Analiză: „Vechea Gardă” din zona justiției moldovenești se opune reformelor

Analiză: „Vechea Gardă” din zona justiției moldovenești se opune reformelor

De mai mulți ani de zile, R. Moldova se află în în subsolul clasamentelor din Europa, atunci când vine vorba de sistemul judiciar și de corupția generalizată din țară. Dar după jumătatea lunii iunie, atunci când un nou cabinet al prim-ministrului pro-european Maia Sandu a ajuns la putere, situația a început să se schimbe. Pentru prima dată în ultimii ani, politica va exista acum pentru a muta lucrurile într-o direcție reformistă, spun analiștii din Chișinău, se arată într-o analiză publicată de portalul Balkan Insight.

Dar vechiul sistem judiciar corupt nu renunță fără luptă.

Cel mai recent exemplu al acestei rezistențe a avut loc pe 27 septembrie, când Adunarea Generală a Judecătorilor din Moldova a decis demiterea tuturor membrilor Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).

CSM este un organ de auto-administrare judiciară, care supraveghează organizarea și funcționarea sistemului judiciar. În principal, este responsabil pentru numirile, promovările, transferurile sau demiterea judecătorilor, președinților și vicepreședinților instanțelor.

Mutarea Adunării Generală a Judecătorilor din Moldova a avut loc după ce Procuratura Anticorupție, cu câteva zile mai devreme, a început să-l investigheze puternicul președinte al Curții Supreme de Justiție, Ion Druta, pentru îmbogățirea ilicită – și după ce CSM a emis un mandat pentru autorizarea acestei investigații.

Procuratura generală a deschis dosarul pe 23 septembrie, după ce Serviciul de Informații și Securitate, SIS, a informat că a găsit „o discrepanță esențială” între veniturile legale declarate de familia Druță și proprietățile pe care le-au dobândit între anii 2016 și 2019.

Procurorii au percheziționat biroul lui Druță, pe 24 septembrie, după ce CSM a acceptat cererea procurorului general interimar, Dumitru Robu, de a-i ridica imunitatea. Pe 2 octombrie, procurorii anticorupție l-au reținut pentru 72 de ore.

Druță și-a prezentat demisia pe 27 septembrie, dar a mai spus că și membrii CSM care l-au sprijinit până acum ar trebui să demisioneze

Opiniile contradictorii din interiorul guvernului

În aceeași zi, 27 septembrie, Adunarea Generală a Judecătorilor a votat încetarea mandatelor actualilor membri CSM pentru pretinse decizii și activități ale CSM care au fost motivate politic.

CSM a demarat proceduri de combatere a acestei decizii în instanță, cu sprijinul ministrului Justiției, care a declarat că adunarea judecătorilor a „batjocorit” justiția.

Este o adevărată sfidare a legii și a însuși conceptului de justiție așa-numita adunare generală extraordinară a judecătorilor de astăzi. Fiind organizată cu încălcarea evidentă a mai multor norme legale, desfășurată în lipsa cvorumului și prin nesocotirea temeiurilor legale de retragere a mandatului membrilor CSM”, a scris ministrul Olesea Stamate vizibil iritată pe pagina sa de Facebook, în data de 27 septembrie.

Cu o zi mai devreme, însă, pe 26 septembrie, prim-ministrul Maia Sandu i-a îndemnat pe judecători să contribuie la reforma sistemului de justiție și să insiste asupra convocării Adunării Generale a Judecătorilor și a schimbării componenței CSM.

Actuala componență a CSM este formată în cea mai mare parte din membri aleși de Adunarea Generală a Judecătorilor și a fost votată de fostul Partid Democrat la guvernare în parlament la 20 octombrie 2017.

Eforturile noastre în domeniul reformei justiției au început să dea roade. După trei luni, am văzut în această săptămână ridicarea imunității unui judecător controversat. Și asta deranjeazăȘtim că avem judecători onești. Dar știm și că sunt grupuri de interese care se opun reformei„, a declarat ea într-o conferinţă de presă.

