihai | iul. 9, 2018 | Analize, Federatia Rusa, Federatia Rusa, Info Militar, Marea Neagra, Principal, R. Moldova, România, Știri, Ucraina, Ucraina, Uncategorized @ro
Permanentizarea-prezenței-militare-a-NATO-în-Marea-Neagră-criticată-de-Kremlin
Două nave de război ale flotei SUA au intrat în Marea Neagră pentru a participa la exercițiile militare comune „Sea Breeze 2018”, organizate pe teritoriul Ucrainei, se arată într-un comunicat de presă al comandamentul forțelor navale americane în Europa, citat de KARADENIZ PRESS. Sursa citată a menționat că manevrele militate comune cu participarea navei-amiral a flotei a șasea, USS Mount Whitney sunt îndreptate către asigurarea păcii și stabilității economice în regiune.
Siguranță pentru statele NATO
În comunicatul citat se arată că prezența celor două nave de război la exerciții vor asigura aliații NATO și partenerii din zona Mării Negre că SUA este gata să apere securitatea lor pe mare. În acest context, în data de 6 iulie 2018, distrugătorul american USS Porter a făcut o escală în portul Odesa.
Manevrele „Sea Breeze” au loc începând cu anul 1997, iar din 2014 ele au început să fie organizate anual. Ele se vor desfășura în perioada 9 – 21 iulie, cu participarea a militari din mai mlte țări, membri și non-membri NATO, inclusiv Bulgaria, Marea Britanie, Italia, Grecia, Georgia, Danemarca, Estonia, Canada, Lituania, Republica Moldova, Norvegia, România, Polonia, Statele Unite, Turcia, Ucraina și Suedia.
„Sea Breeze” este un exerciţiu multinaţional de menţinere a păcii în spiritul Parteneriatului pentru Pace.
Avertismente dure
Anterior, administraţia rusă a avertizat că efectivele ruse din Crimeea pot respinge orice atac inamic, denunţând suplimentarea capacităţilor militare NATO în România, Polonia, Bulgaria şi ţările baltice. „În Peninsula Crimeea a fost creată o combinaţie unică de forţe militare, iar această forţă este consolidată în mod constant. Sistemul avansat de arme ultramoderne nu va lăsa nicio şansă unui potenţial inamic care ar îndrăzni să atace acest teritoriu autohton rus”, a declarat Serghei Şoigu, ministrul rus al Apărării, cu ocazia primei reuniuni pentru apărare desfăşurată în Sevastopol.
„Această regiune a avut mereu o importanţă uriaşă pentru Rusia. (…) Crimeea continuă să joace un rol de cea mai mare importanţă în menţinerea securităţii militare a Rusiei”, a subliniat Serghei Şoigu, citat de agenţia Tass.
Ministrul rus al Apărării a dat asigurări că Rusia nu mobilizează efective militare pe linia de contact cu statele membre NATO. „Vreau să menţionez că nu mobilizăm trupe pe linia de conact cu state membre NATO, nici în regiunea baltică”, a subliniat el.
Însă Serghei Şoigu a observat că Alianţa Nord-Atlantică a suplimentat capacităţile ofensive în apropierea frontierelor Rusiei. „Pe fondul isteriei statelor baltice şi Poloniei privind o presupusă agresiune rusă care s-ar pregăti împotriva lor, forţa contingentelor NATO din regiunea baltică, din Polonia, România şi Bulgaria a fost suplimentată de la 2.000 la 15.000 de militari începând din 2015”, a amintit Serghei Şoigu.
USS-Mount-Whitney-simbol-al-prezenței-maritime-a-NATO-în-bazinul-Mării-Negre
„Voronej-SM”, ochii și urechile Kremlinului în Crimeea
Rusia intenţionează să amplaseze în Crimeea cel mai modern radar al său de înaltă precizie „Voronej-SM”, componentă a Sistemului său naţional de avertizare în cazul unui atac cu rachete (SPRN), renunţând astfel la ideea modernizării staţiei radar „Dnepr” din Sevastopol, rămasă din epoca sovietică, a relatat recent RIA Novosti, citând un înalt oficial rus. „Staţii de tipul ‘Dnepr’ au rămas la Balşah (în prezent pe teritoriul Kazahstanului), Murmansk (extremul de nord-vest al Rusiei) şi Sevastopol (Crimeea). Cea din Sevastopol este într-o stare de degradare extremă, de aceea în locul ei plănuim instalarea unui radar ‘Voronej-SM’. Este un loc foarte bun pentru el acolo”, a afirmat şeful SPRN, Serghei Boev.
