de Isac Mihai | iul. 18, 2018 | Orientul Mijlociu, Știri, Turcia
Erdogan, supărat pe Uniunea Europeană
Autoritățile de la Ankara ridică, în noaptea de miercuri spre joi, starea de urgenţă instaurată în urmă cu doi ani după un puci eşuat, în cadrul căruia au avut loc epurări în masă, dar opoziţia consideră că situaţia va continua prin intermediul unei noi legi „antiteroriste”, relatează mass-media regională, citată de KARADENIZ PRESS. Acest regim juridic excepţional, care extinde considerabil competenţele preşedintelui şi ale forţelor de securitate, a fost instituit la 20 iulie 2016, la doar câteva zile după o tentativă de lovitură de stat sângeroasă ce a zguduit Turcia în noaptea de 15 spre 16 a aceleiaşi luni.
Domnia terorii
Sub starea de urgenţă, autorităţile turce au dus timp de doi ani o vânătoare neîncetată împotriva puciştilor şi presupuşilor lor susţinători, dar de asemenea au vizat opozanţi prokurzi acuzaţi de „terorism”, media critice şi ONG-uri. Activată pentru o perioadă iniţială de trei luni, starea de urgenţă a fost prelungită de şapte ori, iar ultima extindere expiră miercuri la ora 22:00 GMT (joi 01:00 ora Turciei). Guvernul de la Ankara a indicat anterior că nu va mai exista o nouă prelungire.
Ridicarea programată a stării de urgenţă are loc la mai puţin de o lună de la alegerile câştigate de Erdogan, care i-au conferit omului forte al Turciei puteri sporite, ca urmare a unei revizuiri constituţionale controversate adoptate în ultimul an.
Starea de urgenţă i-a permis lui Erdogan să emită timp de doi ani decrete cu valoare de lege care au modificat profund legislaţia turcă. În termenii reformei constituţionale, preşedintele turc îşi va păstra această prerogativă după starea de urgenţă.
Epurări în masă
În ultimii doi ani, în Turcia au avut loc epurări în masă în timpul cărora au fost încarcerate aproape 80.000 de persoane suspectate de legături cu puciul sau cu „terorismul”. Peste 150.000 de funcţionari publici au fost concediaţi sau suspendaţi.
Printre cele 34 de legi emise în timpul stării de urgenţă se află introducerea unei ţinute unice pentru persoanele închise în legătură cu puciul – o măsură niciodată aplicată până acum – sau imunitatea judiciară pentru civilii care s-au confruntat cu puciştii.
Introducerea în Parlamentul de la Ankara a unui proiect de lege susţinut de partidul lui Erdogan ce conţine mai multe măsuri inspirate din prevederile stării de urgenţă a fost criticată de opoziție. Astfel, potrivit agenţiei de presă Anadolu, textul permite autorităţilor să continue, în următorii trei ani, să demită orice funcţionar bănuit că are legătură cu o „organizaţie teroristă”.
În plus, administratorii publici numiţi în timpul stării de urgenţă în fruntea companiilor suspectate de legături cu o „organizaţie teroristă” pot rămâne în funcţie în continuare pentru încă trei ani.
Turcia intră definitiv în perioada post-Ataturk
Legislația terorii
Alte măsuri mai prevăd faptul că manifestaţiile şi adunările vor fi, cu excepţia unei autorizaţii speciale, interzise după apusul soarelui, autorităţile locale vor putea restricţiona accesul în anumite zone, iar arestul preventiv ar putea dura până la 12 zile, în funcţie de natura infracţiunii.
După anunţul ridicării în curând a stării de urgenţă, liderii turci au insistat asupra necesităţii, consideră ei, de a institui un cadru legislativ care să permită continuarea unei „lupte eficiente” împotriva „grupurilor teroriste”.
Proiectul de lege urmează să fie studiat de o comisie parlamentară începând de joi şi dezbătut în plen de luni, opoziţia criticând noua propnere legislativă. Principala formaţiune anti-Erdogan, Partidul Republican al poporului (CHP social-democrat), acuză guvernul că doreşte „permanentizarea stării de urgenţă” cu măsuri considerate „contrare Constituţiei”.
„Odată cu acest text, cu măsurile pe care le include, starea de urgenţă nu va fi prelungită timp de trei luni, ci cu trei ani”, a acuzat luni Ozgur Ozel, vicepreşedinte al Grupului parlamentar CHP.
Propuneri dure
Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (AKP) al preşedintelui Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a depus luni în parlament un proiect de lege privind combaterea terorismului, în contextul încetării stării de urgenţă, informează relatează KARADENIZ PRESS. Bulent Turan, viceliderul AKP, a precizat că actul normativ cu 28 de articole se bazează pe legislaţia internaţională şi europeană, iar proiectul a fost transmis partidelor de opoziţie înainte de a fi înregistrat la parlament.
În timpul stării de urgenţă, reprimarea loviturii de stat a dus la arestarea a 70.000 de presupuşi participanţi şi simpatizanţi şi la excluderea din administraţie şi armată a 110.000 de oameni, potrivit presei de stat.
„Să sperăm că nu vom mai fi împinşi niciodată într-un sistem constituţional cum este starea de urgenţă”, a declarat Turan.
Noua Turcie
Ankara a emis duminică decrete prezidenţiale care reorganizează cele mai importante instituţii politice, militare şi administrative ca parte a trecerii la un sistem prezidenţial executiv mult mai puternic, consfinţit prin vot la un scrutin care a avut loc luna trecută. Preşedintele Recep Tayyip Erdogan a fost învestit luni odată cu acest nou sistem, iar acum el deţine puteri extinse, care îi permit să emită decrete privind chestiuni executive şi să numească sau să demită funcţionari de rang înalt.
Erdogan a susţinut că o preşedinţie executivă puternică este vitală pentru a eficientiza activitatea guvernamentală, pentru a stimula creşterea economică şi pentru a garanta securitate. Criticii, inclusiv oficiali UE, NATO și SUA, consideră însă că este vorba de instaurarea unui regim autoritar, în care puterea este în mâinile unui singur om.
Conform ultimelor schimbări, Statul Major General a fost trecut sub autoritatea ministrului apărării, conform agenţiei naţionale de presă Anadolu. Decizia vine după ce Erdogan la numit l-a numit pe comandantul militar Hulusi Akar în postul de ministru al apărării.
