Directorul SIS: „Peste 100 de ONG-uri, servicii si organizatii, partide, mass-media sunt gata sa rupa tara in bucati”

Directorul SIS: „Peste 100 de ONG-uri, servicii si organizatii, partide, mass-media sunt gata sa rupa tara in bucati”

mihai balanDirectorul Serviciului de Informatii si Securitate (SIS) al Republicii Moldova, Mihai Balan (foto), a declarat luni la postul de radio Europa Libera ca aceasta tara se confrunta cu pericolul destramarii pentru care ar activa peste 100 de organizatii non-guvernamentale servicii straine si organizatii, partide, dar si institutii de presa. „Este important sa fim vigilenti, sa nu ne dedam provocarilor din partea acelor forte care nu doresc binele tarii noastre. Cu parere de rau, provocatori de acestia sunt mai multi decat cei care iubesc Republica Moldova. Serviciul de Informatii si Securitate a elaborat o harta a riscurilor si amenintarilor securitatii statului. Iata, puteti sa vedeti si dumneavoastra, as mentiona ca peste 100 de ONG-uri, servicii si organizatii, partide, mass-media sunt gata sa sfasie acest pamant, sa rupa in bucati tara. Mentionez doar ca SIS-ul cunoaste si monitorizeaza in limitele legislatiei aceste structuri si persoane. Sa nu se creada ca totul se permite in tara noastra. Va sigur ca nicio declaratie cu tenta extremista sau separatista nu este lasata fara atentia SIS-ului. si daca nu azi, maine autorii acestora vor trebui sa raspunda in fata legii”, a declarat Balan.

Confirmarea separatistilor pregatiti in afara tarii

El a confirmat voalata informatiile aparute recent in presa ucraineana privind recrutarea si antrenarea pe teritoriul Rusiei a unor indivizi din Republica Moldova, fara insa a da numele destinatiei acestora. „As mentiona cazul din sudul Republicii Moldova care ofiterii din cadrul Serviciului au intreprins o gama intreaga de actiuni care s-au soldat cu depistarea anumitor persoane care aveau intentii de a intreprinde anumite actiuni subversive in perioada anumitor manifestatii organizate in Chisinau. La sud anume au fost descoperite anumite grupari chiar de provocatori si organizatori care recrutau cetateni ai Republicii Moldova din sudul Republicii Moldova care ulterior treceau anumite cantonamente, sa spunem asa, in afara tarii, ulterior avand sarcina de a destabiliza situatia in Republica Moldova”, a mai spus Balan. Purtatorul de cuvant al Consiliului pentru Securitate Nationala si Aparare al Ucrainei, Andrii Lasenko, a declarat luni ca Moscova intentioneaza sa destabilizeze situatia din Republica Moldova.

“Rusia incearca sa destabilizeze situatia nu numai in Ucraina, dar si in alte tari. Pe teritoriul Republicii Moldova sunt prezenti asa-numitii ‘omuleti verzi’ ce racoleaza tineri si ii initiaza in tehnici de dezinformare, cum sa actioneze in situatii exceptionale si sa utilizeze arme de calibru mic”, a afirmat Lasenko, facand referire la o declaratie facuta de fostul ministru adjunct de interne moldovean Ghenadie Cosovan. Potrivit acestuia, mai mult de 500 de persoane au fost recrutate in sudul Republicii Moldova, fiind ulterior instruite la Rostov, Moscova, in Transnistria si Balti, a indicat Lasenko

Share our work
De ce toată Europa de Est trebuie să intre urgent sub umbrela NATO?

De ce toată Europa de Est trebuie să intre urgent sub umbrela NATO?

