de Madalin Necsutu | ian. 3, 2017 | Federatia Rusa, Minoritați, Orientul Mijlociu, Turcia, UE, Uncategorized @ro
Criza refugiaților a produs neliniște în sânul Europei, acolo unde Bruxellesul, dar și guvernele naționale, nu pot, nu știu sau nu vor să-și asume primirea de refugiați sirieni care fug din calea războiului. Motivele sunt multe și diverse. Cert este că după criza economică venită dinspre America, Europei îi este foarte dificil să facă față unei crize umanitare ce are ca origini Orientul Mijlociu. Publicul de pe bătrânul continent cunoaște ca punct de tranzit spre Europa taberele cu refugiați sirieni din Turcia, dar există și alte două țări care găzduiesc cam la fel de mulți refugiați – Liban și Iordania. Poveștile refugiaților sirieni din Iordania au ajuns în mainstream, îndeosebi la începutul lunii septembrie, atunci când actrița Angelina Jollie a vizitat una dintre cele două mari tabere de refugiați sirieni din Iordania, respectiv pe cea de la Azraq. În tabăra vizitată de actriță trăiesc circa 37.000 de refugiați sirieni, dar cea mai mare se găsește la Za`atari, loc unde și-au găsit adăpost circa 80.000 de suflete.
[youtube]faxC_GIrWq0[/youtube]Deși pare anchilozată în a găsi soluții la criza refugiaților, mai ales în lumina propagandei media rusești, lucrurile nu stau chiar așa în ceea ce privește implicarea UE în Iordania. Fie că este vorba de banii UE, dar sau de implicarea individuală a mai multor guverne europene, sume consistente ajung la Amman sub forma de programe pentru a ajuta situația refugiaților din imediata apropiere a Siriei. Conform datelor oficiale pentru 2015 ale Agenției Națiunilor Unite pentru Refugiați (United Nations High Commissioner for Refugees – UNHCR), se poate spune că Iordania este prima țară din lume ca număr de refugiați pe care îi găzduiește, mai precis 2,81 milioane. Dintre aceștia 2,1 milioane sunt palestinieni, 630.000 sunt sirieni și puțin peste 58.000 de sunt de alte naționalități. Și acestea sunt datele înregistrate oficial. Cifrele recensământului din 2015, făcut de Ministerul Planificării și Cooperării Internaționale de la Amman, vorbesc de un total de 1,3 milioane de refugiați sirieni. Jumătate înregistrați legal, iar cealaltă jumătate fără acte în regulă.
A doua casă
Toți fug din calea războiului, iar Iordania le devine cea de-a doua casă. Numai că, începând cu 2011, nici această țară nu mai poate duce această povară din punct de vedere economic, iar cifrele oficiale arată o degradare continuă a situației economice și a nivelului de trai pentru iordanieni, care în numai câțiva ani și-au văzut țara populată de refugiați în proporție de o treime. Banii nu mai ajung, iar speranțele Ammanului sunt acum legate de comunitatea internațională și de alți donatori regionali din rândul țărilor arabe. De la începutul crizei siriene, găzduirea de către Regatul Iordaniei a refugiaților a adus la Amman o notă de plată de circa 8,6 miliarde de dolari, una deloc de mică pentru o țară de 6,5 milioane de locuitori. Pe lângă aceste probleme financiare, exodul de refugiați aduce cu sine și o serie de dificultăți precum destabilizarea țării, incluziunea sirienilor în societatea iordaniană, dar și unele elemente de radicalizare. Condițiile de trai pentru refugiați sunt și ele grele, mulți împart adăposturile. La fel, copii sunt trimiși de mici la muncă, iar fetele măritate de la vârste fragede.
Corabia guvernării pe linia de plutire
Ministrul iordanian al Planificării și Cooperării Internaționale, Imad Najib Fakhoury, explică că modelul de cooperare al UE cu Iordania este unul exemplar și admite că „sprijinul financiar al UE, nu cred că fără el ne-am putut susține”. „Este un adevărat tsunami în ultimii 6 ani pentru Iordania. Ați văzut țări mai dezvoltate care nu pot face față fenomenului imigrației”, spune oficialul. El explică că Iordania are și o strategie pe 2017-2020 ce se va axa pe trei piloni: pe securitate și lupta antiteroristă, pe dezvoltarea economică și reformele economice, sociale și în domeniul educației și nu în ultimul rând stabilizarea și buna guvernanță.