În total, în Monitorul Oficial au fost publicate şapte decrete care afectează numeroase instituţii ale statului, inclusiv secretariatul Consiliului Naţional de Securitate, Directorul pentru Industria Apărării şi Consiliul Naţional de Supervizare.
Opoziția, pedepsită financiar
Liderul principalei formaţiuni de opoziţie din Turcia, Partidul Republican al Poporului (CHP), a fost condamnat să plătească o amendă de 95.000 de lire turceşti (19.500 dolari) reprezentând daune pentru insultarea preşedintelui Recep Tayyip Erdogan.
Un tribunal din capitala Ankara a ordonat săptămâna trecută ca Kemal Kilicdaroglu să plătească amenda pentru un „atac asupra drepturilor personale” ale lui Erdogan, în trei procese separate intentate de preşedinte, a relatat agenţia de presă oficială turcă Anadolu.
Două dintre procese au fost deschise după ce, în decembrie, Kilicdaroglu a acuzat rude apropiate ale lui Erdogan că deţin milioane de dolari ascunse în conturi offshore.
Al treilea are legătură cu remarcile de „dictator” făcute de Kemal Kilicdaroglu despre Erdogan în timp ce s-a adresat unui grup CHP în parlament în februarie 2018.
În iunie, Kilicdaroglu a pierdut două procese legate de Erdogan şi a fost obligat să plătească preşedintelui şi rudelor sale 339.000 de lire turceşti (68.000 dolari) reprezentând daune. (M.B.)
de Isac Mihai | iul. 18, 2018 | Analize, Federatia Rusa, Federatia Rusa, Info Militar, R. Moldova, Știri, Ucraina, Ucraina, UE, UE
Președintele rus, Vladimir Putin, nemulțumit de extinderea NATO
Reacţia Rusiei la decizia Alianţei Atlanticului de Nord de a acorda statutul de membru Ucrainei şi Georgiei ar putea fi „extrem de negativă”, a declarat preseşdintele rus Vladimir Putin într-un interviu acordat postului Fox News, citat de mass-media de la Moscova, preluată de KARADENIZ PRESS. „Pentru noi reprezintă o ameninţare directă la adresa securităţii naţionale. Extinderea infrastructurii NATO mai aproape de frontierele noastre reprezintă o ameninţare, iar reacţia ar fi extrem de negativă”, a declarat Vladimir Putin.
NATO, problemă capitală
„Extinderea infrastructurii şi capabilităţilor NATO este o îngrijorare pentru noi, cât şi creşterea numărului personalului în regiuni în care nu ar trebui să fie”, a afirmat liderul de la Kremlin, adăugând că, în anumite regiuni, numărul personalului militar a crescut până la 10.000 de oameni.
Potrivit preşedintelui rus, Rusia reacţionează la „ceea ce se întâmplă în jurul ei”.
„Spre exemplu extinderea NATO către Est. Când Uniunea Sovietică retrăgea trupele din Germania, ni s-a spus că ruşii trebuie să cunoască un lucru: că NATO nu se va extinde niciodată dincolo de frontierele Germaniei. În două valuri de extindere, acest lucru s-a întâmplat, în pofida posturii noastre. Nimănui nu i-a păsat de postura noastră”, a declarat Putin, citat de mass-media rusă.
Poroșenko mlțumit
Liderul de la Kiev, Petro Poroşenko, a declarat pentru publicaţia Hamburger Abendblatt, citată anterior de agenția de presă KARADENIZ PRESS, că, în următorii zece ani, Ucraina intenționează să devină membru al Alianței Nord-Atlantice. Potrivit liderului de la Kiev, „Ucraina dorește să se alăture cât mai rapid Alianţei Nord-Atlantice”. „Lucrăm foarte mult asupra aderării la NATO. Scopul nostru este să devenim stat membru al Alianței în următorul deceniu” a subliniat Poroșenko, pe fondul apropierii alegerilor prezidențiale ucrainene din 2019, el anunțându-și candidatura pentru un nou mandat.
Președintele rus Vladimir Putin și omologul său ucrainean, Petro Poroșenko
Experiență ucraineamă pentru NATO
Conform declarațiilor președintelui ucrainean, citat de mass-media internațională, statele NATO ar putea învăța din experienţa Ucrainei cum să se opună Rusiei. În opinia sa, aderarea Ucrainei la NATO va face Alianța mai puternică și mai eficientă. Comentând anexarea Crimeii, Poroșenko a declarat că Rusia a distrus ordinea internațională stabilită după al Doilea Război Mondial și, prin urmare, pentru un sistem de securitate global, „nu există o alternativă la NATO”. Liderul de la Kiev a mai menționat că după ce Alianţa a acordat Ucrainei statutul de ţară aspirant, Kievul are nevoie de un plan de acțiune pentru obținerea calității de membru cu drepturi depline al NATO. „Vrem să primim acest plan de acțiune până la sfârșitul anului 2019” – a remarcat Poroşenko, adăugând că Ucraina intenţionează să îndeplinească toate cerințelor de aderare la NATO și la UE „cât mai curând posibil”.
Ușa NATO deschisă
Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a oferit recent Ucrainei statut de ţară aspirantă pentru aderarea la alianţa militară. „Uşa NATO rămâne deschisă oricărei ţări europene aflate în poziţia de a-şi asuma angajamentele şi obligaţiile de membru şi de a contribui la securitatea zonei euro-atlantice. Din 1949, numărul de state membre NATO a crescut de la 12 la 29, prin intermediul a şapte runde de extindere. În prezent, patru ţări partenere şi-au declarat aspiraţiile pentru aderarea la NATO: Bosnia şi Herţegovina, Georgia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi Ucraina”, potrivit unui comunicat al NATO, citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS.
Ţările care îşi exprimă intenţia de a adera la NATO sunt invitate la un dialog aprofundat cu Alianţa Nord-Atlantică despre aspiraţiile de membru şi reformele necesare, după care urmează participarea la manevre comune în cadrul Planului de Acţiune (MAP), prin intermediul căruia NATO furnizează asistenţă în pregătirea pentru aderare. Colaborarea pentru aceşti paşi nu reprezintă o garanţie pentru aderare, ci un mecanism-cheie al candidaturii.