În plus, această decizie a Moscovei demonstrează, în opinia lor, importanţa strategică a peninsulei Crimeea, deoarece amplasarea radarului ‘Voronej-SM’ aici va permite supravegherea nu doar a Mării Negre, ci şi a zonei Caucazului şi a estului Mării Mediterane.
Această decizie a Moscovei nu aduce nimic surprinzător, estimează expertul militar rus Aleksei Leonkov pentru Rueconomics.ru. „Această decizie se înscrie în planul dezvoltării staţiilor radar amplasate la frontierele Rusiei. Programul respectiv este prevăzut până în 2025 şi el are în vedere instalarea de radare pe întregul perimetru al frontierei ruse, precum şi în interiorul teritoriului Federaţiei Ruse în scopul îmbunătăţirii sistemului de apărare antirachetă al ţării”, a declarat analistul militar rus.
Salbă de radare
În cadrul acestei strategii, pe teritoriul Rusiei vor fi instalate nu doar staţii radar de tipul ‘Voronej-SM’, ci şi ‘Voronej-D’, care funcţionează în gamă decimetrică, cu o distanţa de acoperire de 6.000 km.
„Capacitatea ‘Voronej-SM’ de detectare a rachetelor de croazieră este foarte importantă în sensul că în Marea Neagră intră în mod constant şi operează nave de război ale marinei SUA dotate cu astfel de mijloace de atac. Este vorba de sistemul Aegis de pe distrugătoare americane şi care poate lansa şi rachete de croazieră tip Tomahawk”, susţine expertul citat.
În acest sens, el evocă varianta terestră „Aegis Ashore” („Aegis la sol”), amplasată de SUA în cadrul scutului lor antirachetă global şi în România. Acest sistem, susţine Moscova, ar utiliza echipamente pentru lansări verticale de tip MK-41. Astfel de echipamente ar putea lansa nu doar rachete de interceptare, ci şi rachete de croaziera tip Tomahawk, şi deci ar fi interzise prin Tratatul privind Forţele nucleare cu rază medie de acţiune (INF).
Rusia consideră demult aceasta drept o încălcare a Tratatului INF din 1987 şi o ameninţare imediată la adresa securităţii sale naţionale, notează Rueconomics.ru, citat de presa de la București.
Consolidare militară
Rusia a creat pe teritoriul Peninsulei Crimeea anexate Corpul 22 de armată şi şi-a suplimentat efectivele de aici, a declarat recent secretarul Consiliului pentru Securitate Naţională şi Apărare (SNBO), Olexandr Turcinov, potrivit căruia construcţia podului peste strâmtoarea Kerci permite acum Moscovei să-şi crească rapid contingentul militar din peninsulă, informează agenţia de presă ucraineană Unian. ‘Ceea ce este foarte periculos e că podul Kerci face posibilă creşterea semnificativă a contingentului militar rus din Crimeea într-un timp scurt’, şi-a exprimat îngrijorarea Turcinov.
Autorităţile militare ruse au anunţat în februarie înfiinţarea Corpului 22 de armată pe lângă Flota Rusiei din Marea Neagră. ‘La ora actuală, au fost create şi au trecut la instruirea militară Divizia 150-a motorizată din regiunea Rostov, Divizia a 42-a motorizată din Cecenia şi Corpul 22 de armată de pe lângă Flota rusă din Marea Neagră în Crimeea. În plus, a fost formată escadrila de elicoptere de atac Ka-52 în Krasnodar şi o serie de alte unităţi’, anunţase în 10 februarie comandantul Districtului militar Sud al Federaţiei Ruse, generalul Aleksandr Dvornikov, citat de RIA Novosti.