NATONu mai este niciun dubiu. Dacă statele din partea răsăriteană a Europei vor să își asume viitorul politic în Uniunea Europeană, acestea au nevoie de a intra din punct de vedere al puterii disuasive, într-un parteneriat aprofundat cu NATO. Vorbim aici de Ucraina și Republica Moldova. Chiar dacă nu pot deveni membre peste noapte, acestea trebuie să continue întărirea relațiilor cu NATO, bloc militar care are la rândul său nevoie de a reinventa și de muta cursul acțiunilor din Orientul Mijlociu înspre acest „butoi de pulbere” numit Europa de Est. Dacă în ultimele decenii NATO și-a depus eforturile în zona menținerii păcii și a acțiunilor antiteroriste, Alianța trebuie să-și îndrepte fața cu adevărat spre articolul 5 al Tratatului. Mutarea atenției Alianței în ultimele decenii de la acest principiu esențial a fost cauzată de atenția sporită asupra unor amenințări precum extremismul religios și cel politic. Însă, acum, NATO se află în fața unei noi provocări de reinventare care, în fapt, înseamnă reîntoarcerea la principiile de bază a constituirii Alianței în 1949. NATO are nevoie de consolidarea flancurilor sale nevralgice și de întărirea relațiilor cu partenerii din astfel de zone. De altfel și directorul Gazeta Wyborcza, Adam Michnik, atrăgea recent atenția asupra faptului că atitudinea Occidentului de a închide ochii la agresiunea Rusiei asupra Europei de Est ar viola explicit suveranitatea unor țări precum Ucraina, Republica Moldova, Georgiei, dar și Letoniei. El mai explică că țările UE trebuie să abordeze frontal subiectul și să nu mai ocolească cu vederea tendințele imperialiste ale Kremlinului, condus de Vladimir Putin. În ceea ce privește livrarea de armament și contractele militare ale țările UE, și mai ales cele ale NATO, cu Rusia trebuie să fie stopate.

De aceea, este imperios necesar să privim atent întregul tablou al arhitecturii de securitate din această zonă și să tragem câteva concluzii în acest joc de mutări reciproce și așteptare pe care îl practică atât Occidentul, cât și Rusia. În vreme ce privirile sunt ațintite asupra luptelor din estul Ucrainei dintre forțele guvernamentale și rebelii pro-ruși, în spatele cortinei se duce în război tacit mult mai important, cel al scutului antirachetă american în Europa prin care Rusia susține că și-ar putea pierde din avantajul disuasiv reprezentat de folosirea arsenalului său militar bazat pe rachete care, la nevoie, ar putea transporta inclusiv material nuclear. „Faza pe rachete” a disputei dintre SUA și Rusia a debutat cu un raport privind controlul armamentelor publicat de diplomația americană în care se preciza că a testat o nouă rachetă de croazieră lansată de la sol, fapt ce contravine Tratatului Forțelor Nucleare cu Rază Intermediară (INF Treaty). Documentul a fost semnat de Ronald Reagan cu Mihail Gorbaciov, la 8 decembrie 1987. După circa șapte ani de negocieri începute la Geneva în 1980, Rusia a semnat acordul, consemnând în mare parte și finalul Războiului Rece. Tratatul INF „obligă ambele state părți să distrugă, cel mai târziu în trei ani de la data intrării în vigoare a Tratatului, toate rachetele lor balistice și de croazieră lansate de la sol cu rază de acțiune cuprinsă între 500 și 1.000 km și cele cu bătaie între 1.000 și 5.500 kilometri”.

Odată cu regândirea politicii SUA față de Europa și decizia Casei Albe de a amplasare elementele ale unui scut antirachetă în Europa, Kremlinul a devenit tot mai circumspect legat de intențiile SUA și UE în apropierea granițelor sale și ceea ce Rusia echivalează cu zona sa influență. Evident, și retorica Moscovei a crescut gradual în blamarea sistemului și a țărilor-gazdă, trecându-se la amenințări directe cum că rachetele Rusiei vor fi îndreptate înspre acestea. Una dintre acestea a fost România, stat care urmează să găzduiască interceptorii tereștrii ai sistemului. De altfel, la finalul lunii trecute diplomația română a anunțat finalizarea cadrului juridic de implementare a Acordului între România şi SUA privind amplasarea sistemului american de apărare împotriva rachetelor balistice din baza de la Deveselu. Astfel, baza militară cu rachete interceptoare americane ar urma să devină operațională din 2015. La numai o zi distanță de la acest anunț, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a declarat, în replică la acuzațiile Washingtonului, că SUA că nu respectă Tratatul INF prin instalarea de sisteme antirachetă în România și Polonia.

