de Razvan Iorga | oct. 30, 2018 | Editorial, Federatia Rusa, R. Moldova, Turcia, Ucraina, UE
Președintele turc Recep Erdogan și omologul său moldovean, Igor Dodon
Vizita recentă a președintelui turc Recep Erdogan în R. Moldova nu a fost un eveniment solitar și punctual, ci mai degrabă rezultatul unor tatonări de mai bine de un an a clasei politice de la Chișinău. Atât președintele Igor Dodon, cât și liderul PD Vlad Plahotniuc, au fost interesați de o apropiere de Turcia, ca un al treilea centru de putere la care cei doi se pot raporta vremelnic, după Occident și Rusia pentru fiecare.
În timp ce imaginea guvernării a suferit un recul în fața Occidentul după mai multe episoade tensionate ce au dus până la observația dură a Bruxelles-ului cum că guvernarea de la Chișinău nu mai respectă standardele democratice, PD a încercat să găsească și poli regionali de putere în jurul cărora să graviteze.
Dacă în cazul Bucureștiului un astfel de comportament este mai degrabă unul tolerat tacit, Ucraina sprijină numai PD, în timp ce cu PSRM-ul și Dodon ușile sunt complet ferecate. Dar, Ankara are o serie de interese pentru a-și extinde influența în regiune, iar R. Moldova reprezintă un poligon perfect pentru acest lucru.
Anul 2018 este unul electoral pentru R. Moldova, în care guvernul de la Chișinău este dispus să bage mulți bani pentru infrastructură, iar firmele turcești și-au luat deja felia de tort pe un astfel de proiect. Totodată, Turcia încearcă să salveze comunitatea găgăuză de la o rusificare completă și pierderea limbii găgăuze.
Interesele de business între Chișinău și Ankara par foarte serioase, astfel că în câțiva ani, Erdogan vrea ca schimburile comerciale dintre cele două țări să atingă pragul de un miliard de dolari, de la 466 de milioane cât este în prezent.
De asemenea, Erdogan a mai pus o serie de condiții și a anunțat personal că vrea ca pe piața R. Moldova să intre băncile deținute de statul turc Halkbank și Ziraat.
De asemenea, firma turcă Summa a câștigat contractul pentru construirea celui mai ambițios proiect de infrastructură din acest an – Chișinău Arena – o sală polivalentă construită în parteneriat public privat și care va costa 43 de milioane de euro.
Dar nu numai guvernul va beneficia de tot felul de contracte de infrastructură. Și președintele prorus Igor Dodon și-a primit tainul în această „afacere turcească”. Turcii i-au reparat acestuia Palatul Prezidențial cu o donație de circa 10 milioane de euro. Evident, beneficiarii proiectul au fost din nou firme turcești selectate de Agenția turcă de dezvoltare – TIKA.
Clădirea a fost securizată și îngrădită, iar Erdogan a mai aruncat în joc și două auto-speciale de tip Toma. Acestea sunt folosite pentru împrăștierea manifestanților cu tunuri de apă în Turcia, Azerbaidjan, Kazahstan, Libia sau Zimbabwe.
Astfel că ambele cercuri de putere de la Chișinău caută acum o apropiere și de alți jucători zonali în perspectiva alegerilor parlamentare. Cele peste 100.000 de voturi ce vin din UTA Găgăuză sunt la rândul lor importante iar PD și PSRM încearcă fiecare să le atragă de partea sa.
După ce a îmbrățișat o politică „Pro-Moldova”, PD a lăsat cel puțin în plan second mesajul pro-european. Cel mai probabil, calculele pe hârtie arătând că un astfel de mesaj din partea lor nu este unul credibil, după ce au schimbat sistemul electoral, au fost anulate alegeri pentru Primăria Chișinău și au adoptat o reforma fiscală controversată ce permite legalizarea banilor negri.
PD s-a reorientat rapid într-un partid de tip „catch all”, care vrea să rupă voturi de pese tot, inclusiv din „votanții light” de stânga ai PSRM. Tocmai de aceasta, cu ajutorul Turciei, ar putea să obțină ceva rezultate mai bune și în UTA Găgăuză.
La rândul său, Dodon ca locomotivă imagologică a PSRM, încearcă să-și proiecteze o imagine de șef de stat influent cu relații de la Moscova la Ankara, care rezolvă „pe prietenie” o serie de probleme, ocolind astfel cadrul formal.
Mai degrabă putem vorbi de un partenariat speculativ, de conjunctură electorală, care nu se poate transforma într-un parteneriat strategic în viitori ani, așa cum a anunțat Erdogan la Chișinău.
Turcia nu va avea niciun interes deosebit să se implice prea tare în Moldova, zonă care oricum intră sub sfera de influență a Rusiei și la care Moscova nu va renunța pe viitor în favoarea unei alte puteri regionale. Turcia ca „a treia” cale nu poate fi decât un joc de glezne cu tentă populistă și de tras câteva tunuri imobiliare și de infrastructură. Oricum, viața politică de la Chișinău rămâne deschisă și la fel de interesantă ca până acum, dar și cu mai mulți actori externi.
