Transnistria declanseaza „razboiul spionilor” impotriva Ucrainei

Transnistria declanseaza „razboiul spionilor” impotriva Ucrainei

Transnistria, citadela a spionajului rus in sud-estul Europei

Serviciile de securitate transnistrene (KGB), au retinut, in urma cu doua saptamani, un jurnalist ucrainean de la o agentia de presa din Republica Autonoma Crimeea, au anuntat surse locale, citate de KARADENIZ PRESS. Episodul vine la cateva luni dupa ce SBU, serviciul de informatii al Ucrainei, a retinut un jurnalist, cetatean al RM, acuzat de spionaj. Regiunea transnistreana este recunoscuta in mediile de specialitate ca o baza importanta a serviciilor secrete ale Federatiei Ruse, a caror activitate este favorizata de prezenta unui important contingent militar rus si de statutul incert al teritoriului, controlat de un regim separatist pro-rus, nerecunoscut de comunitatea internationala, inclusiv Moscova.
Autoritatile de la Tiraspol nu au dat publicitatii date privind imprejurarile in care a fost retinut jurnalistul ucrainean sau acuzatiile care i se aduc acestuia. Potrivit unor surse locale, citate de KARADENIZ PRESS, acesta este acuzat de spionaj in favoarea „unei puteri straine”, nenominalizata de reprezentantii regimului de la Tiraspol.

James Bond de Chisinau

Anterior, mass-media de la Chisinau anunta ca Semion Niculin, cetățean al Republicii Moldova, a fost arestat în orașul ucrainean Odesa, fiind suspectat de spionaj si fiind retinut izolatorul de detenţie preventivă al Serviciului de Securitate al Ucrainei. Informatia a fost confirmata ulterior de oficiali din cadrul Serviciului de Informații și Securitate (SIS) al Republicii Moldova si ai Ministerului Afacerilor Externe și al Integrării Europene (MAEIE) de la Chisinau. Potrivit surselor citate, Niculin a fost reținut în baza articolului din Codul Penal al Ucrainei, care prevede pedeapsa cu închisoarea pe un termen de la 8 la 15 ani, pentru „transmitere, sau colectare a informaţiilor care constituie un secret de stat în favoarea unei țări, sau organizații străine”.
Colaboratorii Serviciului de Securitate al Ucrainei l-au reținut pe Niculin noaptea la 13 aprilie 2012 într-un apartament particular din Odesa, iar la 16 aprilie Curtea de Justiție din Kiev a sancţionat arestarea cetățeanului moldovean. Temeiul acuzației de spionaj a constituit faptul obținerii unor documente secrete de la proprietarul apartamentului (numele gazdei nu se specifică) în care a fost reținut suspectul. Transmiterea documentelor a fost înregistrată de camere de luat vederi instalate anterior în încăpere. Totodată, nu se cunoaște nimic despre rezultatele expertizei documentelor în ceea ce privește conținutului acestora și dacă ele conțin careva secrete de stat. De asemenea, nu se știe când dosarul va fi expediat în instanța de judecată.

Asistenta diplomatica

„Cazul Niculin” nu a fost făcut public, relateaza mass-media, dar autorităţile moldoveneşti au fost informate imediat cu privire la incident. La rândul său, Secția Consulară a MAEIE prin intermediul ambasadei Republicii Moldova de la Kiev oferă toată asistenţa necesară suspectului şi se asigură că drepturile acestuia nu sunt încălcate. La momentul reținerii sale, Semion Niculin era angajat al centrului de presă pe lângă Comisia unificată de Control. Anterior el a lucrat în calitate de jurnalist la ziarul Nezavisimaia Moldova și agenția de presă Moldpres.
Potrivit lui  Ivan Bularga, colaborator al Ambasadei Moldovei in Ucraina, institutia tine cazul lui Semion Niculin la control si urmareste ca drepturile cetatenului moldovean sa nu fie inculcate. Bularga si alti colaboratori ai Ambasadei au avut intrevederi cu Niculin si cu avocatul lui. In acelasi timp, secretarul de presa al  MAEIE a declarat ca se  intreprind masurile necesare pentru acordarea ajutorului consular, apararea drepturilor si intereselor lui Niculin.

„Spionul moldovean” ar fi putut lucra pentru Tiraspol

Semion Niculin, suspectat de spionaj și arestat de Serviciul de Securitate al Ucrainei, ar putea lucra pentru autoritățile republicii nerecunoscute transnistrene, a declarat deputatul ucrainean Taras Cernovil, membru al Comisiei de Afaceri Externe al Radei Supreme de la Kiev ucrainene. „Partea moldovenească reacţionează atent, declarând că Niculin nu putea fi implicat în acțiuni de spionaj. Cu toate acestea, este evident că suspectul colecta informaţii. Nici partea ucraineană nu a furnizat informaţii clare despre faptul că el ar fost implicat în spionaj, deşi conform procedurii, în cazul în care una dintre părţi este acuzată de spionaj, cea de-a doua este pur şi simplu obligată să furnizeze dovezi clare, cu confiscarea de documente, martori, și reprezentanţi diplomatici. Toate acest lucruri nu au avut loc”, a spus Cernovil.
„Cel mai probabil, el colecta informaţii comerciale. Nu m-aş mira dacă el, fiind un cetăţean al Republicii Moldova, de fapt colecta informaţii în favoarea organizațiilor comerciale din Transnistria. Acest lucru se întâmpla foarte des și anterior. Anume din aceste motive, Republica Moldova nu-l apără fervent. Pentru ei este o situaţie neplăcută. Este posibil că suspectul a încercat să-i influențeze pe oficialii guvernului ucrainean, ca aceștia să recunoască proprietatea în favoarea rmn”, este de părere deputatul ucrainean. Totodată sursa citată consideră că acest caz nu va influența relațiile bilaterale moldo-ucrainene.

Precedent rusesc

KARADENIZ PRESS reaminteste ca, anul 2010, publicația ucraineană Zerkalo Nedeli (Oglinda Săptămânii) relata ca la 14 km de la sectorul transnistrean al frontierei cu R. Moldova, autoritățile ucrainene au reținut 5 colaboratori ai serviciului de spionaj rusesc (FSB). „Cei din urmă au fost reținuți în urma operațiunilor de spionaj contra Ucrainei, aceștia formând biroul de spionaj rusesc al Serviciului Federal de Securitate rus”, mai scria publicația ucraineană.
Potrivit sursei, prin această acțiune, Federația Rusă a violat înțelegerile CSI din 1992 prin care se prevedea inadmisibilitatea activității de spionaj între membrii acestei comunități. Totodată, publicația ucraineană lasa să se înțeleagă că Rusia a utilizat teritoriul R. Moldova pentru a lansa activități agresive contra Ucrainei.
Zerkalo Nedeli mai preciza că membrii agenției guvernamentale rusești au încălcat grav legislația RM, răpind pe teritoriul țării noastre chiar și un cetățean ucrainean. Rugați să comenteze situația, autoritățile de la Kremlin nu au negat informațiile apărute în presa ucraineană.

