Turcia, alegeri cruciale pentru Erdogan

Turcia, alegeri cruciale pentru Erdogan

În data de 14 mai, Turcia va organiza cele mai importante alegeri parlamentare și prezindențiale din ultimele decenii. În ultimii 20 de ani, președintele Recep Tayyip Erdogan și Partidul pentru Justiție și Dezvoltare (AKP) au devenit cel mai important partid al țării majoritar musulmane, opoziția acuzând actualele autorități că au dus statul pe un drum autoritar, eliminând controalele și echilibrele și reprimând disidența politică și civică.

Moștenirea complicată

Deși Erdogan a îndreptat Turcia către autocrație, domeniul politic al țării rămâne competitiv și pluralist, consideră analiștii. Cu mai puțin de două săptămâni de la final și cu țara trecută de o criză economică și cutremurele masive din februarie, opoziția este lider în mai multe sondaje, putând însemna sfârșitul carierei politice a lui Erdogan.

În 2014, când candidatul AKP părea că va pierde cursa pentru primăria capitalei Ankara, numărătoarea voturilor s-a oprit brusc timp de câteva ore, doar pentru a relua cu candidatul AKP ca câștigător. Procesul opoziției pentru alegeri a fost respins de Curtea Constituțională. În 2017, în după-amiaza unui referendum constituțional care a transformat Turcia dintr-un sistem parlamentar într-un sistem prezidențial, judecătorii care supravegheau votul au anunțat că buletinele de vot vor fi numărate chiar dacă nu aveau un sigiliu oficial de valabilitate.

Și în 2019, când AKP a pierdut alegerile cruciale pentru primarul de la Istanbul, judecătorii au recurs la acuzații absurde de nereguli la secțiile de votare pentru a anula votul și a organiza o reluare – pe care opoziția le-a câștigat apoi cu o marjă mai mare. Anul acesta, AKP are o gamă largă de tactici pe care le-ar putea folosi pentru a modela rezultatul alegerilor, inclusiv modificări recente ale legilor electorale, persecuția opoziției, incriminarea arbitrară a discursului și o creștere a cheltuielilor publice pentru a câștiga alegătorii.

În 2022, AKP și partenerul său de coaliție parlamentară, Partidul Mișcării Naționaliste (MHP), au adoptat modificări la legea electorală a Turciei, în urma obiecțiilor opoziției. Cele mai importante reforme au impact asupra selecției judecătorilor care se pronunță asupra litigiilor electorale în cadrul Consiliului Suprem Electoral (YSK), care supraveghează toate alegerile din Turcia. Conform noilor măsuri, judecătorii YSK vor fi selectați prin tragere la sorți mai degrabă decât după vechime. Erdogan a epurat sistemul judiciar după tentativa de lovitură de stat din 2016.

Turcia, între NATO și neo-otomanism pontic

Turcia, între NATO și neo-otomanism pontic

Bomba HDP

HDP, partidul minorității kurde, poate fi închis definitiv printr-un caz aflat în prezent în discuție de Curtea Constituțională a Turciei, în ciuda cererii partidului de a amâna potențiala hotărâre până după alegeri. Pentru a se sustrage unei posibile interdicții, HDP a ales să-și înscrie candidații pe lista de partid a Partidului Stânga Verde. Săptămâna trecută, autoritățile au reținut 126 de persoane, inclusiv mulți membri de top ai partidului HDP, precum și jurnaliști, avocați și artiști kurzi.

În decembrie, o instanță a decis că comentariile disprețuitoare ale membrului popular CHP și primarului Istanbulului Ekrem Imamoglu despre judecătorii care au anulat prima victorie a primarului în 2019 au constituit o insultă ilegală împotriva funcționarilor publici. Dacă va fi găsit vinovat, el ar risca o posibilă pedeapsă de doi ani și jumătate de închisoare și o interdicție de a participa în politică. Decizia instanței a contribuit la fracturi în rândul celor mai mari două partide ale blocului de opoziție – CHP și Partidul Bun – care în cele din urmă l-au nominalizat pe liderul CHP, Kemal Kilicdaroglu, drept candidat la președinție.

