Parlamentul turc vrea să ancheteze islamofobia din statele Uniunii Europene. Regimul Erdogan riscă să declanșeze ”un război al drepturilor omului” cu Occidentul

Parlamentul turc vrea să ancheteze islamofobia din statele Uniunii Europene. Regimul Erdogan riscă să declanșeze ”un război al drepturilor omului” cu Occidentul

Deputatii din partidul presedintelui turc Recep Tayyip Erdogan, pregatiti sa lanseze un jihad judiciar si politic impotriva statelor occidentale și opozantilor

Deputatii din partidul presedintelui turc Recep Tayyip Erdogan, pregatiti sa lanseze un jihad judiciar si politic impotriva statelor occidentale și opozantilor

Legislativul turc şi-a exprimat îngrijorarea faţă de tratamentul aplicat musulmanilor în Europa, exprimându-şi dorinţa să efectueze o anchetă asupra islamofobiei în patru ţări membre ale Uniunii Europene, între care şi Belgia, relatează ziarele flamande Het Nieuwsblad, Gazet van Antwerpen şi De Standaard, citate de agenţia de presă KARADENIZ PRESS. Surse din cadrul grupului parlamentar al formațiunii de opoziție IYI Party (trad.: Partidul Bun, de centru-dreapta) au declarat, în exclusivitate pentru KARADENIZ PRESS, că noua comisie, din care fac parte deputați ai partidului de guvernământ AKP și partidului naționalist MHP (deveniți aliați ai autorităților de la Ankara), este echivalentul unui tribunal inchizițional îndreptat împotriva guvernelor occidentale care se opun măsurilor implementare de președintele Erdogan pentru consolidarea propriei poziții. Parlamentarii turci citați au mai declarat că o altă țintă predilectă pentru noua comisie sunt membrii diasporei turce care militează pentru menținerea democrației și statutului de republică laică în Turcia.

Pretext umanitar

Iniţiativa parlamentară vine la puțin timp după ce naşterea primului bebeluş al anului 2018 la Viena, o fetiţă de origine turcă, a suscitat o serie de reacţii cu caracter rasist, preluate copios de mass-media din Turcia. Pe reţelele de socializare au fost difuzate numeroase comentarii xenofobe când un ziar austriac a publicat pe Facebook o fotografie cu nou-născuta şi părinţii săi la maternitate.

Acest comportament a stârnit o mică revoltă în Austria, unde Partidul Libertăţii (FPO), formaţiune a extremei drepte, a intrat recent la guvernare, și unde trăiește o importantă comunitate etnică turcă.

Conform parlamentului turc, respectivul caz reprezintă un motiv suficient pentru a iniţia o anchetă asupra islamofobiei în ţări europene, comisia începându-și activitatea în cursul acestei săptămâni. Membrii ai comisiei au declarat că vor ancheta mai multe cazuri, urmând să inițieze demersuri în justiția din Turcia pentru pedepsirea vinovaților și obținerea unor despăgubiri din partea statelor occidentale vinovate ori a unor organizații nonguvernamentale și companii care funcționează în aceste state.

Ținte occidentale

Deputaţii turci au decis ca în prima perioadă să își concentreze atenția asupra a patru ţări membre ale UE, unde, potrivit lor, islamofobia este cea mai puternică, respectiv Austria, Germania, Franţa şi Belgia. Ei doresc de asemenea să fie autorizaţi de guvernele din aceste ţări pentru a-şi efectua cercetările la faţa locului, inclusiv interviuri cu victimele care vor depune reclamații, dar și cu cei acuzați. Sursele citate de KARADENIZ PRESS au mai declarat că membrii comisiei vor cerceta și plângeri depuse de musulmani de altă etnie decât cea turcă, iar din a doua jumătate a anului 2018, anchetele vor fi extinse asupra altor state occidentale și din Uniunea Europeană, precum SUA, Grecia, Bulgaria, etc..

De remarcat faptul că primele 4 state vizate de comisie sunt printre cele mai importante voci critice la adresa autorităților de la Ankara, remarcându-se și prin interzicerea desfășurării, în spațiul public, a unor acțiuni electorale pro-Erdogan, organizate de autoritățile turce pentru diaspora proprie din aceste state, estimată la aproape 10 milioane (etnici turci, kurzi, asirieni, etc.), majoritatea lor absolută având drept de vot la alegerile din Turcia ori referendumul constituțional din 2017, câștigat de Erdogan. Acest referendum va permite, conform experților în drept constituțional din Turcia, citatți de KARADENIZ PRESS, președintelui turc menținerea la putere pentru cel puțin încă un deceniu.