El mai spune că această criză a refugiaților este o povară comună și că nu numai UE trebuie să o care, ci și Iordania .„Noi o facem pentru că suntem de părere că este un lucru bun pentru noi, nu doar pentru banii europeni”, adăugând că este o situație de tip „win-win”. Într-o matematică simplă, ministrul spune că între 2000-2008, economia Iordaniei „duduia” undeva la 7% creștere în fiecare an. Criza mondială a lovit și această țară, iar motoarele economiei și-au coborât turația undeva pe la 2% pentru 2008-2012. Aici lucrurile s-au schimbat, iar între 2012-2016, 8,6 miliarde de dolari au fost costurile directe ale economiei la criza refugiaților și costurile indirecte sunt și mai mari. El mai afirmat că de fapt cifra reală a refugiaților din Iordania este de circa 3,5 – 4 milioane de oameni și că 89% dintre refugiații sirieni nu se regăsesc în tabere, ci pe întreg teritoriul Siriei. Toate acestea ridică rata șomajului la 15,8% în Iordania, iar gradul de sărăcie a populației undeva între 14-20%.
Viața merge mai departe în cea mai mare tabără de refugiați din Iordania
La o distanța de 80 de kilometri înspre nord de capitala Amman, se află Za`atari, cea mai mare tabără de refugiați de pe teritoriul Iordaniei și una dintre cele mai mari din lume. În numai patru ani de la înființarea sa, aceasta a ajuns să găzduiască astăzi peste 80.000 de suflete, în marea lor majoritate femeii și copii fugiți din calea războiului din Siria. Majoritatea provin din provincia siriană Dara`a (sud-vestul țării). Nimeni nu vrea să-și amintească clipele pe care le-au trăit în Siria și toate atrocitățile văzute în trecut. Spun că se simt în siguranță în tabără și că le este bine, chiar dacă lipsurile sunt evidente.
Cei mai mulți trăiesc din mila organizațiilor internaționale, dar tabăra are o viață proprie. Se găsește și câte ceva de muncă, fie în tabără, fie în satele din vecinătate. Paradoxul face că există deja circa 2.500 de magazine, puncte de schimb a valutei, ATM-uri și chiar vouchere de cumpărături în unele magazine. Copiii se înghesuie pe lângă gardurile barăcilor organizațiilor internaționale pentru un strop de internet wi-fi, iar adolescenții se strâng seara la povești și se uită la fotbal. Aproape în unanimitate toți sunt fani Real Madrid și Cristiano Ronaldo. Poate că povestea de viață a starului de fotbal portughez îi aproape cumva.
„Pe întuneric”, în intersecția Champs-Elysees colț cu Fifth Avenue
În general, atmosfera din tabără este una de pustietate. Singurele străzi mai animate sunt cele cu magazine, în fapt mici buticuri de unde se poate cumpăra mai orice. De altfel, ironia face ca stradă principală a taberei să fie denumită Champs-Elysees. Nu din pricina vreunei frumuseți arhitecturale, ci mai degrabă a istoriei acelei străzi care, la început, a fost toată tabăra, fiind administrată de o misiune umanitară civilă franceză.
Apoi s-a născut și new-yorkeza Fifth Avenue care întretaie Champs-Elysees, dar nimeni nu știe de unde îi vine acest nume. Cel mai probabil „misionarii” americani nu au vrut să se lase mai prejos și și-au pus și ei amprenta nominală, doar ca să le facă în ciudă francezilor.
Zilele par să treacă greu pentru refugiații din tabără. Numai copiii sunt veseli și vin să socializeze și eu cum pot cu „străinii” pe care îi văd prin tabără. Curentul electric este și el cu țârâita, de la 6 seara la 2 dimineața. Pentru această brumă de curent, administrația UE din tabără cheltuie lunar 400.000 de dolari americani. Doar străzile principale sunt luminate, iar pe cele adiacente ar fi bine să nu te aventurezi după lăsarea întunericului. Pe timpul nopții, temperaturile coboară toamna sub zero grade, iar vântul șuieră din toate colțurile barăcilor sau corturilor improvizate ca adăpost pentru refugiați. Sunt multe familii cu copii mici, dar oricum este mai bine decât în ruinele lăsate în spate din Siria și periodicitatea terorii provenite de la bombele lansate de trupele regimul Assad și, mai nou, de aviația rusă.