Spionaj intre frati

„Transnistria a ajuns principala sursă de acțiuni criminale în acest colț al Europei. Pe acest teritoriu activează puteri autoproclamate, care se află în dependență politică totală de Federația Rusă. Aici este posibil tot – contrabandă cu orice fel de produse, vâzarea drogurilor, armamentului, a oamenilor. Colac peste pupăză – Ucraina este principala cale de tranzitare a acestei pieți de desfacere”, mai precizează autorul ucrainean.
În același timp, publicația amintește că oficialii ruși au recunoscut prezența colaboratorilor FSB, fiind demonstrat astfel primul caz de spionaj în istoria post-sovietică. „Astfel, Rusia violează flagrant acordurile ce-i determină statul de mediator în conflictul transnistrean, fapt care discreditează acest stat și politica acestuia. Prin încălcarea acordurilor internațioanle, Rusia pune sub pericol relațiile bilaterale a R. Moldova cu Ucraina. Totodată se pune sub întrebare eficiența organelor de contraspionaj ale R. Moldova, care nu au reușit să întreprindă măsuri pentru depistarea colaboratorilor FSB, care activau pe teritoriul Moldovei”, mai sublinia publicatia Zerkalo Nedeli.

Un colonel FSB , adjunct al şefului KGB din Transnistria

Conform mass-media regionala, şeful KGB–ului din Transnistria, Vladislav Finaghin are un nou adjunct – colonelul FSB din Rusia, Evghenii Petruşin, în vârstă de 47 ani. Spre deosebire de ceilalţi trei adjuncţi (Alexandr Liubiaghin, Iurii Gruşevschii şi Valerii Ghebos) informaţiile despre Petruşin lipsesc de pe site–ul oficial al KGB transnistrean. Singura referinţă despre colonelul Petruşin este despre faptul că la 28 iulie 2012, la Tiraspol, el aprimit jurământul recruţilor grăniceri în calitate de adjunct KGB pentru forţele armate.
În administraţia transnistreană funcţia colonelului FSB este caracterizată ca nefiind de interes public. Conform surselor din stucturile de stat, Petruşin a fost trimis în deplasare în regiunea transnistreană în calitate de „manager” al securităţii locale. Din unităţile armate ale KGB care au trecut în subordinea lui Petruşin fac parte batalionul cu destinaţie specială „Delta” (cca 400 de oameni), forţele de grăniceri (cca 1000 de oameni) şi regimentul de rezervă al cazacilor (cca 1500 de oameni).
Informaţii despre biografia lui Petruşin sunt greu de găsit. Astfel în mass–media din regiunea rusa Astrahan în 2009 apre ştirea că, colonelu Petruşin, care ocupa funcţia de adjunct al FSB în Daghestan, a fost decorat cu ordinul „Zaşitnik Rossii” de gradul III. De asemenea numele său este întâlnit în articole despre primul război cecen. Conform lor, pe atunci maiorul Evghenii Petruşin făcea parte din detaşamentul cu destinaţie specială al ministerului de interne „Rosici” şi la data de 18 aprilie 1995 să remarcat în luptele pentru satul Bamut. Conform altor surse, comandantul detaşamentului cu destinaţie specială, Evghenii Petruşin era poreclit „Ghestapo” şi este caracterizat ca un „specialist pe toate tipurile de arme de foc şi reci, fără milă pentru inamici iar hobby – ul său era să nu ia niciodată prizonieri”.

Transnistria, cetatea KGB

Experţii şi analiştii consideră că numirea lui Petruşin este o întărire serioasă a KGB – ului transnistrean. „Cine controlează KGB – ul controlează totul. Detaşarea unui ofoţer ca Petruşin se aseamănă cu practicile încă din timpurile sovietice al Moscovei, când de la centru era trimis secretarul doi al partidului comunist, care de facto conducea. Finaghin va avea doar funcţii reprezentative” – sunt de părere experţii.
Totodată, prin numirea lui Petruşin, Moscova va suplini locul vacant rămas după concedierea fostului şef al KGB, Vladimir Antiufeev, care activa în strânsă colaborare cu FSB – ul rusesc.
Conform analiştilor transnitreni, numirea lui Petruşin este răspunsul Rusiei la încercările Occidentului de micşorare a influenţei ruseşti în regiune. Faptul că în R. Moldova la guvernare se afla AIE, în România va fi instalat scutul anti–rachetă, armata moldovenească colaborează tot mai intens cu colegii din România ridică importanţa Transnitriei. De aici şi intenţia de întări serviciile speciale cu un ofiţer capabil să activeze atât în condiţii normale, cât şi în extremale. Totodată numirea lui Petruşin ca responsabil pe forţele militare ale KGB demonstrează intenţia de a le transforma într-o forţă capabilă de luptă, mobilă şi bine înarmată.

Share our work
Larry Watts: In 1989 Puterea a fost acaparată de vechii agenti KGB si GRU

Larry Watts: In 1989 Puterea a fost acaparată de vechii agenti KGB si GRU

 

Dezvaluirile cunoscutului autor american Larry Watts "au socat" Romania post-decembrista

Dezvaluirile cunoscutului autor american Larry Watts "au socat" Romania post-decembrista (preluare foto: nichitus.ro)