O remarcă foarte interesantă care ascunde în spatele său direcțiile de acțiune ale Rusiei pentru viitorul apropiat. Astfel, Rusia nu se va limita doar la o acțiune directă asupra Republicii Moldova și a Ucrainei, ci va lovi in extenso și în cei mai puternici aliați ai acestor țări, respectiv Polonia și România. Moscova vede în cele două țări țintele cele mai lejere de abordat din cadrul statelor estice nealiniate care fac parte din NATO și UE. Dacă în cazul Ungariei și Bulgariei putem vorbi de o „bunăvoință tradițională”, nu același lucru se întâmplă și cu Varșovia și București. Principiile de atac sunt aceleași evocate și de expertul de politică externă de la Washington, Janusz Bugajski, în lucrarea sa de referință „Pacea Rece”. Deși apărută în urmă cu circa 10 ani, în care autorul vorbește de aceleași instrumente de presiune ale Rusiei asupra Europei de Est și zona Balcanilor. Mai precis, politica energetică, acapararea obiectivelor economice strategice ale statelor vecine și nu în ultimul rând propaganda prin mass media. Încet, dar sigur, Rusia lucrează acum peste cele două țări, în plan informațional, la discreditarea principalilor parteneri ai Kievului și Chișinăului – respectiv Polonia și România și slăbirea lor în plan politic și economic. Un astfel de exemplu sunt acțiunile Moscovei de sabotare a celor două state din punct de vedere economic privind exploatarea gazelor de șist, fapt ce le-ar crea avantajul independenței energetice și furnizarea de gaz mai apoi, conform prevederilor UE, și statelor vecine dependente de gazul rusesc. De asemenea, în România, rușii au fost aproape în 2012 de a achiziționa cel mai mare combinat chimic de la Oltchim prin intermediul unor interpuși oameni de afaceri. Atunci, Rusia a încercat inclusiv prin ambasadorul Oleg Malghinov să se intereseze de această afacere, după o vizită la Ministerul Finanțelor de la București. Același lucru s-a întâmplat simultan și în Polonia, acolo unde grupul din industria chimică Acron a încercat să preia forțat compania chimică de stat Grupa Azoty iar grupul rus nu a renunțat nici până acum la această achiziție. Nici în plan politic, lucrurile nu sunt mai bine.

În urmă cu doar câteva luni, parteneriatul strategic al Poloniei cu SUA a fost pus la încercare după ce o revistă poloneză Wprost a publicat o serie de înregistrări cu afirmații defăimătoare pe care șeful diplomației poloneze Radoslaw Sikorski le făcea la adresa politicii de pe axa Washington-Londra, în timp ce Polonia cerea întărirea poziției americanilor și a NATO în Europa de Est. Nici România nu a scăpat de tirurile propagandei rusești. Presiunile cele mai mari ale Rusiei vin prin intermediul Republicii Moldova, acolo unde media rusească încearcă să resusciteze sperietoarea „invaziei românești”, apăsând butoanele regiunii separatiste transnistrene. Recent, postul public de televiziune Rossia 1 a făcut o emisiune specială în care s-a vorbit deschis despre scenariul unei invazii a Transnistriei din partea unei triade militare formată din Ucraina, Republica Moldova și România. Totul pleacă de la decizia Kievului de a denunţa un acord pe care îl avea cu Moscova, prin care Federaţia Rusă putea transporta muniţie şi echipamente militare pe teritoriul Ucrainei, via Transnistria, și de la faptul că autoritățile de la Chișinău ar tergiversa negocierea unei alternative pentru asigurarea accesului la un contigent al fostei Armate a 14-a a defunctei Uniuni Sovietice, staționate în prezent în regiunea separatistă. Înainte de apariția acestor materiale în mass-media rusă, preluată și la Tiraspol, președintele Traian Băsescu și directorul Serviciului Român de Informații au avertizat în legătură cu presiunile graduale pe care Rusia le va aplica României. „Atitudinea expansionistă a Rusiei trebuie sa ne îngrijoreze din perspectiva posibilității de propagare a unor fenomene negative pe teritoriul României”, a declarat Maior. La rândul său, președintele României a declarat că „România e văzută ca o potenţială ţintă pentru Rusia” și că la următorul summit NATO de luna viitoare din Țara Galilor se așteaptă un angajament ferm al Alianței privind consolidarea flancului estic „ca element de descurajare”. Afirmațiile sale vin după ce premierul britanic David Cameron a afirmat că Occidentul nu poate sta deoparte, deoarece situația din Ucraina s-ar putea extinde și asupra României sau țărilor baltice. Și SUA au decis să ia poziție și au trimit în România pe subsecretarul american al Apărării pentru informații, Michael G. Vickers, care a avut o convorbire pe teme de securitate cu ministrul Apărării de la București, Mircea Dușa. Nu în ultimul rând, amenințarea unor atacuri cibernetice nu trebuie excluse din peisaj, Rusia angajându-se fățiș în atacarea informatică a Occidentului și a aliaților săi estici.