Poroșenko, pe valul NATO
Preşedintele ucrainean Petro Poroşenko a salutat anunţul făcut de NATO şi a spus că aşteaptă Planul de Acţiune în vederea aderării. „Salut această decizie importantă, mult aşteptată şi logică luată de NATO de a aprecia ambiţiile Ucrainei cu privire la Alianţă. Acest lucru a devenit o recunoaştere privind starea reală a relaţiilor noastre cu NATO. Este exact ce am discutat în timpul celei mai recente întâlniri cu secretarul general al NATO, la Munchen, precum şi în cadrul conversaţiei telefonice recente cu vicepreşedintele SUA. Apreciez poziţia fermă pentru sprijinirea Ucrainei, ţară pentru care îndeplinirea criteriilor de aderare la Alianţă este una dintre priorităţile de securitate naţională. Următoarea noastră ambiţie este un Plan de Acţiune pentru Ucraina”, a spus liderul de la Kiev, care și-a anunțat deja candidatura pentru un nou mandat prezidențial.
Ucraina a început demersurile pentru aderarea la NATO în 2014, după protestele antiguvernamentale din Maidan (Piaţa Independenţei din Kiev), în urma cărora preşedintele prorus Viktor Ianukovici a fost înlăturat şi ulterior acuzat de deturnarea fondurilor publice şi înaltă trădare.
Alianța, platformă electorală
Președintele Ucrainei Petro Poroșenko, a anunțat, în urmă cu câteva luni, în timpul unei întâlniri cu bloggeri ucraineni că va candida pentru un al doilea mandat la alegerile prezidenţiale programate pentru luna martie 2019. „Șeful statului a spus că crede într-o eventuală victorie la aceste alegeri, deși este prevăzută și posibilitatea eşecului”, relatează pe pagina sa de Facebook bloggerul Viktor Tregubov.
În postarea personală bloggerul ucrainean a descris pe scurt problemele discutate în cadrul întâlnirii, adăugând, de asemenea, care sunt reformele din țară de care se mândrește Poroșenko. „Este mândru de reforma poliției și consideră că implementarea acesteia se datorează printre altele lui. De asemenea, șeful statului este satisfăcut de reforma judiciară și de noua componență a Curții Supreme”, a scris Tregubov.
Calcule electorale
Surse din cadrul Administrației Prezidențiale a Ucrainei au declarat anterior, în exclusivitate pentru KARADENIZ PRESS, că autoritățile de la Kiev așteaptă, pe parcursul anului 2018-începutl anului 2019, vizitele oficiale ale președintelui american Donald Trump și ale cancelarului german Angela Merkel.
Poroșenko speră să evite declanșarea anticipatelor iar invitarea la Kiev a președintelui american Donald Trump și a cancelarului german Angela Merkel este pregătită cu mare atenție de către consilierii săi, urmărindu-se maximizarea dividentelor electorale câștigate pe scena politică internă. Presedintele Poroșenko a declarat de mai multe ori că intenționează să candideze pentru un nou mandat prezidențial în 2019, căutând obținerea sprijinului cancelariilor occidentale.
Aderarea, aventură politică
În 2018 Ucraina va depune cererea de aderare la NATO, a anunțat vicepremierul pentru Integrare Europeană și Euroatlantică de la Kiev, Ivanna Klimpuș-Țințadze, în cadrul unei emisiuni de la postul ExpresoTv. „Eu cred că aceasta [cererea de aderare la NATO – nota red.] este doar o problemă de timp. Cred că în cele câteva luni până la summitul Alianței vom face acest lucru”, a spus vicepremierul ucrainean. Demnitarul a declarat că Ucraina a îndeplinit 80 la sută din totalul acţiunilor prevăzute în parteneriatul cu NATO. Restul, 20 la sută, urmează să fie realizate în 2019. În 2018 summitul NATO va avea loc în luna iulie la Bruxelles, fiind așteptată participarea unei importante delegații ucrainene, în frunte cu președintele Petro Poroșenko.
Rada Supremă de la Kiev poate băga NATO în Constituția țării
NATO în Constituția Ucrainei
De asemenea Ivanna Klimpuş-Ţinţadze, a anunţat că aspirația Ucrainei de a adera la NATO ar putea fi introdusă anul acesta în Constituție, Alianţa Nord-Atlantică urmând să fie notificată în acest sens cu privire la schimbările din legislația ucraineană.
Anterior, KARADENIZ PRESS preciza, citând surse oficiale din cadrul Administrației Prezidențiale de la Kiev, că președintele ucrainean Petro Poroșenko dorește ca referendumul pe tema aderării Ucrainei la Uniunea Europeană și la NATO să se desfășoare concomitent cu următoarele alegeri prezidențiale din acest stat, programate pentru prima parte a anului 2019.
Conform surselor citate, președintele Poroșenko insistă asupra organizării concomitente a referendumului și alegerilor prezidențiale pentru a își crește în mod semnificativ șansele la un al doilea mandat prezidențial. Prin această strategie politică președintele Poroșenko și aliații săi doresc să combată scăderea dramatică în sondaje cu care se confruntă în ultimele luni, pe fondul acțiunilor de protest și a scăderii drastice a nivelului de trai.
Pe fundalul intensificării agresiunii rusești în Ucraina, numărul locuitorilor fostei republici sovietice care își doresc integrarea în NATO a crescut semnificativ, întrunind deja majoritatea, consideră o parte a mass-media de la Kiev.
Printre contracandidații lui Poroșenko la alegerile din 2019 se numără Iulia Timoșenko (lidera partidului Batkivșcina și fost premier al Ucrainei), Andrii Sadovîi (primarul orașului Lviv și liderul formațiunii Samopomici), oligarhul Vadim Rabinovici (liderul partidului pro-rus Za Jittia), Iurie Boiko (unul din liderii formațiunii pro-ruse Blocul Opoziției), etc..
Vise euroatlantice
Ucraina și-a exprimat intenția de a adera la NATO după ce un guvern prooccidental a fost constituit în februarie 2014, după revoltele din piața Maidan, anexarea peninsulei ucrainene Crimeea de către Rusia și declanșarea unui conflict în estul separatist. Înaintea acestor evenimente, doar 20% dintre ucraineni erau favorabili aderării țării lor la NATO.
Planuri similare sunt anunțate periodic de către președintele Poroșenko, inclusiv în 2015, la câteva luni de la obținerea primului mandat prezidențial, într-un interviu acordat postului de televiziune francez iTele. ‘Intenționez să desfășor un referendum pentru ca poporul să decidă’, a declarat liderul ucrainean, subliniind că aderarea Ucrainei la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) este o ‘chestiune fundamentală’ pentru țara sa. ‘Europa nu poate fi completă fără Ucraina’, a afirmat Poroșenko, adăugând că este conștient că țara sa are nevoie de o ‘reformă din interior pentru a se ralia standardelor europene’ declara în 2015 liderul de la Kiev.