Totul începe cu educația
În ciuda propagandei mass-media rusești, care prezintă UE ca pe un bătrân în cărucior inabil să facă față crizei refugiaților, europenii gospodăresc destul de bine tabăra de la Za`atari. Începând de la un sistem de securitate foarte bine pus la punct, la școli și grădinițe și continuând cu spitale și maternități. Statisticile oficiale arată că UE și statele membre au cheltuit deja, de la începutul crizei umanitare din Siria, circa 5,5 miliarde de euro. Banii au mers atât în interiorul Siriei, cât și în țări gazdă ale refugiaților precum Iordania, Liban, Irak și Turcia.
La Conferința de la Londra din luna februarie a acestui an , UE a mai promis încă 1 miliard de euro pentru Liban și Iordania care să meargă în proiecte dedicate. Din 2011 și până în prezent, UE a dat numai Iordaniei, în cadrul a tot felul de proiecte 1,13 miliarde de dolari. Trecând peste aceste realități contabile, tabără de la Za`atari se axează pe un sistem educațional cât mai bun. Aici învață circa 29.000 de copii (53% sunt fete), adică 78% dintre cei cu vârstă de școlarizare. Ei învață în 22 de școli amenajate în 11 districte ale taberei. Totul se face aranjat, în mai multe ciclurile orare. UE plătește integral peste cei 1.033 de oameni care fac parte din corpul educațional, dintre care 827 sunt profesori, atât iordanieni, cât și sirieni.
Interesant este că tinerii din tabără nu visează decât să se reîntoarcă în Siria. Toți ar vrea să se facă medici sau ingineri. Drumul lor este însă departe de casă pe care au lăsat-o în urmă, chiar dacă granița se află la 10 kilometri nord de Za`atari. Începând cu anul 2015, UE oferă pentru circa 10.000 de studenți din rândul refugiaților iordanieni cursuri de engleză, cursuri de licență și masterat, învățământ de la distanța sau alte cursuri vocaționale, în mai sistemul universitar public și private din Iordania.
Vibrații demografice
Pe lângă „viața vibrantă” economică a taberei, după cum o descriu angajații diferitelor misiuni umanitare ale UE, există una și la fel de vibrantă și în rândul populației. Nu mai puțin de 300 de bebeluși se nasc în fiecare lună, iar rata mortalității la naștere este aproape 0%. UE a construit aici „spitale de campanie” ce beneficiază de aparatură modernă și personal calificat. Aceștia oferă asistență medicală pentru cele circa 20.000 de femei siriene aflate la vârste reproductive și celor circa 2.000 de femei însărcinate în prezent.
Ceea ce însă nu spun statisticile oficiale și cifrele oferite în mapă de presă este că multe dintre tinere sunt vândute sau pur și simplu date de către familiile lor spre căsătorie la vârste fragede. Fie din motive de bani, fie pentru a „scăpa” de o gură în plus de hrănit. O adevărată tragedie. Multe tinere sunt silite să se căsătorească la vârste foarte mici. Nunta are loc în tabără, în prezența unui preot și a familiilor, care apoi se pun pe petrecere. Și asta face parte din puținele bucurii ale taberei, după cum spun refugiații cu care am stat de vorbă, iar oficialii UE recunosc fenomenul numai în off the record.
Viața refugiaților sirieni este cu totul diferită, iar drama lor se vede cel mai bine în ochii copiilor acestora care, în naivitatea lor, visează spre o lume mai bună și la un astfel de viitor. Nici măcar în Germania, ci la ei acasă, înapoi în Siria. Până atunci, Iordania rămâne să aibă grijă de toate rănile războiului pe care le-au suferit acești oameni cu adevărat bătuți de soartă. Fie ele fizice, fie emoționale, iar UE își pune toate resursele pentru a da o mână de ajutor acestor nevoiași.