Critici din partea ambasadei SUA

Lupta asupra controlului sistemului judiciar din Moldova a atras interesul internațional și totodată critici în privința atacului asupra CSM.

Ambasada SUA la Chișinău a scris pe pagina sa de Facebook că: „Suntem îngrijorați de informațiile conform cărora recenta decizie a Adunării Generale Extraordinare a judecătorilor de revocare a judecătorilor Consiliului Superior al Magistraturii nu a respectat procedura legală și ar fi avut scopul blocării reformelor necesare”.

În același comunicat, Ambasada SUA a adăugat că această acțiune „ar fi putut fi destinată să blocheze reforma necesară – inclusiv verificarea externă a judecătorilor și procurorilor sau pentru a proteja judecătorii acuzați de corupție de la urmărire penală”.

Mulți experți văd întregul episod ca pe o reglare de conturi în contextul schimbării puterii în guvern.

Expertul în probleme juridice, Ion Guzun, de la Centrul de Resurse Juridice din Chișinău, a declarat pentru BIRN că derapajele împotriva membrilor CSM au început încă din această vară.

Totul a început după ce Parlamentul a adoptat o decizie despre Moldova ca „stat captiv ” la 8 iunie, iar după ce CSM și-a schimbat perspectiva și a adoptat două decizii importante, care în opinia mea au declanșat mutarea Adunării Generale a Judecătorilor”, el a spus.

Guzun a declarat că prima decizie controversată a fost legată de o plângere depusă de un tânăr judecător, Ion Murgulet, către CSM, care a susținut că judecătorul Druță a făcut presiuni asupra lui în unele cazuri pentru a lua anumite decizii.

În al doilea rând, Guzun a vorbit despre decizia CMS din 16 iulie de demitere în privința fostului președinte al acestei instituții, Victor Micu, cu nouă voturi pentru unul. Micu era privit ca un apropiat al Partidului Democrat, aflat la guvernare, care l-a susținut la momentul numirii pe 20 octombrie 2017.

Guzun se teme că acest conflict dintre CSM și judecătorii ar putea bloca reformele atât de necesare în viitorul apropiat, în cazul în care nu se ajunge la un compromis.

Una dintre problemele luate în discuție este arestarea unor judecători corupți care se ascund în prezent în spatele imunității lor. „În acest moment, CSM nu poate detașa pe nimeni pe nicio poziție”, a menționat Guzun. „Să nu mai vorbim de urmărirea penală pe care procurorul general ar putea-o cere pentru anumiți judecători care au imunitate,” a completat expertul.

Materialul a fost tradus după o analiză realizată de portalul Balkan Insight și semnată de Mădălin Necșuțu

Share our work
Analiză: Sperietoarea din spatele declinului popularității NATO în Moldova

Analiză: Sperietoarea din spatele declinului popularității NATO în Moldova

Președintele R. Molova, Igor Dodon (stânga) alături de secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.

Sprijinul pentru aderarea la NATO este în scădere în rândul moldovenilor, în beneficiul socialiștilor care co-guvernează la Chișinău. Analiștii policiti avertizează că o scădere a sprijinului pentru aderarea la NATO în rândul moldovenilor reflectă o campanie din ce în ce mai mare de descurajare din partea liderilor politici proruși și media rusești sau cu a celor autohtone cu proruse, se arată într-o analiză a Balkan Insight, preluată de EvZ Moldova. 

Președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, a profitat de prima ocazie de a vorbi la Adunarea Generală a Națiunilor Unite de pe 26 septembrie pentru a susține din nou neutralitatea statului, consacrată în 1994 la articolul 11 din Constituția Republicii Moldova.

Cu toate acestea, același articol este încălcat de prezența soldaților ruși în regiunea separatistă transnistreană care s-a divizat după Războiul de pe Nistru de la începutul anilor ’90. Avertismentul lui Dodon a fost totuși clar adresat NATO. Analiștii spun însă că adevărata lui țintă, precum și a Partidului Socialiștilor din R. Moldova a fost și opinia publică de acasă.