Reamintim că autoritățile de la Kiev au semnat un acord de asociere cu UE, facilitând îndeosebi schimburile comerciale și obținând un regim de scutire de viză pentru majoritatea țărilor din UE, acesta intrând în vigoare de la 1 septembrie.
La rândul său, Rusia denunță în termeni duri apropierea NATO de frontierele Rusiei, precum și orice formă de colaborare dintre Kiev și Bruxelles, pe fondul implementării acordului de asociere. Autoritățile de la Kiev acuză Kremlin-ul că a declanșat războiul din Donbass tocmai pentru a îngheța prospectele de aderare ale Ucrainei la NATO și UE. (N.G./M.I.)
de Razvan Iorga | iul. 18, 2018 | Analize, Federatia Rusa, Principal, R. Moldova, România, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
În plan imagologic, Republica Moldova a obținut în săptămânile trecute un succes notabil, după ce pe rând Adunarea Generală a ONU, Adunarea Parlamentară a OSCE și NATO au inclus problema retragerii trupelor ruse staționate în regiunea separatistă transnistreană fie în rezoluții, fie în declarații. În tot acest timp, Rusia nu a stat cu mâinile în sân, iar diplomația de la Moscova a protestat vehement sub vechiul alibi cum că trupele sale sunt acolo pentru a asigura pacea și că fără acestea ar izbucni un nou conflict armat între Chișinău și Tiraspol.
Dar să le luăm pe rând și să vedem care a fost succesiunea și mai ales importanța acestor episoade care au condus la cele prezentate mai sus.
Eforturile diplomației de la Chișinău privind introducerea pe agenda organizațiilor internațioanale a chestiunii retragerii trupelor ruse staționate ilegal pe teritoriul R. Moldova de peste 26 de ani, și-au găsit expresia pe 22 iunie, atunci când la Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite s-a votat pozitiv un proiect de rezoluție privind retragerea trupelor ruse și a armamentului rusesc din Transnistria.
Documentul a fost votat cu 64 de voturi „pentru” și 15 „împotrivă”, reafirmând sprijinul pentru suveranitatea și integritatea teritorială a R. Moldova. Nu mai puțin de 83 de state s-au abținut de la votarea rezoluției, fapt ce denotă pe de o parte și puternica influență a Rusiei la nivel diplomatic mondial.
Imediat după vot, adjunctul reprezentantului Rusiei la ONU, Dmitri Polianski a declarat că acest lucru se va răsfrânge negativ asupra procesului de pace, ameninând voalat că nu va exista un impact pozitiv nici pe recentele progrese făcute în negocierile dintre Chișinăul și Tiraspol în cadrul așa-numitului pachet „Berlin Plus”, negociat în format 5+2. Document care prevede o serie de puncte de natură socio-economică asupra cărora cele două părți și-au luat angajamentul de a le rezolva într-o anume marjă de timp.
„Viitorul apropiat va arăta ce lovitură dură a fost dată procesului de apropiere a celor două părți și e regretabil că viitoarele eșecuri se vor asocia cu Adunarea Generală ONU”, a declarat oficialul rus, după care a atacat UE, acuzând blocul comunitar de duble standarde.
Între eveniment istoric și amenințări
În schimb, șeful diplomației de la Chișinău Tudor Ulianovschi a afirmat atunci că „este o zi mare pentru cetățenii Republicii Moldova, care au recăpătat încrederea că comunitatea internațională este de partea lor și justiția poate fi făcută”, citat de Europa Liberă.
„Este un moment istoric – după 27 de ani Adunarea Generală ONU a confirmat că prezența militară rusă în Republica Moldova este ilegală și trebuie să fie evacuată. Este un mic pas în scopul nostru mare – retragerea trupelor și munițiilor străine este pentru noi doar un element în construirea relațiilor de încredere cu toate țările, bazate pe respect reciproc, înțelegere și, bineînțeles, pe legislația internațională”, a spus oficialul moldovean.
Imediat după eveniment, diplomația rusă, citată de media rusești, a afirmat că mișcarea Chișinăului ar fi una „neprietenoasă” și a amenințat voalat cu măsuri de retorsiune. Pentru a plusa, pretinsa diplomație de la Tiraspol, care de facto funcționează ca o anexă a Ministerului Afacerilor Externe a Rusiei, că numărul efectivelor militare rusești din stânga Nistrului ar trebui mărit.
OSCE și NATO iau poziție
Deși a fost catalogată de multe ori ca o instituție emasculată, care mai degrabă vede conflictul transnistrean ca pe o povară decât ca pe una pe care ar dori să o rezolve, OSCE a reacționat și ea la proiectul de rezoluție votat anterior la ONU.
Pe 10 iulie, Adunarea Parlamentară a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (AP OSCE) , ce a fost găzduit anul acesta de către Bundestag-ul Germaniei, a reafirmat de asemenea necesitatea retragerii complete a forțelor armate străine de pe teritoriul Republicii Moldova.
Cu această ocazie au fost votate trei amendamente ce au privit R. Moldova, în care s-a reafirmat necesitatea retragerii complete a forțelor armate străine de pe teritoriul Republicii Moldova și transformarea actualei misiuni de menținere a păcii într-o misiune civilă cu mandat internațional.
Reacția comunității internaționale s-a viralizat și mai tare, atunci când NATO pe 12 iulie, la summit-ul Alianței de la Bruxelles, în declarația finală a fost inclusă și cererea de retragere a trupelor ruse din Transnistria.
„Cerem Rusiei să revină asupra recunoașterii regiunilor din Georgia, Abhazia și Osetia de Sud, drept state independente; să implementeze acordul de încetare a focului din 12 august 2008, mediat de UE, în special retragerea forțelor ruse de pe teritoriul Georgiei; să pună capăt militarizării acestor regiuni; să înceteze construcția de obstacole asemănătoare frontierelor. De asemenea, cerem Rusiei să își retragă trupele de pe teritoriul Republicii Moldova și să continue să se angajeze în mod constructiv în procesul de soluționare privind Transnistria. Ne angajăm să sprijinim reformele democratice și eforturile de edificare a capacităților de apărare ale Republicii Moldova”, se arata la punctul 7 al declarației finale a summit-ului NATO de la Bruxelles.