În octombrie anul trecut, coaliția de guvernământ AKP-MHP a adoptat o lege formulată vag care incriminează „dezinformarea” online și impune cerințe oneroase companiilor de rețele sociale pentru a opri răspândirea acesteia – sau a fi blocată. Cu o frecvență tot mai mare în epoca Erdogan, autoritățile turce au urmărit în mod constant utilizatorii obișnuiți ai rețelelor sociale pentru acuzații de insultă și terorism, iar noua lege va fi cu siguranță folosită pentru a suprima discursul opoziției și alte forme de disidență. Cu presa scrisă și difuzată sub control guvernamental ferm, campania opoziției nu a fost reflectată în mass-media de masă în mod corespunzător.

Războiul fake news

Rețelele de socializare – în ciuda tuturor defectelor sale – au fost un colac de salvare pentru candidații opoziției. Perspectiva mai multor urmăriri penale pentru discursul online în temeiul noii legi a dezinformarii are un efect înfricoșător asupra jurnalismului independent și asupra capacității opoziției de a ajunge la alegători, în special în chestiuni sensibile precum potențiala manipulare a numărării voturilor. Blocarea Twitter de către guvern în zilele imediat următoare cutremurelor din februarie, despre care a pretins că a fost pentru a opri răspândirea dezinformarii, a arătat că AKP nu se va sfii să folosească puterea de stat pentru a controla narațiunile publice.

Creșterea cheltuielilor sociale menite să îi loializeze baza politică și să contracareze criticile opoziției la adresa politicii sale economice au marcat ultimele luni pentru actualul președinte turc. În decembrie anul trecut, el a anunțat că guvernul va crește salariul minim cu 55 la sută în noul an și a promis că va elimina cerința de vârstă minimă pentru pensionare pentru aproximativ 2,3 milioane de lucrători dacă îndeplinesc anumite criterii.

În ianuarie, președintele a anunțat și că salariile funcționarilor publici vor crește cu 30 la sută. Această mărime va fi costisitoare pentru stat și economie, dar Erdogan se concentrează doar pe data alegerilor. Cele mai multe repercusiuni negative ale cheltuielilor vor fi resimțite după începerea noului mandat prezidențial de cinci ani.

După două decenii la putere, Erdogan a consolidat controlul statului într-o manieră fără precedent în cei 75 de ani de politică multipartidă a țării. De-a lungul mandatului său, președintele s-a arătat a fi un lider necruțător și oportunist, fără teamă să recurgă la tactici represive și dispus să facă sau să rupă alianțe dacă acest lucru se potrivește intereselor sale pe termen scurt.

Miza acestor alegeri nu ar putea fi mai mare pentru Erdogan și el știe asta.

După insurecția din 6 ianuarie 2021 din Statele Unite și alegerile prezidențiale controversate din Brazilia de anul trecut, există o atenție reînnoită la nivel mondial asupra importanței respectării rezultatelor electorale și a asigurării unei tranziții pașnice a puterii.

Turcia, noi reguli electorale

Turcia, noi reguli electorale

Vot în diaspora

Procesul de votare pentru alegerile prezidențiale și noile alegeri parlamentare din Turcia a început deja în străinătate și la punctele de control de la frontieră. În conformitate cu decizia anterioară a CEC, s-au deschis 156 de secții de votare în 75 de țări. Acestea au fost amplasate în misiunile diplomatice turcești. La punctele de trecere a frontierei, punctele de control terestru, aeroporturi și porturi maritime au fost amenajate câteva mii de puncte pentru ca persoanele aflate în străinătate să voteze. În total, peste 3,6 milioane de cetățeni pot vota în afara Turciei.

Procedura de votare în străinătate și la punctele de control de la frontieră va dura pînă la 9 mai, după care toate buletinele de vot vor fi numărate și trimise la CEC. Secțiile de votare vor fi deschise 24 de ore din 24 atît pentru votanții din străinătate, cît și pentru cei care votează în absență. Pentru prima dată, peste 277.000 de turci vor putea vota în străinătate la actualele alegeri.