Demersurile oficialilor turci de organizare a unor mitinguri pro-Erdogan, precum și campania declanșată împotriva opozanților din diaspora turcă a dus la declanșarea unor scandaluri de spionaj, guvernele german, belgian și olandez arestând ori expulzând mai mulți cetățeni turci sub acuzația de spionaj împotriva unor opozanți ai autorităților actuale de la Ankara, mai ales membrii ori simpatizanți ai mișcării conduse de predicatorul Gullen.

Presedintele francez Macron, nemultumit de politica omologului sau turc

Presedintele francez Macron, nemultumit de politica omologului sau turc Erdogan

Negocieri înghețate

Răspunsul parlamentarilor AKP vine pe fondul radicalizării vizibile a poziției autorităților de la Ankara, precum și a opiniilor principalelor cancelarii occidentale în ceea ce privește respectarea drepturilor omului în Turcia. La sfârșitul săptămânii trecute, după întrevederea avută la Paris cu omologul său turc Recep Tayyip Erdogan, preşedintele francez Emmanuel Macron a declarat că evoluţiile recente în domeniul drepturilor omului din Turcia exclud orice progres în negocierile de aderare a acestei ţări la Uniunea Europeană. ”În ceea ce priveşte relaţia cu Uniunea Europeană, este clar că evoluţiile şi opţiunile recente nu permit niciun avans în procesul început”, a spus şeful statului francez într-o conferinţă de presă comună cu Erdogan.

El i-a propus Turciei un ‘parteneriat cu UE’, mai degrabă decât o aderare, astfel încât ţara să rămână ‘ancorată’ în Europa. ”Trebuie să vedem dacă nu putem regândi această relaţie nu în cadrul procesului de integrare, ci poate al unuia de cooperare, al unui parteneriat cu o finalitate, pentru a păstra Turcia şi poporul turc ancorate în Europa şi a face ca Turcia să-şi construiască viitorul privind către Europa şi împreună cu Europa”, a declarat Macron.

Oficialul francez a adăugat că ţările democratice trebuie să respecte statul de drept în lupta lor contra terorismului şi, în această privinţă, şi-a exprimat îngrijorarea faţă de soarta a numeroşi studenţi, profesori şi jurnalişti din Turcia. ”Democraţiile noastre trebuie să fie puternice în faţa terorismului, dar în acelaşi timp ele trebuie să protejeze complet statul de drept”, a mai precizat Emmanuel Macron.

În replică, Recep Tayyip Erdogan a estimat că o parte a jurnaliştilor occidentali alimentează terorismul prin ceea ce scriu. El a mai spus că Turcia ‘s-a săturat’ să aştepte o eventuală aderare la Uniunea Europeană. ”Nu se poate ca în permanenţă să implorăm o intrare în UE”, a declarat Erdogan în conferinţa de presă comună.

Reamintim că  peste 150.000 de persoane, printre care profesori, jurnalişti şi avocaţi, au fost concediate sau suspendate din funcţie după criza din 15 iulie 2016 din Turcia. Ankara îl acuză pe predicatorul Fethullah Gulen, care trăieşte într-un exil autoimpus în statul american Pennsylvania din 1999, că a organizat tentativa de lovitură de stat, acuzaţii respinse ferm de Gulen.

Decret controversat

Un recent decret al preşedintelui turc Recep Tayyip Erdogan, conform căruia acţiunile împotriva terorismului sau tentativelor de lovitură de stat nu sunt pedepsite, ar putea incita la violenţă, oferind acoperire legală “justiţiarilor” proguvernamentali, avertizează partidele de opoziţie din Turcia, conform mass-media internațională, preluată de presa de la București.

Decretul, publicat deja în Monitorul Oficial turc, permite obţinerea imunităţii în cazul unor acţiuni împotriva terorismului sau tentativelor de lovitură de stat. Astfel, civilii nu vor suporta consecinţe legale pentru acţiunile împotriva tentativei de lovitură de stat de anul trecut sau pentru orice poate fi considerat “continuarea” tentativei.

AKP, formațiunea de guvernământ de la Ankara, îi acuză în mod regulat pe rivalii politici că îi ajută pe cei care au plănuit tentativa de anul trecut, ceea ce duce la temeri cu privire la felul în care va fi interpretat decretul.

