de Razvan Iorga | iul. 30, 2018 | Federatia Rusa, Info Militar, Principal, R. Moldova, România, UE, Uncategorized @ro
Punctul de control pe Nistru, controlat de milița transnistreană. Fotocredit: BIRN
Analistul politic Igor Munteanu declară că Moscova exploatează conflictul înghețat din regiunea transnistreană pentru a determina soarta Moldovei și a descuraja-o din calea sa europeană.
Experții politici propun adesea noțiuni noi pentru a descrie mai eficient realitățile vechi. În cazul analistului politic și fostului diplomat Igor Munteanu, el consideră că termenul „paradiplomatie” explică cel mai bine modul în care Rusia încearcă să mențină conflictul înghețat în cazul Transnistriei pentru a permite Moscovei să-și promoveze mai larg influența și interesele în regiune, se arată într-un interviu-analiză a portalului de limbă engleză Balkan Insight, citat de EvZ Moldova.
Studiul recent publicat de Munteanu, „Paravanele externe ale secesionismului: paradiplomație și insurgență”, examinează legăturile dintre interesele politice ale Rusiei în Moldova și acel „modus operandi” prin intermediul „paradiplomatiei transnistrene”.
Termenul este folosit pe scară largă de către experții în relațiile internaționale pentru a descrie un actor non-stat care este folosit ca un proxy pentru interesele altor state – în acest caz, al Rusiei.
Într-un interviu pentru BIRN, Munteanu – care este acum directorul think-tank-ului IDIS Viitorul din Chișinău – spune că Moscova folosește cazul Transnistriei ca proxy pentru propria sa agendă în Moldova.
„Rusia a încercat întotdeauna să controleze deciziile de politică externă și internă în Moldova și a folosit întotdeauna Transnistria ca mijloc de promovare și exprimare a intereselor sale”, spune Munteanu.
Interesul Moscovei în regiune are și o dimensiune economică, adaugă el, deoarece Transnistria deține și un mare complex industrial construit în perioada sovietică.
„URSS avea un complex siderurgic modern cu un ansamblu de companii care producea componente militare, iar capacitatea de a genera energie electrică este, de asemenea, importantă. Astfel, în regiune există active economice serioase”, spune Munteanu.
Moldova se confruntă cu un conflict „înghețat” în interiorul frontierelor sale de mai mult de un sfert de secol acum, ca urmare a conflictului transnistrean din 1991-1992, care a lăsat circa 1.000 de morți și peste 1.500 de răniți.
Rusia a trimis apoi forțe de menținere a păcii pentru a pune capăt luptelor dintre separatiștii pro-ruși și forțele moldovenești.
Au urmat ani de negocieri fără rezultat, Rusia refuzând să renunțe la regiunea separatistă, situată strategic între Moldova și Ucraina.
Începând cu anul 1992, Rusia a promovat o strategie duală față de Moldova, admițând că Moldova este o țară suverană, presând-o, de asemenea, pentru a se reintegra în sfera de influență a Rusiei.
Sub aripa protectoare a Rusiei, între timp, regiunea separatistă a continuat să funcționeze, în special în beneficiul liderilor și al cercurilor lor economice, mai precizează studiul menționat.
Planul fedetativ, îngropat de diplomatii occidentali:
În noiembrie 2003, Rusia a anunțat în mod neașteptat un plan de transformare a Moldovei într-o federație demilitarizată.
Un memorandum, creația lui Dmitri Kozak, un adjunct al președintelui rus Vladimir Putin, a propus acordarea Transnistriei unui grad ridicat de autonomie in Moldova – însă sub supravegherea trupelor ruse din regiune.
Deputații din Transnistria trebuia să devenă membri ai Parlamentului moldovenesc.
Inițial, președintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a fost gata să accepte planul, înainte de a-și răzgândi brusc, forțându-l pe Putin să anuleze din scurt o vizită la Chișinău și să-l facă pe Kozak să părăsească furios și în grabă Moldova.
Munteanu spune că memorandumul Kozak a fost respins în principal din cauza presiunii occidentale asupra Moldovei – deși mii de oameni s-au opus și planului, temându-se că ar pune capăt efectiv independenței Republicii Moldova.
Interesant, numele lui Kozak a apărut din nou în centrul atenției. După ce a supravegheat dezvoltarea economică a așa-numitei Republici Crimeea, pe care Rusia a anexat-o din Ucraina în 2014, Kremlinul l-a pus pe Kozak, la începutul acestei luni, responsabil pentru interesele sale economice în Moldova.
Această mișcare este îngrijorătoare pentru Moldova, consideră Munteanu. „Numirea confirmă doar faptul că planul general al Rusiei pentru Republica Moldova nu s-a schimbat și că un nou plan ar putea fi bazat [ca și în precedentul memorandum Kozak] asupra fracturii și fragmentării ulterioare a Moldovei într-o viitoare confederație”, spune Munteanu.
Munteanu spune că Rusia urmărește cu atenție alegerile parlamentare, programate pentru noiembrie, pe care socialiștii pro-ruși speră să câștige.
Numirea lui Kozak „a fost făcută pentru a face posibila alianța politică post-electorală între Partidul Democrat [la guvernare] și Partidul Socialist [acum în opoziție], susține Munteanu.