Fereşte‐mă, Doamne, de prieteni…

LARRY L. WATTS a absolvit cu master Universitătile din Washington, Seattle şi UCLA, având şi un doctorat la Umea University din Suedia. Între 1990 şi 1991, a condus Biroul IREX din Bucureşti, iar pînă în 1997, a fost Senior Consultant al Project on Ethnic Relation şi director al Biroului PER din România. Din 1990, a fost consilier în probleme de reformă democrată şi control asupra institutiilor statului şi s-a ocupat de înfiintarea Colegiului National de Apărare şi a Consiliului pentru Minorităti Nationale.
Articolele şi studiile sale au apărut în “Studies in Intelligence”, “Problems of Post‐Communism”, “Armed Forces & Society”, “World Policy Journal”, “ European Security”. co‐editor la “Globalization of Civil‐Military Relations: Democratization, Reform and Security” etc. Publică „Reforma militară românească şi integrarea în NATO”, „O Casandră a României. Ion Antonescu şi lupta pentru reformă 1918‐1941” – volum considerat drept cea mai bună biografie politică a Mareşalului Antonescu. Cea mai recentă carte a sa, „Fereşte‐mă, Doamne, de prieteni”, tratează un subiect incendiar: războiul secret al sovieticilor şi aliatilor loiali acestora din Pactul de la Varşovia împotriva României. Volumul monumental – 795 de pagini cu aproape 3000 de note de subsol şi o bibliografie de peste 800 de titluri – a produs un veritabil cutremur în conştiinta publicului avizat. În el, Larry L. Watts analizează războiul rece clandestin dus de tările din Pactul de la Varşovia cu România. O Românie pe care, în cartea sa, americanul nostru o plasează la înăltimea şi în lumina adevărului istoric. Un gest atât de aşteptat…

Cartea dumneavoastră „Fereşte‐mă, Doamne, de prieteni” (Bucureşti, RAO, 2011) începe cu un citat şocant din Engels: „[Românii sunt] un popor fără istorie… destinati să piară în furtuna revolutiei mondiale… [Ei sunt] suporteri fanatici ai contrarevolutiei şi [vor] rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor national […] Disparitia [lor] de pe fata pământului va fi un pas înainte.” Cum poate fi explicată această teribilă „sentintă”?

Engels a încercat să identifice „popoarele‐gunoaie” pe care el le considera contrarevolutionare şi trebuiau, în opinia lui, să dispară, pentru realizarea unei revolutii globale, iar scotienii, din care mă trag eu şi care au luptat şi ei pentru libertate, au fost la fel de desconsiderati de către el. Timp de un secol după întemeiere, Statele Unite au fost cam singura republică democratică din lume, Europa fiind dominată de imperii. Dar, până atunci, democratia, încă de la aparitia ei, în Grecia antică, a fost clădită pe spatele sclavilor. Toată lumea ştia că Statele Unite sunt o democratie, dar, în acelaşi timp, noi – americanii şi europenii – nu am considerat că indienii sau negrii sunt egali în drepturi cu noi.
Noi, americanii, nu am ştiut prea multe despre situatia României, românii fiind nerecunoscuti ca nationalitate şi religie în Imperiul austro-ungar. El i-a catalogat foarte urât pe români şi a făcut un apel la uciderea lor în masă. Ceea ce s-a şi întâmplat, în Transilvania, în 1849. [Ca şi în Basarabia în acea perioadă. Politica justificativă a Imperiului Tarist, aceeaşi cu cea a Imperiului Habsburgic, apoi austro-ungar, a functionat şi în Statele Unite, unde băştinaşii cuceriti prin expansiune imperialistă au fost etichetati ca inferiori, ca un pericol pentru toată lumea.] Marx a fost de acord cu Engels, şi ce au scris ei a devenit Biblie pentru Lenin si Stalin.
Războiul secret din interiorul Pactului de la Varşovia împotriva României are rădăcini mai adânci, românii constituind o insulă de latinitate între cele trei imperii înconjurătoare – rus, habsburgic şi otoman şi urmaşele acestora.

Poate fi dorinta de expansiune a puterilor înconjurătoare explicatia războaielor de imagine duse împotriva românilor începând cu Evul Mediu, continuând cu 1848, Unirea Principatelor, războiul de independentă, înfiintarea României Mari, perioada inter – şi postbelică?

A existat o declaratie de război a lui Lenin. Nimeni nu scrie despre asta. De fapt, primul război sovietic cu o altă tară [după Pacea de la Brest‐Litovsk], a fost cu România, la începutul lui 1918. Pornind de la o armată distrusă total, România şi‐a creat o armată adevărată care a avut posibilitatea să dezarmeze şi să alunge peste granită trupele bolşevice. Au fost mai putin de patru sute de mii de oameni în armata română, ba mai mult, pentru misiunea aceasta au fost utilizati doar o sută şi ceva de mii de oameni, dar ei au fost foarte bine organizati cu ajutorul francezilor şi astfel au indus o mare teamă şi un resentiment extraordinar, o ură teribilă printre soldatii bolşevici. Sovieticii, ca şi ruşii înainte, au avut o atitudine de total dispret fată de români şi, în consecintă, această abordare a fost înrădăcinată în sistemul de învătământ. Au practicat un şovinism care justifica expansiunea lor în zona Moldovei, ei pretinzând despre români că sunt barbari, sălbatici şi lipsiti de orice competentă şi nu merită nici un fel de drepturi. Rusul să vină să bată un cui în casa ta din care să te alunge fără drept de apel, este o abordare caracteristică imperiilor! Noi, americanii, ne-am purtat la fel cu indienii. Şi la fel s-au comportat austro-ungarii şi, în special, partea ungară unde a fost înrădăcinată aceeaşi conceptie. Nu ştiu dacă austriecii au redresat astăzi lucrurile, dar cred că da, conformându-se noilor conditii europene.
Dar, în Ungaria, nu au fost reevaluate lucrurile şi, din cauza aceasta, acest şovinism este, încă, foarte puternic, afectând, chiar, politica de stat. Acum, o dată introdus în învătământ, devine o teorie acceptată, pe care este foarte dificil să o mai schimbi. În Ungaria de azi, în loc să aibă loc o reevaluare a sistemului de învătământ, cum, de exemplu, s-a făcut în Germania prin procesul de denazificare, este răspândită fără ruşine politica şovină antiromânească, iar fenomenul se extinde şi în Franta, pe posturile TV de stat în care se vorbeşte într-un mod extremist care nu poate să fie acceptat, astăzi, într-o Europă liberală.

Suntem, azi, mai civilizati?

Şovinismul este împotriva spiritului Uniunii Europene, este scandalos şi pune un mare semn de întrebare asupra tuturor abordărilor politice ale ungurilor privitoare la România. De exemplu, până recent, reprezentatul UE în Moldova a fost un ungur. Dacă această persoană a fost născută şi crescută în Ungaria, ar fi fost foarte dificil pentru ea să rămână neafectată de aceeaşi bază de şovinism antiromânesc. Şi ce înseamnă asta pentru orice fel de abordare normală şi constructivă? Marile puteri trebuie să ajungă la un acord între ele. E clar că, în prezent, Germania şi Franta sunt foarte interesate să aibă o relatie bună cu Rusia. E normal, între puterile mari, chiar şi numai în interesul păcii. Dar de aici şi până la a exclude România, până în 2007, din convorbirile cu Moldova, cu care are granite comune şi a cărei populatie e majoritar românească, şi, apoi, să se mai şi pretindă că România e deja reprezentată de un oficial al UE, originar din Ungaria, în aceste convorbiri, e o glumă proastă. Acest lucru trebuie subliniat, discutat, lămurit. Autoritătile europene tac mâlc. Situatia în sine este întoarsă împotriva României, ungurii spun că România e antimaghiară! Dar şovinismul antiromânesc e evident – poporul român rămânând un popor paria multi ani după căderea lui Ceauşescu – e un fenomen foarte nociv care trebuie combătut pe plan european.