Concomitent, Kremlinul a demarat un ampl proces de consolidare a prezenței flotei militare în Marea Azov, inclusiv prin detașarea unor unități din Flota militară rusă a Mării Caspice.
Montreux, zid împotriva NATO
În acest sens, trebuie reamintit faptul că trecerea navelor de război în Marea Neagră și localizarea acestora este reglementată de Convenția de la Montreux din 1936, privind regimul de utilizare a strâmtorilor turcești. Potrivit acestuia, țările care nu sunt riverane la Marea Neagră pot trimite forțe navale cu un tonaj total de maximum 30.000 de tone, arată Krasnaia Zvezda, citat de situl veștidinrusia.ro.
Țărilor din afara Mării Negre, în conformitate cu Convenția de la Montreux, le este recomandat să avertizeze autoritățile turcești cu privire la viitoarea trecere a navelor lor prin strâmtorile către Marea Neagră, cu cel puțin 15 zile în avans. În același timp, navele de război din țările neriverane pot rămâne în apele Mării Negre pentru cel mult 21 de zile. Această situație nu este foarte satisfăcătoare pentru structurile militare și politice ale NATO care au împins în mod repetat Turcia să slăbească principiile convenției, dar Ankara nu acceptă acest lucru, consideră publicația rusă.
Îngrijorător, pentru publicația rusă, este fapul că alianța mărește în mod constant numărul de nave din Marea Neagră și numărul de exerciții în ea. În special, în luna mai a avut loc exercițiul Sea Shield 2018 (Scutul Maritim-2018), când s-au desfășurat 21 de nave de război, zece aeronave și un submarin, precum și aproximativ 3.000 de membri ai personalului marinei din România, Turcia, Statele Unite, Bulgaria, Grecia, Spania, Marea Britanie și Ucraina. O mare parte din participanți la manevră era în continuare aceeași grupare navală a NATO, SNMG-2. (Mihai Isac/N.G.)
de Madalin Necsutu | ian. 16, 2012 | Federatia Rusa, Info Caspica, R. Moldova, România, Știri, Turcia, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Flota militara rusa a Marii Negre, arma geopolitica a Kremlinului
Transformarile continue din zona Marii Negre a condus in ultimii ani la reaprinderea unei discutii mai vechi referitoare la necesitatea reactualizarii, in noul context geopolitic, a Conventiei de la Montreux, document semnat la 21 iulie 1936 care reglementeza in prezent echilibrului de forte la Marea Neagra. Acest document, ce isi face efectele de mai bine de 75 de ani, limiteaza dreptul vaselor de razboi de a trece prin stramtorile Marii Negre, dar stabileste in acelasi timp si regimul de navigatie a navelor comerciale. Conventia de la Montreux a fost invocata in ultimii ani in special in probleme militare si de securitate iar timpul razboiului dintre Rusia si Georgia, din august 2008, Moscova a acuzat ca navele SUA care transportau ajutor umanitar pentru georgieni ca ar incalca prevederile Conventiei. (extras din prima parte)
Tandem economico- militar
Romania, ca nou aspirant in balanta echilibrului de putere de la Marea Neagra face un joc interesant prin cele doua parteneriate strategice pe care le-a semnat in 2011, asigurandu-si astfel sprijinul a doi parteneri extrem de importanti – SUA si Turcia. Daca pe relatia cu Washingtonul, diplomatia romana a reusit cel mai important moment din istoria sa moderna in asigurarea securitatii tarii prin acceptarea instalarii elementelor scutului antiracheta american, Bucurestii au reusit sa aduca la maturitate si relatii cu Ankara, semnand de asemenea un parteneriat strategic care vizeaza in principal domeniul economic. Cu toate ca interesele SUA ar fi sa incerce schimbarea echilibrului de forte la Marea Neagra prin aducerea unor nave militare in regiune pentru a-si asigura securizarea rutelor energetice ce vin din zona Caucazului, Romania joaca alaturi de Turcia care nu isi doreste schimbarea status quo-ului, cel putin din punct de vedere militar chiar daca in plan economic Ankara ar dori sa schimbe anumite prevederi ale Conventiei de la Montreux care sa serveasca la o mai buna circulatie a navelor comerciale care intampina probleme in ceea ce priveste