Socialiștii profită din plin din punct de vedere electoral, mai ales pe segmentul electoratului rusolingv (ruși, bulgari, găgăuzi, ucraineni, etc.)”, a spus expertul politic Mihai Isac.

El a adăugat că implicarea NATO în războaiele din Irak și Afganistan a alimentat temerile în R. Moldova că, de asemenea, ar armata ar putea fi atrsă din nou în astfel de conflicte, dacă ar face parte dintr-o alianța militară occidentală. Isac a mai spus că moldovenii sunt încă traumatizați de propriul război în Afganistan de pe vremea Unii Sovietice, iar că această suspiciune legată de NATO este alimentată și de mass-media rusească.

Elena Mârzac, director executiv al Centrului de Informare și Documentare a NATO din Moldova, declara în luna mai pentru Europa Liberă: „Spațiul informațional al Republicii Moldova este intoxicat cu aceste atavisme sovietice, care sunt zi de zi alimentate cu prezența unei prese care vine din partea Federației Ruse, sau chiar și a presei servile din Republica Moldova”.

Război informațional

Conform unui sondaj publicat în septembrie de Asociația Sociologilor și Demografilor din Moldova, aproximativ 23% dintre moldoveni susțin aderarea țării la NATO. Aproape 46 de procente se opun acesei alianțe militare.

Pe de altă parte, într-un sondaj realizat anul trecut de Institutul Republican Internațional, IRI, 22% dintre moldovenii chestionați au declarat că vor vota în favoarea aderării la NATO dacă ar avea loc un referendum, în scădere de la 31% în 2014. Circa 43% la sută au spus anul trecut în același sondaj că, ar vota „nu” în cazul unei astfel de inițiative, de asemenea, în creștere față de 31% în 2014.

Începând cu 2014, odată cu anexarea Crimeii și războiul din Ucraina, Rusia și-a intensificat războiul informațional la adresa Occidentului, în special în rândul vorbitorilor de rusă din fosta Uniune Sovietică.

Cu toate acestea, mulți moldoveni încă mărturisesc că știu foarte puține despre NATO.

Mârzac a caracterizat în același interviu opinia multor moldoveni despre NATO cum că li se inoculează ideea că acolo unde prezent NATO, se întâmplă conflicte militare.

Aceasta realitate persistă în ciuda deschiderii unui birou de legătură cu NATO la Chișinău, la sfârșitul anului 2017, și a unui număr de programe sponsorizate de NATO, inclusiv eliminarea a mii de tone de substanțe chimice toxice din perioada sovietică din peste 1.500 de locații din toată țara. De asemenea, R. Moldova este membră a programului Parteneriat pentru Pace al NATO din 1994.

Ostilitatea lui Dodon nu a împiedicat unul dintre foștii săi consilieri, numit recent ministru Apărării , Pavel Voicu, să facă o vizită oficială în Statele Unite în iulie, cu 100 de soldați moldoveni care au participat la un exercițiu militar comun cu armata americană.

Valeriu Ostalep, directorul Institutului de Studii Diplomatice, Politice și de Securitate din Chișinău, a declarat pentru BIRN că moldovenii nu au o înțelegere clară a unor concepte complexe precum neutralitatea militară și că NATO a fost deseori privit cu suspiciune.

În timp ce orice țară decide singură dacă se va alătura NATO, în R. Moldova, a spus Ostalep, „la periferia imperiilor, există suspiciunea că lucrurile se pot întâmpla cu această țară, indiferent de voința oamenilor.”

Materialul a fost tradus după o analiză a Balkan Insight semnată de Mădălin Necșuțu

Share our work
Reportaj: Fofocika din Țepilova

Reportaj: Fofocika din Țepilova

”VAGONUL NOSTRU A FOST FERICIT”

Gulagului sovietic a fost supranumită „Soljenițîn al Basarabiei”. Azi, despre Eufrosinia Kersnovskaia nu își mai aduce aminte aproape nimeni în satele din Basarabia unde și-a petrecut o parte a tinereții, înainte de a fi deportată în Siberia. Țepilova este un cătun așezat în coasta de apus a Sorocii, în care drumurile de moloz contrastează cu cenușiul delăsării. Preț de zece minute umblăm prin sat fără să vedem țipenie de om.