Cum poate fi combătut?

Există două lucruri, aici, care au un impact puternic. Unul este acest şovinism ca politică imperială în Rusia Taristă şi Austro-Ungaria care a fost preluată de Uniunea Sovietică şi respectiv de Ungaria şi n-a fost schimbată nici după ’89. Aceasta este o mentalitate, nu un complot, din cauză că oamenii nu creează această imagine, nu falsifică lucrurile intentionat, ei cred asta. Aceste idei le sunt inculcate prin şcoală. Şi Kossuth este prezentat, de exemplu, ca un erou democrat, dar nu se scrie în cărtile lor de istorie despre şovinismul lui. Kossuth care a aruncat asupra românilor anatema de a fi nişte ucigaşi care au luptat împotriva revolutiei, cu Avram Iancu şi cu toti ceilalti. E foarte greu să înlături asemenea mentalităti. Vreau să împărtăşesc o experientă personală. Eram la liceu, în anii ’70, când în şcoala primară şi secundară ni se spunea că numai noi, americanii, proveniti din europenii colonizatori, noi am civilizat continentul America de Nord. De fapt, multi colonişti au ucis indieni. Am crescut cu aceste idei denaturate, în şcoală erau jocuri cu cowboy şi cu indieni şi toată lumea voia să fie cowboy. Acum istoria este prezentată în şcoală mai aproape de adevăr. La început, am avut un mare resentiment fată de cei care credeam că vor să-mi distrugă aceste icoane ale copilăriei mele. Nu e uşor să schimbi o mentalitate. Îmi imaginez cât de dificil ar fi pentru unguri să gândească despre Kossuth ca despre un criminal, din cauză că el este o icoană pentru ei. Este un erou şi pentru ei şi pentru diaspora din Statele Unite, multe organizatii primind numele lui, iar mentalitătile, repet, nu se schimbă uşor. Şovinismul trebuie eradicat din sistemul de învătământ de oriunde. Asta nu este istorie, ci politică europeană. E o chestiune care trebuie abordată deschis. Adevărul este că tările din Pactul de la Varşovia au conlucrat împotriva României, încă din anii ’60 şi în anii ’70-’80, au continuat într-un mod foarte nociv, prin serviciile lor de informatii până în ’91, singura schimbare a fost în ceea ce priveşte Cehoslovacia în ’90.

Dedicati în cartea dumneavoastră o amplă analiză faptului că Gheorghe Gheorghiu-Dej a reuşit scoaterea trupelor sovietice de pe teritoriul tării şi a dus o politică natională, contracarând şi strategia revizionistă a Budapestei. Dar, pe vremea lui, „lupta de clasă” a provocat multe victime. Care e imaginea corectă a lui Gheorghiu‐Dej în istoria României?

Perioada Dej poate fi împărtită în partea de dinaintea şi de după sfârşitul lui Stalin. Prima perioadă nu a fost sub controlul românilor. Asta nu este o scuză. Nu numai că au fost 700 000 de militari sovietici postati în România în 1946 şi nu numai că a dominat echipa cominternistă, Pauker, Luca, Georgescu, dar au lucrat aici multi ofiteri sovietici, Bodnarenko, Pintilie, Sergiu Nicolau (Serghei Nikonov) Nicolski, etc. – Nikonov, de exemplu, a fost şeful informatiilor externe pus de sovietici şi sotia lui care a fost secretara lui Gheorghiu‐Dej, şeful gărzii de corp şi şeful de cabinet, chiar şi şoferul lui Dej, toti erau NKVD‐işti. Se poate conchide că el nu a avut prea mult spatiu de manevră. Asupra lui Dej au avut loc mai multe atentate. Nu se ştie dacă întâmplarea din noiembrie 1957, a fost sau nu un atentat, când un avion IL 14, având la bord o delegatie a PMR ce zbura la Moscova pentru a participa la aniversarea Marii Revolutii Socialiste din Octombrie, s-a prăbuşit la aterizare pe Aeroportul Vnukovo, la ora 17.48, din cauza unei „erori de pilotaj”. Au murit ministrul de externe Grigore Preoteasa şi trei membri ai echipajului. Ceilalti pasageri au suferit răni grave. Nicolae Ceauşescu, secretar al CC al PMR, a fost mai norocos. Dej s-a retras în ultima clipă, ne mai îmbarcându-se în avionul rusesc cu care trebuia să ajungă la Moscova. Situatia era foarte proastă, aviatia şi flota erau sub control sovietic total. Altădată, din ordinul lui Hrusciov avionul sovietic în care se afla Dej, a fost deviat deasupra Chinei, fără aprobarea acestei tări. China a fost cât pe ce să doboare avionul. Hrusciov urmărea să scoată România din joc pentru că România avea relatii bune cu Mao şi, în acelaşi timp să arate lumii cât de barbar era liderul chinez.

A fost, Dej, un personaj atât de complex?