Formaţiunile de opoziţie, cu Partidul Republican al Poporului (CHP) în frunte, afirmă că prin măsura decisă de Erdogan li se oferă imunitate nu doar celor care au contracarat tentativa de lovitură de stat din iulie 2016, ci şi susţinătorilor guvernului care vor să înăbuşe orice opoziţie. “Au deschis calea pentru ca orice persoană care susţine că luptă împotriva terorismului să ucidă pe oricine. Îi vor asmuţi asupra noastră pe ‘justiţiari’ şi aceştia nu vor suporta nicio consecinţă”, a declarat Ozgur Ozel, parlamentar CHP.

Război civil

Meral Aksener, fost ministru de Interne care conduce formaţiunea Iyi Parti, a scris anterior pe Twitter că decretul riscă să provoace un război civil, permiţându-le civililor să folosească arme sub pretextul suprimării rebeliunii.

In plus, decretul face ca forţele paramilitare să fie legitime, a afirmat şi Ziya Pir, reprezentant al partidului HDP, formațiune care se bucură de o largă popularitate în rândul populației kurde, segment al societății turce afectată de violența grupurilor paramilitare naționaliste ori pro-guvernamentale din Turcia. Mare parte din aceste fapte rămân nepedepsite de sistemul judiciar din Turcia, controlat de AKP.

Un alt reprezentant al HDP, Ayhan Bilgen, a întrebat autoritățile de la Ankata, de ce, dacă a fost întocmit pentru acţiunile din cele două zile, decretul prevede şi actele împotriva terorismului, o acuzație folosită permanent de autoritățile militare turce pentru justificarea măsurilor represive luate la adresa minorităților din Turcia.

Îngrijorare

La rândul său, Abdullah Gul, fost preşedinte al Turciei şi cofondator al AKP, alături de Erdogan, a avertizat că pot apărea evenimente care să afecteze toată Turcia şi a cerut ca măsura să fie revizuită. “Formularea este nepotrivită pentru limbajul juridic şi îngrijorătoare din perspectiva legislaţiei”, a notat Gul, fost aliat important al președintelui Erdogan, pe Twitter.

Mahir Unal, purtător de cuvânt al AKP, a încercat să  respingă aceste acuzații, declarând că decretul este aplicabil doar pentru evenimentele care au avut loc la 15 şi 16 iulie 2016, însă în text nu apare această perioadă.

Metin Feyzioglu, preşedintele Uniunii Naţionale a Barourilor, s-a declarat îngrozit de decret, precizând că acesta pare întocmit pentru a-i scuti pe susţinătorii puterii de consecinţe legale pentru violenţă politică. El i-a cerut lui Erdogan să anuleze de urgenţă decretul. “Oamenii vor începe să se împuşte unii pe alţii în cap pe stradă. Această lege le permite cetăţenilor să ucidă, să linşeze fără să fie pedepsiţi. Ce aţi făcut?”.

Clericul musulman moderat Fethullah Gulen, declarat dusmanul public numarul unu de catre presedintele turc Erdogan

Clericul musulman moderat Fethullah Gulen, declarat dusmanul public numarul unu de catre presedintele turc Erdogan (foto: gulen movement.ca)

Apeluri internaționale

O organizație a drepturilor omului înregistrată în Statele Unite, „Purtătorii de Cuvânt ai Turciei Fără Glas” (AST), înființată, conform unor surse citate de mass-media locală, de membrii ai mișcării Gülen sau Hizmet a cerut, prin intermediul unui articol publicat pe HuffPost, guvernelor străine și organizațiilor internaționale, să asigure siguranța membrilor ori simpatizanților mișcării.

Acesștia sunt principalele ținte ale acțiunilor guvernului turc, care, potrivit articolului, se face vinovat de „acțiuni extrateritoriale și extrajudiciare ilegale … pentru a-i trece sub tăcere pe disidenții turci expatriați, care sunt exponenți ai unor ideologii contrare celei oficiale”.

Mișcarea, inspirată de învățatul musulman turc Fethullah Gülen, a fost acuzată de guvernul de la Ankara și de președintele Recep Tayyip Erdoğan de organizarea loviturii de stat din iulie 2016, o acuzație vehement negată de către Gülen.

Într-un raport din decembrie publicat de organizație, se arată următoarele: „chiar dacă măsurile guvernului turc (luate împotriva disidenților, inclusiv a celor din mișcarea Gulen) nu sunt întocmai agreate de multe țări din întreaga lume, există şi unele state care cooperează cu Turcia, încălcând drepturile și libertățile fundamentale ale omului”, referindu-se la detenția ilegală și, în unele cazuri, la expulzarea adepților mișcării în Afganistan, Sudan, Kazahstan, Pakistan, Georgia, Myanmar și Malaezia.