tranzitul aglomerat prin stramtorile Bosfor si Dardanele. Tocmai din acest motiv la care se mai adauga si o componenta finaciara din taxe aferente, Turcia se pregateste sa construiasca un proiect megalomanic numit Canalul Istanbul. Acesta va avea o lungime de 50 de kilometri, o latime de 150 de metri si o adancime de 25 de metri si va permite tranzitul a pana la 160 de nave pe zi, inclusiv tancuri petroliere mari, anunta in primavara anului trecut premierul Recep Erdogan, citat de agentia Bloomberg. Numai planificarea acestuia va dura doi iar costurile sunt estimate la circa 10 miliarde de dolari. „Turcia are nevoie de un proiect magnific, nebunesc, pana in 2023″, a precizat Erdogan, referindu-se la cea de-a 100-a aniversare a declararii Republicii Turcia. Aceasta declaratie a venit sa intareasca proiectiile multor analisti internationali care vad in actuala guvernare a AKP o reinviere a islamistului imperial al Turciei cunoscut drept „neo-Osmanism”. Acelasi lucru l- apreciat si liderul opozitiei din Turcia. Kemal Kilicdaroğlu (Partidul Republican – CHP) care a accentuat ca infatuarea nu isi are locul printre prioritatile Turciei. Potrivit ziarul turc Zaman, Kemal Kilicdaroğlu a mai spus referitor la acest subiect ca acest proiect nu face decat sa imbogateasca grupurile economice care sustin formatiunea lui Erdogan.
Tabla de sah a energiei
In urma cu circa trei saptamani, presedintele Romaniei, Traian Basescu, si omologul sau turc, Abdullah Gul, semnau la Ankara declaratia pentru parteneriatul strategic dintre Romania si Turcia. „Am semnat astazi un parteneriat strategic intre Turcia si Romania, care fixeaza toate domeniile de maxim interes in relatia bilaterala. Am stabilit prin acest parteneriat cooperarea in politica externa, cooperarea in politica de securitate, si, in mod deosebit, in lupta antiterorista, am stabilit consolidarea cooperarii economice, lucru extrem de important, mai ales in aceasta perioada”, declara Basescu in Turcia. In aceeasi zi, presedintele roman declara intr-un interviu cotidianul turc Zaman ca respinge ideea – invocata inclusiv de Ankara – de a aduce modificari Conventiei de la Montreux, incheiata in 1936, prin care Turciei i se acorda control asupra stramtorilor Bosfor si Dardanele, permitandu-i sa reglementeze activitatea militara in regiune. Acest fapt este demonstrat si de decizia Romaniei negociata cu SUA de a nu dori sa achizitioneze sistemul AEGIS, pentru dotarea celor doua fregate ale sale, fapt ce ar fi echivalat cu intarirea flotei romane la Marea Neagra, ci de a opta pentru amplasarea unor interceptori terestri in sudul Romaniei, in judetul Dolj in baza de la Deveselu. Totodata, in timpul interventiei americane din Irak, Turcia a refuzat sa permita SUA, de altfel aliat al sau, sa ii tranziteze teritoriul pentru a transporta materiale necesare razboiului din Irak. Acest fapt, alaturi de sporirea apropierii militare dintre Romania si SUA prin construirea bazei militare de la Kogalniceanu si totodata prin discutii tot mai avansate vizavi de cumpararea de avioane F-16 de catre Bucuresti de la firma americana Lockheed Martin, autoritatile de la Ankara nu se simt deloc confortabil cu ascensiunea unui nou potential jucator sprijinit masiv de cea mai puternica armata a lumii. Jurnalistii publicatiei turce amintite mai scriu ca invocand preocupari in materie de mediu si potentialul pericol pe care petrolierele il pot reprezenta pentru stramtori si pentru orasele din jurul Marii Marmara, Turcia este de parere ca acordul, vechi de aproape trei sferturi de secol, trebuie sa fie modificat pentru a reflecta schimbarile aduse de vremurile actuale. Presedintele Basescu a ocolit extrem de abil comentariu jurnalistilor turci, expunand practic pozitia Romaniei care prin apartenenta la proiectele Nabucco si AGRI, dar si stat membru al UE, nu are interesul ca Turcia sa dicteze tot ce tine de rutele de transport energetice din Marea Neagra si sa creeze noi oportunitati de transport (vezi Canalul Istanbul – n.a) al petrolului si gazelor prin Marea Neagra.