După cum a explicat CEC, alegătorii vor primi două buletine de vot – cu candidații prezidențiali și o listă de partid. Un buletin de vot de partid este un document cu o lățime de aproximativ 20 cm și o lungime de peste un metru. Lungimea se datorează faptului că la alegeri participă 26 de partide, iar buletinul de vot are numele partidului, sigla mare a acestuia și un loc pentru a marca votul exprimat. Alegătorul, după ce se înregistrează la secția de votare, va primi ștampile cu mențiunea „Da” sau „Alegere”, pe care trebuie să le marcheze în locul corespunzător de pe buletinul de vot. Votul nu va fi luat în calcul în cazul în care alegătorul nu marchează niciunul dintre candidați, ștampilează partide opuse aparținînd unor alianțe diferite sau strică în vreun fel buletinul de vot.

Potrivit CEC turc, 64 de milioane de cetățeni turci vor putea vota la alegerile din 14 mai. Un număr total de 191.884 de urne de vot vor fi instalate în interiorul și în afara țării. La alegerile prezidențiale participă patru candidați, președintele în exercițiu Recep Tayyip Erdogan și liderul opoziției Kemal Kılıçdaroğlu fiind considerați principalii pretendenți la cea mai înaltă funcție în stat. Candidatul are nevoie de mai mult de 50% din voturi pentru a cîștiga. Analiștii politici locali nu exclud organizarea unor alegeri prezidențiale în două tururi în Turcia. În acest caz, cel de-al doilea tur ar urma să aibă loc pe 28 mai. Cîștigătorul va fi candidatul care va obține majoritatea simplă a voturilor.

Duetul geopolitic Erdogan-Putin dă dureri de cap Casei Albe

Duetul geopolitic Erdogan-Putin dă dureri de cap Casei Albe

Erdogan, sprijinit de Putin

Preşedintele rus Vladimir Putin i-a acordat un sprijin puternic omologului său turc Recep Tayyip Erdogan, salutând un lider cu „obiective ambiţioase”, relatează AFP.
Putin s-a exprimat în cadrul unei ceremonii organizate prin videoconferinţă cu ocazia inaugurării primei centrale nucleare din Turcia, construită de Rusia, salutând un ‘proiect emblematic’ în relaţiile dintre Moscova şi Ankara.
Această centrală ‘este un exemplu convingător a tot ceea ce dumneavoastră, preşedinte Erdogan, faceţi pentru ţara dumneavoastră, pentru dezvoltarea economiei sale, pentru toţi cetăţenii turci’, a spus Putin.
‘Vreau să o spun fără ocolişuri: ştiţi cum să vă stabiliţi obiective ambiţioase şi încercaţi să le atingeţi cu încredere’, a spus Putin în declaraţii deosebit de călduroase care atestă relaţia personală strânsă pe care cei doi lideri au dezvoltat-o în ultimii ani.
‘Această ceremonie arată că guvernul turc şi preşedintele, personal, acordă o mare atenţie dezvoltării relaţiilor ruso-turce în toate domeniile’, a continuat liderul de la Kremlin.
‘Susţinem o astfel de atitudine şi suntem convinşi că o cooperare strânsă şi un parteneriat între Rusia şi Turcia sunt reciproc avantajoase’, a insistat el.