În tot acest timp, în afara României și Poloniei, state membre al Alianței, NATO își întărește legăturile cu autoritățile de la Kiev și Chișinău. După o serie de declarații tăioase la adresa Rusiei, secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a declarat recent pentru publicația franceză „Midi Libre” că NATO se va reorienta ca interes spre această parte a Europei și va elabora noi planuri de apărare în fața ,,agresiunii Rusiei” împotriva Ucrainei, făcând apel la contribuții mai mari din partea membrilor pentru securizarea zonei, inclusiv Ucraina și Republica Moldova. Chiar dacă au numai statut de parteneri ai Alianței, cele două țări contribuie din plin de ani de zile la misiunile Alianței și la exerciții militare comune, începând cu 1994 și 2002. Pornind din 2005, cercetările sociologice au relevat faptul dorința ucrainenilor ca țara lor să adere la NATO a crescut semnificativ, iar pe fondul luptelor din estul țării acest trend se menține într-un ritm alert. În 2005, după Revoluția Portocalie, doar 14% dintre ucraineni doreau integrarea în NATO. În 2012, odată cu venirea la putere a lui Ianukovici, doar 12% susțineau această idee, iar în prezent 34% dintre ucraineni sunt de acord cu integrarea în structurile Alianței, conform unui sondaj realizat în luna iulie de către Fundația pentru Inițiative Democratice (Democratic Initiatives Foundation). De altfel, Rasmussen a dat un semnal ferm de implicare, zburând la Kiev într-o vizită oficială chiar când Rusia și-a mobilizat 20.000 de soldați și echipament de luptă la granița estică a țării. La Kiev, Rasmussen a dat un semnal extrem de puternic precizând că NATO încetează cooperarea cu Federația Rusă și că la summitul Ucraina-NATO, care va avea loc în luna septembrie, va facilita întreprinderea unor demersuri concrete pentru stabilirea unei colaborări productive între cele două părți”. Kievul trebuie acum să continue să dezvolte eforturile de stat-candidat și să depășească momentul din 2008 de la summitul NATO de la București, atunci când nu l-a primit.

La rândul său, Republica Moldova are de rezolvat o chestiune constituțională de a ieși din zona neutralității și de a opta politic pentru NATO. Succesiunea evenimentelor din relația Rusia-Republica Moldova demonstrează clar că această țară nu mai poate rămâne într-o „zonă gri”, în care negocierea cu regimul pro-rus de la Tiraspol să se facă de undeva de sub masă. Cei 22 de ani o arată clar, iar opțiunea trebuie formulată și asumată politic de guvernarea pro-europeană de la Chișinău. De altfel, aceasta este și direcția în care se merge după ce diplomația moldovenească a anunțat că ministrul de Externe, Natalia Gherman, a mers în premieră la un summit NATO, acolo unde Republica Moldova a fost invitată. „Revirimentul NATO” s-a produs la Chișinău relativ recent, în urmă cu câteva luni, după câteva vizite la Washington a unor oficiali moldoveni. Aceștia au sesizat necesitatea anulării articolului 11 din Constituție care prevede statutul de neutralitate al țării. Cu toate acestea, Rusia are dislocate forțe armate chiar pe teritoriul Republicii Moldova, în regiunea separatistă transnistreană, care refuză să plece în ciuda unui angajament asumat în 1999 la summitul OSCE de la Istanbul. Chiar dacă ideea începe să încolțească momentan doar în mințile politicienilor, dezbaterile pe această temă vor crea o anume emulație și în rândul cetățenilor . Conștientă de peisajului belicos ucrainean și simțind pe propria piele usturimea embargoului economic rusesc în propriul nivel de trai, opinia publică va vira rapid spre ideea integrării în NATO, scăpând astfel de clișeele nostalgiilor războinice ale defunctei URSS. De altfel și NATO analizează în prezent deschiderea unei reprezentanțe la Chișinău. În urmă cu câteva luni, președintele Nicolae Timofti afirma într-un interviu la Europa Liberă că „securitatea ţării ar fi fost cu totul alta dacă R. Moldova ar fi fost membră NATO” și dacă ar fi doar opțiunea sa el „ar vota pentru aderarea la NATO”. Nu în ultimul rând, Republica Moldova are trecut și dificilul test al alegerilor parlamentare din această toamnă. Conform sondajelor, Republica Moldova s-ar putea confrunta și cu o problemă din acest punct de vedere, existând riscul major al revenirii comuniștilor la putere care nu sunt de acord cu această apropiere de NATO, deși există și forțe de centru-stânga din cercul guvernamental care nu cochetează nici ele cu această idee. Viitorul întregii Europe se joacă în timp real, iar deciziile structurilor occidentale politico-militare trebuie să fie rapide și concrete și mai ales unitare. Singura soluție este stabilizarea acestei zone de conflict cu potențial extins de la Marea Neagră la Marea Baltică. Istoria a arătat-o în mod repetat, iar „conciliatorii” nu au făcut decât să amâne inevitabilul unor catastrofe, deoarece au încercat să se mintă singuri, fără a avea însă curajul de a tăia nodul gordian. Cetățenii Ucrainei și Republicii Moldova trebuie să înceteze să mai trăiască sub frica amenințării militare din partea unei forțe străine și să depășească acest moment psihologic care îi va dezbrăca complet de haina grea primită din timpurile URSS-ului.