Pășind pe una dintre ulițe, prin părăgini și parcă printre case abandonate, observăm o bătrână înfofolită în haine groase, cu o basma neagră strânsă pe cap, ce iese anevoios dintr-o ogradă, de parcă ar fi apăsată de povara acestei lumi. A ieșit să cumpere cartofi de la doi băieți care au strigat-o în liniștea de mormânt a cătunului.

„Mătușă, matale știi ceva despre Kersnovskaia?”, intervenim noi. „Nu știu, măi băieți. Eu nici carte nu știu, sunt bezgramotnaia”, se arată într-un reportaj publicat de portalul sinopsis.info.ro

OCOLINA, CENTRU DE COMUNĂ SITUAT PESTE DEAL DE ȚEPILOVA

Părăsind cătunul, o apucăm spre Ocolina, centru de comună situat la vreo doi–trei kilometri, peste deal de Țepilova. Ocolina este la fel de pustie, dar cu case țărănești pitorești, parcă ar fi rupte din caietele desenate ale Eufrosiniei Kersnovskaia.

Intrăm încet în sat pe ulița centrală și abia după vreun kilometru dăm de primul om – o bătrână îngrijită care smulge buruienile din poartă. Încercăm să aflăm ceva de la ea, măcar pe unde s-ar afla primăria. Ne dăm seama că nu aude și nu poate să spună o vorbă deslușită, dar are bunăvoința omului de la țară.

Aceste două așezări, cunoscute aproape în toată lumea, au fost moșia Eufrosiniei Antonovna Kersnovskaia (1907–1994), autoare a celor mai cutremurătoare memorii, „fotografiate”, despre crimele regimului sovietic. Evocările sale despre Gulagul stalinist sunt însoțite de niște desene menite să prezinte ororile comuniste așa cum au fost ele, „pentru a nu fi falsificate”, după cum subliniază chiar ea, știind foarte bine ce spune.

Născută la Odesa, în Imperiul Rus, într-o familie de nobili, Eufrosinia Antonovna, alături de familia sa, a reușit să se refugieze în 1920, în perioada Războiului civil din Rusia, în Basarabia aflată în componența Regatului României. Familia Kersnovski a fugit din Odesa după ce a reușit să scape cu zile de crimele bolșevicilor.

„Ei, ce nobili mai erau și ei?!”

Amintirile despre Eufrosinia Kersnovskaia sunt tot mai estompate astăzi în regiunea din Basarabia unde și-a petrecut o bună parte din viață.

FAMILIA KERSNOVSKI: FRATELE ANTON, EUFROSINIA, MAMA ALEXANDRA ȘI TATĂL ANTON

„Fofa, așa i se spunea la noi în sat, avea aici jumătate de Țepilova, în partea din deal a satului Ocolina. Foarte mulți oameni din Țepilova au primit pământ aici, de aceea partea asta din deal era numită pol-Țepilova, jumătate de Țepilova”, ne explică Olga Moraru, fostă profesoară de istorie la școala din Ocolina și bună prietenă de-a mătușii Frăsâna, Eufrosinia Pușcaș, vecina și prietena de copilărie a Eufrosiniei Kersnovskaia.

„«Ei, ce nobili mai erau și ei?!», se întreba mătușa Frăsâna. «Eu nu înțeleg ce casă aveau ei. Nu aveau covoare nici pe jos și nici pe perete, aveau numai niște tablouri», judeca bătrâna bogăția după mintea ei.

Pe urmă, am auzit că un tablou era la o persoană care l-a dăruit sau, mai curând, l-a vândut cuiva de la Chișinău și i s-a pierdut urma”, afirmă profesoara cu o îndoială nimerită.