Diplomație nucleară

Ajunşi la putere la începutul anilor 2000, Erdogan şi Putin şi-au consolidat relaţiile de aproape un deceniu, în special pe fondul tensiunilor dintre ţările lor şi Occident.
În pofida intereselor divergente, ei cooperează în mai multe domenii, cum ar fi Siria ori alte dosare geopolitice. De asemenea, preşedintele turc este unul dintre puţinii lideri care au relaţii bune atât cu Moscova, cât şi cu Kievul, în ciuda conflictului din Ucraina.
Inaugurarea centralei de la Akkuyu este unul dintre simbolurile acestui parteneriat, ‘unul dintre cele mai importante proiecte comune din istoria relaţiilor ruso-turce’, a spus joi Putin.
Amintind că Moscova a trimis ajutor umanitar după cutremurul care a ucis peste 50.000 de persoane în Turcia, Putin a declarat că Rusia este ‘întotdeauna gata să întindă o mână prietenească’.
‘Suntem conştienţi de sarcinile dificile pe care guvernul şi preşedintele turc trebuie să le rezolve în domeniul reconstrucţiei (…) şi suntem gata să continuăm să oferim ajutorul şi asistenţa necesare partenerilor noştri turci’, a declarat preşedintele rus.
Centrala nucleară de la Akkuyu (sud-estul Turciei), construită de consorţiul rus Rosatom, a primit recent prima sa încărcătură de combustibil nuclear în cadrul unei ceremonii la care au participat prin videoconferinţă atât preşedintele turc, cât şi omologul său rus.

În discursul său în format video, Erdogan a subliniat „pasul mare” care a însemnat expedierea primului transport de combustibil nuclear din Rusia în Turcia, pentru a furniza ţării energie nucleară produsă pe plan intern.
‘Akkuyu este cea mai mare investiţie comună a Turciei şi Rusiei, în valoare de 20 de miliarde de dolari. Va acoperi 10% din necesarul nostru de energie electrică, este o investiţie strategică’, a declarat Erdogan.

 

Share our work
Erdogan, vizită simbolică în Karabah

Erdogan, vizită simbolică în Karabah

Declarația de la Șușa, semnată de Recep Tayyip Erdogan și omologul său azer Ilham Aliev

Declarația de la Șușa, semnată de Recep Tayyip Erdogan și omologul său azer Ilham Aliev

Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a vizitat orașul Șușa din regiunea Nagorno-Karabah, scena unor lupte dure anul trecut dintre Azerbaidjan şi Armenia. Baku a obţinut câştiguri teritoriale importante înainte de armistițiul negociat de preşedintele rus Vladimir Putin.

Vizita liderului turc are o importantă componentă simbolică, succesul obţinut de Azerbaidjan datorându-se în parte datorită sprijinului militar turc.

Este prima vizită comună Erdogan-Aliev efectuată în Karabah după recentul război dintre Azerbaidjan și Armenia.

Fratele turc

Cei doi aliați au semnat la Șușa o declarație privind relațiile strategice dintre Turcia și Azerbaidjan. Documentul a stabilit domeniile prioritare pentru aprofundarea colaborării între cele două state.

Erdogan a vorbit despre „dominaţia” armeană în regiune, dând asigurări părții azere că Ankara va spriji reconstruirea regiunii. Erdogan a declarat că Turcia intenţionează să deschidă în curând un consulat la Şuşa.

Liderul azer Aliev i-a mulţumit „fratelui” său pentru sprijinul în luptă. Aliev a menționat că Baku va aloca câteva miliarde de dolari anual pentru reconstrucția regiunii.

Aceste declarații oglindesc gândirea politică a unei părți importante din elitele celor două țări, unde se consideră există două state și o singură națiune. O mare parte din elita politică, economică, culturală și militară azeră a fost educată în Turcia după destrămarea URSS.

Totodată dosarul Karabah a fost folosit de Erdogan pentru apropierea de Aliev, mai ales pe fondul noului război  dintre Azerbaidjan și Armenia.

Peste 6.000 de oameni au murit în luptele care au durat din 27 septembrie până în 9 noiembrie. Azerbaidjanul a preluat controlul asupra oraşului simbolic Şuşa pe 8 noiembrie. Ulterior Armenia a acceptat rapid condiţiile de încetare a focului negociate de Rusia. (K.P.)

Share our work
Ankara, manevre militare în forță în Mediterana

Ankara, manevre militare în forță în Mediterana

Marina-militară-turcă-blochează-proiectele-energetice-cipriote-și-israeliene

Marina-militară-turcă-blochează-proiectele-energetice elene

Turcia a început sâmbătă noi manevre militare în Mediterana de Est care ar urma să dureze două săptămâni, semn că tensiunile dintre Ankara şi Atena legate de împărţirea resursele de gaze din această regiune se vor prelungi, relatează mass-media internațională, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS.