Preluare EvZ Moldova

Share our work
Separatistii transnistreni boicoteaza din nou negocierile in formatul 5+2 sub noi pretexte

Separatistii transnistreni boicoteaza din nou negocierile in formatul 5+2 sub noi pretexte

Evgheni Sevciuk

Liderii separatisti de la Tiraspol sunt decisi sa boicoteze din nou negocierile din dosarul transnistrean si sa nu participe la discutiile din formatul „5+2”. In contextul amplificarii luptelor din estul Ucrainei, autoritatile separatiste si-au sporit retorica la adresa Chisinaului si au cerut in repetate randuri recunoasterea independentei si alipirea regiunii transnistrene le teritoriul Federatiei Ruse. Delegatia transnistreana ar putea cere amanarea negocierilor in format 5+2 ce urmeaza sa aiba loc la Viena la 11 si 12 septembrie, a declarat marti liderul de la Tiraspol, Evgheni Sevciuk, citat de Itar-Tass in pagina electronica. „Delegatia transnistreana ar putea cere amanarea consultarilor ce urmeaza sa aiba loc la Viena la 11-12 septembrie din cauza masurilor neprietenoase ale R.Moldova”, a declarat Sevciuk. El a acuzat Chisinaul ca ruineaza negocierile. „Astazi are loc un razboi economic, informational si diplomatic impotriva Transnistriei”, a declarat el.

Tiraspolul a afirmat ca pana la negocierile programate la Viena, in perioada 11-12 septembrie 2014, mai sunt necesare o serie de discutii in prealabil in format bilateral Chisinau-Tiraspol. Discutiile ar viza indeosebi dosarele penale intentate de autoritatile de la Chisinau unor functionari din regiunea separatista. „Au creat conditii pentru suprimarea telefoanelor mobile in Transnistria. Aceasta poate duce la un nou razboi al telefoanelor. Suntem impotriva” a declarat Sevciuk. „Nu am primit niciun raspuns clar de la partenerii nostri”, a adaugat sevciuk. „Cred ca nici tarile vecine, nici participantii la negocierile in format 5+2 nu sunt interesati de escaladarea tensiunilor”, a adaugat el. Negocierile in format 5+2 privind solutionarea conflictului transnistrean au fost intrerupte in februarie 2006. Chisinaul si Tiraspolul au reusit sa reia dialogul dupa doi ani la nivel de reprezentanti politici. Ei se reuneau lunar pentru a rezolva problemele presante ale populatiei. in martie 2009, negocierile au fost reluate din nou dupa o intalnire trilaterala intre presedintii Rusiei, R.Moldovei si Transnistriei. La intalnirile de la Moscova si Vilnius de anul trecut si de la Dublin din acest an, partile au convenit sa reia negocierile.