Corespondență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu
de Razvan Iorga | aug. 9, 2018 | Editorial, Federatia Rusa, Principal, R. Moldova, România, UE, Uncategorized @ro
Poză simbol: președintele R. Moldova, Igor Dodon și liderul partidului de la guvernare, Vlad Plahotniuc
Verde pentru încă un „Laundromat” de bani negri la granițele RomânieiÎn vâltoarea pregătirilor pentru marele miting al diasporei din București, plăcuțe și mesaje către actuala guvernare de la București și alte hoții legislative ce se pregătesc în România, un aspect foarte important ar putea să treacă pe lângă noi.
Este vorba despre un fenomen la fel de grav care vine de peste Prut și anume completarea unui ciclu legislativ pentru o lege ce va deschide o adevărată cutie a Pandorei în regiune. Una cu efecte negative și pentru România.
Mai precis este vorba despre așa-numita Lege a Amnistiei Fiscale formulată rapidă pe culoarele guvernului de la Chișinău, introdusă și votată în Parlament după numai câteva zile și promulgată astăzi de președintele pro-rus de la Chișinău, Igor Dodon.
Deși așa numitul pachet fiscal de reforme conține în mare o serie de reglementări privind fiscalizarea mai laxă pentru persoane fizice și companii, aceasta ascunde și o „porțită”. Una care va transforma rapid R. Moldova un adevărat paradis fiscal asemănător cu Cipru, Delaware – SUA, insulele din Bahamas, sau alte „găuri negre” financiare din toată lumea.
Mai exact este vorba de introducerea în circuitul financiar al R. Moldova a veniturilor și bunurilor obținute ilicit și neclarate până în prezent la stat contra unui sume echivalente cu 3% din acestea.
Împreună cu această Lege a Amnistriei Fiscale, peste Prut mai funcționează o lege controversată cea a obținerii cetățeniei moldovenești contra unei sume de 100.000 de euro sau investiții și împrumuturi către stat în cuantum de 250.000 de euro.
Luna trecută, ministrul Economiei, Chiril Gaburici, un personaj controversat fără diplomă de bac și băgat în afaceri cu azerii încă de pe vremea lui Voronin, a semnat cu MIC Holding LLC și Henley&Partners Government Services Ltd un contract pentru facilitarea găsirii de mușterii pentru cetățenia moldovenească.
Compania în cauza mai asigura astfel de servicii și pentru alte paradisuri fiscale precum Malta, St. Kitts și Nevis, Antigua și Barbuda sau Grenada.
Cu alte cuvinte, orice cetățean străin cu ceva bani negri și acareturi obținute ilegal, va putea plăti sumele de mai sus pentru obținerea cetățeniei R. Moldova, după care își va legaliza foarte facil banii negri.
După furtul miliardului între 2012 și 2014 și descoperirea „Laundromatului rusesc”, o schemă ce a spălat peste 20 de miliarde de dolari cam în aceeași perioadă, această manevră riscă să se reediteze într-o formă și mai complexă pe termen mai mult.
Atunci, prin complicitatea unui sistem complex compus din bănci europene și moldovenești, personaje-paravan și sistemul judecătoresc complet corupt din R. Moldova, zeci de miliarde, în special rusești, au fost spălate de mai mulți „jucători” din R. Moldova.
Totul în ciuda avertismentelor și protestelor instituțiilor internaționale și a partenerilor externi ai R. Moldova, precum UE, SUA, FMI și Banca Mondială.
Guvernarea pare desprinsă de realitate și se pregătește ciclic pentru încă un tun la patru ani distanță de „furtul miliardului” din sistemul bancar moldovenesc, la fel în prag de alegeri parlamentare.
Mai grav este că președintele Igor Dodon, cel care se bătea verbal cu pumnul în piept că va eradica el corupția, este părtaș la această schemă pe care dorește să o lase moștenire Partidului Socialiștilor pe care în butonează de facto.
El a declarat astăzi că aceasta legalizare a „banilor negri” va fi o sursă bună de venit în R. Moldova, țară care nu va mai trebui să „steau cu mâna întinsă” rușinos la banii europenilor și ai americanilor.
Carevasăzică, e mai cinstit să speli banii crimei organizate decât să te împrumuți și să primești ajutoare financiare generoase din partea partenerilor occidentali care, bașca, te mai și ajută să își faci reforme în propria ogradă.
Între timp, la București, guvernarea este și pusă pe căpătuială și nu ar trebui să ne mire dacă unii dintre aleșii neamului își vor lua ei, în sens invers, cetățenia R. Moldova, pentru a-și spăla ceva bănuți negri puși deoparte pentru zile la fel de negre.
Mai mult, să nu ne mirăm că tot felul de elemente criminale vor spăla, în Prut, miliarde negre, fapt ce va trebui înțeles ca pe o breșă de securitate națională de toate tipurile pentru România.
Landromatul rusesc își va porni din nou motoarele și va a îngropa atât orice speranță la un drum european pentru R. Moldova. Mai mult, va reprezenta o „gaură neagră” la hotarele României ale cărei afecte se vor resimți foarte rapid și în România.
Dar până atunci, România va avea din nou infatuarea și superficialitatea deja consacrată cu care tratează probleme din R. Moldova din simplul fapt că dacă și acolo se vorbește limba română se și poate înțelege ușor ceea ce se coace în subteranele politicii de la Chișinău.
Corespodență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu
de Razvan Iorga | iul. 23, 2018 | Federatia Rusa, Principal, R. Moldova, România, UE
Directorul executiv al IDIS „Viitorul”, Igor Munteanu
Jurnaliștii EvZ Moldova au stat de vorbă cu directorul IDIS „Viitorul” despre starea democrației în R. Moldova și opoziția practicată, în cadrul Mișcării de Rezistență – ACUM, de o parte a clasei politice de la Chișinău, împreună cu lideri din societatea civilă pentru a contracara efectele tot mai acute ale unui alunecări înspre autoritarism a guvernului de la Chișinău.