Reacție în lanț a Moscovei și sateliților săi
Ceea ce este de remarcat este că Rusia a vorbit, după toate aceste trei cereri, de la cele mai înalte tribune internaționale, pe mai multe voci: cea oficială prin intermediul instituțiilor sale de la Moscova, cea a paradiplomației transnistrene și nu în ultimul rând prin cea a președintelui pro-rus al R. Moldova, Igor Dodon.
Acesta din urmă este catalogat de majoritatea analiștilor politici de la Chișinău drept un purtător de mesaj și politici favorabile Rusiei la Chișinău.
Reprezentanții administrației din stânga Nistrului au atras atenţia la „caracterul evident coordonat al adoptării rezoluţiilor, care conţin poziţii practic identice privind prezenţa rusă de menţinere a păcii în Transnistria”, a scris agenția Infotag.
„În contextul aprofundării de lungă durată a cooperării Moldovei cu acest bloc militar-politic, asemenea precedente ale intervenţiei NATO în procesul de pacificare de pe Nistru pot submina arhitectura de securitate construită de zeci de ani. Iar apelurile din partea statelor participante la OSCE de a distruge actualul format de menţinere a păcii atestă poziţia părtinitoare a acestei organizaţii şi pun la îndoială obiectivitatea abordărilor sale faţă de situaţia din jurul Transnistriei”, au precizat liderii separatiști transnistreni, care au menționat că astfel de acțiuni vor bloca procesul de negociere început.
La rândul său, Igor Dodon și-a xprimat dezacordul față de luările de poziție a instituțiilor internaționale menționate mai sus, în cadrul vizitei întreprinse la Moscova pe 14 iulie, acolo unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin.
„Declarațiile unilaterale făcute de la înaltele tribune nu corespund stării de lucruri cu privire la operațiunea de pacificare din Moldova și fac parte din lupta politică internă și poziționare în contextul viitoarelor alegeri parlamentare din Moldova. Am reiterat importanța majoră a tuturor participanților la operațiunea de pacificare și eficacitatea ei pe parcursul multor ani. Rezultatele operațiunii de pacificare au un impact pozitiv asupra reluării dialogului în formatul „5+2” în vederea identificării unui model atotcuprinzător de reglementare politică și de soluționare grabnică a conflictului transnistrean”, a scris Dodon pe pagina sa de Facebook, după întâlnirea cu Putin.
Putin îl scoate de la naftalină pe Kozak
Toate aceste reacții internaționale au reactivat, într-un mod ostentativ de a transmite un mesaj atât în Occident, cât și la Chișinău, numirea lui Dmitri Kozak ca emisar al Kremlinului la Chișinău. Apropiat al lui Putin, Kozak este cel care a întocmit „Memorandumul Kozak”, în 2003, document parafat și aproape semnat de către fostul președinte Voronin, cel care ar fi refuzat documentul în ultima clipă, sub puternice presiuni interne și externe din partea Occidentului.
Pe scurt, acesta făcea referire la federalizarea asimetrică a R. Moldova și mai ales cerea staționarea trupelor ruse pe teritoriul R. Moldova pentru încă 30 de ani a trupelor ruse. Ele ar fi trebuit să mențină pacea. Anterior, la summit-ul OSCE de la Istanbul, Rusia își luase angajamentul să-și retragă și trupele, dar și armamentul fostei Armate a 14-a, ce se află în depozitul de la Cobasna.
Kozak vine practic pe fosta slujbă a lui Dmitri Rogozin, un înverșunat advesar al Chișinăul și admirator al Tiraspolului pentru care, susținea el în cartea sa autobiografică „Dușmanul poporului”, ar fi luptat cu arma în mână în 1992 împotriva fasciștilor români și moldoveni.
Semnalul este unul la fel de puternic, cum că Moscova se pregătește, în care în care forțele proruse vor câștiga alegerile parlamentare din noiembrie și vor forma majoritatea parlamentară, să reînceapă discuțiile despre federalizare.
Subiectul este unul așteptat de Dodon, care nu și-a ascunsc niciodata simpatia pentru acest plan. Dodon intenționează să includă această masă mare electorală, covărșitor de stânga și în majoritate prorusă, pentru a înclina decisiv balanța în favoarea partidului său și de a schimba Constituția apoi pentru a-și aroga puteri depline. Într-un astfel de „scenariu belarus”, drumul european al R. Moldova se va finaliza cu slabe șanse de a mai vreodată recuperat prin alegeri libere și democratice.
Toate aceste manevre scot la iveală nu numai mizele electorale locale din R. Moldova, dar și o posibilă schimbare de paradigmă la nivel regional, acolo unde miza este de a nu lăsa statele ex-sovietice să alunece în sfera de influență a unei Rusii tot mai agresive și amenințătoare la adresa Europei din punct de vedere militar.
Transnistria rămâne în continuare un subiect fierbinte chiar și pe agenda internațională, prin care Rusia își joacă influența în R. Moldova și în regiune, iar Chișinăul se află într-un moment critic din punct de vedere politic care nu se anunță deloc unul ușor nici din punct de vedere al așezării forțelor proeuropene, nici al legislației electorale și nici al sondajelor de opinie.
Cel mai recent sondaj făcut la Chișinău de către Institutul Republican Internațional (IRI) indică o marjă de votanți indeciși de 37%, în timp ce PSRM are 36%, iar celelalte partide care ar trece pragul electoral adună împreună 34%, dar nu se pot alia din cauza pozițiilor ireconciliabele dintre PD versus PAS și PPDA. Altfel spus, Republica Moldova se află din nou pe marginea prăpastiei, condusă în special de o clasă politică iresponsabilă, coruptă și duală, cu o Rusie speculantă care intervine fie discret, fie deschis să dă un „brânci de ajutor” de fiecare dată când este cazul.
Corespondență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu
de Isac Mihai | iul. 13, 2018 | Analize, Federatia Rusa, Info Militar, Principal, R. Moldova, R. Moldova, Turcia, Ucraina, UE
Președintele Sua, Donald Trump, mulțumit de rezultatele summit-ului
În data de 12 iulie, la Bruxelles, s-a încheiat summitul NATO. Amenințările hibride, îmbunătățirea colaborării militare la nivel de comandament, securitatea cibernetică — sunt doar câteva dintre problemele care au fost discutate de țările-membre.
