ANALIZĂ// Referendum simultan cu alegerile parlamentare din R. Moldova, doar o manevră a puterii acuză opoziția

ANALIZĂ// Referendum simultan cu alegerile parlamentare din R. Moldova, doar o manevră a puterii acuză opoziția

Lidera PAS Maia Sandu și cel al PPDA, Andrei Năstase, la un protest din PMAN din Chișinău. Foto credit: BIRN

Partidul de guvernământ din Republica Moldova declară că vrea să reducă numărul deputaților din Parlament. Oponenții săi spun că încearcă doar să câștige mai multe voturi. Opoziția din R. Moldova se declară împotriva unei inițiative a partidului de guvernământ de a organiza un referendum privind reducerea numărului de parlamentari în aceeași zi cu alegerile parlamentare din luna februarie a anului viitor, considerându-l drept un partid populist ce își doresște să câștige mai multe voturi și să își asigure o legislatură cât mai flexibilă, scrie EvZ Moldova după o analiză a portalului de limbă engleză Balkan Insight

Miercurea trecută, președintele pro-rus al țării, Igor Dodon, a promulgat o lege amendată de către de către Partidul Democrat (PD) și adoptată în Parlament pe 30 noiembrie, permițând desfășurarea unui referendum în aceeași zi pe cu alegeri parlamentare ce vor avea loc pe 24 februarie 2019.

Liderul PD Vlad Plahotniuc a declarat luna trecută că partidul său a fost mai întâi reticent în a organiza un referendum pe această temă, din cauza costului de organizare a acestuia, un cost care ar fi evitat prin organizarea acestuia în aceeași zi cu alegerile parlamentare.

PD dorește reducerea numărului de deputați de la 101 la 61, o mișcare care ar putea să prindă bine la cetățenii moldoveni obosiți de clasa politică a țării. Parlamentarul PD Sergiu Sîrbu, cel care a propus amendarea la Codul electoral, a declarat că problema este „una tehnică, dar importantă”.

Partidele de opoziție, însă, văd această inițiativă ca pe o pledoarie din partea partidului de guvernământ în a înclina balanța acestor alegeri în favoarea PD.

„Acest referendum nu are nici un scop”, a declarat pentru BIRN, Tudor Deliu, liderul Partidului Liberal Democrat din Moldova. „Este pur și simplu momeală electorală și una foarte atrăgătoare pentru populație”.

Deliu a menționat că, în cazul unui vot „Da”, va fi necesară o lungă serie de acte legislative pentru a pune în aplicare schimbarea, inclusiv un amendament la Constituția R. Moldova care va necesita sprijinul a două treimi din deputații, o acțiune care s-ar putea dovedi insurmontabilă.

„Ei vor veni în fața poporului și vor spune că ei [PD] sunt cei care vor să reducă numărul deputaților și că oamenii vor avea acum dreptul de a-i demite pe cei aleși din fotoliile lor”, a spus Deliu. „Aceasta este o aberație totală„.

Precedentul Curții Constituționale

Lidera Partidului de Acțiune și Solidaritate (PAS), Maia Sandu, dar și a opoziției potrivit sondajelor de opinie, a declarat că planul legat de referendum este unul menit pentru a distrage atenția de la agenda campaniei plină de acuzațiile de corupție și de la derapajele democratice ale guvernului.

La rândul său, celălalt lider al opoziției, președintele PPDA Andrei Năstase a declarat pentru BIRN că ideea a aparținut inițial formațiunii sale și că el este cel care lansat de fapt ideea reducerii numărul parlamentarilor în 2015, atunci când a adunat circa 405.000 de semnături pentru un astfel de scrutin.

Maia Sandu a mai remarcat și coordonarea dintre PD și PSRM-ul președintelui prorus Igor Dodon în promovarea amendamentului care să permită desfășurarea referendumului, fapt ce dă naștere și mai intens speculațiilor cum că cele două parte ar putea să facă front comun pentru guvernare după alegeri, în ciuda diferențelor ideologice promovate în politică de către acestea.

Năstase a mai declarat spus că nu se opune pe fond noțiunii de referendum, „dar cum este acesta propus acum, eu nu să accept”.