Își mai amintește despre cum îi povestea mătușa Frăsâna de Kersnovskaia venind la gard și strigând: „Ai borș umplut, Frăsână?!”.

Cu toate aceste amintiri frumoase, moșia de la pol-Țepilova urma să îi fie Eufrosiniei unul dintre capetele de acuzare în momentul deportării sale în Siberia, la 13 iunie 1941: „Formula de acuzare aplicată în cazul Kersnovskaia a fost următoarea: «provine din familie de moșieri» și «a trăit între 1920 și 1941 în Basarabia, în orașul Soroca, unde avea împreună cu părinții săi o moșie de peste 40 de hectare»”, arată istoricul Valeriu Pasat în prefața volumului „Preţul unei vieţi”, care cuprinde cele 12 caiete-jurnale ale celebrei memorialiste.

Născută la Odesa, rusoaică sufletește, Eufrosinia considera că autoritățile române au vrut să românizeze forțat Basarabia, comportându-se aici „prostește și fără tact” / глупо и нетактично, ceea ce a dus la o aversiune din partea localnicilor și la alimentarea mișcării subversive. „Iată de ce trupele sovietice au fost întâmpinate de preoți, în dangătele clopotelor, cu pâine și sare”, își dădea ea cu părerea.

După cum recunoaște în memoriile sale, ea însăși a participat, împreună cu alți trei adolescenți, la o „aventură”. Mai exact, în 1925, la inaugurarea Statuii Lupoaicei la Chișinău, a scris inscripții antiromânești prin oraș și a vandalizat monumentul cu pricina.

„Oare sufletul meu nu se rupea în întâmpinarea lor?”

Dar toate aceste crezuri ale sale aveau să ia o altă întorsătură. Peste ani, în 1940, după venirea sovieticilor, avea să își dea seama: „Oare sufletul meu nu se rupea în întâmpinarea lor [sovieticilor]? Dar de ce să subliniez că greșelile sunt proprii tuturor oamenilor? De ce să repetăm de atâtea ori că este mai ușor să îl minți pe cel care vrea să fie mințit?”.

E. KERSNOVSKAIA. ”AVEA O ALURĂ ANDROGINĂ ȘI APUCĂTURI MAI DEGRABĂ HAIDUCEȘTI”

Tatăl ei nu avea nicio pasiune pentru agricultură, era ca „monarhul britanic, care domnește, dar nu guvernează”, astfel încât tânăra Eufrosinia s-a apucat să lucreze cele 40 de hectare de pâmânt.

Avea o alură androgină și apucături mai degrabă haiducești. „În momentul în care a fost arestat tatăl ei la Odesa, Eufrosinia și mama ei s-au ascuns într-un subsol. În iarna ceea a fost un frig cumplit și, din cauza gerului pe care l-a tras, i-au înghețat maxilarele și i-au căzut dinții.

A purtat proteze și vorbea cam fonfănit. Mama ei o dezmierda «fofocika». Cu toate acestea, a avut cavaleri, dar i-a refuzat poate din cauza acestei probleme fizice”, bănuiește Olga Moraru.

Lucrând cele 40 de hectare, Kersnovskaia se considera mai mult fermier decât nobil: „Boieri, așa cum am fost numiți, nu erau în Basarabia. În 1918, majoritatea proprietarilor funciari au primit 100 de hectare la 3–4, chiar 7 sau mai multe familii. Majoritatea lor covârșitoare și-au vândut pământul”, precizează memorialista.

„Lucra împeună cu oamenii pe care îi năimea. Umbla la cosit fân și grâu. Dacă un țăran avea o problemă din domeniul zootehnic, mergea numaidecât la ea. A botezat mulți copii din sat, chiar am vorbit cu fini de botez de-ai ei, cu Anton și Vasile Rotari. Era o femeie care trăia cu problemele satului”, spune Olga Moraru.