Share our work
Analistii politici de la Chisinau sunt de parere ca integrarea in UE trebuie facuta fara Transnistria

Analistii politici de la Chisinau sunt de parere ca integrarea in UE trebuie facuta fara Transnistria

TransnistrianRegionMapDupa trecerea a circa 22 de ani la conflictul de pe Nistru si inghetarea acestui dosar, Republica Moldova ar trebui sa mearga in UE fara Transnistria, sunt de parere mai multi analisti de la Chisinau, citati de Radio Chisinau. „In pofida acestui fapt, autoritatile din regiune, controlate si dirijate de Moscova, potrivit politicienilor si analistilor, insista asupra dreptului la autodeterminare. in plus, expertii de la Chisinau considera existenta regiunii secesioniste drept principala piedica in drumul european al Republicii Moldova”, relateaza sursa citata. Analistii intervievati sunt de parere ca in acest dosar nu se poate face nimic cu o Rusie ostila idei de reintregire a teritoriului Republicii Moldova. „Autoproclamarea independentei Transnistriei a dus la aparitia a inca unui conflict in spatiul post-sovietic, despre care majoritatea analistilor independenti sustin ca este organizat si dirijat de la Kremlin. In 1992 s-a ajuns la un conflict armat, care insa a incetat dupa cateva luni. Asa-numitul conflict inghetat continua si in prezent, iar fara solutionarea acestuia Republica Moldova nu are nicio sansa sa devina membru al Uniunii Europene”, a declarat pentru Radio Chisinau directorul executiv al Asociatiei pentru Politica Externa Victor Chirila.

La randul sau, analistul Anatol Taranu considera ca diferendul transnistrean nu va putea fi reglementat atata timp cat acesta va fi sustinut practic deschis de Moscova, astfel ca Republica Moldova ar trebui sa urmeze scenariul cipriot si sa se integreze in Uniunea Europeana fara regiunea secesionista din estul tarii. Negocierile in formatul actual de 5+2 functioneaza de peste 10 ani de zile iar partile nu au ajuns nici acum la asa-numitul „cos politic” al discutiilor, iar recentele dezvoltari militare din zona nu vor favoriza acest lucru. De asemenea, Tiraspolul cere tot mai insistent independenta si alipirea la teritoriul Federatiei Ruse.

Share our work
In prag de incepere a anului scolar, scolile cu predare in romana de peste Nistru au probleme financiare

In prag de incepere a anului scolar, scolile cu predare in romana de peste Nistru au probleme financiare

scoli transnistriaSituatia scolilor cu predare in limba romana din regiunea transnistreana este din nou incerta dupa ce autoritatile separatiste au majorat taxele de functionare a acestora si s-au acumulat astfel datorii de circa 100.000 de dolari. Vicepremierul Eugen Carpov a dat asigurari ca din partea sa, Chisinaul va face tot ce ii sta in puteri pentru a depasi aceasta situatie si de a plati datoriile acumulate pana la 1 septembrie, relateaza Unimedia.info. „Eu cred ca nu exista obstacole care ar putea zadarnici activitatea scolilor din regiunea transnistreana. scolile, asa cum este preconizat, isi vor incepe activitatea pe 1 septembrie. Da, exista o serie de probleme nesolutionate, dar nici anul trecut Transnistria nu a zadarnicit activitatea lor, desi asta s-a insinuat. Activitatea lor este asigurata de Republica Moldova, deoarece sunt in subordinea Ministerului Educatiei de la Chisinau. Din pacate, trebuie sa mentionez ca institutii din raionul Dubasari au acumulat datorii pentru arenda. Datoria este destul de mare si se ridica la circa 100 mii dolari. Alte institutii au acumulat datorii pentru serviciile comunale. Noi amintim ca asemenea situatii sunt de nepermis. Proprietarul este administratia locala din Dubasari, care spera sa primeasca banii”, a mentionat reprezentantul politic al Tiraspolului, Nina Stanski, dupa o noua intrevedere la misiunea OSCE. Marti va avea loc o intrunire a expertilor pe domeniul financiar-fiscal de la Chisinau si Tiraspol, cu participarea reprezentantilor Ministerului Educatiei.

„Eu sper sa fie gasita modalitatea tehnica pentru ca datoriile pe care le au sediile scolilor pentru chirie, utilizarea energiei electrice, apa si caldura – ele trebuiesc achitate. Problema este modalitatea de achitare, care a fost modificata si impusa de cei de la Tiraspol. Noi suntem pregatiti sa achitam pana la 1 septembrie aceste datorii si sa gasim modalitati civilizate, normale, pentru contractele care bor fi incheiate pe viitor de catre scolile din regiunea transnistreana”, a subliniat Eugen Carpov.

Share our work