„Curtea Constituțională a spus foarte clar că nu este corect să organizăm un referendum care ar putea influența alegerile„, reamintind o hotărâre judecătorească în acest sens din septembrie 2014.

„Cei de la putere au schilodit Constituția R. Moldova, au schilodit acte normative, Codul Electoral, tot ce au vrut ei”, a declarat Andrei Năstase pentru BIRN.

Năstase a câștigat alegerile pentru Primăria Chișinău, în iunie 2018, dar instanțele au anulat votul sub acuzația de fraudă. Aceasta s-a dovedit ulterior a fi una falsă. Ca răspuns, Uniunea Europeană a suspendat un pachet de ajutor macrofinanciar de 100 de milioane de euro destinat R. Moldova, cea mai săracă țară din Europa, invocând o nerespectare a standardelor democratice.

Opoziția a acuzat deja partidul de guvernământ de implicare în joc viciat înainte de vot, inclusiv prin încercarea de a-i ilustra pe liderii de opoziție ca pioni ai Moscovei.

Uniunea Europeană a semnat un Acord de Asociere cu Moldova în 2014, dar oficialii de la Bruxelles au devenit tot mai deranjați de nerespectarea de către oficialii de la Chișinău a normelor democratice. Din acest motiv, UE a subliniat importanța alegerilor libere și corecte în luna februarie.

Năstase a concluzionat că Europa a trimis un mesaj clar împotriva încercării puterii „de a discredita opoziția”.

Materialul a fost tradus după un interviu publicat de portalul de limbă engleză Balkan Insight și semnat de Mădălin Necșuțu

Materialul a fost tradus după o analiză publicată de portalul de limbă engleză Balkan Insight și semnată de Mădălin Necșuțu

Share our work
Editorial: Referendumul între mituri, prejudecăți și realități -I-

Editorial: Referendumul între mituri, prejudecăți și realități -I-

Românii cu drept de vot sunt așteptați la referendum

Românii cu drept de vot sunt așteptați la referendum

Mulți spun că organizarea referendumului nu este oportună, deoarece polarizează inutil societatea, și argumentează că definiția căsătoriei, ca uniune exclusivă între un bărbat și o femeie, este deja cuprinsă în Codul civil. Pentru că fac parte dintre cei care critică adesea nivelul ridicat de polarizare socială care ne macină, am fost foarte interesat de acest argument. Și privind atent evoluția evenimentelor, mi-am amintit că în 2016, un cuplu de homosexuali (Coman-Hamilton) a forțat la Curtea Constituțională modificarea unor texte din Codul civil referitoare la căsătorie, astfel încât definirea acesteia ca uniune dintre un bărbat și o femeie să fie abolită.

Lesne de imaginat că încercarea unei minorități de a schimba definiția căsătoriei din Codul civil, pe calea unor mașinațiuni juridice care ar fi pus majoritatea românilor în fața faptului împlinit, nu i-a revoltat în niciun fel pe cei care îi acuză acum pe susținătorii referendumului că polarizează societatea. Altfel spus, când o majoritate tinde să conserve un status quo, uzând de niște mecanisme juridice transparente și democratice, avem de a face cu un act de polarizare socială, dar când o minoritate cu un puternic lobby în spate caută să schimbe prin jocuri de culise acel status quo fragil, nu mai este vorba de vreo polarizare socială.

Să nu ne mințim și să nu fim ipocriți, știm cu toții că în cazul în care referendumul va fi invalidat, atacurile la Curtea Constituțională vor continua până când căsătoria în actuala reglementare din Codul civil va fi redefinită. Iar acesta nu va fi decât primul pas pe calea înfăptuirii unei noi lumi, în care absurditățile precum ideologia de gen vor ocupa un rol central în sistemul valorilor sociale. Asta a fost rețeta aplicată peste tot în lume, niște organisme jurisdicționale formate din câțiva oameni au transformat radical și intempestiv valorile sociale definitorii pentru comunități, fără consultarea acestora, punându-le practic în fața faptului împlinit. Dacă e cineva care nu conștientizează că ăsta va fi mersul și la noi, reamintiți-vă de cuplul Coman Hamilton de mai sus.