La zece ani după summitul de la București din 2008, Ucraina și Georgia au primit din nou semnale puternice de sprijin. Din ce în ce mai mult, NATO își reafirmă determinarea în zona Mării Negre și în toată regiunea flancului de est. Astfel, cei 29 de șefi de stat, membrii Alianței au adoptat în unanimitate o rezoluție privind Crimeea și Donbas. În aceasta declarație se condamnă agresiunea rusă, documentul vizând și Republica Moldova, solicitînd Rusiei retragerea trupelor militare din Transnistria (similare demersurilor din Rezoluția Adunării Generale ONU de săptămîna trecută). În același timp, astăzi, apelurile politice snt consolidate de acțiunile practice ale Alianței în regiune. Printre acestea se numără deschiderea biroului NATO în Moldova, plasarea sistemelor anti-rachetă în România și în Polonia, un statut «de absolvent» pentru Ucraina (statut de aspirant euro-atlantic), și așa mai departe. NATO a reiterat angajamentul pentru a oferi sprijin Georgiei și Ucrainei, însă nu le-a fost conferit Planul de Acțiune de membru – MAP (Membership Action Plan). NATO a solicitat ca cele două state să își facă mai bine «temele», demonstrând dorința de a deveni parteneri de încredere, dar să nu piardă ocazia de a-și promova interesele la nivel diplomatic.
Trump nefericit
În prima zi a summit-ului NATO din 2018, care a avut loc la Bruxelles, atenția a fost îndreptată către președintele american Donald Trump – și anume la declarațiile sale dure, în contextul viitoarei întâlniri cu liderul rus, Vladimir Putin, programată pentru data de 16 iulie la Helsinki (Finlanda). În special, Trump a fost indignat de alocările financiare inadecvat de mici ale țărilor membre NATO. Conform liderului SUA, doar 5 țări membre ale Alianței au contribuții financiare egale cu 2% din PIB. În plus, Trump a criticat aspru acțiunile Germaniei de sprijinire a proiectul de construire a unui sistem alternativ de transport de gaz «Nord Stream-2». Trump a fost nemulțumit și de faptul că Germania cheltuie miliarde pentru a procura gazul din Federația Rusă, în timp ce SUA se cheltui sume uriașe pentru a-i proteja aliații de Rusia. În general, președintele SUA a întrebat pe bună dreptate «De ce pentru toate trebuie să plătească americanii?»
A doua zi Trump, a dat asigurări că SUA nu va părăsi NATO, deși o zi înainte a răsunat amenințarea că Statele Unite va ieși din Alianță, în cazul în care cheltuielile nu vor fi majorate. Președintele Trump a numit Germania ostatică Rusiei. «Este în interesul nostru, deoarece vom face pe toți mai puternici», a declarat Angela Merkel, președintele Germaniei.
„I-am spus (aliaților. – ed.), că vor fi foarte nefericiți, dacă nu își îndeplinesc obligațiile (pentru bugetul de apărare în valoare de 2% din PIB. – nn) … acum mă bucur că avem un NATO puternic» a menționat Trump după acuzațiile emoționale din ultimele zile.
Mai mult decât atât, la Bruxelles, Trump a anulat majoritatea întâlnirilor bilaterale, dar a făcut o excepție pentru Președintele Ucrainei Petro Poroșenko. Potrivit știrilor din presă, întâlnirea a durat aproximativ de 20 de minute. Poroșenko a declarat că a fost mulțumit de acest dialog. «Am discutat în detaliu cu președintele Trump cu referire la viitoarea reuniune la Helsinki (întâlnirea președinților din SUA și Rusia – ed.), despre Problema Nord Stream – 2», a declarat Poroșenko, fără a dezvălui detalii.
Trump a fost, de asemenea, inconsistent. Întrebat despre Crimeea, Trump a acuzat în anexarea fostului președinte american Barack Obama. «Ce se va întâmpla cu Crimeea la momentul actual, nu știu. Nu sunt mulțumit de ceea ce se întâmplă acolo, a fost responsabilitatea lui Obama», a spus el.
Întâlnirea dintre Putin și Trump va avea loc pe 16 iulie la Helsinki, pregătirile sunt în toi. Evident, Poroshenko și Trump au vorbit despre Ucraina tocmai în contextul acestei întâlniri. Însă, cine a fost de acord cu cine — este întrebarea.
Soluții noi pentru întregul Atlantic
În cadrul summitului, a fost semnată o declarație cu privire la principalele provocări nu numai în regiune, ci și pentru întregul spațiu Nord-Atlantic. În acest document se vorbește despre obligația participanților de a distribui în mod echitabil responsabilitățile cu privire la investițiile militare, și anume că finanțarea va crește. Șantajul lui Trump se pare că a dat rezultate. NATO, de asemenea, a decis să adapteze și să consolideze structura comandamentului NATO și, de asemenea, să se gândească la apărarea cibernetică.
«În 2020, vom avea 30 de batalioane mecanizate, 30 de escadre și 30 de nave de război. Îmbunătățim structura de comandă a NATO. Vom avea o nouă comandă pentru Atlantic și vom sprijini logistica în Germania», a explicat mai târziu Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg.
A fost discutată și problema descurajării și răspunsului la amenințările hibride. «Tactica hibridă se îndreaptă din ce în ce mai mult către instituțiile noastre politice, opinia publică și securitatea cetățenilor noștri», se arată în declarație.
«Am fost de acord să creăm noi forțe pentru a contracara războiul hibrid. Aceasta este securitatea informatică, contraponanța și securitatea energetică. Am fost, de asemenea, de acord să creăm un nou centru pentru operațiuni cibernetice și să consolidăm structura de comandă», a explicat Stoltenberg.
Printre alte aspecte din documentul adoptat al summitului se numără lupta împotriva terorismului, confruntarea cu grupul de teroriștii ai ISIL, construirea unei misiuni în Afganistan, crearea unei misiuni de antrenament în Irak.
Președintele Ucrainei, Petro Poreșenko a avut o întrevedere cu omologul său american Donald Trump
Război cald pe flancul estic
În ceea ce privește Ucraina, Moldova și Georgia, Alianța și-a exprimat clar poziția privind susținerea integrității teritoriale ale acestor țări. Rusia este numită agresor dar și i se solicită un dialog civilizat. Secretarul general Stoltenberg, a vorbit în repetate rânduri despre acest lucru în timpul summitului.