Reportajul a fost realizat în urma unei vizite de documentare în Iordania și a publicat pe site-ul Evenimentul Zilei
de Razvan Iorga | oct. 13, 2016 | Alte regiuni, Asia Centrală, Balcani, Federatia Rusa, Info Militar, Intelligence, Orientul Mijlociu, UE, Uncategorized @ro
Președintele rus Vladimir Putin, răspunzând întrebărilor jurnaliștilor francezi de la TF1
Un raport al mai multor institute de relații internaționale de la Washington și Bulgaria precizează că, în prezent, Rusia duce o campanie secretă de măsuri politice, combinată cu cele economice în scopul de a manipula și de a discredita nu mai puțin de cinci țări central și est-europene. Cele mai uzitate tactici sunt cele ale corupției, combinate cu cele cadrul războiului hibrid și anume activităţi de propagandă, campanii pentru dezinformare.
Conform raportului, Moscova a cooptat politicieni cu idei comune, depune eforturi pentru dominarea pieţelor energetice şi a altor sectoare economice şi a subminat măsuri anticorupţie în tentativa de a obţine influenţă asupra guvernelor din Bulgaria, Ungaria, Letonia, Serbia şi Slovacia, potrivit Reuters. „În anumite ţări, influenţa rusă a devenit atât de răspândită şi endemică încât a subminat stabilitatea naţională, orientarea prooccidentală a ţărilor şi stabilitatea euro-atlantică”, arată raportul elaborat de Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale (CSIS), cu sediul la Washington, şi Centrul pentru Studii Democratice (CSD), cu sediul în Sofia.
Urme de război hibrid
Studiul este intitulat „Strategia Kremlinului: Înţelegerea influenţei ruse în Europa Centrală şi de Est” și coincide cu o dezbatere politică fără precedent din Statele Unite pe tema tentativelor Rusiei de a exercita influenţă asupra scrutinului prezidenţial american prin atacuri cibernetice şi dezvăluirea unor emailuri ale candidatului democrat Hillary Clinton. Un fost oficial de la Departamentul de Stat este coordonatorul studiului, iar oficiali americani au declarat că susţin concluziile referitoare la ingerinţele Rusiei în estul Europei. „Ruşii s-au implicat într-o campanie susţinută de a redobândi ceea ce preşedintele Vladimir Putin consideră a fi o zonă-tampon în estul Europei şi de a submina nu doar NATO şi Uniunea Europeană, ci întreaga bază democratică a ambelor organizaţii”, a declarat, sub protecţia anonimatului, un oficial american.
Potrivit oficialului american, activităţile ruse includ acte de corupţie, activităţi de propagandă, campanii pentru dezinformare, asasinarea „în mod ocazional” a criticilor Kremlinului şi utilizarea tehnicilor online pentru subminarea disidenţilor şi slăbirea instituţiilor occidentale. Raportul menţionează o serie de activităţi ruse pentru extinderea influenţei în Europa Centrală şi de Est. Un exemplu este lansarea unor „megaproiecte” de genul contractului de 12,2 miliarde de euro pentru construirea a două reactoare nucleare în Ungaria şi promovarea oamenilor de afaceri proruşi. În Bulgaria, Rusia are o prezenţă economică intensă, cu o medie de 22% din PIB în intervalul 2005-2014, existând „riscul intrării statului sub influenţa Rusiei”, pe mai arată în raportul menționat.
Kremlinul încearcă să întoarcă Europa împotriva SUA pe dimensiunea serviciilor secrete
Concluziile raportului sunt în concordanță cu un recent interviu dat de liderul de la Kremlin pentru postul francez de televiziune TF1, în care acesta afirmă că Rusia are o colaborare bună cu serviciile secrete europene și una foarte proastă cu cele americane. „Avem relaţii foarte bune cu serviciile secrete franceze”, a spus Putin. El a mai afirmat că specialiştii în domeniul combaterii terorismului din Rusia, Franţa şi alte state europene „sunt într-adevăr pe aceeaşi lungime de undă”. „Dar nu se întâmplă mereu aşa”, a spus Putin, făcând referire la interacţiunea cu Statele Unite.
Potrivit acestuia, Rusia ar fi trimis Statelor Unite „informaţii despre fraţii Ţarnaev în urmă cu ceva timp”, însă răspunsul a fost: nu este treaba voastră, ei sunt deja cetăţeni americani şi ne vom ocupa noi de ei. „Rezultatul? Atacul terorist din Statele Unite. Nu este acesta un exemplu în care noi suportăm pierderi prin neglijarea cooperării în această sferă?” , a spus el. Cecenul Djokhar Ţarnaev a fost condamnat la moarte pentru că a ajutat, pe data 15 aprilie 2013, la comiterea atentatului cu bombă de la Maratonul de la Boston, soldat cu trei morţi şi circa 280 de răniţi.