Dincolo de polarizarea pe care o astfel de temă o produce invariabil, să nu omitem faptul că referendumul va aduce și câștiguri substanțiale comunității LGBT, în primul rând din perspectiva expunerii enorme de care a beneficiat aceasta, în cadrul căreia a avut prilejul să își promoveze pe îndelete cauza, mai ales atunci când a ales calea dialogului echilibrat în locul exagerărilor pe seama violenței domestice. În al doilea rând, este de așteptat ca, în cazul în care referendumul va fi validat, demersurile pentru reglementarea parteneriatelor civile să fie intensificate, lucru pentru care eu la rândul meu pledez cu toată convingerea. Un procent mare de voturi NU la referendum va reprezenta cu siguranță o presiune crescută asupra legislativului pentru adoptarea grabnică a acestor parteneriate, motiv pentru care ideea boicotului mi se pare o prostie defetistă, care nu servește deloc scopului declarat, de sprijinirire a drepturilor minorităților sexuale.

În altă ordine de idei, mulți spun că referendumul este al lui Dragnea și îl asociază cu PSD fie din rea-voință, în speranța că astfel îl vor duce în derizoriu și vor demobiliza cât mai mulți votanți, fie ca urmare a campaniilor agresive de manipulare la care au fost supuși. Nu voi insista mult pe acest punct pentru că lucrurile sunt cât de poate de clare, chiar și pentru cineva răuvoitor sau dezinformat. Vom avea referendum nu pentru că vrea Dragnea, ci ca urmare a unei inițiative cetățenești promovate de aproape 3 milioane de români, depusă la Parlament încă din timpul guvernării Cioloș și care, într-un târziu, a fost votată în cele două camere parlamentare de reprezentanți ai tuturor partidelor politice. Dacă e să luăm în discuție implicarea PSD și a politicului în această poveste, o putem face numai sub aspectul tergiversării procedurii parlamentare de convocare a referendumului și nici pe departe sub cel al sprijinirii inițiativei de revizuire. Dacă PSD oferea sprijin politic procedurii de revizuire a Constituției, referendumul ar fi avut loc undeva în prima parte a lui 2017, nu la aproape trei ani de când inițiativa a fost depusă în Parlament. Și totuși, presupunând că PSD ar obține oarece avantaje de pe urma organizării referendumului, nu pot să nu remarc încă o dată faptul că românul e mult mai preocupat de capra vecinului în loc să-și vadă de propriul interes. Win-win? Nu, mai bine să piardă toată lumea, satisfacția de a-l vedea pe celălalt că pățește ceva rău fiind mai mare decât cea a unui beneficiu personal.

Augustin Cristian Sava

Share our work
Editorial: Un Referendum care dezbină și mai mult

Editorial: Un Referendum care dezbină și mai mult

Dacă nu era suficient de polarizată, societatea românească a mai primit un motiv: Referendumul. Însă, la fel ca în cazul majorității temelor complexe de dezbatere, nimeni nu a avut timp să explice motivele pro și contra, mai ales că întrebarea de pe buletinele de vot o să fie motiv de ”uitat ca vițelul la poarta nouă”, pentru un număr considerabil de alegători. 

„Sunteţi de acord cu Legea de revizuire a Constituţiei României în forma adoptată de Parlament?” – o să apară pe buletinele de vot. Evident, întrebarea este foarte  ambiguă. Mai mult ca sigur, un număr considerabil al celor care vor dori să-și exercite dreptul de vot va pune ștampila în mod eronat. Iar cea mai păgubită tabără va fi cea care se opune căsătoriei dintre persoanele de același sex, adică a celor care susțin ”familia tradițională”. Explicația este destul de simplă: majoritatea celor care va vota o reprezintă oamenii din mediul rural, unde prezența la vot este influențată direct de îndemnurile făcute de preoții de la sate și mai puțin de politicieni.

În ultima perioadă, mass-media s-au întrecut în reportaje de tipul ”vox populi”, iar concluzia este aceeași. Deși sunt de acord (DA) cu modificarea Constituției, în sensul întrebării afișate pe buletinele de vot, cei mai mulți sunt tentați să pună ștampila pe NU, pentru că ei se opun căsătoriei între persoanele de același sex.