De asemenea, el subliniază că, în cadrul noului sistem electoral [mixt], doi parlamentari din Transnistria vor intra în noul Parlament de la Chișinău, facilitându-i Rusiei promovarea intereselor sale în R. Moldova.
O strategie cu trei dimensiuni
Între timp, studiul lui Munteanu spune că, în ultimii ani, Moscova a urmat „trei direcții majore” în Moldova și a folosit Transnistria ca proxy pentru a exercita o influență acolo.
Primul se referă la un proces accelerat de transpunere a legislației rusești în Transnistria, cu toate regulile și beneficiile relevante, oferind cetățenia Rusiei, pensii și salariile crescute.
Totul se face „pentru a construi o mică Rusie pe teritoriul Moldovei”, se spune în studiu.
În prezent, aproximativ 220.000 de persoane din regiunea separatistă de aproximativ 300.000 de cetățeni au cetățenia rusă, ceea ce înseamnă peste două treimi.
În al doilea rând, Rusia dorește să convingă cetățenii și instituțiile statului de a accepta de facto și de a obișnui cu „statul transnistrean”, prin intermediul politicienilor pro-ruși, media subordonată sau prin promovarea noului sistem de vot politic în 2017, care pe termen lung implică mai mult Transnistria în politica internă a Moldovei.
Cea de-a treia dimensiune se referă la creșterea numărului de acțiuni ale „paradiplomației” transnistrene, coordonate de Ministerul rus de Externe.
Liderul diplomației transnistrene, Vitali Ignatiev, spunea că, în primele șase luni ale anului trecut, liderii republicii separatiste au avut 470 de întâlniri internaționale, cu 25% mai mult decât în perioada similară din 2016. De asemenea, Transnistria a fost vizitată și de 631 de delegații străine.
Potrivit studiului, „paradiplomația” transnistreană a raportat câteva succese, cu lideri și diplomați din regiunea separatistă care au vizitat Italia, Marea Britanie [inclusiv Ministerul britanic de Externe], Israel și Franța.
„Rusia vrea ca Transnistria să fie recunoscută ca un partener egal [în orice] negocieri [privind viitorul regiunii] și pe baza acestui statut egal, părțile ar trebui să se îndrepte spre o soluție confederală sau federală”, a declarat Munteanu pentru BIRN, explicând strategia Moscovei.
Cu toate acestea, el susține că implementarea acestei ecuații politice este contrară intereselor Republicii Moldova și nu va rezolva problema fundamentală a acestui conflict, și anume aspectul militar al mișcării secesioniste.
Rusia deține în continuare aproximativ 1.500 de militari ai Armatei sovietice a 14-a, denumită acum Grupul operativ al trupelor ruse (GOTR) în așa-numita Republică Transnistreană, împreună cu aproximativ 400 de soldați ruși care fac parte din corpul de menținere a păcii.
O altă problemă este abordarea duală a Chișinăului
Munteanu declară că o altă problemă este că oficialii moldoveni promovează și o „atitudine duală” față de Tiraspol.
Studiul său arată că, în timp ce unii oficiali susțin în mod public reintegrarea Moldovei și solicită retragerea armatei ruse din Transnistria, ei rămân, de asemenea, conectați la „centre economice” atât la Chișinău, cât și la Tiraspol.
Rolul Chișinăului în facilitarea exporturilor de energie din regiunea separatistă, situația neclară a facturii Gazprom privind livrările de gaze, în valoare de peste 6 miliarde de dolari SUA, și regimul impozabil pentru mărfurile transnistrene care tranzitează frontierele Moldovei, în special în UE, pun sub semnul înbării intențiile reale de a reintegra acest teritoriu.
Studiul lui Munteanu spune că Moscova va suprima doar independența de facto a Transnistriei, doar atunci când este sigur că politicienii de la Tiraspol vor juca un rol decisiv în afacerile interne ale R. Moldova.
Dar asta, avertizeaza Munteanu, ar însemna sfârșitul drumului pro-european al R. Moldova.
Materialul a fost tradus și adaptat după o analiză publicată de portalul de limbă engleză Balkan Insight, semnată de Mădălin Necșuțu
de Razvan Iorga | iul. 20, 2018 | Editorial, Federatia Rusa, Principal, R. Moldova, România, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Președintele rus Vladimir Putin, într-o discuție cu proaspăt numitul reprezentant special al Kremlinului pentru dezvoltarea relaţiilor comerciale şi economice cu R. Moldova, Dmitri Kozak
Despre problema reglementării conflictului transnistrean se scrie de mai bine de 26 de ani. Există multe păreri despre cum ar trebui rezolvat acest dosar. Despre cine și ce ar trebui să negocieze. Dar dacă vom rămâne la datele strict factuale și evenimentele care le înconjoară, se poate observa lesne cum acestea sunt influențate direct și indirect cu adevărat de un singur actor care joacă multivectorial această chestiune.
Există mitul, parțial adevărat, că Vestul ar presa Chișinăul să întreprindă diverse concesii față de separatiștii de la Tiraspol. Dar nu este totul chiar atât de simplu.