Retorică anti-americană
El a mai condamnat SUA pentru războiul din Afganistan și a spus că americanii folosesc o retorică și standarde duble când vine vorba de implicarea Rusiei în Siria. Acesta i-a făcut responsabili pe americani de o serie de bombardamente în Afganistan și Yemen care s-au soldat cu sute de morți și răniți.
„În ceea ce privește situația umanitară din Alep, au uitat cu toții cum forțele americane au lansat atacuri aviatice în Afganistan care au lovit un spital și oameni de la Doctori fără Frontiere se aflau printre aceștia? Întregi nunți de peste 100 de persoane au fost ucise în Afganistan. Uitați-vă ce s-a întâmplat în Siria, unde o singură lovitură aeriană a ucis 170 de persoane și a rănit alte 500 la o înmormântare”, a mai spus Putin.
de Vitalie Goncearov | dec. 16, 2015 | Federatia Rusa, Info Militar, Orientul Mijlociu, UE, Uncategorized @ro
Imediat dupa ridicarea embargoului occidental asupra Iranul, dupa intelegerea privind incetarea programului nuclear iranian, Teheranul face eforturi accelerate de a inarma cu armament de tip rusesc si cantitati din ce in ce mai mari. Seful fortelor terestre iraniene a inaintea catre Statul Major al Armatei iraniene propunerea de achizitionare de tancuri rusesti de ultima generatie T-90, a declarat miercuri generalul de brigada Ahmad Reza Pourdastan, in cadrul unei conferinte de presa, relateaza Itar-Tass, preluata de Karadeniz Press. „In prezent, tancurile T-72 constituie coloana vertebrala a blindatelor noastre. Aceste vehicule blindate au demonstrat ca sunt destul de bune in operatiunile de lupta. Ele sunt produse de industria noastra de aparare. In acelasi timp, vedem tancurile T-90 ca au caracteristici de lupta mai bune si au toate datele necesare pentru a fixa o flota blindata moderna”, a declarat oficialul iranian. El a mai spus ca, pe langa tancuri, este nevoie ca Iranul sa-si procure si alte tipuri de armament precum elicoptere si alte arme de lupta pentru uz individual. „Toate acestea au fost incluse intr-o lista cu armament propus Statului Major pentru achizitionare”, a continuat acesta.
Intrebat daca toate aceste noi achizitii de armament nu vor aduce impunerea vechilor sanctiuni din partea SUA, Ahmad Reza Pourdastan a raspuns ca Iranul foloseste toate posibilitatile pentru a intari capabilitatea de aparare a tarii in scopuri defensive, in concordanta cu principiile de restrictionare.
Unda verde de la Moscova pentru vanzari de armament
Rusia a dat deja unda verde vanzarilor de armament dupa ce presedintele rus Vladimir Putin s-a aflat la finalul lunii trecute, la Teheran, dupa mai bine de opt ani de zile. El a ridicat astfel interdictia asupra vanzarii si livrarii de material tehnologic legat de industria nucleara iraniana, in mod concret pentru siturile nucleare Fordo si Arak. Decizia este in conformitate cu o rezolutie a ONU cu privire la acordul nuclear dintre Iran si marile puteri. In acest context, Rusia va putea vinde si livra Iranului material si echipamente menite sa ‘modernizeze’ situl nuclear iranian Fordo, precum si pentru reactorul nuclear Arak, potrivit unui decret al presedintelui Putin, publicat luni de Kremlin. Moscova autorizeaza, de asemenea, ‘exportarea de uraniu imbogatit dinspre Iran, intr-o cantitate mai mare de 300 de kg, in schimbul transferarii de uraniu natural’ catre aceasta tara. Potrivit decretului, ridicarea acestor interdictii urmeaza cadrul stabilit prin rezolutia 2231, adoptata in iulie de Consiliul de Securitate al ONU si care a validat acordul nuclear semnat cu putin timp inainte de Teheran si marile puteri.