Revenind la polarizarea societății, trebuie remarcat că se menține clivajul crescut între mediul rural și cel urban, deloc surprinzător, dacă se iau în calcul studiile sociologice recente, care evidențiază diferențe majore în percepția asupra realității cotidiene și în ceea ce privește valorile culturale și etico-morale. De asemenea, este binecunoscut faptul că, pentru mediul rural, reprezentativ este un segment de populație îmbătrânită, majoritar masculină, cu studii sub medie și extrem de slab informată. Deși speranța de viață a bărbaților este mai mică decât cea a femeilor, într-un mod cea ar putea părea surprinzător, ponderea femeilor în mediul rural este mai mică decât cea a bărbaților (pentru că multe femei sunt plecate la muncă în țări din Uniunea Europeană). Astfel, potrivit Institutului Național de Statistică, în mediul rural, ponderea populaţiei feminine este de 49,9% (față de 52,3% în mediul urban). Iar ținta campaniilor de ”conștientizare” în privința participării la Referendum o constituie tocmai populația feminină, care merge mult mai des la Biserică.

În ceea ce privește mediul urban, este de așteptat o rată de participare scăzută la Referendum, chiar dacă autoritățile au decis ca această consultare populară să se desfășoare pe parcursul a două zile. Motivele sunt multiple și nu are rost să insistăm foarte mult asupra lor, însă merită enumerate câteva dintre ele. În primul rând, trebuie menționat faptul că, deși o bună parte a populației urbane este mult mai informată decât cea rurală, acest segment este dezinteresat de Referendum, care nu are nicio miză imediată și directă asupra nivelului de trai și asupra problemelor considerate esențiale pentru viața cotidiană. Cu cât este mai mare localitatea urbană, cu atât mai mare ar putea fi absenteismul, pentru că prioritățile populației sunt altele.

Românii-așteptați-la-referendum

Românii-așteptați-la-referendum

Un alt motiv al absenteismului în mediul urban l-ar putea constitui nu neapărat îndepărtarea de valorile tradiționale, cât acceptarea valorilor occidentale de toleranță în privința minorităților sexuale, atât timp cât acestea nu agresează prin prezență și revendicări ce aduc atingere majorității. De altfel, dacă marota ”gay-ilor care se țin de mână și se sărută” pe stradă ar putea să prindă în mediul rural (de cele mai multe ori în necunoștință de cauză față de ce se întâmplă în orașe), un locuitor din mediul urban ar putea cu greu să cadă în această ”capcană”, având în vedere că astfel de situații sunt rareori observate, având o frecvență aproape insesizabilă.

Chiar dacă nu este o certitudine dovedită științific prin studii de specialitate bine puse la punct, din analiza empirică se poate afirma că, în ciuda clivajului existent la nivel național, cu accent pe cele două componente principale (rural și urban), există un consens aproape general în privința unui aspect: opoziția față de posibilitatea înfierii de copii de către cupluri formate din persoane de același sex.

Pornind de la această stare de  fapt, este îndoielnică necesitatea organizării Referendumului din 6-7 octombrie, în forma propusă. Mult mai oportună ar fi fost organizarea unei consultări populare privind adopțiile de către cuplurile gay.

Corina Bâtcă

P.S. O dovadă în plus a inutilității acestui Referendum este și intenția anunțată de chiar președintele Camerei Deputaților de a introduce în dezbatere parlamentară a legii privind „parteneriatul civil”. Mai precis, potrivit declarațiilor acestuia, după finalizarea consultării populare, parlamentarii vor reglementa un tip special de „căsătorie”, pentru persoanele de același sex. Chiar dacă nu îi va spune „căsătorie”, ci „parteneriat civil”, în românește se traduce prin „aceeași Mărie, cu altă pălărie”!

Share our work
Editorial: De la ruși vine ploaia cu tot cu referendum via Chișinău!

Editorial: De la ruși vine ploaia cu tot cu referendum via Chișinău!

România și Republica Moldova încep a fi conectate nu atât printr-o voință bilaterală, ci de către terți. Mai precis este vorba de Federația Rusă și rolul pe care încearcă să și-l asume Biserica Rusă de „a treia Romă” și de campion al creștinății.