Numai că cei care o simpatizau, subliniază profesoara, erau în minoritate: „Cea mai mare parte dintre localnici o considerau prea dură. Se temeau de ea, de aceea i-au zugrăvit un chip negativ. Umbla cu arma și, dacă dădea de cineva în pădure că taie copaci sau dacă intra în porumb, nu îl neteza pe cap. Așa își proteja ea proprietățile”.

În 1939, i-a decedat tatăl despre care spune că îl diviniza, dar nu îi era să plângă: „Trebuia să o salvez pe mama, care era să moară de tristețe. Trebuia să îi salvez nu numai viața, dar și discernământul, pe care era să îl piardă. Așa de mare era necazul…”

„Contactul cu sovieticii eliberatori”

Eufrosinia i-a întâmpinat pe sovietici, „cu optimism”, asta până la primele dezamăgiri, respectiv interogatoriile cu ofițerul enkavedist, în actuala școală din Ocolina. După asta, a fost fugărită împreună cu maică-sa din casă „desculță și cu capul gol”.

„Când i-a fost luată casa, [sătenii] i-au devastat conacul. Imediat. Veneau ăștia târâie-oghială [terchea-berchea] și se uitau cu ce au să se pricopsească. Eufrosinia, mergând prin sat, a întâlnit pe una de pe acolo care apare și în desene și a întrebat-o: „Bună ziua, Ileană. Ți-a prins bine oala mea de noapte?”, spune Nicolae Bulat, director al Muzeului de Istorie și Etnografie din Soroca.

IERI ȘI AZI

Astfel de amintiri se regăseasc acum și în alte multe cazuri.

„Consătenii i-au luat totul bunicului meu, după ce a fost deportat. Dar când a trecut Armata română Prutul, în iunie 1941, vecinii i-au spus mamei mele: «Du-te, Mașă, pe malul Răutului, căci acolo este mașina ta de cusut, covoarele… Tot ce ți-au luat». Ăștia care au furat cărau totul înapoi”, își amintește Olga Moraru.

Făcându-și griji pentru mamă-sa, Eufrosinia a decis să o trimită în România, în august 1940, la doar o lună de la instaurarea administrației sovietice, în timp ce ea s-a încăpățânat să rămână, ceea ce a costat-o 11 ani din viață: „Eram convinsă că nu voi avea nevoie de multă vreme pentru a obține buna reputație, apoi respectul și, în cele din urmă, recunoașterea deplină. Eram convinsă că voi fi cetățeanul cu drepturi depline, cetățeanul util țării mele”.

„Vagonul nostru a fost fericit!”

Dar fidelitatea față de noul regim nu a salvat-o. La 13 iunie 1941, a fost deportată în Siberia pentru că făcea parte din clasa „moșierească”. În noaptea din 12–13 iunie 1941, au fost deportați din RSS Moldovenească 26.173 de oameni și alți 6.250 au fost arestați.

Kersnosvskaia a fost transportată la Gara Florești împreună cu niște fete luate în mașină chiar în rochiile de prințese purtate la balul de absolvire a unui liceu din Soroca.

„Vagonul nostru a fost fericit! Aveam doar șase copii, iar cel mai mic avea deja șase ani. Și nu aveam bolnavi, cu excepția a două bătrâne. În vagonul vecin însă era un coșmar. Acolo erau 18 copii! În acest colț al iadului s-a născut o fată. Cel de-al treisprezecelea copil al unei femei înspăimântate! Soțul ei, un jandarm, a fugit în România, iar familiile unor astfel de dezertori au fost supuse expulzării”, descrie Kersnovskaia condițiile în care au fost deportați basarabenii.

OLGA MORARU

Acel moment e rememorat acum și de către Olga Moraru.

„Bunicul meu, Ion Cobâlaș, a fost deportat în același tren cu Kersnovskaia. Au fost transportați la Gara Florești și acolo urcați în tren. Bunicul Vanea a fost membru al Partidului Național Țărănesc și primar al comunei Prajila, Florești. După ce s-a întors din Siberia, tot satul îi spunea nășelul Vanea. Așa era primit atunci”, spune fosta profesoară de istorie.