Avertismente serioase

„Ceea ce au în comun toate aceste țări menționate mai sus este faptul că încălcările drepturilor omului și corupția sunt deja un aspect des întâlnit în cadrul procedurii guvernamentale. Nu ar fi deloc bizar să bănuim că guvernul lui Erdogan ar tinde să se infiltreze în organele guvernamentale din aceste țări, mituindu-i pe oficialii și politicienii locali„ consideră raportul AST, reluând practic unele acuzații anterioare din partea autorităților judiciare și securitate germane conform cărora oficiali turci urmăresc crearea condițiilor extrădării unor oponenți către Turcia.

„În concluzie, AST îndeamnă guvernele străine să ia toate măsurile necesare pentru a asigura siguranța acestor persoane înainte de a fi prea târziu. ’Funcționarii de securitate trebuie să fie conștienți de potențialele riscuri. Funcționarii care lucrează pentru guvern în străinătate trebuie supravegheați îndeaproape, fiind necesar să fie preveniți de orice eventuale incidente. În cele din urmă, atât indivizii, cît și organizațiile considerate a fi afiliate la Hizmet ar trebui să beneficieze de protecție suplimentară atunci când există un risc iminent care îi paște”, a concluzionat AST în raportul său, citat de mass-media din Statele Unite și Uniunea Europeană.

Share our work
Editorial: Învățături pentru Igor. Sau cum și-au ciobit dinții „țarul” și „sultanul” în laleaua olandeză

Editorial: Învățături pentru Igor. Sau cum și-au ciobit dinții „țarul” și „sultanul” în laleaua olandeză

Eu bunScriam în urmă cu circa trei ani, în cotidianul Kiev Post, o opinie despre „fasciștii buni și răi” a lui Vladimir Putin. Argumentam acolo că, imediat după anexarea Crimeei de către Rusia, liderul de la Kremlin va merge la shoping de extremiști în toată Europa. Era imediat după anexarea ilegală a peninsulei ucrainene, așa că planul de destabilizare a Europei era abia la început.

Pe rând, Rusia a încercat o politică de apropiere față de toate elementele politice extremiste dintr-o Europă ce era încă în zodia recesiunii și care avea să primească o nouă lovitura: criza refugiaților. Rusia a început să investească masiv capital politic, dar și bani în susținerea partidelor extremiste. Mai mult, a adus și „cavaleria grea ideologică” în frunte cu „cruciatul” Dughin care s-a pus pe propovăduit neo-eurasianismul, cu accent pe componenta religioasă. Totul în speranța capacitării zonei balcanice și est europene.

Pe linie media, Rusia a început să pompeze fonduri masive în ceea ce experții militari au numit „război informațional”, sau pe care, noi, jurnaliștii, o numim simplu propagandă. Europa ultimilor ani a semănat cu un boxer prins în colțul ringului de un Ivan ce aplica succesiv uppercut-uri și directe, fie la față, fie la ficat. Europa a fost aproape de K.O, fiind numărată de cel puțin două ori, prin Brexit și apoi indirect prin alegerea populistului Trump la conducerea SUA. Sondajele tradiționale în era „post-truth” semănau tot mai mult niște glume spuse de școlari.

Ba mai mult, Rusia și-a luat, pentru pocnirea sub centură a Europei, un aliat de nădejde – Turcia lui Erdogan. Cu agende paralele, „țarul” și „sultanul” au crezut că vor da lovitura de grație Europei și o vor trimite definitiv la podea, odată cu căderea Olandei și apoi a Franței în mâinile extremiștilor. Numai că încăpățânații olandezi au ripostat la rândul lor un croșeu puternic dat alianței ruso-turce. Una care a alimentat vizibil și au făcut campanie pe față pentru extremistul olandez din Partidul pentru Libertate (PVV), Geert Wilders. Olandezii s-au strâns în proporție de 82% la urne și au dat un semnal puternic că, oricât de eurosceptici ar fi, extremiștii au mai degrabă loc la coșul de gunoi, conferind victoria partidului premierului Mark Rutte, VVD.