Un fel de rol mesianic pe care ar trebui să-l joace în regiune și nu numai. Eventual chiar la nivel planetar, ca loc ales de Dumnezeu pentru păstrarea valorilor umanității. Cu toate acestea, mișcarea are mai puțin de-a face cu evlavia și mai mult cu combinațiile Moscovei de soft power pentru a constitui într-un soi de nucleu al creștinătății care atrage și influențează periferia sa. Un fel de Uniunea Sovietică cu patrafir sub care să fie băgate toate popoarele foste odată sub îmbrățisarea Marelui UR(S)S.

Mulți se vor întreba de unde și când a apărut tema definirii căsătoriei în România și de este nevoie de un referendum de 43 de milioane de euro pentru acest lucru. Cum de a ajuns tema primordială de agenda publică și de este confortabilă pentru politicienii corupți ai puterii de la București.

Săptămâna trecută am participat la Congresul Mondial al Familiilor, desfășurat la Chișinău. Un fel de mare loc de randez-vous al extremiștilor, homofobilor, promotorilor discursurilor de ură și alți simpatizanți ai Moscovei. Sigur, toți pozând în fii lui Dumnezeu, smeriți și bine intenționați.

De exemplu, am putut afla de la mâna stângă a oligarhului rus Konstantin Malofeev, georgianul Levan Vasadze, de ce nu mai procreează oamenii în lume. Una dintre explicații a fost că bărbații și femeile petrecut mult prea mult timp pe telefoanele lor mobile în casă și uită să își desfășoare viața de cuplu.

De asemenea, Vasadze – un fel de Andy Garcia mai puțin reușit – ne-a vorbit de la înaltul tribunei, într-un costum de marcă scumpă occidentală, când de rău a ajuns Vestul, care s-a lepădat de toate frumusețile vieții. Cum s-au ghetoizat occidentalii în cutii din mediile urbane. El ne-a îndemnat să mergem la țară, acolo unde este mult spațiu, aer curat și să facem copii în iarbă verde pentru că asta e viitorul.

Nu în ultimul rând, Vasadze a vorbit deschis despre necesitatea celor din sală de a schimba în țările lor constituțiile și de a trece în ele care este adevăra definiție a familiei. Un pic ca-n România carevasăzică. Un îndemn la răsturnarea valorilor democrației de toleranță de orice tip.

De data aceasta, mâna dreapta a lui Malofeev, Alexey Komov, rus din talpă dar școlit în SUA și UK din seria „The Americans” și cu joc de scenă de hollywood, ne-a vorbit despre cât de nociv este liberalismului pentru familie și cum ar fi bine să îmbrățișăm modelul paralel de homeschooling, deoarece sistemul clasic de educație crează neadaptați și copiii fără cunoștințe solide despre ceea ce se întâmplă în lume.

Apoi o serie de ONG-iști ruși și parlamentari ruși ne-a spus că ce fac comunitățile LGBT este lucrarea diavolului și că Satana îi ghidează pe cei care trăiesc în afara familiei tradiționale compusă din bărbat și femeie. Am înțeles că ei sunt dușmanii noștri și că ei trebuie să fie înfrânți.

Nu sărăcia, corupția sau alte nevoi cu care ne confruntăm noi aici în Europa de Est.

Le-am rezolvat pe toate și acolo putem să îi prigonim liniștiți pe LGBT-iști. Dacă se poate să-i și lapidam pentru că nu sunt ca noi. Culmea, în fruntea mișcării stă un personaj de la Kremlin care și-a lăsat nevasta pe la vreo șaizeci de ani și și-a luat o contorsionistă mai mică decât fiica-sa.

Vladimir Putin, la fel ca și Liviu Dragnea în România, dau lecții despre moralitate, familie tradițională și valorile ei. La fel și o leahtă de jurnaliști, bloggeri și alți guriști de Facebook, care o ard cucernic pe net făcând premeditat și conștient jocurile Moscovei în acest sens.

De la Est nu doar că vine fata, vorba cântecului, ci toată bula „familiei tradiționale”. O mișcare care îi va sărăci pe români cu alte 43 de milioane de euro, sub pretextul naționalismului și a nemuririi patriei în An Centenar.

Spectacolul de iluzionism grotest privind astfel de teme false în România nu fac altceva decât să facă jocurile Moscovei și consum în exces de Facebook și minte din ce în ce mai puțină la români. Somnul rațiunii va naște încet-ncet monștri și la București, iar oamenii Moscovei și vor freca mâinile liniștiți încă de pe la Chișinău, răzând de idioții utili habotnici de la București.