«Rusia contestă ordinea internațională bazată pe reguli, destabilizând Ucraina, inclusiv prin anexarea ilegală Crimeii; aceasta încalcă dreptul internațională, promovează activități militare provocatoare și încearcă să submineze instituțiile noastre și ne dezbină», se spune în declarație.
https://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_156620.htm?selectedLocale=en
Președintele de la Kiev a subliniat că marele pericol pentru securitatea de după al doilea război mondial (în special ONU, Consiliului de Securitate al ONU) este faptul că agresorul care acționează este un membru al Consiliului de Securitate al ONU. Poroșenko consideră că NATO este cel mai eficient sistem de prevenire.
În același timp, el a amintit de alte garanții de securitate pentru Ucraina – despre Memorandumul de la Budapesta, ale cărui obligații nu au fost îndeplinite. Bunăoară, memorandumul de la Budapesta a fost semnat în 1994, de către 5 țări – Rusia, SUA, China, Marea Britanie și Franța – țările care au acționat ca garanți ai indivizibilității teritoriale ale Ucrainei. Cu toate acestea, în 2014, Federația Rusă a ocupat prin invazia militară și a anexat Crimeea, teritoriul al Ucrainei.
«Noi am fost a treia putere nucleară din lume. Vă puteți imagina că Ucraina s-ar confruntă cu agresiune dacă ar avea arme nucleare? Niciodată. Pentru că am acceptat obligațiile din strategia de nonproliferare nucleară, am primit garanții de securitate din partea SUA, din Marea Britanie, din Franța, din China și din Rusia. Unde sunt aceste garanții acum? Timp de patru ani, mii de soldați ucraineni s-au apărat cu arme în mâinile lor. Vă puteți imagina că au fost uciși 3 mii de soldați ucraineni, au fost uciși 10 mii de civili … Ei (NATO – Ed.) au numit Rusia un agresor. Acest lucru este, de asemenea, important din punctul de vedere al dreptului internațional. Acum întreaga lume începe să înțeleagă ce se întâmplă în Ucraina. Acesta nu este un conflict înghețat, este un război fierbinte. Și în fiecare zi ucrainenii își dau viața în apărarea democrației și a libertății … este o agresiune pe flancul estic al NATO, iar acesta este un mesaj puternic că NATO este unită și membrii NATO sunt uniți și solidari cu Ucraina, la fel ca și cu Georgia» a declarat Poroșenko.
În special, Președintele Georgiei Ghiorghi Margvelașvili a declarat că eficiența operațiunilor Rusia care ocupă astăzi a fost posibilă din cauza răspunsului inadecvat al comunității internaționale la războiul din Georgia, în 2008. «Acesta este deja al zecelea an (Summit-ul de la București 2008 – Ed.), de cînd NATO recunoaște că Georgia poate deveni membră a NATO», a spus Margvelashvili.
Corespondență de la Marianna Prysiazhniuk
de Isac Mihai | iul. 9, 2018 | Analize, Federatia Rusa, Federatia Rusa, Info Militar, Marea Neagra, Principal, R. Moldova, România, Știri, Ucraina, Ucraina, Uncategorized @ro
Permanentizarea-prezenței-militare-a-NATO-în-Marea-Neagră-criticată-de-Kremlin
Două nave de război ale flotei SUA au intrat în Marea Neagră pentru a participa la exercițiile militare comune „Sea Breeze 2018”, organizate pe teritoriul Ucrainei, se arată într-un comunicat de presă al comandamentul forțelor navale americane în Europa, citat de KARADENIZ PRESS. Sursa citată a menționat că manevrele militate comune cu participarea navei-amiral a flotei a șasea, USS Mount Whitney sunt îndreptate către asigurarea păcii și stabilității economice în regiune.
Siguranță pentru statele NATO
În comunicatul citat se arată că prezența celor două nave de război la exerciții vor asigura aliații NATO și partenerii din zona Mării Negre că SUA este gata să apere securitatea lor pe mare. În acest context, în data de 6 iulie 2018, distrugătorul american USS Porter a făcut o escală în portul Odesa.
Manevrele „Sea Breeze” au loc începând cu anul 1997, iar din 2014 ele au început să fie organizate anual. Ele se vor desfășura în perioada 9 – 21 iulie, cu participarea a militari din mai mlte țări, membri și non-membri NATO, inclusiv Bulgaria, Marea Britanie, Italia, Grecia, Georgia, Danemarca, Estonia, Canada, Lituania, Republica Moldova, Norvegia, România, Polonia, Statele Unite, Turcia, Ucraina și Suedia.
„Sea Breeze” este un exerciţiu multinaţional de menţinere a păcii în spiritul Parteneriatului pentru Pace.
Avertismente dure
Anterior, administraţia rusă a avertizat că efectivele ruse din Crimeea pot respinge orice atac inamic, denunţând suplimentarea capacităţilor militare NATO în România, Polonia, Bulgaria şi ţările baltice. „În Peninsula Crimeea a fost creată o combinaţie unică de forţe militare, iar această forţă este consolidată în mod constant. Sistemul avansat de arme ultramoderne nu va lăsa nicio şansă unui potenţial inamic care ar îndrăzni să atace acest teritoriu autohton rus”, a declarat Serghei Şoigu, ministrul rus al Apărării, cu ocazia primei reuniuni pentru apărare desfăşurată în Sevastopol.
„Această regiune a avut mereu o importanţă uriaşă pentru Rusia. (…) Crimeea continuă să joace un rol de cea mai mare importanţă în menţinerea securităţii militare a Rusiei”, a subliniat Serghei Şoigu, citat de agenţia Tass.
Ministrul rus al Apărării a dat asigurări că Rusia nu mobilizează efective militare pe linia de contact cu statele membre NATO. „Vreau să menţionez că nu mobilizăm trupe pe linia de conact cu state membre NATO, nici în regiunea baltică”, a subliniat el.
Însă Serghei Şoigu a observat că Alianţa Nord-Atlantică a suplimentat capacităţile ofensive în apropierea frontierelor Rusiei. „Pe fondul isteriei statelor baltice şi Poloniei privind o presupusă agresiune rusă care s-ar pregăti împotriva lor, forţa contingentelor NATO din regiunea baltică, din Polonia, România şi Bulgaria a fost suplimentată de la 2.000 la 15.000 de militari începând din 2015”, a amintit Serghei Şoigu.