Începând din vara lui 2016, pe când Germania deținea președinția rotativă a OSCE, parte implicată în procesul de negocieri al formatului 5+2, Chișinăul a fost presat să cedeze. Însă legăturile fostul șef al diplomației germane Frank-Walter Steinmeier și cochetările sale și ale socialiștilor germani cu Moscova ridică și acum un semn de întrebare.
La fel, a urmat rândul președinției rotative a OSCE deținute de Austria, care nici ea nu a menajat Chișinău, în 2017, în ceea ce privește presiunile de acceptare. Dar atenție, tot pe condiționalitățile din „pachetul Berlin” din vremea răposatei președinții germane. Upgradat cu noi condiționalități și denumit pompos „Berlin plus”.
Un șir de opt condiționalități: patru restante și patru noi, cum ar fi subiectele ce țin de școlile cu predare în grafie latină, terenurile agricole din raionul Dubăsari, libertatea de circulație a persoanelor, bunurilor și serviciilor, precum și podul Gura Bâcului – Bâcioc.
În cazul școlilor era vorba de chirii mai mici pentru Chișinău, pe care Tiraspolul le mărise aberant și total nejustificat în ultimii ani, tocmai pentru a-și crea marje de negocieri. Atenție, toți diplomații transnistreni sunt școliți la MGIMO-ul de la Mosova, una dintre cele mai bune școli de diplomație din lume.
Apoi despre accesul la terenurile oamenilor din zona Dubăsari, după ce tot forțele paramilitare transnistrene s-au pus cu fundul în drum și au blocat accesul oamenilor, în 2004, la circa 6.500 de hectare.
Culmea, în urmă cu doar câteva zile CEDO a condamnat Rusia pentru acces blocaj și a obligat-o la plata de despăgubiri către proprietarii moldoveni a 2,5 milioane de euro. Deocamdată, s-au eliberat 82 de titluri de proprietate, ceea ce înseamnă circa 64,1%, așa că este un proces care va mai dura cel puțin câteva luni.
Al treilea ține de recunoșterea dreptului de circulație internațională a mașinilor transnistrene, care chipurile vor avea niște plăcuțe de înmatriculare neutre, în traficul internațional. Mai precis, în UE.
Iar pe podul de la Gura Bâcului – Bâcioc, rușii și transnistrenii și-au ocupat deja locurile pentru pichete de grăniceri, iar militarilor moldoveni nu le-au permis patrularea comună. Discuțiile în Comisia de Unificare și Control (CUC) pe această temă sunt sterile, iar rușii și transnistrenii mimează o negociere de cascadorii râsului cu Chișinăul. Sigur, cu delegația rusă pe post de arbitru.
Cu alte cuvinte, cam toate aceste negocierile se substitutie de facto unui lung șir de cedări ale Chișinăului față de Tiraspol. După Germania și Austria, a venit rândul Italiei și al fostului său ministrul de Externe, Franco Frattini, să vină să negocieze.
Din start, acesta nici măcar nu a mimat vreo imparțialitate și a spus din capul locului, într-un interviu la Russia Today, că trupele ruse din Transnistria stau bine acolo și că R. Moldova ar fi bine să accepte toate merele otravite din „coșul socio-economic” pus pe masa negocierilor.
Decorat cu „Ordinul Prieteniei” de către Putin în 2012, Frattini a venit apoi și cu o negociere falsă, cerând Chișinăului să accepte condiționalitățile, ca apoi să se pună pe masa discuțiilor probleme retragerii trupelor ruse. Nici vorbă de asemenea discuții la întâlnirea finală de la Roma ce a avut loc pe 30 mai.
Toate aceste în timp ce Tiraspolul nici măcar nu vrea să discute „coșul politic” sau să plece măcar urechea la oferta Chișinăului de largă autonomie în cadrul R. Moldova. De retragerea trupelor ruse nici măcar nu poate fi vorba, pentru orice are cunoștințe minime în materie de relații internaționale sau felul în care negociază Moscova în astfel de conflicte pe care le crează și nășește politic și militar apoi prin intermediul unor Kozaki sau Rogozini, reșapați ciclic în funcție de nevoi.
Pe de altă parte, experții avizați de la Chișinău vorbesc deschis despre un rol mai puțin văzut al Rusiei, cu precădere la București, de a împrieteni și apropia, într-un stil propriu și personal, pe liderul de facto de la Tiraspol, Victor Gușan, patronul „Republicii Sheriff” din stânga Nistrului și liderul PD, Vlad Plahotniuc.
Concret, Republica Moldova întreține economic această republică sovietică falimentară ce funcționează în paralel prin achizițiile generoase de energie electrică de la Cuciurgan, deși exista și varianta mai ieftină ucraineană la care s-a renuțat.
Mai nou și prin scuturile de taxe pe care Chișinăul le va aplica prin punctul comun de frontieră cu Ucraina de la Cuciurgan-Pervomaisk pentru companiile trasnnistrene. Este greu de crezut că vreun agent economic din stânga Nistrului își va scoate mărfurile din țară printr-un alt punct vamal doar că să plătească vreo taxă Chișinăului.
Aceste cedări fără logică nu pot fi rezultatul decât înțelegerilor pe sub masă făcute la ceas de noapte între personaje sus puse și mijlocite de un „bun samaritean” care nu vrea să întrețină el copilul din flori pe care l-a zămislit, dar pe care vrea să-l întrețină pe banii altora.