De unde a plecat ideea unei Mișcări de Rezistență și ce a stat la baza formării acestei Mișcări?
Mișcarea de Rezistență a pornit exact după data în care s-a invalidat rezultatul alegerilor. Evident, mai multă lume care a participat activ la aceste alegeri, în calitate de cetățeni, nu obligatoriu adepți ai unor partide, au așteptat cu multă răbdare toate deciziile instanțelor de judecată.
După care, atunci când au văzut că lucrurile se îngroașă, pentru ca să anulezi rezultatele unui scrutin perfect valabil presupune o alunecare spre un regim care nu este specific democrației cu față europeană, cu vitrină europeană, și atunci, înainte de protestul din 1 iulie, mai mulți oameni de bun-simț au spus că ar fi bine să existe un răspuns cetățenesc la această alunecare înspre standarde neautoritare și lipsite de simpatie europeană.
A fost o conferință de presă, îmi aduc aminte chiar înainte de acest marș de pe 1 iulie. Au fost invitați să participe în acest grup mai multe organizații, unele, nici nu au fost exact toate la conferința de presă de lansare, în care s-a discutat ce ar putea să facă grupurile active din societate pentru ca să crească sentimentul de înțelegere a acestei situații periculoase în care ne aflăm.
Pentru ca lucrurile care ne frământă pe intelectuali, oamenii care sunt legați de partide, oamenii care sunt în afara partidelor, oameni din sfera academică, oameni de la țară, să se cunoască mai bine, pentru că nu este vorba numai de invalidarea rezultatelor unui scrutin, este vorba de restrângerea spațiului public în care libertățile și drepturile cetățenești sunt tot mai restrânse și puse oarecum sub semnul întrebării de către puterea politică, care a devenit tot mai separată de interesul public.
De exemplu, presa a devenit extrem de monopolizată, accesul la justiție a devenit scump, pentru că serviciile avocățești sunt scumpe și ele nu asigură exercitarea drepturilor constituționale, respectiv entitățile, care aveau, eu știu, libertatea de a discuta liber anumite subiecte de interes public, au devenit tot mai încolțite de către cei care vor probabil să se lingușească pe lângă puterea politică și să ofere un fel de acțiuni de intimidare a opoziției.
Grupul de rezistență își propune să stimuleze apariția unor celule de rezistență populară, care ar putea să îndeplinească mai multe tipuri de funcții.
Pe lângă funcția educativă, ar trebui să existe și funcția de a reacționa la evenimente punctuale, funcția de a pune întrebări autorităților de orice nivel și funcția de a crea solidaritate cetățenească. Asta este misiunea.
Grupurile din mișcarea de rezistență nu au o anumită identitate a lor, nu se înregistrează în calitate de partide politice. Sunt legate oarecum de această tendință de ridicare a cetățeanului nedreptățit. Pentru ca să spună că există niște linii roșii pe care puterea nu ar trebui să le depășească și atunci când le depășește înseamnă că este o invitație ca cetățeanul să participe la mișcări de protest.
Această Mișcare are cumva o urmă de inspirație din ceea ce se întâmplă în România cu Mișcarea Rezist? Vedeți vreo paralelă?
Pot exista paralele, fără îndoială. Pentru că și acolo sunt oameni care consideră anumite decizii în sectorul justiției, în abrogarea anumitor acte judecătorești, abrogarea unor regulamente de instrucție, ca un atentat la felul în care ar trebui să funcționeze justiția, în mod independent, autonom.
Unii, care au privit cu foarte multă simpatie înspre fosta șefă a DNA [Laura Codruța Kovesi], consideră că această răzbunare politică este un semn prost pentru dezvoltarea modelului democratic în România.
Și chiar dacă România este într-o altă clasă de țări, cu toate actele în regulă în UE, există pericole care pot să pândească fragila democrație și din România la orice pas.
Din acest punct de vedere atunci când grupuri cetățenești fac marșuri pe Piața Victoriei evident că există o anumită parelelă, cu atât mai mult cu cât partidul aflat la guvernare la București, PSD-ul, are acord de cooperare cu PD-ul de aici, și atunci acest schimb de substanțe nocive democrației ar putea într-un fel să mobilizeze și cetățenii să-și apere libertățile pe care le consideră afectate.
Ce își propune pe viitor această Mișcare: doar acțiuni de protest sau se va manifesta și în alte forme?
Mișcarea de Rezistență își propune doar acțiuni constituționale. Deci asta includ un palmares sau o gamă foarte vastă de mijloace. De la protest de stradă, de la protestele spontane până la blocarea unor instituții publice, atunci când aceste instituții sunt considerate a fi sursa răului.
Și evident pe măsură ce anumite instituții de stat se „auto-delegitimează” în ochii cetățenilor, există probabil mai multe motive pentru cetățeni să fie creativi și să găsească diverse forme de protest. Ar putea să fie protest de tip japonez, protest cu banderolă, până la acțiuni de nesupunere civică, care ar putea să includă inclusiv neplata taxelor.
Acțiunea de nesupunere civică, de obicei, include neplata impozitelor, include blocarea unor instituții publice, dar fără a recurge la violență și fără a încuraja violența din partea trupelor organelor de ordine publică.