USS-Mount-Whitney-simbol-al-prezenței-maritime-a-NATO-în-bazinul-Mării-Negre
„Voronej-SM”, ochii și urechile Kremlinului în Crimeea
Rusia intenţionează să amplaseze în Crimeea cel mai modern radar al său de înaltă precizie „Voronej-SM”, componentă a Sistemului său naţional de avertizare în cazul unui atac cu rachete (SPRN), renunţând astfel la ideea modernizării staţiei radar „Dnepr” din Sevastopol, rămasă din epoca sovietică, a relatat recent RIA Novosti, citând un înalt oficial rus. „Staţii de tipul ‘Dnepr’ au rămas la Balşah (în prezent pe teritoriul Kazahstanului), Murmansk (extremul de nord-vest al Rusiei) şi Sevastopol (Crimeea). Cea din Sevastopol este într-o stare de degradare extremă, de aceea în locul ei plănuim instalarea unui radar ‘Voronej-SM’. Este un loc foarte bun pentru el acolo”, a afirmat şeful SPRN, Serghei Boev.
În plus, această decizie a Moscovei demonstrează, în opinia lor, importanţa strategică a peninsulei Crimeea, deoarece amplasarea radarului ‘Voronej-SM’ aici va permite supravegherea nu doar a Mării Negre, ci şi a zonei Caucazului şi a estului Mării Mediterane.
Această decizie a Moscovei nu aduce nimic surprinzător, estimează expertul militar rus Aleksei Leonkov pentru Rueconomics.ru. „Această decizie se înscrie în planul dezvoltării staţiilor radar amplasate la frontierele Rusiei. Programul respectiv este prevăzut până în 2025 şi el are în vedere instalarea de radare pe întregul perimetru al frontierei ruse, precum şi în interiorul teritoriului Federaţiei Ruse în scopul îmbunătăţirii sistemului de apărare antirachetă al ţării”, a declarat analistul militar rus.
Salbă de radare
În cadrul acestei strategii, pe teritoriul Rusiei vor fi instalate nu doar staţii radar de tipul ‘Voronej-SM’, ci şi ‘Voronej-D’, care funcţionează în gamă decimetrică, cu o distanţa de acoperire de 6.000 km.
„Capacitatea ‘Voronej-SM’ de detectare a rachetelor de croazieră este foarte importantă în sensul că în Marea Neagră intră în mod constant şi operează nave de război ale marinei SUA dotate cu astfel de mijloace de atac. Este vorba de sistemul Aegis de pe distrugătoare americane şi care poate lansa şi rachete de croazieră tip Tomahawk”, susţine expertul citat.
În acest sens, el evocă varianta terestră „Aegis Ashore” („Aegis la sol”), amplasată de SUA în cadrul scutului lor antirachetă global şi în România. Acest sistem, susţine Moscova, ar utiliza echipamente pentru lansări verticale de tip MK-41. Astfel de echipamente ar putea lansa nu doar rachete de interceptare, ci şi rachete de croaziera tip Tomahawk, şi deci ar fi interzise prin Tratatul privind Forţele nucleare cu rază medie de acţiune (INF).
Rusia consideră demult aceasta drept o încălcare a Tratatului INF din 1987 şi o ameninţare imediată la adresa securităţii sale naţionale, notează Rueconomics.ru, citat de presa de la București.
Consolidare militară
Rusia a creat pe teritoriul Peninsulei Crimeea anexate Corpul 22 de armată şi şi-a suplimentat efectivele de aici, a declarat recent secretarul Consiliului pentru Securitate Naţională şi Apărare (SNBO), Olexandr Turcinov, potrivit căruia construcţia podului peste strâmtoarea Kerci permite acum Moscovei să-şi crească rapid contingentul militar din peninsulă, informează agenţia de presă ucraineană Unian. ‘Ceea ce este foarte periculos e că podul Kerci face posibilă creşterea semnificativă a contingentului militar rus din Crimeea într-un timp scurt’, şi-a exprimat îngrijorarea Turcinov.
Autorităţile militare ruse au anunţat în februarie înfiinţarea Corpului 22 de armată pe lângă Flota Rusiei din Marea Neagră. ‘La ora actuală, au fost create şi au trecut la instruirea militară Divizia 150-a motorizată din regiunea Rostov, Divizia a 42-a motorizată din Cecenia şi Corpul 22 de armată de pe lângă Flota rusă din Marea Neagră în Crimeea. În plus, a fost formată escadrila de elicoptere de atac Ka-52 în Krasnodar şi o serie de alte unităţi’, anunţase în 10 februarie comandantul Districtului militar Sud al Federaţiei Ruse, generalul Aleksandr Dvornikov, citat de RIA Novosti.
Concomitent, Kremlinul a demarat un ampl proces de consolidare a prezenței flotei militare în Marea Azov, inclusiv prin detașarea unor unități din Flota militară rusă a Mării Caspice.
Montreux, zid împotriva NATO
În acest sens, trebuie reamintit faptul că trecerea navelor de război în Marea Neagră și localizarea acestora este reglementată de Convenția de la Montreux din 1936, privind regimul de utilizare a strâmtorilor turcești. Potrivit acestuia, țările care nu sunt riverane la Marea Neagră pot trimite forțe navale cu un tonaj total de maximum 30.000 de tone, arată Krasnaia Zvezda, citat de situl veștidinrusia.ro.
Țărilor din afara Mării Negre, în conformitate cu Convenția de la Montreux, le este recomandat să avertizeze autoritățile turcești cu privire la viitoarea trecere a navelor lor prin strâmtorile către Marea Neagră, cu cel puțin 15 zile în avans. În același timp, navele de război din țările neriverane pot rămâne în apele Mării Negre pentru cel mult 21 de zile. Această situație nu este foarte satisfăcătoare pentru structurile militare și politice ale NATO care au împins în mod repetat Turcia să slăbească principiile convenției, dar Ankara nu acceptă acest lucru, consideră publicația rusă.
Îngrijorător, pentru publicația rusă, este fapul că alianța mărește în mod constant numărul de nave din Marea Neagră și numărul de exerciții în ea. În special, în luna mai a avut loc exercițiul Sea Shield 2018 (Scutul Maritim-2018), când s-au desfășurat 21 de nave de război, zece aeronave și un submarin, precum și aproximativ 3.000 de membri ai personalului marinei din România, Turcia, Statele Unite, Bulgaria, Grecia, Spania, Marea Britanie și Ucraina. O mare parte din participanți la manevră era în continuare aceeași grupare navală a NATO, SNMG-2. (Mihai Isac/N.G.)