La vedere, Moscova nu vrea să aibă un rol de primă scenă, dar culisele sunt controlate de ea. Atât în plan bilateral pe relația PD-„Republica Sheriff”, cât și în plan internațional, acolo unde puternicul lobby rusesc își face loc prin instituții slabe precum OSCE și scule folositoare precum Steinmeier sau Frattini.
Până când toate aceste jocuri nu vor fi înțelese și se va acționa în consecință, România nu poate face mai mult decât să privească neputincioasă la această partidă de teatru absurd. Una care se joacă la circa 100 de kilometri de granița ei estică și care are are, la nevoie, vreo 1.500 de soldați ruși și vreo 12.000 de forțe paramilitare care nu mai au demult nevoie de exerciții de interoperabilitate, ci pot acționa ca o forță compactă.
Dar România nu are timp de aceste chestiuni. E prea ocupată să se împartă între festivism risipitor de resurse și penali care vor să scape de pușcărie, călcând în picioare bruma de democrație strânsă de aproape 30 de ani cu atâtea sacrificii. Transnistria, deși aproape, e o nebuloasă pentru București, care nu contenește să dea rateruri, din prostie, ignoranță și amatorism în Republica Moldova. Bașca, cel mai important obiectiv de politică externă, ca să cităm din marii noștri miniștrii de externe din ultimii ani, după intrarea în NATO și UE.
Transnistrizarea Moldovei se produce în aceste zile mai accelerat decât se pot da ordonanțe de urgență în guvernul de la București, dar nimeni fie nu vede, fie nu-i pasă. Ambele variante fiind la fel de nocive și cu grave consecințe pe termen lung!
Corespondență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu
de Razvan Iorga | iul. 18, 2018 | Analize, Federatia Rusa, Principal, R. Moldova, România, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
În plan imagologic, Republica Moldova a obținut în săptămânile trecute un succes notabil, după ce pe rând Adunarea Generală a ONU, Adunarea Parlamentară a OSCE și NATO au inclus problema retragerii trupelor ruse staționate în regiunea separatistă transnistreană fie în rezoluții, fie în declarații. În tot acest timp, Rusia nu a stat cu mâinile în sân, iar diplomația de la Moscova a protestat vehement sub vechiul alibi cum că trupele sale sunt acolo pentru a asigura pacea și că fără acestea ar izbucni un nou conflict armat între Chișinău și Tiraspol.
Dar să le luăm pe rând și să vedem care a fost succesiunea și mai ales importanța acestor episoade care au condus la cele prezentate mai sus.
Eforturile diplomației de la Chișinău privind introducerea pe agenda organizațiilor internațioanale a chestiunii retragerii trupelor ruse staționate ilegal pe teritoriul R. Moldova de peste 26 de ani, și-au găsit expresia pe 22 iunie, atunci când la Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite s-a votat pozitiv un proiect de rezoluție privind retragerea trupelor ruse și a armamentului rusesc din Transnistria.
Documentul a fost votat cu 64 de voturi „pentru” și 15 „împotrivă”, reafirmând sprijinul pentru suveranitatea și integritatea teritorială a R. Moldova. Nu mai puțin de 83 de state s-au abținut de la votarea rezoluției, fapt ce denotă pe de o parte și puternica influență a Rusiei la nivel diplomatic mondial.
Imediat după vot, adjunctul reprezentantului Rusiei la ONU, Dmitri Polianski a declarat că acest lucru se va răsfrânge negativ asupra procesului de pace, ameninând voalat că nu va exista un impact pozitiv nici pe recentele progrese făcute în negocierile dintre Chișinăul și Tiraspol în cadrul așa-numitului pachet „Berlin Plus”, negociat în format 5+2. Document care prevede o serie de puncte de natură socio-economică asupra cărora cele două părți și-au luat angajamentul de a le rezolva într-o anume marjă de timp.
„Viitorul apropiat va arăta ce lovitură dură a fost dată procesului de apropiere a celor două părți și e regretabil că viitoarele eșecuri se vor asocia cu Adunarea Generală ONU”, a declarat oficialul rus, după care a atacat UE, acuzând blocul comunitar de duble standarde.
Între eveniment istoric și amenințări
În schimb, șeful diplomației de la Chișinău Tudor Ulianovschi a afirmat atunci că „este o zi mare pentru cetățenii Republicii Moldova, care au recăpătat încrederea că comunitatea internațională este de partea lor și justiția poate fi făcută”, citat de Europa Liberă.
„Este un moment istoric – după 27 de ani Adunarea Generală ONU a confirmat că prezența militară rusă în Republica Moldova este ilegală și trebuie să fie evacuată. Este un mic pas în scopul nostru mare – retragerea trupelor și munițiilor străine este pentru noi doar un element în construirea relațiilor de încredere cu toate țările, bazate pe respect reciproc, înțelegere și, bineînțeles, pe legislația internațională”, a spus oficialul moldovean.