Aceasta rezolutie prevede abrogarea, in 2016, a sanctiunilor internationale impotriva Iranului, cu conditia ca tarile sa respecte acordul. ‘Calea este libera’ pentru ridicarea sanctiunilor, a declarat joi seful programului nuclear iranian Ali Akbar Salehi. Grupul 5+1 s-a pus de acord cu privire la ‘restructurarea si modernizarea’ reactorului nuclear din Arak, a mai spus acesta. Reactorul cu apa grea din Arak se afla in centrul acordului international: el trebuie sa fie modificat intr-un mod care sa nu permita producerea de plutoniu in ‘cantitati militare’. Alt punct problematic al negocierilor il constituie situl Fordo, ascuns sub munte si din acest motiv imposibil de distrus printr-o actiune militara. Acest sit nu poate imbogati uraniu si va trebui sa abandoneze doua treimi din centrifugele sale, potrivit acordului incheiat cu Iranul.
Sisteme antiracheta de ultima generatie
Pe langa modernizarea siteurilor nucleare, Iranul urmeaza a primi sisteme antiracheta de tip S-300 din Rusia pana la sfarsitul anului. Recent, ministrul iranian al Apararii, generalul de brigada Hossein Dehqan, a declarat ca mai multi specialisti iranieni se afla la specializare in Rusia pentru a putea manevra sistemele S-300. Moscova a anuntat, la randul sau, ridicarea interdictiei asupra livrarii de sisteme de aparare antiaeriana S-300 catre Iran, decizie criticata de occidentali si Israel. Iranul va primi o versiune ‘modernizata si actualizata’ a rachetelor S-300, deoarece contractul initial, din 2007, includea rachete produse in acea perioada. Oficialul de la Teheran a mai spus ca livrarea armamentului a „depasit faza de executie” si ca o mare parte a contractului va trebui onorat in mai putin de doua luni.
„Am concluzionat contractul cu partea rusa si (documentul -n.r.) a fost semnat”, a mai spus acesta. La randul sau, Serghei Chemezov, directorul Rostec (coroporatie contralata de statul rus -n.r.), a declarat ca Teheranul si Moscova au semnat un contract pe termen lung pentru livrarea de sisteme antiracheta pentru Iran. Oficialul rus a dat asigurari ca rivalii Iranului din zona Golfului Persic nu au motive sa se simta amenintati de acest contract. “Este vorba de echipamente militare defensive. Si suntem pregatiti sa oferim astfel de sisteme oricarei tari”, a explicat Chemezov ulterior. De asemenea, Rusia se afla in negocieri cu Iranul pentru construirea in comun de aparate de zobr pentru pasagei de tip Tupolev Tu-204.
Contract controversat
Rusia suspendase in 2010 livrarea acestor sisteme catre Iran din cauza unor sanctiuni impuse de Consiliul de Securitate al ONU privind livrarea de armament de ultima generatie catre fortele armate iraniene. Cu toate acestea, presedintele rus Vladimir Putin a semnat un decret, in aprilie 2015, prin care a permis livrarea sistemelor S-300 catre Iran. Contractul initial de vanzare a sistemelor S-300, in valoare de circa 800 de milioane de dolari, a fost semnat in anul 2007, dar Rusia a decis in 2010 sa suspende livrarea rachetelor ca urmare a sanctiunilor internationale impuse Iranului din cauza programului sau nuclear. Acordul incheiat in iulie in dosarul iranian a permis insa deblocarea contractului.
De altfel, Rusia a ridicat inca din aprilie interdictia privind livrarea de baterii antiaeriene S-300 Iranului, dupa semnarea la Lausanne a unui acord de principiu in problema programului nuclear iranian. Semnarea actualului contract in Rusia si Iran, vine dupa un lung sir de episoade incinse, care au culminat in vara lui 2012 cu o plangere depusa de autoritatile de la Teheran la Centrul de arbitraj comercial international de la Geneva in care a cerut despagubiri de circa patru miliarde de dolari pentru rezilierea unor contracte privind achizitionarea de armament rusesc, in special pentru sistemele antiracheta S-300.