Eu cred că este o mare problemă într-un stat în care oferă tot mai puțini bani pentru plata hranei pentru copii și tot mai mulți bani pentru înarmarea poliției care ar trebui să pună la respect Mișcarea de Rezistență.
Cu atât mai mult cu cât, odată ce prim-ministrul Filip așteaptă bani de la UE pentru hrana copiilor, asta înseamnă că nu ajung bani pentru hrana copiilor și în același timp statul cumpără mijloace de represiune. Asta este o mare disonanță dintre demersul european și ceea ce face acest guvern.
La Mișcarea de Rezistență se opun mai nou proteste din partea simpatizanților PD și chiar astăzi cei ai condamnatului Ilan Șor. Sunt coordonate aceste acțiuni sau sunt separate? Dvs. cum le priviți?
În primul rând, mișcarea de astăzi pe care a gestionat-o Ilan Șor și simpatizanții săi nu are nimic de a face cu un protest clasic sau de orice fel. Este practic un element al campaniei electorale pe care acest cneaz al finanțelor fraudate a pornit-o și că evident că toți au sentimentul că lui i se permite să facă asemenea clounade pe străzile Chișinăului, având în spate o sentință aproape definitivă, care nu este dusă la îndeplinire pentru că judecata, mutată la Cahul, evident l-a lăsat să-și facă mendrele.
Dar toate rapoartele de investigație arată foarte clar, ultimul raport [al companiei Kroll] arată de 74 de ori menționat numele lui Șor. Acum este folosit cu funcție de berbec la spargerea rândurilor opoziției și la denaturarea funcției pe care opoziția poate să o aibă în stat.
Cum să ceri de la opoziție să nu închidă magazinele sociale? Este o absurditate. El încearcă să manipuleze și să orienteze indignarea socială a unor pensionari împotriva liderilor opoziției pentru ca să extragă din această nelămurire cât mai multă lumină neagră, care este convenabilă partidului de guvernământ, PD.
Există posibilitatea ca liderii din zona ONG-urilor, care fac parte din această Mișcare, poate pe viitor să-și găsească o exprimare politică?
Probabil că este posibil pentru că nimeni nu a interzis liderilor din societatea civilă să-și găsească o identitate politică.
Dar asta depinde de fiecare caz în parte și asta depinde de felul în care se vor avansa lucrurile. În acest moment există multe voci care consideră că multe din condițiile legale care sunt prevăzute prin legislația sistemului electoral mixt sunt incompatibile cu standardele electorale cunoscute și recomandate de Comisia de la Veneția.
Și unele voci consideră că participarea la scrutinul parlamentar ar putea să legitimeze o formă mascată sau chiar pe față de autoritarism, în care opoziția pur și simplu nu va conta. Totul va fi cumpărat și totul va fi pus la pachet, pentru ca să sprijine verticala puterii și aici e o chestie interesantă.
Vladimir Voronin a avut două cicluri politice integral câștigate electoral, a încercat din răsputeri să instaleze o verticală a puterii și nu a reușit, iar pe fundalul colapsului fostei coaliții proeuropene de guvernare, un Partid Democrat, care se dădea partid european, instalează în acest moment o verticală a puterii după modelul rusesc și nici măcar nu îi pasă de ceea ce cred liderii societății civile, liderii de opoziție și ce spune Europa.
Respectiv, asta e o disonanță cognitivă între ceea ce pretinde a fi PD, partidul puterii, și ceea ce de fapt instalează în acest moment în R. Moldova. Exact pentru ca să existe o claritate asupra acestor evoluții, Mișcarea de Rezistență trebuie să explice populației cu cine are de a face, care sunt consecințele acestei largi denaturări a esenței mecanismelor democratice și cum putem să luptăm împreună, pentru că lupta este de fapt un exercițiu comun de apărare și de afirmare a libertăților individuale.
Președintele Parlamentului, Andrian Candu, a declarat că nu va anula votul mixt, care este una dintre cele două cereri majore ale acestei Mișcări. Cum vedeți acest lucru, de a se opune total oricărei forme de discuții practic?
PD a declarat război UE. Altfel nu poate fi înțeleasă cavalcada de acuzații extrem de grave, care au fost aduse celui mai important partid din Parlamentul European, PPE. Respectiv, atunci când susține că Rezoluția a fost inspirată de liderii de opoziție și că ea este nedreaptă, că ea lovește în interesul cetățeanului simplu, domnul Candu și acoliții săi din PD nu fac altceva decât să atace principiile fundamentale ale UE.
Eu pot să subliniez că nu a existat niciodată după 2001, nici în perioada lui Vladimir Voronin, un atac mai frontal asupra direcției occidentale a RM, pentru că atunci când ataci Parlamentul European, ataci de fapt angajamentele față de UE, pui la îndoială Acordul de Asociere, acolo unde pilonii democrației reprezentative sunt considerate o valoare europeană.
Din acest punct de vedere nu mă miră oarecum această poziție, pentru că odată ce declari război, evident te comporți ca la război. Nu lași nicio portiță deschisă pentru ca să negociezi, s-ar putea să greșești, de exemplu, chiar dacă ești speaker al Parlamentului, s-ar putea ca PD în acest moment să treacă printr-un fenomen care se numește „groupthink”, adică toată lumea gândește cu aceiași termeni cu care gândește liderul partidului.