Imediat după eveniment, diplomația rusă, citată de media rusești, a afirmat că mișcarea Chișinăului ar fi una „neprietenoasă” și a amenințat voalat cu măsuri de retorsiune. Pentru a plusa, pretinsa diplomație de la Tiraspol, care de facto funcționează ca o anexă a Ministerului Afacerilor Externe a Rusiei, că numărul efectivelor militare rusești din stânga Nistrului ar trebui mărit.
OSCE și NATO iau poziție
Deși a fost catalogată de multe ori ca o instituție emasculată, care mai degrabă vede conflictul transnistrean ca pe o povară decât ca pe una pe care ar dori să o rezolve, OSCE a reacționat și ea la proiectul de rezoluție votat anterior la ONU.
Pe 10 iulie, Adunarea Parlamentară a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (AP OSCE) , ce a fost găzduit anul acesta de către Bundestag-ul Germaniei, a reafirmat de asemenea necesitatea retragerii complete a forțelor armate străine de pe teritoriul Republicii Moldova.
Cu această ocazie au fost votate trei amendamente ce au privit R. Moldova, în care s-a reafirmat necesitatea retragerii complete a forțelor armate străine de pe teritoriul Republicii Moldova și transformarea actualei misiuni de menținere a păcii într-o misiune civilă cu mandat internațional.
Reacția comunității internaționale s-a viralizat și mai tare, atunci când NATO pe 12 iulie, la summit-ul Alianței de la Bruxelles, în declarația finală a fost inclusă și cererea de retragere a trupelor ruse din Transnistria.
„Cerem Rusiei să revină asupra recunoașterii regiunilor din Georgia, Abhazia și Osetia de Sud, drept state independente; să implementeze acordul de încetare a focului din 12 august 2008, mediat de UE, în special retragerea forțelor ruse de pe teritoriul Georgiei; să pună capăt militarizării acestor regiuni; să înceteze construcția de obstacole asemănătoare frontierelor. De asemenea, cerem Rusiei să își retragă trupele de pe teritoriul Republicii Moldova și să continue să se angajeze în mod constructiv în procesul de soluționare privind Transnistria. Ne angajăm să sprijinim reformele democratice și eforturile de edificare a capacităților de apărare ale Republicii Moldova”, se arata la punctul 7 al declarației finale a summit-ului NATO de la Bruxelles.
Reacție în lanț a Moscovei și sateliților săi
Ceea ce este de remarcat este că Rusia a vorbit, după toate aceste trei cereri, de la cele mai înalte tribune internaționale, pe mai multe voci: cea oficială prin intermediul instituțiilor sale de la Moscova, cea a paradiplomației transnistrene și nu în ultimul rând prin cea a președintelui pro-rus al R. Moldova, Igor Dodon.
Acesta din urmă este catalogat de majoritatea analiștilor politici de la Chișinău drept un purtător de mesaj și politici favorabile Rusiei la Chișinău.
Reprezentanții administrației din stânga Nistrului au atras atenţia la „caracterul evident coordonat al adoptării rezoluţiilor, care conţin poziţii practic identice privind prezenţa rusă de menţinere a păcii în Transnistria”, a scris agenția Infotag.
„În contextul aprofundării de lungă durată a cooperării Moldovei cu acest bloc militar-politic, asemenea precedente ale intervenţiei NATO în procesul de pacificare de pe Nistru pot submina arhitectura de securitate construită de zeci de ani. Iar apelurile din partea statelor participante la OSCE de a distruge actualul format de menţinere a păcii atestă poziţia părtinitoare a acestei organizaţii şi pun la îndoială obiectivitatea abordărilor sale faţă de situaţia din jurul Transnistriei”, au precizat liderii separatiști transnistreni, care au menționat că astfel de acțiuni vor bloca procesul de negociere început.
La rândul său, Igor Dodon și-a xprimat dezacordul față de luările de poziție a instituțiilor internaționale menționate mai sus, în cadrul vizitei întreprinse la Moscova pe 14 iulie, acolo unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin.
„Declarațiile unilaterale făcute de la înaltele tribune nu corespund stării de lucruri cu privire la operațiunea de pacificare din Moldova și fac parte din lupta politică internă și poziționare în contextul viitoarelor alegeri parlamentare din Moldova. Am reiterat importanța majoră a tuturor participanților la operațiunea de pacificare și eficacitatea ei pe parcursul multor ani. Rezultatele operațiunii de pacificare au un impact pozitiv asupra reluării dialogului în formatul „5+2” în vederea identificării unui model atotcuprinzător de reglementare politică și de soluționare grabnică a conflictului transnistrean”, a scris Dodon pe pagina sa de Facebook, după întâlnirea cu Putin.
Putin îl scoate de la naftalină pe Kozak
Toate aceste reacții internaționale au reactivat, într-un mod ostentativ de a transmite un mesaj atât în Occident, cât și la Chișinău, numirea lui Dmitri Kozak ca emisar al Kremlinului la Chișinău. Apropiat al lui Putin, Kozak este cel care a întocmit „Memorandumul Kozak”, în 2003, document parafat și aproape semnat de către fostul președinte Voronin, cel care ar fi refuzat documentul în ultima clipă, sub puternice presiuni interne și externe din partea Occidentului.