Un semnal extrem de puternic că era populismului și a extremismului începe să apună în Europa și că intervențiile rusești în acest sens se ciocnesc de ziduri din ce în ce ramforsate. Urmează încă două noi teste de foc – Franța și Germania. Luna viitoare, francezii vor fi invitați la urne, dar șansele ca extremista Marine le Pen, cea pe care Panama Papers a și dovedit-o ca beneficiară a banilor rusești, scade în sondaje. Chiar dacă are toate șansele să intre în turul doi, aceasta ar pierde la diferență mare în fața independentului Emmanuel Macron, pe care media rusești se chinuie de zor să-l demonizeze. Ba mai mult, acesta a și acuzat că este deja ținta hackerilor ruși.

Bun, dar ce au toate acestea în comun cu Republica Moldova? La fel ca și populiștii europeni, Dodon începe treptat să-și piardă aura de luptător anti-sistem, îmbrăcând tot mai mult rubașca roșie oferită de „țarul” său preferat. Odele făcute pe Facebook și guduratul pe lângă liderul de la Kremlin nu-l vor ajuta pe Dodon, sau pe socialiștii săi, în fața electoratului din R. Moldova. Apogeul său politic a fost atins la prezidențiale, atunci când toți „sorții” au lucrat pentru el, dar victoria sa a fost la mustață.

Finalul pe EvZ Moldova

Share our work
Europa vs Ucraina: cine câştigă?

Europa vs Ucraina: cine câştigă?

Olanda, o piedica importanta pentru parcursul european al Ucrainei?

Olanda, o piedica importanta pentru parcursul european al Ucrainei?

Pe 1 ianuarie 2016, în sfârşit, a şi început să fie activă zona comerţului liber între Uniunea Europeană şi Ucraina. Tot atunci Federaţia Rusă a lansat un şir de sancţiuni împotriva Ucrainei, închizându-i propria piaţă. Acordul de liber comerţ este ultima parte a Acordului de asociere Ucraina-UE, intrat în vigoare. Cu toate astea, au mai rămas obstacole semnificative pentru aprobarea lor de state europene.
Mulţi în România îşi aduc aminte de rolul pe care au jucat Olanda şi Finlanda acum câţiva ani, cu privire la Spaţiul Schengen şi aderarea României la acesta. Tot aşa şi în cazul Ucrainei, – Ţările de Jos au aprobat o decizie de a vota asocierea Ucrainei printr-un referendum naţional pe 6 aprilie. Cu toate că Comisia Europeană şi Guvernul Olandei au deja declarat susţinerea Ucrainei, iar referendumul este consultativ (adică, nu este obligatoriu pentru autorităţi), există un pericol ca va fi prefăcut chiar într-un plebiscit pentru viitorul Europei.

Test politic

Referendumul va fi organizat pe baza celor 400 de mii de semnături în urma campaniei online a blogului satiric GeenStijl, Burgercomite EU şi euroscepticii din Forul Democraţiei. Toate organizaţiile sunt considerate liberali de stângă, care de altfel cred că Ucraina este prea mare şi prea săracă pentru a beneficia de comerţ liber cu UE. Foarte interesant că asemenea pretenţii nu se pun în cazul asocierii Georgiei şi a Republicii Moldova.
Şi întocmai acesta este unul dintre cele mai mari succese ale Rusiei în ultimii ani, ceea ce este prea puţin discutat. Şi, bineînţeles, ruşii vor depune toate eforturile posibile ca Ucraina să sufere eşec cu integrarea europeană.

Razboi mediatic

A şi început acum cateva saptamani cu vestita afacere privind 24 de tablouri din „secolul de aur” al picturii olandeze care, cum afirmă mediile din Ţările de Jos, se află în Ucraina, fiind furate din Muzeul Frislandei de Vest din Olanda acum 11 ani. Olanda oficial cere de Ucraina restituirea acestor tablouri, dar Ucraina nici nu recunoaşte prezenţa lor pe teritoriul ţării. Mediile olandeze au prezentat o serie de programe afirmând că tablourile furate se află în Donbas, fiind proprietatea batalionului de naţionalişti ucraineni OUN. Timp de octombrie-noiembrie, posturi de televiziune şi ziare din Olanda erau pline de „fasciştii ucraineni care ne-au furat patrimoniul şi care luptă împotriva independentiştilor din Donbas şi bombardează civilii”. Bineînţeles, istoria va mai fi folosită de mai multe ori până la referendum, influenţându-l în mod semnificativ. Mai ales, în urma situaţiei din ce în ce mai tensionate cu fugiţii din Siria şi celelalte ţări arabe în UE, poziţia Ucrainei devine din ce în ce mai slabă.
În ultimul an s-a văzut clar că majoritatea mediilor europene, din diverse motive, s-au întors cu spatele Ucrainei. Acest lucru reflectă şi politica multor partide din UE, care ba sunt direct plătite de Rusia, ba sunt dependente de propaganda pseudo-liberală a acestora. Lucrul interesant este că mediile în general nu sunt împotriva Ucrainei din cauza corupţiei existente, ci din cauza unor pricine închipuite: a „naţionalismului”, „atitudinii crude faţă de civilii din Donbas”, „nerespectării drepturilor minorităţilor sexuale” etcetera.