În momentul deportării, primarul de Prajila a luat cu el în buzunar o medalie de la încoronarea regelui Ferdinand, din 15 octombrie 1922. „A luat-o cu el, nu știu cum a ascuns-o. Știu doar că, atunci când îi dezbrăcau, o vâra în gură. Așa a adus-o înapoi acasă, iat-o”, ne întinde profesoara medalia cu regele Ferdinand și împăratul Traian.

„Să cer dreptate, nu pot, să cerșesc îndurare, nu vreau”

Deportații din RSS Moldovenească, arată Valeriu Pasat, au fost transportați în Kazahstan, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Komi, regiunile Krasnoiarsk, Novosibirsk și Omsk. Kersnosvskaia a fost deportată în regiunea Novosibirsk. Aici au fost deportați cei din republicile de vest ale URSS – 19.000 de oameni, majoritatea dintre ei femei și copii.

În primăvara lui 1942, a fugit din surghiun, ca să nu moară în față călăului său. „M-am gândit să fug chiar în prima seară de sclavie, în Gara Florești… Apoi am renunțat la acest idee… După aceea, același gând mi-a venit când trenul trecea prin Urali. Noaptea. În pădure… Dar, din nou, am renunțat, deoarece pentru evadarea unuia aveau toți ceilalți probleme.”

„A treia oară mi-a venit ideea să fug în regiunea muntoasă Shoria [sudul regiunii Kemerovo]… dar și de acolo ne-au ridicat şi ne-au dus. În cele din urmă, când ne aflam deja în Nord, am luat în piept taigaua. Ca să merg mai cu spor, m-am îndreptat spre Vest, de-a lungul albiilor îngheţate ale râurilor. Dar să nu credeţi că era ușor…”

Jumătate de an a rătăcit prin taiga.

A fost arestată în august 1942, în regiunea Altai, și condamnată „la cel mai înalt grad de protecție socială – împușcare”. „O zi mai târziu, mi-au adus în cameră o foaie și un creion. «Termenul de apel este 72 de ore, mâine expiră!». Am ridicat din umeri. Și am scris pe foaie: «Să cer dreptate, nu pot, să cerșesc îndurare, nu vreau». Și am semnat.”

A fost condamnată la zece ani de lagăr.

„Știam că nu mă voi mai întoarce aici”

Și-a executat pedeapsa în unul dintre lagărele Admnistrației lagărelor de muncă și colonii din Novosibirsk. „În asemeanea lagăre ca punctul nr. 4, stația Mejaninovka, erau încarcerați cei care nu mai puteau să lucreze și încă nu reușiseră să moară”, notează Kersnovskaia despre acest loc de detenție. Ea a supraviețuit, a ieșit în libertate în 1952.

A revenit la Soroca în 1957, s-a întâlnit cu oamenii din Țepilova, cu finii săi de botez, cu Vasile Rotari, dar a fost apăsată de povara peisajului pe care l-a văzut: „Doamne, cât de trist este să vezi în ce s-a transformat acea bucată de paradis…”.

„M-AM SCULAT, AM LUAT O MÂNĂ DE PĂMÂNT DE PE MORMÂNTUL TATĂLUI MEU, AM RUPT O MÂNĂ DE CIMBRU AROMAT, AM ÎNFĂȘURAT TOTUL ÎNTR-O BATISTĂ, AM SĂRUTAT CRUCEA ȘI, SPUNÂND LA REVEDERE, AM PLECAT… ȘTIAM CĂ NU MĂ VOI MAI ÎNTOARCE AICI…”

„Și ce am văzut?… Mai bine să spun ce nu am văzut. Mai întâi de toate – stejarii. Acești doi stejari uriași… care se vedeau ca un far de pretutindeni… Grădina – două hectare… Nimic nu poate să amintească de pomii din cele mai bune soiuri…”

„În locul casei, o grămadă de lampaci în care crește lobodă și urzici… După ce am văzut totul, m-am întors la mormântul tatălui meu. De ce a supraviețuit această cruce? Nu pot să îmi explic. Cât timp am stat la cruce, strângându-mi capul cu mâinile, nu știu…”

„M-am sculat, am luat o mână de pământ de pe mormântul tatălui meu, am rupt o mână de cimbru aromat, am înfășurat totul într-o batistă, am sărutat crucea și, spunând la revedere, am plecat… Știam că nu mă voi mai întoarce aici…”

La Soroca a aflat că mama sa trăiește în România și a început să îi trimită scrisori ca să obțină o invitație pentru ea și să stabilească împreună în sudul URSS, la Esentuki.