Pe scurt, acesta făcea referire la federalizarea asimetrică a R. Moldova și mai ales cerea staționarea trupelor ruse pe teritoriul R. Moldova pentru încă 30 de ani a trupelor ruse. Ele ar fi trebuit să mențină pacea. Anterior, la summit-ul OSCE de la Istanbul, Rusia își luase angajamentul să-și retragă și trupele, dar și armamentul fostei Armate a 14-a, ce se află în depozitul de la Cobasna.
Kozak vine practic pe fosta slujbă a lui Dmitri Rogozin, un înverșunat advesar al Chișinăul și admirator al Tiraspolului pentru care, susținea el în cartea sa autobiografică „Dușmanul poporului”, ar fi luptat cu arma în mână în 1992 împotriva fasciștilor români și moldoveni.
Semnalul este unul la fel de puternic, cum că Moscova se pregătește, în care în care forțele proruse vor câștiga alegerile parlamentare din noiembrie și vor forma majoritatea parlamentară, să reînceapă discuțiile despre federalizare.
Subiectul este unul așteptat de Dodon, care nu și-a ascunsc niciodata simpatia pentru acest plan. Dodon intenționează să includă această masă mare electorală, covărșitor de stânga și în majoritate prorusă, pentru a înclina decisiv balanța în favoarea partidului său și de a schimba Constituția apoi pentru a-și aroga puteri depline. Într-un astfel de „scenariu belarus”, drumul european al R. Moldova se va finaliza cu slabe șanse de a mai vreodată recuperat prin alegeri libere și democratice.
Toate aceste manevre scot la iveală nu numai mizele electorale locale din R. Moldova, dar și o posibilă schimbare de paradigmă la nivel regional, acolo unde miza este de a nu lăsa statele ex-sovietice să alunece în sfera de influență a unei Rusii tot mai agresive și amenințătoare la adresa Europei din punct de vedere militar.
Transnistria rămâne în continuare un subiect fierbinte chiar și pe agenda internațională, prin care Rusia își joacă influența în R. Moldova și în regiune, iar Chișinăul se află într-un moment critic din punct de vedere politic care nu se anunță deloc unul ușor nici din punct de vedere al așezării forțelor proeuropene, nici al legislației electorale și nici al sondajelor de opinie.
Cel mai recent sondaj făcut la Chișinău de către Institutul Republican Internațional (IRI) indică o marjă de votanți indeciși de 37%, în timp ce PSRM are 36%, iar celelalte partide care ar trece pragul electoral adună împreună 34%, dar nu se pot alia din cauza pozițiilor ireconciliabele dintre PD versus PAS și PPDA. Altfel spus, Republica Moldova se află din nou pe marginea prăpastiei, condusă în special de o clasă politică iresponsabilă, coruptă și duală, cu o Rusie speculantă care intervine fie discret, fie deschis să dă un „brânci de ajutor” de fiecare dată când este cazul.
Corespondență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu
de Isac Mihai | iul. 11, 2018 | Federatia Rusa, Federatia Rusa, Principal, R. Moldova, R. Moldova, România, Știri, Ucraina, Ucraina, UE, UE, Uncategorized @ro
Ministrul-de-Externe-rus-Serghei-Lavrov-un-aliat-al-liderului-Putin
Adunarea Parlamentară a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (AP OSCE) a reafirmat necesitatea retragerii complete a forțelor armate străine de pe teritoriul Republicii Moldova și transformarea actualei misiuni de menținere a păcii în una civilă cu mandat internațional, relatează mass-media de la Chișinău, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Un amendament în acest sens a fost inclus în Rezoluția sesiunii anuale a AP OSCE, care se desfășoară în perioada 7-11 iulie, în Bundestag, Parlamentul Germaniei.
Axa parlamentară
Conform unui comunicat de presă a Parlamentului de la Chișinău, citat de mass-media, în cadrul ședinței au fost dezbătute 25 de amendamente propuse la textul Rezoluției de către delegațiile celor 57 de state participante.
Două amendamente au fost propuse de delegația Parlamentului Republicii Moldova și un amendament de delegația Parlamentului României. Toate au fost acceptate cu o majoritate de voturi. Aprobarea amendamentelor delegației țării noastre au avut la bază efortul comun al delegațiilor parlamentare din Republica Moldova, România, SUA, Marea Britanie, Georgia și Lituania.
Comunicatul Legislativului de la Chișinău subliniază faptul că prin susținerea amendamentelor, OSCE și-a reconfirmat sprijinul plenar pentru soluționarea diferendului transnistrean cu respectarea integrității teritoriale și suveranității Republicii Moldova.
Chișinău: Rezoluția ONU, instrument juridic pentru R. Moldova
Rezoluția adoptată în luna iunie de Organizația Națiunilor Unite privind retragerea trupelor rusești de pe teritoriul Republicii Moldova va constitui un instrument juridic pentru țară, a declarat Tatiana Molcean, secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene, în cadrul emisiunii „Punctul pe azi” de la postul de televiziune TVR Moldova, relatează agenția de presă IPN. Conform oficialului de la Chișinău, cererea Republicii Moldova la ONU face parte dintre prioritățile de a asigura integritatea și suveranitatea statului.