Ca şi vremurile. În prima parte a conducerii lui, erau foarte putine şcoli, analfabetismul era în floare, sistemul de sănătate era precar, sărăcia era mare şi el a devenit un fel de erou muncitoresc. Specialist în provocări, a petrecut ani de zile în închisori. Dar, pentru supravietuirea în Comintern, mai trebuia îndeplinită o conditie: să fii mereu gata de trădare, dacă Stalin a spus altceva, fată de ce spusese ieri sau chiar cu 5 minute înainte, să adopti noua directivă, lichelismul fiind instrumentul puterii. Problema cu Dej a fost că, deşi el nu dădea înapoi de la abordarea fără milă a realitătii, lichea nu a fost. Şi el şi Ceauşescu erau să-şi piardă viata în atentatele puse la cale de sovietici din cauza asta. Dej a fost fortat să îl denunte pe Tito ca ucigaş. El a fost omul care a declarat că vrea să fie mediator între Tito şi Stalin. Apoi, cam la un an de zile, era cât pe ce să fie eliminat. A avut abilităti diplomatice în medierea dintre China şi Uniunea Sovietică. El, şi alti români, au avut abilitatea să facă abstractie de interesul lui, de interesul românesc, când era angajat în mediere, acesta fiind unul din secretele reuşitei. Gheorghiu Dej a avut o orientare românească, natională, fără îndoială. El s-a gândit la România ca la tara lui şi la poporul român ca la poporul lui.
Altii, cei din Comintern, Pauker, Luca, Chişinevski au fost orientati spre proletariatul internationalist, spre Uniunea Sovietică şi, de aceea, ei nu au reprezentat România. Şi dacă acest lucru merită să fie recompensat cu admiratie sau recunoaştere, Dej a câştigat, cu toate enormitătile care au fost comise în perioada nationalizării şi colectivizării fortate. Grigore Preoteasa a fost cel care, în sesiunea plenară a Natiunilor Unite din 3 Decembrie 1956, declara: „Guvernul român acordă dreptul de azil politic preşedintelui de consiliu Imre Nagy şi grupului său”.
Imre Nagy a fost prizonier privilegiat la Snagov, fiind detinut într-o vilă frumoasă. Avea conditii bune şi chiar costume făcute la comandă, iar românii au încercat să-i asigure o viată foarte acceptabilă, chiar sub control sovietic. Preoteasa ajunsese la un acord cu ONU ca Crucea Roşie să-l viziteze pe Nagy, dar sovieticii s-au opus. Preoteasa a intrat în dizgratia lor. Deci, faptul că şi-a pierdut viata poate să fi fost mai mult decât un accident. După ’62, România a încetat să mai depindă de sovietici pe linie de aviatie şi echipaje şi a construit sau cumpărat avioane şi a pregătit piloti cu ajutorul englezilor şi al altor tări occidentale. În 1971, Brejnev declara: „Ceauşescu a mers prea departe. El conduce lupta împotriva noastră şi reprezintă obstructia fundamentală în calea liniei noastre. (…) Tot în 1971, la Conferinta de la Crimeea, Kadar acuza: „Ceauşescu ne‐a abandonat întotdeauna (…), a trădat pozitia comună“.

Opozitia României la invadarea Pragăi, în ’68, tratativele cu China, cu America, apoi politica fată de Israel şi de tările arabe au fost ele considerate la justa lor valoare?

Toate aceste performante pozitive ale României au fost sistematic subminate de „prieteni”. Politica exceptională a României în Orientul Apropiat, de pildă. Ceauşescu a fost convins până în măduva oaselor că, de fapt, el poate să aducă o contributie importantă în problema aceasta. Yossif Govrin a scris despre această politică pro-israeliană. El a cunoscut foarte clar situatia din România, fiind director al Departamentului Europa de Est din Ministerul de Externe al Israelului din ’79 până în ’85, după care a fost ambasadorul Israelului în România până în ’89. Unul dintre lucrurile cele mai importante care trebuie luate în considerare despre Ceauşescu este faptul că, România a fost singurul stat din blocul comunist care a întretinut relatii diplomatice şi economice cu Israelul şi singurul din acest bloc care nu le-a întrerupt niciodată, fapt care i-a conferit lui Nicolae Ceauşescu o pondere deosebită în politica externă a Israelului şi, în genere, a occidentului. Pe plan strategic, acest aspect este foarte important. Din cauza politicii lui Ceauşescu, „prietenii” din est au denigrat total România. Dar, exact în mijlocul revolutiei din 1989, la 24 decembrie, în paginile ziarului „The Washington Post” în care toti şefii de stat se refereau la tiranul sângeros şi monstrul Ceauşescu, Shimon Peres a scris că, pentru Israel, nu este aşa de uşor să facă astfel de consideratii din cauză că, chiar dacă omul a fost un tiran pe plan intern, pe plan international el a fost omul păcii. Acest lucru e interesant din două motive. Nu atât prin ceea ce a spus despre Ceauşescu, ci prin ceea ce a spus despre relatiile dintre Israel şi România. Relatia româno-israeliană a fost puternică, decenii de-a rândul. Nu numai datorită rolului de mediator jucat de România, ci şi din cauza sprijinului pe care Israelul l-a oferit tării dumneavoastră. Pe la începutul anilor ’80, Ceauşescu a pierdut sprijinul americano-evreiesc, dar nu a pierdut sprijinul Israelului.

Mentionati în carte că războiul contra României a fost dus de KGB până târziu, prin 1995. Aşa cum în secolul al XVI-lea „legenda neagră” propagată de inamicii Spaniei a învăluit această tară, creându-i imaginea de simbol al represiunii, obscurantismului intolerantei religioase şi înapoierii intelectuale şi artistice (!), tot aşa o legendă neagră învăluie, astăzi, România. Sunt semne vizibile că acest război de imagine contra tării noastre este dus şi în prezent. Ne întrebăm, retoric, de ce şi de către cine?

În 1989, noi americanii, am realizat primele legături cu serviciile de informatii din Europa de est, noi având foarte putini oameni în zonă şi în special în Balcani, primul contact fiind cu serviciile ungare. Ei ne-au oferit informatii deloc favorabile românilor. Şi apoi, în ’90 şi ’91, am creat aceleaşi legături cu Polonia, cu Cehia, cu Bulgaria dar nu şi cu România care era văzută în continuare ca un inamic. Partial, cel putin. De ce? Din cauză că noi am primit informatii de la ei că România ne este inamic, iar noi n-am avut sursele noastre, singura sursă pe care am avut-o din 1989 până la sfârşitul lui ’92 fiind reprezentantul CIA la Bucureşti, Harold James Nicholson, care a fost depistat, mai târziu, ca agent sovietic!
În aprilie ’92, când a fost numit director la SIE, Ioan Talpeş, primul şef de servicii care n-a avut legătură cu fosta Securitate, a deschis relatiile cu americanii şi prima sa vizită în Statele Unite a fost în martie ’93. Atunci, directorul FBI a ridicat problema: De ce ai sute de agenti aici împotriva noastră? Şi Talpeş a fost surprins fiindcă el a ştia foarte bine că România nu a avut mai mult de 12 agenti sub acoperire în Statele Unite în ultimii 25 de ani. O tară ca România nu poate avea sute de agenti sub acoperie, este enorm. Nici Statele Unite nu au avut atât de multi agenti în Uniunea Sovietică, în timpul războiului rece! Sovieticii şi alti membri ai Pactului de la Varşovia au folosit pretextul agentilor români acoperiti ca să compromită România în Statele Unite. Şi lucrurile au mers aşa pe mai departe, iar acest lucru apărea şi într-un manual pentru Departamentul de Apărare al SUA în 1996 unde se mentiona că România şi China au rămas inamici ai intereselor economice americane. În ’96! Iar după ’91, după prăbuşirea Uniunii Sovietice, când serviciile de informatii au fost reformate partial, toti au intrat într-un fel de competitie între egali pentru sursele de asistentă din occident. Şi ei au conlucrat, în toată perioada războiului rece, pentru excluderea României. Dar, de data asta, nu le mai dicta Moscova, ci doar interesul lor propriu, lucru foarte nociv pentru România, lucru necunoscut şi neînteles de occident.