Strategie ruseasca

Precum a fost menţionat mai sus, există două modele clare a influenţei Rusiei asupra politicienilor şi a ziariştilor din Europa care devin din ce în ce mai puţin pro-ucraineni.
Primul model este liberal, descris în general mai sus. Partidele europene de stângă, dar şi liberalii europeni, au o atitudine permanent dureroasă faţă de încercările Ucrainei de a promova principiul egalităţii între comunism şi nazism, dar şi politica decomunizării spaţiului public. Asemenea atitudine au avut-o şi faţă toate celelalte ţări est-europene în timpul decomunizării lor. Logicul acestor, şoptit şi de Kremlin, este „de eşti împotriva comuniştilor, înseamnă că eşti nazist”. Mai mult, atitutinea conservatoare a majorităţii populaţiei ucrainene faţă de „drepturile minorităţilor” susţinute în Vechea Europă, este încă un minus pentru ţară. Însăşi existenţa forţelor de dreaptă în Ucraina, precum Svoboda sau Sectorul de Dreaptă, cu toate că susţinute de numai 5-10% din populaţie, este criticată de UE, – cu toate că majoritatea absolută a ţărilor europene au în parlamentele lor reprezentanţa şi mai mare a naţionaliştilor şi a xenofobilor. În această paradigmă intră şi problema economică: „Ucraina este coruptă, săracă, cere bani şi nu face reforme”. Luând în considerare toate astea, Rusia nici nu prea are nevoie de agenţi de influenţă în mediul socialiştilor şi al liberalilor, deoarece şi primii şi alţii totdeauna au folosit aceste pretenţii fără să se gândească la faptul că prin acesta îi susţin pe ruşi. Doar luptă pentru libertate! În anii treizeci din secolul trecut, dictatorul sovietic Iosif Stalin, i-au numit „idioţi utili”. Printre aceştia se numără şi oamenii europeni de afaceri, extrem de iritaţi de sancţiuni impuse împotriva Federaţiei Ruse, care dăunează intereselor lor economice.

Jocuri politice

Al doilea model este poziţia forţelor de dreaptă. Era de aşteptat că toate aceste „minusuri” se vor preface în „plusuri” pentru conservatori şi naţionalişti europeni. Şi în timp ce devin tot mai puternici în urma crizei cu refugiaţii, ar putea sprijini cât de cât Ucraina. Cu toate astea, nu este deloc aşa. Cea mai mare „vină” a ucrainenilor în ochii xenofobilor din UE este că ucrainenii au luptat şi luptă pentru Uniunea Europeană, organizaţia pe care aceştia o urăsc, – şi împotriva Rusiei, pe care o susţin tot aşa de sincer, ca o alternativă conservatoare pentru civilizaţia europeană. Respectiv, logicul naţionaliştilor, de foarte multe ori direct plătiţi de Putin, este că Ucraina ar putea sprijini Uniunea prea liberală şi opusă intereselor naţionale, dar şi poziţia Statelor Unite, un „ocupant” pentru Europa. Şi aici ucrainenii nu arată conservatori, ci prea liberali. Adevărul de care s-au convins timp de doi ani este că dreapta în Europa va fi totdeauna pe partea Rusiei şi niciodată – a Ucrainei.