Tatiana Molcean susține că rezoluția a avut scopul de a avea la nivelul ONU un document care spune clar care este poziția statelor referitor la prezența militară străină pe teritoriul Republicii Moldova. „Nu doar readucerea pe arena internațională a subiectului a fost scopul, dar și fixarea clară a principiilor, a faptului că prezența trupelor este contrară voinței Republicii Moldova și asta este o încălcare a dreptului internațional, a Cartei ONU”, a spus Tatiana Molcean. Secretarul de stat a mai adăugat că deși rezoluțiile nu au ca efect o acțiune imediată, acestea constituie un instrument juridic.
OSCE, un instrument impotent în fața Kremlin-ului
Amenințare rusă
Secretarul de stat la Ministerul Apărării de la Chișinău, Radu Burduja, consideră că rezoluția ONU este un succes la nivel diplomatic pentru Republica Moldova. Potrivit lui, prezența trupelor ruse este atribuită la capitolul amenințări la adresa securității țării. „Urmează să vedem cum o să se țină cont de această rezoluție, dar pentru noi este foarte important că la nivel internațional a fost vociferată această doleanță a noastră și o considerăm foarte benefică pentru domeniul apărării”, a declarat Radu Burduj, care a mai precizat că numărul exercițiilor militare care se produc în stânga Nistrului crește în fiecare an cu aproximativ 30%.
Îngrijorător, în opinia lui, este faptul că aceste exerciții interacționează tot mai mult cu potențialul transnistrean, Grupul operativ de trupe ruse staționate ilegal în regiunea transnistreană jucând rolul de comandă și control în această zonă.
Sursa citată mai menționează că Adunarea Generală ONU a votat proiectul de rezoluție propus de Republica Moldova privind „Retragerea completă și necondiționată a forțelor militare străine de pe teritoriul Republicii Moldova”.
Moscova, indignată de rezoluția ON
Moscova este indignată de rezoluţia ONU privind retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, a declarat ambasadorului Republicii Moldova în Federaţia Rusă, Andrei Neguţa, în marja reuniunii ambasadorilor fostei republici sovietice din aceste zile, desfășurate la Chișină. „Chiar data de 25 iulie fixată pentru consultări interministeriale la Moscova, la nivel de secretari de stat şi secretar de stat rus, este pusă la îndoială această dată, este posibil să fie transferată pentru mai târziu. Oficial, pentru a căuta răspunsuri la aceste întrebări şi neoficial pentru a face o pauză după adoptarea acestei rezoluţii”, a mai declarat ambasadorul Moldovei în Rusia, Andrei Neguţa.
Ambasadorul Republicii Moldova în Federația Rusă, Andrei Neguța, un apropiat al președintelui pro-rus de la Chișinău, Igor Dodon, a fost convocat la Ministerul Afacerilor Externe de la Moscova, unde viceministrul rus de Externe, Grigori Karasin l-a atenționat asupra faptului că rezoluția adoptată de către Adunarea Generală a ONU privind retragerea trupelor străine de pe teritoriul R. Moldova este un ”pas neprietenos”.
Bomba Frattini
Cererea Chişinăului de retragere a trupelor ruse de ocupaţie din stânga Nistrului „e desprinsă de realitate”, declara în urmă cu câteva luni, Franco Fratini, reprezentant al OSCE pentru Transnistria, citat de postul rus de televiziune RUSSIA TODAY, finanţat de Kremlin. Declarațiile au fost făcute în marja unei vizite efectuate de Frattini la Moscova, unde a ținut o prelegere la Academia Diplomatică și purtat discuţii cu Serghel Lavrov, un aporpiat al său.
Frattini a afirmat la postul de televiziune amintit că acum există probleme mai serioase și mai grave, de care depinde direct cum vor derula în continuare relațiile dintre autoproclamata republică nistreană și Chișinău. „Aceste abordări sunt rupte de realitate. Nu e justificat în niciun fel să discutăm acum despre prezența militară rusă, până când nu vom soluționa pachetul de probleme, care include și alte momente importante”, a spus Frattini.
Acesta a spus că preferă ca să se lucreze asupra recunoașterii de către Chișinău a „sistemului bancar” din Transnistria. „Eu cred că președinția OSCE deținută de Italia și-a trasat obiective mai importante în care să obținem rezultate concrete. (…) O să aduc câteva exemple: suntem foarte aproape să ajungem la un acord privind oferirea numerelor neutre pentru vehiculele transnistrene, ca mijloacele de transport să aibă acces în traficul rutier internațional”, a spus Fratiini.
Mass-media de la Chișinău punctează faptul că Franco Frattini, apropiat al Ministrului rus de Externe Lavrov, este noul reprezentant special al OSCE pentru Transnistria, acesta declarând că fără contribuția Rusiei și implicarea președintelui Igor Dodon, reglementarea diferendului transnistrean este imposbilă. Numirea lui a trezit îngrijorare în mediile politice și diplomatice occidentale de la Chișinău. (N.G.)