Într-o notă de informare maritimă (Navtex) publicată vineri seara, marina turcă a transmis că va efectua „exerciţii de tir” de la 29 august la 11 septembrie într-o zonă situată în largul oraşului Anamur (sudul Turciei), la nord de insula Republica Turcă a Ciprului de Nord, stat secesionist susținut de Turcia.

Ankara a anunţat deja desfășurarea unor exerciţii navale de tir într-o zonă situată mai la est.

Aceste manevre militare survin într-un context de tensiuni puternice în Mediterana de Est, unde descoperirea unor importante rezerve de gaz în ultimii ani a reactivat o veche dispută teritorială între Turcia, de o parte, şi Grecia şi Cipru, de cealaltă parte.

Duel în manevre

Ankara şi Atena au desfăşurat în ultimele zile manevre rivale, stârnind îngrijorarea unor ţări europene, membre ale UE și NATO, din ultimul făcând parte atât Turcia, cât și Grecia.

Semn al volatilităţii situaţiei, Ministerul turc al Apărării a transmis vineri că avioane de vânătoare ale Ankarei au interceptat cu o zi în urmă aparate greceşti care se apropiau de o o zonă unde a fost desfăşurată o navă de cercetare seismică, forţându-le să se întoarcă.

Desfăşurarea acestei nave turce de cercetare seismică în apele revendicate de Grecia, la 10 august, a fost punctul declanşator al tensiunilor din prezent.

Sancțiuni europene

Preocupată, Uniunea Europeană a ameninţat vineri că va aplica noi sancţiuni Turciei în caz că nu se înregistrează progrese în dialogul dintre Ankara şi Atena.

„Faptul că UE face apel la dialog, pe de o parte, şi pregăteşte alte planuri, pe de altă parte, reflectă o anume lipsă de sinceritate”, a reacţionat sâmbătă vicepreşedintele turc Fuat Oktay. „Stăpânim limbajul diplomatic, însă Turcia nu va ezita să facă ce trebuie pentru a-şi apăra interesele”, a adăugat el.

Cu o zi în urmă, Ministerul de Externe a afirmat că aceste sancţiuni europene nu vor face decât „să întărească determinarea” Ankarei. (N.G.)

Share our work
Ankara implica Israelul intr-o competitie stransa si subtila

Ankara implica Israelul intr-o competitie stransa si subtila

Criza "Mavi Marmara" a aruncat in aer relatiile turco-israeliene

Criza "Mavi Marmara" a aruncat in aer relatiile turco-israeliene

Echilibrul de forte – instabil si tensionat – din Orientul Mijlociu, mai precis cel bazat pe raporturile musulmano-israeliene, este din plin solicitat pe fondul valului de miscari populare din lumea araba si al noii tentative de admitere a statului palestinian ca membru al ONU, dar si – nu mai putin important – ca urmare a cursului radical imprimat de Ankara relatiilor turco-israeliene. Relatii ce au cunoscut o racire diplomatica treptata inca de la sfarsitul lui 2008, proces care a escaladat dupa operatiunile militare israeliene in Gaza, altercatia dintre premierul Erdogan si presedintele Peres la Forumul economic de la Davos de la inceputul lui 2009, incidentul Mavi Marmara din mai 2010 in care au fost ucisi noua cetateni turci, refuzul Israelului de a-si cere scuze pentru acest incident tragic, expulzarea ambasadorului Israelului de la Ankara si sistarea relatiilor economice, militare si industriale turco-israeliene. O deteriorare vertiginoasa a relatiilor dintre doua state, aparent scapata de sub control si despre care comentatorii ezita sa se arunce in pronosticuri optimiste.

Sa se fi angajat insa relatiile turco-israeliene chiar pe o traiectorie incontrolabila? Sa se fi rupt chiar toate puntile de conlucrare dintre aceste doua tari, protagonisti ai esichierului medio-oriental?