Nu există niciun fel de opoziție în acest partid față de poziția oficială, care face foarte mult rău credibilității acestui partid. Lovind în opoziție din nou, nu e vorba numai de sistemul electoral mixt, dar e vorba de faptul că atunci când ai lume nemulțumită, pentru ca să rămâi european trebuie să negociezi cu cei nemulțumiți.
Nu există nicio formă de dialog în acest moment între putere și opoziție pentru ca să fie scoasă esența acestei probleme care antagonizează societatea.
Același lucru îl preconizați și pentru cealaltă cerere de invalidare a rezultatelor alegerilor pentru Primăria Chișinăului sau mai există vreo speranță de întoarcere cumva a acestei decizii, deși UE încă insistă foarte tare în aceste zile, dar nu se întrevede nimic în acest sens? Mai există vreo speranță?
PD are un pachet dur de condiții pe care nu vrea să le renegocieze, inclusiv cu validarea/invalidarea rezultatelor alegerilor. Din toate punctele de vedere, și al teorii democratice, și a practicilor care sunt aplicate peste tot în spațiul european, decizia judecății este extrem de proastă, este găunoasă, este nimicitoare pentru credibilitatea justiției.
Respectiv, au existat mai multe inițiative de a revizui decizia judecătorească, din partea unor cetățeni, care au acuzat că drepturile lor electorale au fost afectate, și acum este o inițiativă către Curtea Constituțională (CC) din partea unui grup de parlamentari, care întreabă Curtea Constituțională (CC) în ce măsură această decizie a judecății consună cu drepturile fundamentale ale cetățeanului, circumscris Constituției.
O să vedem care va fi răspunsul pentru că acest grup de parlamentari, aparent la sugestia Coaliției pentru Alegeri Libere, a cerut o intervenție rapidă și evident că este justificată această intervenție rapidă din partea CC.
Dacă și CC va face pe mortul în păpușoi și va lăsa lucrurile dezgolite, nu va rămâne nimic altceva decât protestele să se masifice, să crească în intensitate.
Această sciziune între partidul puterii și celelalte segmente de societate să crească și alegerilor următoare să fie amenințate de invalidare sau de nerecunoaștere internațională. Asta e o mare problemă pentru tot ce nu s-ar construi prin aceste alegeri. Alegerile întotdeauna crează legitimitate. Dacă din start lumea își pune problema legitimității, asta înseamnă că regulile de joc deja nu mai sunt democratice în R. Moldova
Nu în ultimul rând, Mișcarea de Rezistență sau Comitetul Mișcării de Rezistență își propune, începând cu această duminică, să aibă loc marșuri de protest, simultan în mai multe orașe ale R.Moldova, și toată lumea care consideră că este nedreptățită prin deciziile arbitrare și nefirești ale justiției, de această coaliție a celor care urăsc democrația în R. Moldova ar fi bine să participe la aceste mișcări de protest, să-și exprime opiniile în orașele în care acestea vor avea loc.
de Razvan Iorga | iul. 20, 2018 | Editorial, Federatia Rusa, Principal, R. Moldova, România, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Președintele rus Vladimir Putin, într-o discuție cu proaspăt numitul reprezentant special al Kremlinului pentru dezvoltarea relaţiilor comerciale şi economice cu R. Moldova, Dmitri Kozak
Despre problema reglementării conflictului transnistrean se scrie de mai bine de 26 de ani. Există multe păreri despre cum ar trebui rezolvat acest dosar. Despre cine și ce ar trebui să negocieze. Dar dacă vom rămâne la datele strict factuale și evenimentele care le înconjoară, se poate observa lesne cum acestea sunt influențate direct și indirect cu adevărat de un singur actor care joacă multivectorial această chestiune.
Există mitul, parțial adevărat, că Vestul ar presa Chișinăul să întreprindă diverse concesii față de separatiștii de la Tiraspol. Dar nu este totul chiar atât de simplu.
Începând din vara lui 2016, pe când Germania deținea președinția rotativă a OSCE, parte implicată în procesul de negocieri al formatului 5+2, Chișinăul a fost presat să cedeze. Însă legăturile fostul șef al diplomației germane Frank-Walter Steinmeier și cochetările sale și ale socialiștilor germani cu Moscova ridică și acum un semn de întrebare.
La fel, a urmat rândul președinției rotative a OSCE deținute de Austria, care nici ea nu a menajat Chișinău, în 2017, în ceea ce privește presiunile de acceptare. Dar atenție, tot pe condiționalitățile din „pachetul Berlin” din vremea răposatei președinții germane. Upgradat cu noi condiționalități și denumit pompos „Berlin plus”.
Un șir de opt condiționalități: patru restante și patru noi, cum ar fi subiectele ce țin de școlile cu predare în grafie latină, terenurile agricole din raionul Dubăsari, libertatea de circulație a persoanelor, bunurilor și serviciilor, precum și podul Gura Bâcului – Bâcioc.
În cazul școlilor era vorba de chirii mai mici pentru Chișinău, pe care Tiraspolul le mărise aberant și total nejustificat în ultimii ani, tocmai pentru a-și crea marje de negocieri. Atenție, toți diplomații transnistreni sunt școliți la MGIMO-ul de la Mosova, una dintre cele mai bune școli de diplomație din lume.