Buturuga ucraineana

Dacă adăugăm la aceasta poziţia istoricamente pro-rusă a Franţei, a Italiei, a Greciei etcetera, şi un sentiment profund pro-rus în Europa de Vest, – vom vedea că situaţia Ucrainei este extrem de complicată. Geopolitic vorbind, Ucraina este una dintre ţări importante care nu trebuiau şi nu puteau să apară pe harta lumii. Dar a apărut, şi nu există scăpare, – dacă Ucraina îşi va apăra statalitatea, va fi un sfârşit pentru Rusia pe care o cunoaştem, dar şi pentru Europa pe care o cunoaştem. Pentru că există prea multe mituri de schimbat. Acelaşi lucru în cazul Macedoniei, al Slovaciei, al Georgiei, al Croaţiei, al Belarusului, – dar sunt incomparabil mai mici. Adevărul este că în momentul de faţă Ucraina nu are aliaţi adevăraţi. Poate, în afară de Lituania. Şi încearcă să se folosească mai degrabă de inamicii Moscovei actuale, care sunt mult mai numeroşi. Dar va trebui să lupte în mod permanent, fiind un fel de Israel al Europei.
În ciuda acestor fapte, de multe ori se pare că cei mai mari duşmani ai integrării Ucrainei la UE sunt înşişi politicieni ucraineni. Au deja substituit integrarea europeană cerută de populaţie cu regimul liber fără vize, aşteptat în august 2016. Dar nici acesta nu-l pot duce până la capăt. Însă, acesta este un cu totul alt subiect.

Share our work
Criza politica din Olanda amana extinderea Schengen la Marea Neagra

Criza politica din Olanda amana extinderea Schengen la Marea Neagra

Olanda nu va aproba probabil aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen înaintea alegerilor anticipate care vor fi organizate în această toamnă, după demisia de luni a Guvernului olandez condus de premierul Mark Rutte, a apreciat un expert olandez.
Partidele-cheie pentru schimbarea poziţiei Olandei privind aderarea României şi Bulgariei la Schengen au opinii solide pe această temă, potrivit lui Adriaan Schout, director adjunct al Institutului Olandez pentru Relaţii Internaţionale, citat de presa bulgară. O evoluţie pozitivă a demersurilor celor două state membre ale Uniunii Europene de aderare la Schengen este improbabilă în cazul formării unui Cabinet interimar în Olanda, a declarat Schout pentru agenţia bulgară de presă BTA.
Expertul consideră că Parlamentul olandez ar putea aproba aderarea României şi Bulgariei la Schengen dacă vede un raport pozitiv în iulie referitor la cele două ţări, în baza Mecanismului de Cooperare şi Verificare. Premierul olandez Mark Rutte a demisionat luni după eşecul negocierilor cu Partidul Libertăţii (PVV) al lui Geert Wilders pe tema unor reduceri suplimentare ale cheltuielilor, în valoare de miliarde de euro, transmite Mediafax.Unii politicieni bulgari şi români au acuzat că eşecul aderării ţărilor lor la spaţiul Schengen se datorează dependenţei Guvernului olandez de PVV. Olanda este în prezent singurul stat membru UE care se mai opune integrării celor două ţări în spaţiul de liberă circulaţie.

Regina vrea dizolvarea parlamentului

Regina Beatrix a cerut guvernului demisionar olandez condus de premierul Mark Rutte să dizolve Camera Comunelor în vederea organizării de alegeri la 12 septembrie, a anunţat Serviciul de informaţii al guvernului olandez RVD. Anunţul a survenit după ce Mark Rutte a avut convorbiri cu regina Beatrix timp de o oră marţi seara. Potrivit procedurilor tradiţionale, regina s-a consultat cu consilierii, cu vicepreşedintele Consiliului de Stat Piet Hein Donner şi cu preşedinţii celor două camere ale parlamentului, Fred de Graaf şi Gerdi Verbeet.
Gerdi Verbeet i-a comunicat reginei Beatrix intenţia Camerei Comunelor de a organiza alegeri la 12 septembrie. Guvernul demisionar urmează să decidă vineri asupra datei finale a alegerilor. Premierul olandez a prezentat demisia guvernului său reginei Beatrix după eşecul negocierilor de sâmbătă asupra reducerii deficitului public.