de Marcu Viadi | apr. 9, 2015 | Orientul Mijlociu, Știri, Turcia, Uncategorized @ro
Intensificarea conflictelor din zona Orientul Mijlociu atrage atentia Turciei, aliat al NATO cu a doua forta ca marime din interiorul acestei aliante militare. Presedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, s-a declarat ingrijorat in legatura cu razboaiele care sfasie tarile musulmane si a atentionat in legatura cu o divizare a lumii islamice, in declaratii citate joi de presa locala. ‘In prezent, lumea islamului este pe cale sa explodeze’, a declarat Erdogan in fata jurnalistilor, intr-un avion care il ducea marti intr-o vizita in Iran, unde a pledat, alaturi de omologul sau iranian Hassan Rohani in favoarea stoparii razboiului din Yemen, sursa de tensiuni intre cele doua tari. Erdogan, care conduce din 2003, fara intrerupere, aceasta tara majoritar sunita, le-a cerut organizatiilor internationale islamice, incepand cu Organizatia Cooperarii Islamice (OCI), sa se mobilizeze de urgenta pentru a pune capat razboaielor din tarile musulmane. Imediat ce a venit la putere, in 2003, guvernul lui Erdogan, presedinte din august anul trecut, a incercat sa se impuna ca un actor important in lumea islamica, promovand o politica externa de ‘zero probleme cu vecinii’. Numai ca, dupa izbucinirea conflictul in Siria, Ankara a sistat raporturile politice cu Damascul, iar apoi a rupt legaturile cu Egiptul, dupa inlaturarea de la putere a Fratilor Musulmani. Si relatiile cu Iran sau Israelul au suferit deteriori semnificative in ultimii ani.
de Razvan Iorga | nov. 24, 2013 | Orientul Mijlociu, Știri, Turcia, Uncategorized @ro
Relatiile dintre Ankara si Cairo au devenit tot mai agitate pe fondul unor declaratii recent ale premierul turc Recep Erdogan vizavi de actuala putere din Egipt care a condamnat reprimarea islamistilor. Totul a pornit sambata cand Egiptul l-a expulzat pe ambasadorul Turciei, in urma declaratiilor lui Erdogan. in plus, ambasadorul egiptean, rechemat pe 15 august la Cairo, nu se va intoarce la Ankara, iar nivelul reprezentarii diplomatice egiptene in Turcia va fi diminuat de-acum doar la prezenta unui insarcinat cu afaceri, a precizat ministerul. Aceste decizii au fost adoptate din cauza unor declaratii ale lui Erdogan care „constituie un amestec inacceptabil in afacerile interne ale Egiptului si reprezinta o provocare”, a declarat pentru AFP Badr Abdelaty, un purtator de cuvant al ministerului. In contrapartida, Ankara l-a declarat „persona non grata” pe ambasadorul Egiptului in Turcia, raspunzand astfel expulzarii ambasadorului Turciei in Egipt, a anuntat Ministerul de Externe. „Ambasadorul Egiptului Abderahman Salah ElDin (…) este declarat «persona non grata», conform principiului reciprocitatii, care constituie fundamentul relatiilor internationale”, a anuntat ministerul intr-un comunicat, dupa ce l-a convocat pe insarcinatul cu afaceri egiptean la Ankara. Criza dintre cele doua tari s-a instalat odata cu destituirea fostului presedinte islamist Mohamed Morsi si reprimarea sustinatorilor acestuia. Relatiile cu alte tari au fost afectate, de asemenea, in urma criticilor adresate noilor autoritati egiptene, aflate de facto sub tutela armatei. Astfel Cairo si-a rechemat ambasadorul din Tunisia, pe 28 septembrie, dupa ce presedintele Moncef Marzouki a indemnat la eliberarea lui Morsi, incarcerat dupa destituire. Ambasadorul Ayman Mousharafa a revenit, insa, in noiembrie, la Tunis. Relatiile dintre Washington si Cairo au fost de asemenea afectate de actiunea in forta a militarilor. Dupa mai multe amanari, Washingtonul a decis sa blocheze partial substantialul ajutor anual acordat Egiptului (1,5 miliarde de dolari, dintre care 1,3 miliarde sunt destinate armatei). De atunci, Egiptul afirma in mod regulat ca vrea sa isi diversifice „optiunile” si i-a primit recent, cu mare pompa, pe ministrii rusi ai Apararii si de Externe, pentru a discuta despre contracte de inarmare.