Care a fost rolul serviciilor secrete străine, al agentilor KGB şi urmaşilor lor în ratarea „revolutiei” române din 1989?

În România de după ’89 a existat linia gorbaciovistă care nu a vut intervente militară, a fost linia GRU care a fost pregătită pentru interventia militară şi paramilitară şi a fost linia KGB-istă, de asemenea, pregătită pentru interventia militară sau paramilitară. Puterea a fost acaparată de vechii agenti sovietici înlăturati de Ceauşescu. Şi a apărut, Nicolae Militaru, de unde? Un tânăr ofiter anuntat, pur şi simplu, la Televiziune, numirea lui Militaru drept comandant al armatei. De către cine?! Şi Militaru a reactivat o multime de oameni care au fost pregătiti în Uniunea Sovietică. De zece ani de zile nu mai fusese nimeni la vârful armatei pregătit în Uniunea Sovietică. Fuseseră înlăturati. Si acum ei au apărut din nou, şeful de stat major, la informatii militare, la Interne şi multi altii, toti pregătiti de sovietici. Şi tot atunci au fost aduşi şi Doicaru şi Caraman. Securitatea a fost desfiintată, ceea ce a fost o mare greşeală. Aceeaşi greşeală am făcut-o noi, americanii, în Irak. Dacă procedezi aşa, pierzi controlul evenimentelor. În Polonia, în Ungaria, în Cehia, în Bulgaria s-a negociat cu „cei vechi” şi nu a fost nici o problemă. Ei au rămas în serviciu, nu a fost nici un proces, procese au fost numai aici, în România, şi totuşi unii au spus că nu au fost destul de multe procese. Dar dacă fac o comparatie cu alte tari, România a fost singura tară în care au avut loc astfel de procese şi în care manipularea mediatică a functionat masiv.

Este o ipoteză conform căreia Karoly Kiraly ar fi putut fi agent sovietic. Se spune că el ar fi unul din păpuşarii evenimentelor de la Târgu-Mureş din martie 1990. Dar fenomenul Piata Universitătii, multiplele mineriade au fost manipulări ruseşti?

Karoly Kiraly e plauzibil să fi fost agent sovietic. A fost, nu o dată, în URSS. A fost la studii acolo. Şi, mai mult decât atât, când Gorbaciov a venit aici în ’87 şi Karoly Kiraly era consemnat la domiciliu, Gorbaciov a trimis o maşină de la Ambasada sovietică la Târgu-Mureş, l-a luat la receptia la care a fost şi Ceauşescu şi, în timpul acestei receptii, a stat de vorbă cu Kiraly vreo zece minute. Şi după asta Kiraly a fost dus cu o maşină sovietică din nou la Târgu-Mureş. Nu mai este nici o îndoială, el a fost omul sovieticilor. Ar fi foarte folositoare o abordare istorică şi nu polemică despre ce s-a întâmplat în martie 1990. Toate acestea au putut fi date pe fată abia după 2000, din ceea ce s-a putut recupera din arhivele ultrasecrete ale RDG, apoi din arhivele URSS, gratie lui Boris Eltîn care a permis accesul la documente, o vreme. Un volum uriaş de documente rămâne, însă, sub aceeaşi lespede grea a traditionalei conspirativităti şi ipocrizii.

Care arhive rămân ferecate în continuare? De ce?

Arhivele foste sovietice au rămas blocate. Ruşii au deschis temporar accesul la ele între ’91-”92. Şi chiar şi atunci, accesul la documentele româneşti a fost dificil. Este o poveste, aici, foarte interesantă care sugerează cât de importantă a fost România pentru ei. Au fost create trei arhive pentru depunerea documentelor luate de sovietici de la guvernele şi statele inamice în perioada celui de-al doilea război mondial: polonez, francez şi român. Aceste arhive au fost închise. După câtiva ani, arhivele româneşti au fost împărtite, o parte la Ministerul de Interne al Uniunii Sovietice, o alta la Ministerul de Externe, o parte a fost predată Moldovei Sovietice, Ucrainei, o altă parte a fost închisă în arhivele KGB, fenomenul e foarte interesant. Nu aşa s-a întâmplat cu arhivele poloneze sau franceze care au rămas într‐un bloc. Această împărtire a îngreunat orice fel de reconstituire. Consider că asta au intentionat. În plus, există arhive ale Ungariei, Poloniei, Cehoslovaciei care nu au fost declasificate. Sovieticii au mers prin toate arhivele tărilor fostului Pact de la Varşovia, cu acordul guvernelor lor, pentru a extrage orice document care apart nea serviciilor sovietice. Partial, ne-am folosit de arhivele Mitrohin şi Gordievski şi mai putin de ceea ce a fost spus de Kalughin. Am folosit arhivele STASI pe care ruşii nu au reuşit să pună mâna şi Statele Unite au găsit acolo dosarul de agenti, cam 13.000 de agenti, dar şi mii de saci de documente tăiate care au rămas în Germania şi sunt pe cale să fie reconstituite în Comisia Federală. Cel mai bine ar fi dacă s-ar publica pe internet. Mai există, despre România, o multime de documente în Moldova şi în Ucraina, dar care nu sunt încă declasificate.

Este această carte o reparatie morală la loviturile de imagine date României? Ce urmează?

Chiar dacă, după preşedintele Johnson, pozitia extrem de curajoasă a României în criza rachetelor din Cuba nu a mai fost făcută cunoscută, serviciile nu obişnuiesc să îşi revizuiască pozitia din trecut. Acest lucru tine de aşa-zisa patologie organizatională. Este vorba despre cunoştintele deficitare referitoare la adevărata politică externă a României, despre efectul campaniei intense de dezinformare duse de tările Pactului de la Varşovia împotriva tării dumneavoastră. După ’89, vălul „legendei negre” a continuat să se îndesească, scopul fiind însă altul, rivalitatea lor cu România în relatia cu occidentul. Foştii „prieteni” din Pactul de la Varşovia au scos România din joc. Ei sunt, astăzi, bunii europeni… Şi în Orientul apropiat, România e lipsită azi, de orice şanse din cauză că ei au reuşit să o izoleze. Am conceput cartea aceasta ca o introducere pentru o nouă carte despre perioada de după ’89, dar am ajuns numai la nivelul anului 1978 din cauza faptului că, dacă aproape 800 pagini sunt cam mult, aceste 1.500 pagini care au fost deja scrise atunci ar fi fost mult prea voluminoase. Astfel, am publicat o primă jumătate. Continutul celei de‐a doua cărti, care sper că va aduce noi lămuriri, va ajunge până în decembrie 1989.