Proiectii de viitor
Si asta nu numai din perspectiva Romaniei, dar Bucurestii sunt pusi in pozitia ingrata de a fi cap de pod pentru Uniunea Europeana in acesta zona care nu vede tocmai cu ochi buni o hegemonie de tip energetic a Turciei in regiune. Constructia celor doua terminale de gaz natural lichefiat pe malul Marii Negre din proiectul AGRI, unul la Kulevi in Georgia si celalalt la Constanta, in Romania, vor costa intre doua si cinci miliarde de euro si vor fi proiectate cu o capacitate maxima de opt miliarde de metri cubi de gaze. Practic, Romania este singura tara din UE care are deja un parteneriat strategic cu o tara la Marea Caspica, respectiv Azerbaidjan. „Cunoastem ingrijorarile Turciei. in opinia noastra, Conventia de la Montreux este un instrument juridic important pentru navigatie si trebuie respectat intocmai”, a spus Basescu insistand in cadrul aceluiasi interviu ca transporturile sunt elementul cel mai important care trebuie luat in considerare intr-o lume tot mai globalizata. „Fara un transport eficient, de incredere, nu poate exista comert sau investitii internationale”, a subliniat Basescu. Turcia nu are un interes direct in a vedea materialiat proiect AGRI care ar diminua din pozitia de monopol tranzitar energetic al Ankarei. Practic, vasele speciale incarcate cu gaz lichefiat (LNG) nu ar mai fi nevoite sa treaca prin cele doua stramtori pentru a ajunge in Europa, si ar putea traversa pe verticala Marea Neagra pe relatia Georgia-Romania si apoi spre Ungaria prin interconectorul Arad-Szeged. Concluzionand, intr-o perspectiva viitoare a amplicarii cursei pentru monopol energetic si rutelor si a resurselor din zona Caucazul, discutiile pentru refacerea echilibrului de putere la Marea Neagra si modificarea Conventiei de la Montreux vor fi amplicitate in perspectiva in care atat Turcia, cat si Rusia au inceput inzestrarea navala la Marea Neagra iar SUA, care nu a ratificat nici pana in prezent Conventia de la Montreux, face presiuni tot mai mari pentru Marea Neagra sa devina intr-adevar un „lac al NATO” care sa asigure o platforma de forta pentru accesul la bogata zona a Caucazului si inspre Asia Centrala.
de Corneliu Vlad | mai 15, 2011 | Uncategorized @ro
Geografia Eurasiei va cunoaste un retus spectaculos si, se prevede, avantajos pentru riverani si comertul maritim. Canalul Istanbul va face o noua legatura navala intre Marea Neagra si Marmara. Prin noul canal se va dubla, dar de fapt descongestiona stramtoarea Bosfor, circulata zilnic in medie de 160 de nave.
Proiectul canalului Istanbul, anuntat de mai multa vreme intr-un mod misterios de premierul Erdogan si facut cunoscut intr-o adunare de peste o mie de persoane a simpatizantilor partidului de guvernamant, a fost prezentat ca fiind “nebunesc si magnific” si comparat cu canalele Panama si Suez.
Se prevede ca din 2023, anul centenarului proclamarii statului turc modern de catre intemeietorul sau Ataturk, canalul, in lungime de 45-50 km, adanc de 25 metri si cu o latime de 145-150 metri, sa asigure circulatia intre cele doua mari a oricarui tip de nava. Costul estimat al lucrarii este de 10 miliarde dolari. Locul ales este in partea europeana a Turciei, iar prin taierea canalului Istanbulul va devein o metropola pe doua peninsule si o insula. Premierul turc a asemuit proiectul cu visele inaripate ale sultanului Mahomed si celebrului arhitect Sinan din secolul al XVI-lea. “In istorie, a declarat patetic Erdogan, au existat mari visuri in spatele marilor pasi si marilor victorii”.