Un cercetator francez, Dorothee Schmid de la Ifri, se grabeste sa afirme peremptoriu ca “Turcia este pe o pozitie de forta in relatiile cu Israelul”. Escaladarea tensiunii, sustine ea, este un act calculat al guvernului Erdogan, care urmareste sa-si sporeasca si in acest fel prestigiul in randul lumii musulmane si sa se afirme ca putere regionala de prim rang in Orientul Mijlociu.

Oricat de spectaculoasa se arata a fi degradarea situatiei in zona, perspectivele nu sunt insa chiar atat de dramatice pe cat ar putea parea la prima vedere. O confruntare militara intre Turcia si Israel este cu desavarsire exclusa, iar cooperarea (indeosebi militara) intre cele doua tari va continua, caci sectorul privat nu este afectat de sistarea legaturilor bilaterale economice la nivel oficial. Comertul turco-israelian insumeaza 3,5 miliarde de dolari, balanta Turciei este net excedentara si ambele parti ar avea de pierdut considerabil daca ar intrerupe si acest flux.

Dinamica politico-diplomatica in zona este in plina desfasurare, iar fiecare dintre parti joaca deosebit de calculat intr-o competitie de mare subtilitate, care promite sa duca la o noua configuratie geopolitica la nivel regional, dar si international.

Share our work
Combaterea coruptiei la Marea Neagra, in atentia M.A.I. si OCEMN

Combaterea coruptiei la Marea Neagra, in atentia M.A.I. si OCEMN

OCEMNMinisterul Administratiei si Internelor organizeaza joi, 14 aprilie, cea de-a opta Reuniune a ministrilor de interne din Statele Membre ale Organizatiei de Cooperare Economica a Marii Negre (OCEMN) cu tema: „Eforturi regionale in prevenirea si combaterea coruptiei – perspective de viitor”. Reuniunea ministeriala, desfasurata la sediul M.A.I., a fost precedata de lucrarile Reuniunii Grupului de lucru privind cooperarea in domeniul combaterii criminalitatii, in special a formelor ei organizate, cu participarea Ofiterilor de Legatura privind combaterea criminalitatii care s-a desfasurat in perioada 12 – 13 aprilie 2011. Cele doua activitati sunt incluse in calendarul de evenimente al Presedintiei in exercitiu a Organizatiei Cooperarii Economice a Marii Negre (OCEMN), asigurata de catre Romania, in perioada ianuarie – iunie 2011. Totodata, in perioada mai 2009 – iunie 2011, Romania, prin M.A.I., exercita cel de-al patrulea mandat consecutiv de tara coordonatoare a Grupului de lucru privind combaterea criminalitatii, in special in formele ei organizate, constituit in cadrul OCEMN. La lucrarile Reuniunilor au fost invitati sa participe reprezentanti ai Statelelor Membre ale OCEMN (Republica Albania, Republica Armenia, Republica Azerbaidjan, Republica Bulgaria, Georgia, Republica Elena, Republica Moldova, Romania, Federatia Rusa, Republica Serbia, Republica Turcia si Ucraina), Secretariatului International Permanent – PERMIS al OCEMN, ai statelor cu statut de observator la OCEMN, precum si ai organizatiilor internationale cu preocupari in materie. Reuniunea ministeriala, desfasurata pe mandatul de presedinte in exercitiu al Romaniei, constituie un nou prilej pentru intarirea colaborarii in domeniul prevenirii si combaterii coruptiei si al criminalitatii organizate. In acest sens, va fi adoptata o Declaratie comuna privind intensificarea cooperarii in domeniul prevenirii si combaterii coruptiei. Declaratia comuna a ministrilor include elaborarea unui Plan de Actiuni regional al carui scop principal va fi acela de a contribui la crearea unei retele care sa faciliteze schimbul de informatii si de bune practici atat intre agentiile de resort din Statele Membre ale OCEMN, cat si intre acestea si structurile societatii civile.