Apoi despre accesul la terenurile oamenilor din zona Dubăsari, după ce tot forțele paramilitare transnistrene s-au pus cu fundul în drum și au blocat accesul oamenilor, în 2004, la circa 6.500 de hectare.
Culmea, în urmă cu doar câteva zile CEDO a condamnat Rusia pentru acces blocaj și a obligat-o la plata de despăgubiri către proprietarii moldoveni a 2,5 milioane de euro. Deocamdată, s-au eliberat 82 de titluri de proprietate, ceea ce înseamnă circa 64,1%, așa că este un proces care va mai dura cel puțin câteva luni.
Al treilea ține de recunoșterea dreptului de circulație internațională a mașinilor transnistrene, care chipurile vor avea niște plăcuțe de înmatriculare neutre, în traficul internațional. Mai precis, în UE.
Iar pe podul de la Gura Bâcului – Bâcioc, rușii și transnistrenii și-au ocupat deja locurile pentru pichete de grăniceri, iar militarilor moldoveni nu le-au permis patrularea comună. Discuțiile în Comisia de Unificare și Control (CUC) pe această temă sunt sterile, iar rușii și transnistrenii mimează o negociere de cascadorii râsului cu Chișinăul. Sigur, cu delegația rusă pe post de arbitru.
Cu alte cuvinte, cam toate aceste negocierile se substitutie de facto unui lung șir de cedări ale Chișinăului față de Tiraspol. După Germania și Austria, a venit rândul Italiei și al fostului său ministrul de Externe, Franco Frattini, să vină să negocieze.
Din start, acesta nici măcar nu a mimat vreo imparțialitate și a spus din capul locului, într-un interviu la Russia Today, că trupele ruse din Transnistria stau bine acolo și că R. Moldova ar fi bine să accepte toate merele otravite din „coșul socio-economic” pus pe masa negocierilor.
Decorat cu „Ordinul Prieteniei” de către Putin în 2012, Frattini a venit apoi și cu o negociere falsă, cerând Chișinăului să accepte condiționalitățile, ca apoi să se pună pe masa discuțiilor probleme retragerii trupelor ruse. Nici vorbă de asemenea discuții la întâlnirea finală de la Roma ce a avut loc pe 30 mai.
Toate aceste în timp ce Tiraspolul nici măcar nu vrea să discute „coșul politic” sau să plece măcar urechea la oferta Chișinăului de largă autonomie în cadrul R. Moldova. De retragerea trupelor ruse nici măcar nu poate fi vorba, pentru orice are cunoștințe minime în materie de relații internaționale sau felul în care negociază Moscova în astfel de conflicte pe care le crează și nășește politic și militar apoi prin intermediul unor Kozaki sau Rogozini, reșapați ciclic în funcție de nevoi.
Pe de altă parte, experții avizați de la Chișinău vorbesc deschis despre un rol mai puțin văzut al Rusiei, cu precădere la București, de a împrieteni și apropia, într-un stil propriu și personal, pe liderul de facto de la Tiraspol, Victor Gușan, patronul „Republicii Sheriff” din stânga Nistrului și liderul PD, Vlad Plahotniuc.
Concret, Republica Moldova întreține economic această republică sovietică falimentară ce funcționează în paralel prin achizițiile generoase de energie electrică de la Cuciurgan, deși exista și varianta mai ieftină ucraineană la care s-a renuțat.
Mai nou și prin scuturile de taxe pe care Chișinăul le va aplica prin punctul comun de frontieră cu Ucraina de la Cuciurgan-Pervomaisk pentru companiile trasnnistrene. Este greu de crezut că vreun agent economic din stânga Nistrului își va scoate mărfurile din țară printr-un alt punct vamal doar că să plătească vreo taxă Chișinăului.
Aceste cedări fără logică nu pot fi rezultatul decât înțelegerilor pe sub masă făcute la ceas de noapte între personaje sus puse și mijlocite de un „bun samaritean” care nu vrea să întrețină el copilul din flori pe care l-a zămislit, dar pe care vrea să-l întrețină pe banii altora.
La vedere, Moscova nu vrea să aibă un rol de primă scenă, dar culisele sunt controlate de ea. Atât în plan bilateral pe relația PD-„Republica Sheriff”, cât și în plan internațional, acolo unde puternicul lobby rusesc își face loc prin instituții slabe precum OSCE și scule folositoare precum Steinmeier sau Frattini.
Până când toate aceste jocuri nu vor fi înțelese și se va acționa în consecință, România nu poate face mai mult decât să privească neputincioasă la această partidă de teatru absurd. Una care se joacă la circa 100 de kilometri de granița ei estică și care are are, la nevoie, vreo 1.500 de soldați ruși și vreo 12.000 de forțe paramilitare care nu mai au demult nevoie de exerciții de interoperabilitate, ci pot acționa ca o forță compactă.
Dar România nu are timp de aceste chestiuni. E prea ocupată să se împartă între festivism risipitor de resurse și penali care vor să scape de pușcărie, călcând în picioare bruma de democrație strânsă de aproape 30 de ani cu atâtea sacrificii. Transnistria, deși aproape, e o nebuloasă pentru București, care nu contenește să dea rateruri, din prostie, ignoranță și amatorism în Republica Moldova. Bașca, cel mai important obiectiv de politică externă, ca să cităm din marii noștri miniștrii de externe din ultimii ani, după intrarea în NATO și UE.