de Isac Mihai | mai 1, 2018 | Federatia Rusa, Federatia Rusa, Marea Neagra, Știri, Ucraina, Ucraina, UE, UE
OSCE, arenă pentru confruntări diplomatice ruso-ucrainene
Planurile Federaţiei Ruse de a reveni în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE), fără respectarea rezoluțiilor, au eșuat, a declarat vicepreşedintele Parlamentului ucrainean, Irina Gheraşcenko, membru al Delegaţiei Ucrainei la APCE, citată de mass-media regională. „Toate planurile pentru revenirea rapidă a rușilor, fără punerea în aplicare a rezoluțiilor, au eșuat. Consiliul Europei a renunţat la summit-ul aniversar, gândit ca o întoarcere triumfală a Rusiei. Reprezentanţii Federației Ruse sunt văzuţi la Strasbourg nu doar ca elemente toxice. Ar fi nevoie de cuvinte mult mai dure pentru o descriere în acest sens” a scris Gheraşcenko pe Facebook. Aceasta a menționat că delegația ucraineană a reuşit să modifice Rezoluția privind neîndeplinirea de către țările membre ale Consiliului Europei a rezoluțiilor anterioare referitoare la controlul pe care Federația Rusă îl deţine în Donbas, regiune ucraineană aflată sub ocupaţie rusă. „Rezoluția despre combaterea războiului hibrid și privind persoanele strămutate intern se referă la infracţiunile comise de Rusia și la implicarea acesteia în toate războaiele de pe continent, atât în cele reale, cât şi în cele hibride” – a adăugat vicepreşedintele Parlamentului de la Kiev, Irina Gheraşcenko.
Susținere strategică
Miniştri de externe ai statelor din Grupul celor şapte mari economii ale lumii (G7), care s-au reunit la Toronto, au convenit să susţină poziția Ucrainei cu privire la desfăşurarea unei misiuni de pace ONU în Donbas a anunţat anterior ministrul ucrainean de externe, Pavlo Klimkin, invitat special al reuniunii miniştrilor din G7. „Discutând formatul misiunii de menținere a păcii, toţi au fost de acord că, în primul rând, este nevoie de o siguranță fundamentală, în care armele grele să nu fie folosite şi să fie strict controlate, după care să fie preluat controlul asupra teritoriilor ocupate, să existe o componentă alcătuită din polițişti şi, după aceea, să înceapă pregătirile pentru alegeri” a explicat Klimkin. Ministrul ucrainean a precizat că formatul propus de Rusia este inacceptabil și are ca scop „consolidarea și continuarea protectoratului său ca un cal troian în regiune, pentru a destabiliza situaţia și pentru a ne distruge”. „Rusia încearcă să-şi menţină protectoratul în teritoriu. Nu vrea să-l schimbe, ci, dimpotrivă, îşi propune să să-l consolideze” a remarcat Klimkin, citat de mass-media internațională.
Ofensivă la OSCE
La rândul său, reprezentantul permanent al Rusiei pe lângă OSCE, Aleksandr Lukașevici, a remarcat necesitatea monitorizării „situației limbii ruse și a limbile minorităților” în Ucraina. „Misiunea de monitorizare specială a OSCE trebuie să pregătească un raport tematic referitor la manifestările de naționalism radical, neonazism și intoleranță rasială în Ucraina„, a declarat recent reprezentantul permanent al Rusiei pe lângă OSCE, Aleksandr Lukașevici, la ședința desfășurată la Viena a Consiliului permanent al organizației, citat de mass-media rusă. „Este oportună intensificarea activității de observare în locurile de ședere compactă a minorităților naționale„, a remarcat Lukașevici. „Legea discriminatoare referitoare la învățământ a încălcat serios drepturile populației rusofone și ale minorităților naționale care locuiesc în Ucraina, care sunt private de posibilitatea de a primi educație în limba maternă” a adăugat diplomatul. „Aceasta este o încălcare flagrantă a îndatoririlor OSCE și a Constituției ucrainene” a constatat reprezentantul permanent rus.
„Sunt demne de atenția mass-media atacurile asupra bisericii ortodoxe, persecutarea jurnaliștilor, îngrădirea libertății cuvântului, piedicile puse în calea justiției independente. Observăm că misiunea urmărește dosarele lui Muravițki, Șcepa și Savcenko. Le propunem observatorilor să-i viziteze pe aceștia la închisoare. Necesită atenție și situația a numeroși alți deținuți politici din Ucraina” – a remarcat reprezentantul permanent al Federației Ruse pe lângă OSCE.
Lavrov forțează la UE
Rusia face apel la Uniunea Europeană să convingă Ucraina să implementeze acordul de la Minsk, a declarat anterior ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, în urma negocierilor cu omologul său din Cipru, Nikos Christodoulides, relatează agenţia Tass, preluată de KARADENIZ PRESS. „Ne reafirmăm dorinţa ca liderii din Uniunea Euripeană, în special Germania şi Franţa ca participanţi ai Formatului Normadia, să influenţeze autorităţile de la Kiev”, a declarat Lavrov. Ministrul rus de Externe a subliniat că Rusia consideră că nu există o altă soluţie la criza din Ucraina.
Grupul de contact Normandia a fost creat în iunie 2014 pentru a pentru a media între părţile aflate în conflict în vederea începerii unui proces de pace în regiunile controlate de rebelii separatişti în estul Ucrainei. Din acest format fac parte şefii de stat şi de guvern, precum şi miniştrii de Externe din Germania, Rusia, Ucraina şi Franţa. (N.G.)