Herman Van Rompuy este optimist

Preşedintele Uniunii Europene, Herman Van Rompuy, a declarat miercuri la Sofia că este convins că un acord privind aderarea Bulgariei şi României la spaţiul Schengen va fi încheiat cel mai târziu în luna septembrie. „Sunt profund convins că în septembrie vom putea să găsim o soluţie pentru aderarea României şi Bulgariei. Înainte de căderea guvernului olandez, eram deja optimist în această privinţă”, a afirmat el. Demisia guvernului de la Haga „nu a schimbat această percepţie, ba din contră”, a adăugat el în cursul unei conferinţe de presă, desfăşurată la finalul întrevederii avute cu premierul bulgar, conservatorul Boiko Borisov.
De asemeena, Herman Van Rompuy a reamintit că ţările membre ale spaţiului Schengen, cu excepţia Olandei, au acceptat deja o propunere franco-germană de aderare în etape a Sofiei şi Bucureştiului la spaţiul Schengen de liberă circulaţie, începând cu deschiderea frontierelor aeriene. Preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, a declarat, miercuri, în Parlamentul României, că apreciază măsurile luate de România în ceea ce priveşte aderarea la Schengen, condiţii în care ţara noastră „devine un punct de intrare sigur” în spaţiul de liberă circulaţie. El a arătat că a discutat cu preşedintele Traian Băsescu pe marginea intrării Românei în zona Schengen şi a precizat că la reuniunea Consiliului European din martie toţi liderii europeni au subliniat că ţara noastră a îndeplinit condiţiile legale pentru accederea la acest spaţiu.
„Discutând cu miniştrii de interne s-a pus problema accederii României şi Bulgariei în septembrie şi mă bucur că România are încredere şi ia măsuri în problemele de graniţă şi de coordonare a poliţiei de graniţă. În aceste condiţii, România devine un punct de intrare sigur în Schengen. Sunt convins că în ceea ce priveşte controlul frontalier este o problemă care pune şi probleme bugetare, dar aceste opţiuni sunt necesare pentru a se ajunge la standardele şi pentru a ne asuma responsabilitatea ca membri ai UE”, a afirmat Herman Van Rompuy, în discursul susţinut în plenul reunit al Camerei Deputaţilor şi Senatului

Share our work
Schengen. Romania pune piciorul in prag

Schengen. Romania pune piciorul in prag

schengenRomânia doreşte confirmarea prezenţei sale în spaţiul Schengen, în contextul în care a întărit în mod corespunzător frontiera de est a Uniunii Europene, afirmă ministrul Afacerilor Externe, Cristian Diaconescu.
„În legătură cu acordul Schengen, criteriile care au stat al baza candidaturii României şi Bulgariei au fost îndeplinite în totalitate, aşa cum nu o spun eu, ci o confirmă evaluările Comisiei Europene şi ale structurilor care se ocupă de gestionarea acordului Schengen, sunt nişte grupuri tehnice numite grupurile Sch-Eval. Orice asociere cu un alt palier de decizie, cum este cel privind MCV sau orice altceva, este forţată, din perspectiva politică. Eforturile pe care România le face la frontiera Uniunii Europene, şi nu sunt mici, şi aici nu mă refer numai la eforturi financiare, ci şi de retehnologizare, de combatere a corupţiei, reprezintă în egală măsură o relaxare în ceea ce priveşte statele care sunt înăuntrul Uniunii Europene. Faptul că noi dorim confirmarea prezenţei în Schengen, după ce am întărit în mod corespunzător frontiera de est a Uniunii Europene, reprezintă o contribuţie a României la acordul Schengen şi nu o favoare care ni se face”, a declarat Diaconescu.

Recunoaşterea unei contribuţii

“Nu ni se comunică o decizie, pentru că la un moment dat am putea deveni simpatici unui stat sau altul, ci este vorba de recunoaşterea unei contribuţii evidente, efective, care scuteşte de cheltuieli sau alte eforturi state din centrul Europei care, la rândul lor, ar putea fi confruntate cu riscuri simetrice sau asimetrice, aşa cum se discută”, a declarat Diaconescu, miercuri seara, la RRA. El a arătat că aderarea României la Schengen se va afla pe agenda Consiliului European, care va avea loc la începutul lunii martie, unde speră ca Olanda să aibă o „atitudine reevaluată”.
În plus, Diaconescu a afirmat că aderarea la Schengen în 2012 nu este o ţintă intangibilă. „Aşteptăm ca decizia să se ia cât se poate de repede, deoarece amânarea acesteia nu a fost hotărâtă într-o formulă politică agreată de actele constitutive ale UE şi, totodată, această decizie depinde de un singur stat a cărui evaluare diferă foarte mult de evaluările pe care le fac Franţa, Germania, Italia, Spania, orice alt stat membru al acordului Schengen şi al UE. Este o contradicţie care trebuie rezolvată pe cale politică, iar argumentele de politică internă nu pot să fie contrapuse deciziei privind România şi Bulgaria. Nu se face o astfel de construcţie în dreptul internaţional şi dreptul european”, a adăugat ministrul, subliniind că ţara noastră îndeplineşte toate criteriile pentru a accede în Schengen.

Share our work