Ne dorim numai prieteni ca dumneavoastră!

Fragment din cartea „Anamnesis” a autoarei Irina Airinei

Share our work
Putin isi instaleaza fostul consilier prezidential in fruntea Dumei de Stat

Putin isi instaleaza fostul consilier prezidential in fruntea Dumei de Stat

Serghei Narskin, noul presedinte al Dumei de Stat de la Moscova

Serghei Narskin, noul presedinte al Dumei de Stat de la Moscova

Fostul sef al administratiei prezidentiale, Serghei Nariskin, un apropiat al lui Vladimir Putin, a fost ales miercuri in functia de presedinte al noii Dume de Stat, camera inferioara a Parlamentului rus. Deputat al partidului de guvernamant Rusia Unita, Nariskin a fost ales cu 238 de voturi, exact cate mandate are formatiunea sa in Duma. Serghei Nariskin ii succede la sefia Dumei lui Boris Grizlov, care a detinut aceasta functie pe parcursul ultimelor doua legislaturi, dar a renuntat la mandatul de deputat in noul for legislativ, constituit in urma alegerilor din 4 decembrie. Licentiat in economie la universitatea din Leningrad (Sankt-Petersburg), Nariskin a lucrat in anii ’80 la Ambasada URSS in Belgia, apoi, la inceputul anilor ’90, la primaria Sankt-Petersburgului, ca si Vladimir Putin.Desi era singurul cu sanse reale de a fi ales, si celelalte trei partidele politice din Duma de Stat au propus cate un candidat pentru functia de presedinte al noului for legislativ. Nariskin, in varsta de 57 de ani, a detinut din mai 2008 pana in decembrie 2011 postul de sef al administratiei prezidentiale ruse. El a mai avut si anterior functii de conducere in guvernul rus. Potrivit media ruse, Serghei Nariskin ar proveni, ca si Vladimir Putin, din fostul serviciu secret rus KGB. Desi s-a clasat pe primul loc la alegeri, partidul de guvernamant Rusia Unita a inregistrat un declin fata de scrutinul precedent din 2007, cand a obtinut 64% din sufragii, respectiv 315 mandate de deputat. In schimb, opozitia, care a acuzat Rusia Unita de fraude masive, a iesit intarita din alegeri.

Share our work
VIDEO – Spioana rusa Anna Chapman, filata de FBI

VIDEO – Spioana rusa Anna Chapman, filata de FBI

Chapman filata de FBIFBI a publicat luni înregistrări video, fotografii şi documente din dosarul anchetei de zece ani în cazul Annei Chapman, acuzată de spionaj în favoarea Rusiei, şi al altor nouă agenţi ruşi, expulzaţi de SUA în iulie 2010. O primă înregistrare video declasificată o arată pe tânăra femeie – ale cărei fotografii au făcut înconjurul lumii – într-o cafenea din New York, în data de 26 iunie 2010, împreună cu un agent american sub acoperire. Chapman, îmbrăcată cu jeanşi şi un tricou alb şi purtând ochelari de soare, poate fi văzută scoţând din geantă un caiet şi, probabil, o pereche de căşti. O a doua înregistrare o prezintă pe Anna Chapman în diferite raioane ale unui magazin, în data de 20 ianuarie 2010, în timp ce „un responsabil al guvernului rus aşteaptă în faţa magazinului”, potrivit explicaţiei publicate de FBI, transmite Mediafax. Alte şase înregistrări prezintă trei dintre agenţii ruşi expulzaţi odată cu Anna Chapman, aceştia fiind surprinşi, în perioada mai 2004 – martie 2010, în timp ce schimbă între ei sau recuperează diferite obiecte şi documente în diverse zone din New York. Cele opt înregistrări au fost publicate, împreună cu aproximativ 100 de fotografii şi documente legate de ancheta care a durat zece ani, sub numele de cod Ghost Stories. Arestarea agenţilor reaminteşte că „spionajul pe teritoriul american nu a dispărut odată cu încetarea Războiului Rece”, afirmă FBI, adăugând: „Chiar dacă aceşti clandestini ai SVR (serviciul rus de informaţii externe) nu au obţinut niciodată documente clasificate, intenţiile lor erau serioase, de amploare şi bine finanţate de SVR”. Cei zece agenţi au fost arestaţi şi au pledat vinovat la acuzaţiile de spionaj în iunie 2010. Ei au fost expulzaţi după două săptămâni, în cadrul unui schimb caracteristic mai degrabă perioadei Războiului Rece – Statele Unite i-au predat Rusiei, în schimbul a patru cetăţeni ruşi, dintre care trei fuseseră condamnaţi pentru spionaj în favoarea unor ţări occidentale. După revenirea in Rusia, Anna Chapman s-a bucurat de o amplă expunere mediatică, pozând în ţinută sumară pentru o revistă pentru bărbaţi şi apărând în emisiuni ale televiziunii publice.

Share our work
Procuratura de peste Prut rupe tacerea in „afacerea Baghirov” si a violentelor de la 7 aprilie 2009

Procuratura de peste Prut rupe tacerea in „afacerea Baghirov” si a violentelor de la 7 aprilie 2009

baghirov- 753Intreaga poveste a scandalului de spionaj si planuire a incidentelor de la 7 aprilie 2009 din Republica Moldova incepe sa iasa la iveala dupa ce scriitorul rus Eduard Baghirov, in realitate un ofiter al serviciilor speciale ruse specializat in politologie si manipularea maselor, a reusit sa fuga din Republica Moldova imediat ce a fost plasat in arest la domiciliu. Despre acest caz care arata exact implicarea serviciilor secrete rusesti, si nu a celor romanesti asa cum sustineau comunistii lui Voronin, a vorbit prim-viceprocurorul general al Republicii Moldova, Andrei Pantea, intr-un interviul acordat ziarului „Timpul”. Fuga acestuia nu a fost consemnata pe la nicio vama a tuturor celor trei state pe unde se presupune ca a trecut acesta iar legaturile sale cu deputatul comunist Mark Tkaciuk si jurnalista Natalia Morari sunt evidente. „Baghirov a fost retinut la 16 iunie 2011, fiind banuit de implicare in evenimentele din 7 aprilie. I s-a inaintat acuzarea in baza art. 285, Cod Penal, ce prevede ca organizarea sau conducerea dezordinilor in masa, insotite de violenta, pogromuri, incendieri, distrugeri si opunere de rezistenta autoritatilor se pedepseste cu inchisoare de la patru la opt ani. Analiza probatoriului din materialele cauzei penale o poate face numai instanta, daca dosarul va fi trimis in judecata”, spune Pantea.