Corespondență de la Chișinău pentru Karadeniz Press, Mădălin Necșuțu

Share our work
Cum Dodon&Co au demonstrat viitor politic de după gratiile penitenciarelor din Chișinău

Cum Dodon&Co au demonstrat viitor politic de după gratiile penitenciarelor din Chișinău

Dimitrie Cantermir arata, în a sa lucrare „Creșterea și descreșterea Curții Otomane”, un principiu politic fundamental. Cel al creșterii și descreșterii politice al oricărui fenomen, cu un punct de apogeu vremelnic la mijloc. Dacă în cazul lui lui Dodon și al socialiștilor din parohia sa punctul culminat al ascensiunii politice l-a reprezentat ajungerea în funcția de președinte cu toate proptelele aferente, acum lucrurile alunecă încet, dar sigur, pe partea descendentă.

Locomotiva din capul statului dă semne de oboseală vizibilă, sleită de aburii puterii, iar vagoanele trenului pro-estic stau să deraieze de pe șinele euro-asiatice.

Eșecul suferit de socialiști și Dodon în referendumul de duminică pentru demiterea primarului suspendat al Capitalei nu este doar un eveniment singular. Acesta implică intrinsec și un bun indicator pentru cota de popularitate a lui Dodon și a acoliților săi politici.

Ca un barometru, referendumul a măsurat presiunea din societatea moldovenească, gata să nu mai înghită poveștile populiste ale lui Dodon. O vorbă spune că ulciorul nu merge de două ori la apă, așa că cioburile nu îi vor aduce nicio bucurie lui Igor Dodon de data aceasta.

Ba din contra, va măsura decăderea politică a sa și a tovarășilor săi de drum, cu un an înaintea alegerilor parlamentare. De data aceasta, precampania timpurie, cu un an înainte de termen, nu a mai dat roade așa cum s-a întâmplat la prezidențiale, ci s-a întors cu efect de bumerang. Unul care a lovit cu putere moalele capului nu foarte luminat al strategilor PSRM-ului.

Populația, și așa pauperizată a R. Moldova, a dat duminică un vot de blam acțiunilor populiste de cheltuire a circa jumătate de milion de euro pe ambițiile și mofturile politice ale socialiștilor lui Dodon. Aceia care îi asigurau pe toți că vor avea grijă de banii lor ca de ochii din cap. Nici măcar votanții empatici lui Dodon din Rășcani și Botanică nu au putut salva eșecul, fapt ce arată subțirimea votanților, cel puțin din zona centrală a țării, a PSRM.

Doar un pic peste jumătate din pragul minim de prezență de 33,3%, mai precis 17,31% dintre locuitorii Chișinăului. au mers la votare. Restul și-au văzut duminică liniștiți de familie și treburile curente. Adică de micile plăceri ale vieții pe care încă nu le-au strangulat politicienii de pe Bâc.

Matematic vorbind, asta înseamnă că doar 1 din 6 chișinăuieni nici măcar nu s-au sinchisit să meargă la urne pentru PSRM și Dodon. Și nici aceia nu au votat cu toții în favoarea demiterii lui Chirtoacă. Și de ce ar fi făcut-o?

Mai mult decât atât, Dodon a suferit cea mai mare umilință chiar la secția de votare. Aproape cinematografic, Dodon a primit cea mai bună replică posibilă, atunci când a cerut un buletin în „moldovenească”: „Nu, avem doar în limba română!”, i s-a răspuns sec și usturător.

Un fel de „bea un ceai și nu te diorgăi!”, numai că de data asta cu Dodon în rol de victimă. Un moment ce ar trebui să le dea măsura eșecului lui Dodon și PSRM-ului pentru anul viitor la parlamentare, acolo unde deja se văd câștigatori. Infatuarea și arderea etapelor, de departe păcatele preferate ale lui Dodon, îi vor cânta și prohodul politic. Populismul are și el, într-un final, picioare scurte.

Cel mai important e că 70% dintre „locatarii” celor patru penitenciare de pe raza Chișinăului au mers duminică să voteze. O fi și ăsta un semn de „bun augur” în spiritul sloganului său, „Dodon are viitor”!

Publicat în EvZ Moldova

Share our work