Prevenirea si combaterea coruptiei

Romania este unul dintre statele membre fondatoare ale Organizatiei Cooperarii Economice a Marii Negre, aceasta fiind constituita prin semnarea la Yalta, la 5 iunie 1998, a Cartei Organizatiei Cooperarii Economice a Marii Negre (ratificata prin Legea nr. 68/1999). Odata cu intrarea in vigoare a Cartei (1 mai 1999), OCEMN a dobandit personalitate juridica internationala si a fost transformata intr-o organizatie economica regionala. In prezent, Presedintia in exercitiu (PiE) a OCEMN este detinuta de catre Romania (ianuarie-iunie 2011), calitate in care trebuie sa asigure, printre altele, desfasurarea activitatilor incluse in Calendarul de evenimente al Presedintiei in exercitiu, in cuprinsul caruia sunt inserate si cele doua reuniuni de referinta:

– reuniunea ministrilor de interne din statele membre ale Organizatiei Cooperarii Economice a Marii Negre (prevazuta in data de 14 aprilie 2011);

– reuniunea Grupului de lucru privind combaterea criminalitatii, in special a formelor ei organizate, cu participarea ofiterilor de legatura pentru combaterea criminalitatii (prevazuta in zilele de 12 si 13 aprilie 2011).

Organizarea la Bucuresti a celor doua activitati de referinta, pe durata Presedintiei romane in exercitiu a Organizatiei, capata o semnificatie aparte cu atat mai mult cu cat, in prezent, Romania, prin Ministerul Administratiei si Internelor, asigura cel de-al patrulea mandat consecutiv de de tara coordonatoare a Grupului de lucru privind combaterea criminalitatii, in special a formelor ei organizate, pentru perioada mai 2009 – iunie 2011, existand perspective certe pentru preluarea si a celui de-al cincilea mandat (iulie 2011-iunie 2013). Tematica principala ce se doreste a fi abordata cu prilejul reuniunii ministeriale o constituie prevenirea si combaterea coruptiei, ca amenintare la adresa stabilitatii si securitatii societatii si care prejudiciaza dezvoltarea, prosperitatea sociala si economica. Problematica prevenirii si combaterii coruptiei a constituit una dintre chestiunile abordate inclusiv la precedenta Reuniune ministeriala in acest format, in Declaratia comuna adoptata la Bucuresti, la 24 martie 2006 fiind reflectata preocuparea statelor membre pentru eficientizarea luptei impotriva acestui fenomen. Pe parcursul ultimilor ani, in cadrul reuniunilor ordinare ale Grupului de lucru, Romania, in calitatea sa de tara coordonatoare, a incurajat includerea pe agendele de discutii a chestiunilor legate de progresele inregistrate in statele membre in acest domeniu. Evolutiile inregistrate, precum si preocuparile de la nivelul Uniunii Europene, materializate inclusiv prin adoptarea recentei Declaratii de la Oradea din 19 noiembrie 2010, in cadrul celei de-a 10-a Conferinte Profesionale Anuale a Parteneriatului European impotriva Coruptiei (EPAC), constituie premisele mai ample pentru stabilirea unor directii de actiune in aceasta regiune deosebit de importanta a Marii Negre.

In ajutorul R. Moldova

Printr-o propunere legislativa, fondurile necesare organizarii au fost asigurate prin suplimentarea bugetului Ministerului Administratiei si Internelor din Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului, prevazut in bugetul de stat pe anul 2011. Potrivit principiului rotatiei, Presedintia in exercitiu (PiE) a OCEMN in anul 2011 urma sa fie asigurata de Republica Moldova (ianuarie – iunie), respectiv Romania (iulie – decembrie). Ca urmare a dificultatilor economico-financiare interne, Republica Moldova a anuntat, la reuniunea ministeriala OCEMN de la Sofia (28 mai 2010), ca a decis sa nu exercite mandatul de PiE. In baza aprobarii Presedintelui Romaniei (august 2010), precum si a preluarii, de catre Romania, a presedintiei in exercitiu a OCEMN, pentru perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2011, Romania exercita acest rol in locul Republicii Moldova in semestrul I al anului 2011.

Share our work