Transnistrizarea Moldovei se produce în aceste zile mai accelerat decât se pot da ordonanțe de urgență în guvernul de la București, dar nimeni fie nu vede, fie nu-i pasă. Ambele variante fiind la fel de nocive și cu grave consecințe pe termen lung!
Corespondență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu
de Razvan Iorga | iul. 13, 2018 | Federatia Rusa, Principal, R. Moldova, Știri, UE
Polițiști aduși să păzească casa liderului PD, Vlad Plahotniuc, la ultimul protest major din Chișinău, de pe 1 iulie. Foto credit: BIRN
Decizia instanțelor de a invalida alegerile pentru Primăria de la Chișinău a mobilizat mulți oameni pentru a contesta organizarea administrativă oligarhică a Moldovei – dar rezultatele reale ale mișcării vor veni pe viitor. Anularea rezultatelor alegerilor locale pentru Primărie, câștigate luna trecută de Andrei Năstase, a fost picătura care a umplut paharul pentru mulți oameni din R. Moldova, scrie portalul Balkan Insight într-o amplă analiză a situației politice și sociale din R. Moldova, preluat de EvZ Moldova.
Hotărârea inițială a unei instanțe locale din Chișinău, din 20 iunie, a fost confirmată la 25 iunie de către Curtea Supremă de Justiție.
Năstase a fost ales de aproape 53% din populația orașului, câștigând în mod neașteptat alegerile împotriva unor candidați mai bine plasați, susținuți de partidul socialist pro-rus și de coaliția de guvernământ pro-occidentală.
Instanța și-a argumentat decizia controversată de a anula alegerile, după apariția în direct a lui Nastase pe Facebook în ziua votării, atunci când a cerut oamenilor să-și folosească dreptul de vot – fără însă a menționat vreun candidat sau nume de partid care să fie votat.
Andrei Nastase, liderul Partidului Platformei pentru Demnitate și Adevăr din opoziție, PPDA, a declarat într-un interviu pentru BIRN că în scenariul cel mai defavorabil, potrivit legii, ar fi putut primi o amendă, dar nu s-a așteptat niciodată la anularea alegerilor.
Fostul procuror și avocat, în vârstă de 43 de ani, este acum liderul carismatic al unei mișcări populare împotriva lui Vlad Plahotniuc, oligarhul miliardar și politicianul care conduce Partidul Democrat aflat la guvernare – și care spun criticii că subordonează guvernul, majoritatea parlamentară, întreaga administrație și aparatul judiciar din Moldova în interesele sale.
Năstase conduce această mișcare în alianță cu formațiunea pro-europeană Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), condus de Maia Sandu.
Năstase a intrat pentru prima oară în atenția publicului în toamna anului 2015, când, alături de alți adepți, a organizat în centrul Chișinăului o campanie de tip „occupy”, în scopul de a-l contesta pe Plahotniuc.
Cu toate acestea, când s-a aliat cu fostul lider al PSRM și actualul președinte prorus al Republicii Moldova, Igor Dodon, mulți analiști au fost dezamăgiți.
Mai există și alte controverse legate de trecutul său. Rapoartele mass-media l-au descris ca un apropiat al controversaților oameni de afaceri Victor Țopa și Viorel Țopa, care trăiesc acum la Frankfurt – evitând condamnările la închisoare – și care înainte au fost partenerii de afaceri ai lui Plahotniuc.
În ultimii doi ani, însă, Năstase s-a rebranduit din activist în lider politic pro-european și, alături de cei mai apropiați aliați ai săi, a deschis numeroase uși la Bruxelles, sub îndrumarea Partidului Popular European (PPE), în căutarea sprijinului lor politic.
Curând după anularea victoriei sale la alegerile de la Chișinău, Andrei Năstase, Maia Sandu și liderul Partidului Liberal Democrat, Viorel Cibotaru, au creat Mișcarea de Rezistență – Acum.
„Ceea ce este important este crearea acestei mișcări populare, de rezistență civică la nivel național, iar apoi putem decide asupra formelor de manifestare”, a declarat Năstase BIRN.
El a avertizat că tactica lor ar putea merge până la acte de nesupunere civică împotriva guvernului, pe care îl consideră prea apropiat de președintele pro-rus.
Avertizări asupra unui „scenariu ucrainean”
Într-o declarație recentă, Năstase a avertizat că un scenariu ucrainean de tip Euromaidan nu ar putea fi exclus în Moldova, susținând că Plahotniuc ar putea chiar „împușca oamenii dacă își va vedea libertatea și averile dobândite ilicit în pericol”.
„Să nu uităm că [președintele înlăturat al Ucrainei, Viktor] Ianukovici a fost odată un lider pro-european. Să nu uităm că Ianukovici a șantajat Europa … și că Ianukovici a schimbat, de asemenea, sistemul de vot în beneficiul său „, a susținut el.
După ce a fost blocat de la preluarea funcției al Capitalei, Năstase se teme că același scenariu ar putea avea loc după alegerile parlamentare din noiembrie.
Alegerile locale din orașele de la Chișinău au fost văzute pe scară largă ca un test pentru următoarele alegeri la nivel național.
Dar schimbarea reală a politicii din Moldova a devenit mai greu de realizat, parțial din cauza introducerii sistemului electoral mixt care va fi aplicat la scrutinul din luna noiembrie.
În cadrul acestui sistem, jumătate dintre parlamentari vor fi aleși pe listele de partid, iar cealaltă jumătate în circumscripțiile individuale.