Acoperire in mediile literare

Baghirov avea o acoperire buna in cadrul al agentiei pseudoliterare „Litprom”. „in scopul destabilizarii situatiei social-politice din RM, acestia au intocmit un plan criminal, incercand sa se infiltreze in randurile Opozitiei de atunci si sa o compromita, pentru a reduce potentialul de actiune a fortelor anticomuniste prin provocarea si anihilarea, in perspectiva, a acestora. Astfel, Opozitia a fost atrasa in cursa, ca sa fie invinuita ca nu a putut dirija masele. S-a pornit de la ideea ca, pe de o parte, potrivit Legii cu privire la intruniri, responsabili de consecintele dezordinilor sunt organizatorii acestora, iar, pe de alta parte, ca liderii Opozitiei nu erau in stare sa preia sarcinile politiei. Ca sa incurajeze aceste actiuni, politia nu trebuia sa faca nimic, iar protestatarii – sa distruga totul, toate urmarile fiind puse apoi in carca Opozitiei. in acest scop, ei au monitorizat anterior grupurile de socializare: „Jos comunistii”, „Basarabia, pamant romanesc” si altele, conducandu-le in directia dorita de ei”, precizeaza prim-viceprocurorul Pantea.

Kremlinul ca rampa de lansare

Legaturile lui Baghirov merg pana la cercurile prezidentiale de la Moscova, acolo unde oameni apropiati de Kremlin i-au oferit lui Baghirov rampa de lansare in acoperirea perfecta pe langa jurnalisti si oameni de cultura din Republica Moldova. „Agentia pseudoliterara www.litrom.ru este o platforma virtuala de formare a opiniei publice in Rusia si in tarile CSI, care polarizeaza populatia dupa principiul etnolingvistic. Presupunem ca Baghirov avea complici printre membri acestei echipe, dar nu vreau sa intru in detalii. Lumea spune ca Baghirov este scriitor rus, insa noi admitem ca acestea sunt metode ale serviciilor subversive, prin care el isi crea acoperire, realmente fiind specialist in tehnologii politice si manipularea opiniei publice. Cand a scris cartea „Garstrabeiter”, Baghirov a fost promovat de un oarecare Rikov care, la randul sau, are legaturi cu aparatul presedintelui Rusiei. inainte de alegerile din 2009, Baghirov s-a casatorit cu o cetateana a RM, cu care a trait doua luni… Asa cum fosta lui sotie se considera moldoveanca, desi e stabilita la Moscova, apreciem acest mariaj ca pe o motivatie pentru deplasari frecvente la Chisinau. in mediul social de aici Baghirov s-a infiltrat in 2008, folosind-o ca sursa informationala pe jurnalista Natalia Morari. De atunci, el a vizitat RM de 29 de ori”, mai spune oficialul de peste Prut.

Presiunea rusa si judecatorul slab

Presiunea facuta de Moscova pentru eliberarea lui Baghirov a convins instantele sa cedeze si sa-l plaseze pe Baghirov in arest la domiciul, loc de unde de altfel a si fost extras de ajutoarele moscovite. „Anchetarea sa in stare de libertate a fost ceruta in repetate randuri de Ambasada Rusiei. Acelasi lucru a fost solicitat cu insistenta si de la Ambasadorul RM la Moscova, Andrei Neguta. Cred ca, eliberandu-l, judecatorul s-a lasat influentat de doleantele Rusiei, insa noi am atacat incheierea la Curtea de Apel, considerand-o ilegala. in incheiere se arata ca supravegherea executarii arestarii la domiciliu se va efectua de catre organul de Interne de la locul de domiciliu al invinuitului. Baghirov locuia la o ruda a fostei sale sotii, pe str. Lazo si atributiile ii reveneau Comisariatului de politie Buiucani. Potrivit Codului de Executare, instanta trebuia sa trimita hotararea imediat la politie. Putea s-o faca prin posta sau s-o inmaneze reprezentantului de la Interne. La randul sau, politia urma sa anunte imediat granicerii. in prezent, in cadrul unei anchete de serviciu, verificam daca s-a facut asa. insa procuratura nu are nicio treaba, nu suntem organ de supraveghere”, a declarat Pantea.

Fuga prin Transnistria

Acesta mai spune ca cel mai probabil Baghirov ar fi iesit prin regiunea separatista transnistreana iar vamesii ucraineni ar fi pus umarul la aceasta operatiune. „La 12 octombrie am terminat urmarirea penala, iar in ziua urmatoare instanta i-a schimbat masura preventiva in arest la domiciliu. Pe 17 si 18 octombrie, Baghirov a facut cunostinta cu materialele dosarului, la Procuratura. in seara de 18 octombrie a fugit, iar pe 19 octombrie l-am anuntat in cautare internationala. Nu-i exclus ca a decis sa fuga dupa ce, studiind dosarul, s-a convins ca avem probe suficiente contra sa. El tot zicea ca nu avem dovezi, iar cand le-a vazut, a sters-o”, mai spus procurorul. Acesta a mai spus ca Baghirov nu este de origine rusa iar cercetarile au confirmat ca acesta nu a fost ghidat de serviciile speciale occidentale. „Baghirov nu este rus de origine, e nascut in Turkmenistan. in cadrul grupului de urmarire penala pentru cercetarea evenimentelor din 7 aprilie, MAI si-a axat cercetarea pe factorul intern, iar SIS – pe cel extern. Nu am ales Occidentul sau Rasaritul, ca linie de activitate, dar am stabilit cu certitudine ca Occidentul n-a fost implicat. La fel, nu am mers cu rea-vointa impotriva Rasaritului, dar incolo au dus urmele. Eu am o satisfactie morala ca am stabilit ce s-a intamplat pe 7 aprilie. Am depistat scenariul si incetisor, cate pe unul, o sa-i identificam pe toti organizatorii”, conchide Pantea.

Share our work