Prin construirea acestui canal, stramtoarea Bosfor, traversata anual de 140 milioane tone de petrol, 4 milioane tone de gaz lichefiat si 3 milioane de diferite substante chimice, va fi despovarat de marile riscuri ale accidentelor navale si poluarii apelor. In 1994, stramtoarea a trebuit sa fie inchisa din cauza ciocnirii unui petrolier cu un cargou, iar in 1999, un petrolier rus s-a rupt in doua deversand pe o mare intindere de ape produse petroliere poluante.
Ziarul “Hurriyet” a lansat intrebarea daca nu cumva canalul va deveni un rival al proiectului Nabucco pe care, eventual, l-ar face inutil. Oktay Ekind, fostul presedinte al Camerei Arhitectilor din Turcia a raspuns tot printr-o intrebare: ”De ce nu vrem sa intelegem ca solutia cea mai buna este sa inlocuim petrolierele cu conducte?”.
In sfarsit, lumea se intreaba care va fi soarta Tratatului de la Montreux in noua situatie ce va aparea in zona Stramtorilor Marii Negre prin intrarea in functiune a acestui canal.
Turcia face legea in Marea Neagra
Geografia Eurasiei va cunoaste un retus spectaculos si, se prevede, avantajos pentru riverani si comertul maritim. Canalul Istanbul va face o noua legatura navala intre Marea Neagra si Marmara. Prin noul canal se va dubla, dar de fapt descongestiona stramtoarea Bosfor, circulata zilnic in medie de 160 de nave.
Proiectul canalului Istanbul, anuntat de mai multa vreme intr-un mod misterios de premierul Erdogan si facut cunoscut intr-o adunare de peste o mie de persoane a simpatizantilor partidului de guvernamant, a fost prezentat ca fiind “nebunesc si magnific” si comparat cu canalele Panama si Suez.
Se prevede ca din 2023, anul centenarului proclamarii statului turc modern de catre intemeietorul sau Ataturk, canalul, in lungime de 45-50 km, adanc de 25 metri si cu o latime de 145-150 metri, sa asigure circulatia intre cele doua mari a oricarui tip de nava. Costul estimat al lucrarii este de 10 miliarde dolari. Locul ales este in partea europeana a Turciei, iar prin taierea canalului Istanbulul va devein o metropola pe doua peninsule si o insula. Premierul turc a asemuit proiectul cu visele inaripate ale sultanului Mahomed si celebrului arhitect Sinan din secolul al XVI-lea. “In istorie, a declarat patetic Erdogan, au existat mari visuri in spatele marilor pasi si marilor victorii”.
Prin construirea acestui canal, stramtoarea Bosfor, traversata anual de 140 milioane tone de petrol, 4 milioane tone de gaz lichefiat si 3 milioane de diferite substante chimice, va fi despovarat de marile riscuri ale accidentelor navale si poluarii apelor. In 1994, stramtoarea a trebuit sa fie inchisa din cauza ciocnirii unui petrolier cu un cargou, iar in 1999, un petrolier rus s-a rupt in doua deversand pe o mare intindere de ape produse petroliere poluante.
Ziarul “Hurriyet” a lansat intrebarea daca nu cumva canalul va deveni un rival al proiectului Nabucco pe care, eventual, l-ar face inutil. Oktay Ekind, fostul presedinte al Camerei Arhitectilor din Turcia a raspuns tot printr-o intrebare: ”De ce nu vrem sa intelegem ca solutia cea mai buna este sa inlocuim petrolierele cu conducte?”.
In sfarsit, lumea se intreaba care va fi soarta Tratatului de la Montreux in noua situatie ce va aparea in zona Stramtorilor Marii Negre prin intrarea in functiune a acestui canal.