Una dintre strategiile pe care Plahotniuc ar intenționa să o utilizeze în alegeri este ca ai săi candidații Partidului Democrat să-i facă pe candidați să candideze ca și independenți, iar pe lângă asta să coopereze cu Partidul Socialist pentru a-și învinge adversarii.
„Plahotniuc nu are altă șansă de a obține rezultate bune”, spune Năstase, care adaugă că, în ciuda refuzurilor publice, există o „alianță secretă” între democrații de guvernământ și socialiștii de opoziție pentru mai mult de un an și jumătate.
O dovadă pentru aceasta este că ambele partide, cele mai mari din Moldova, au sprijinit introducerea noului sistem electoral mixt, în ciuda criticilor din partea Uniunii Europene.
Alianța împotriva unui regim „dictatorial”
În timp ce victoria neașteptată a lui Nastase în alegerile pentru Primărie a oferit un impuls mobilizării opoziției, Năstase și-a consolidat și mai mult relațiile politice cu liderul mai popular al PAS, Maia Sandu, care până acum a fost simbolul principal al unei alternative reale pro-europene în Republica Moldova.
Maia Sandu, în vârstă de 46 de ani, absolventă a Universității Harvard din SUA, este o figură de încredere în multe cancelarii ale UE, precum și la Washington.
Fost consilier al directorului executiv al Băncii Mondiale de la Washington, ea a condus între urmă cu câșiva ani și Ministerul Educației al Moldovei într-un guvern anterior, atunci când a solicitat făcut mai multe reforme dure, dar necesare.
Sandu a pierdut cursa prezidențială din R. Moldova în noiembrie 2016, după ce Partidul Democrat și PSRM s-au aliat împotriva ei.
Într-un interviu pentru BIRN, Maia Sandu a spus că invalidarea alegerilor pentru primăria Chișinăului a fost o decizie abuzivă,
„Ne confruntăm cu o nouă situație în Republica Moldova, deoarece până acum nici un alt rezultat al alegerilor, chiar și atunci când acestea au fost contestate de concurenți sau de observatori naționali sau internaționali, nu a fost invalidat vreodată de vreo instanță”, a spus ea.
Sandu a cerut formarea unei mișcări de rezistență pentru a uni oamenii împotriva „obiceiurilor dictatoriale” ale Partidului Democrat și liderului acestuia, Vlad Plahotniuc.
„Aceasta este încercarea noastră de a uni societatea, de a informa oamenii despre ceea ce se întâmplă și despre pericolul acestor decizii abuzive”, a spus ea.
„Moldova se confruntă cu o problemă a dominației oligarhice asupra mass-media, așa că vom încerca, de asemenea, să informăm corespunzător publicul”, a adăugat Sandu.
Întrebat dacă ar exclude posibilitatea unei așa-numite „alianțe nefirești” între socialiștii pro-ruși și pro-democrații pro-europeni, Sandu a spus cu voce tare: „Nu!”
„Lui Plahotniuc i-a căzut și ultima mască de pro-european prin aceste acțiuni [după votul primăriei]. De aceea a impins sistemul electoral mixt, pentru că – după cum arată votul – alegerile ar fi putut fi câștigate de către socialiștii de la Chișinău dacă acest lucru ar fi fost deja pus în practică „, a spus Sandu.
Sandu a exclus, de asemenea, orice posibil compromis de formare a unei coaliții cu Partidul Democrat, chiar dacă a existat o presiune din partea UE pentru un astfel de scenariu, pentru a-i scoate din joc pe socialiștii pro-Kremlin.
„Singurii care pot exercita presiuni sunt cetățenii care votează pentru noi. Apărăm interesele acestor oameni și vom acționa în funcție de necesitățile alegătorilor „, a spus ea.
„Alegătorii noștri vor să trăiască într-o țară democratică, unde oamenii cinstiți trăiesc bine, într-o țară din care nu doresc să fugă”, a concluzionat Sandu.
Până acum, cele trei partide care formează Mișcarea de Rezistență – ACUM au câștigat sprijinul unui număr de personalități publice proeminente, inclusiv analiști politici, lideri ONG, sportivi și intelectuali.
Plahotniuc, totuși, a intrat și el în ofensivă, învinuindu-i pe Maia Sandu și pe Andrei Năstase pentru rezoluția votată pe 5 iunie, de către Parlamentul European, dcoument în care s-a cerut că orice sprijin bugetar suplimentar pentru Moldova să fie tăiat.
„Această rezoluție, ce a fost cretă de Maia Sandu și Andrei Năstase împotriva poporului moldovenesc, nu își va atinge scopul cinic căruia s-a urmărit – de a face pe oameni să sufere din punct de vedere financiar. Rezoluția are doar un efect politic, dar altfel nu va funcționa” , a declarat săptămâna trecută Plahotniuc.
Mișcarea Parlamentului European a venit la o zi după ce Uniunea Europeană a înghețat plata primei tranșe dintr-un ajutor macrofinanciar de 100 de milioane de euro pentru Republica Moldova, care a precizat că voia recentă anulare a alegerilor pentru Primăria Chișinăului a încălcat principalele precondiții pentru acordarea acestui sprijin financiar: respectarea democrației și a domniei legii.
Plahotniuc a atacat rezoluția Parlamentului European, susținând că banii au fost intenționați „să îmbunătățească alimentația copiilor în grădinițe și școli și să crească salariile cadrelor didactice”.