„După ce s-a stabilit acolo, finii săi de botez, Anton și Vasile Rotari, mergeau la ea. Au ținut mult timp relații”, spune Olga Moraru.

Unii localnici din Ocolina continuă și acum să facă bani cu lucrurile furate din casa familiei Kersnovski.

„Recent, unul de la Ocolina ne-a adus lustra, lustra din casa Eufrosiniei Kersnovskaia. A spus că vrea să ne-o vândă. Iaca-șa lustra este acum la muzeu, face cât jumătate din colecția noastră. A fost greu să justificăm cumpărarea ei. Nimeni nu știa valoarea ei reală”, a spus apăsat Nicolae Bulat.

La Esentuki, stațiune din Caucazul de care începuse să se îndrăgostească, la sugestia mamei sale, Eufrosina Kersnovskaia și-a scris și a ilustrat amintirile, între 1964 și 1968, în cele 12 caiete-jurnale conținând aproape 700 de desene.
Se spune că nimeni nu a descris realitățile ocupației sovietice din 1940–1941 cum a făcut-o Kersnovskaia. De teama că ar putea fi confiscate, le-a copiat în cinci exemplare și le-a păstrat pe la prieteni, unul dintre aceștia fiind cunoscutul actor Zinovi Gerdt.
Știa că așa ceva nu avea cum să fie publicat în timpul regimului sovietic, dar a ținut cu tot dinadinsul să mărturisească despre ce a văzut și ce a trăit. Visul ei s-a împlinit în 1990, când revistele „Ogonyok” și „Znamea” i-au publicat primele fragmente din memorii.

Un reportaj de Mădălin Necșuțu și Ilie Gulca

Share our work
Investigație: CRIPTOREPUBLICA

Investigație: CRIPTOREPUBLICA

       

  • Afacerea cu criptomonede din regiunea transnistreană are ca beneficiar principal holdingul Sheriff și un fost angajat al Ministerului Afacerilor Interne al Federației Ruse
  • Achiziționarea echipamentului a fost efectuată printr-o bancă implicată în furtul miliardului
  • Actorii și firmele implicate au afaceri în domeniul energetic, al telecomunicațiilor, internetului în Crimeea și Occident

Compania Tehnopark își are sediul în Centrul de afaceri „Rossia”, una dintre cele mai moderne clădiri din Tiraspol, în contrast cu griul arhitecturii sovietice. Aceasta este o societate de stat, care are pe mâna sa afacerea cu criptomonede. Într-un birou modern, de circa 30 de metri pătrați, o găsim pe Jana, o domnișoară suplă și înaltă, de vreo 25 de ani.

„Nu ați primit e-mailul meu? Domnul Cernikevici a trebuit să zboare urgent într-o călătorie de afaceri”, ne spune ea ușor jenată pentru faptul că șeful ei a anulat în ultimul moment întâlnirea cu noi. „În schimb, puteți să vorbiți cu Andrei de la Agenția de Investiții. El vă poate da toate detaliile despre afacere”, ne sfătuiește secretara.

Agenția de Investiții de la Tiraspol

Urmând indicația Janei, am mers la o altă adresă, două străzi mai la vale, pe strada Kotovskogo 2 B. Ajungem la o clădire nouă situată lângă biroul de migrație al regiunii.

Am găsit-o anevoios din cauza că edificiul nu are nicio firmă care ar indica agenția cu pricina. După câteva clipe de așteptare, reușim să ne strecurăm profitând de faptul că a ieșit o persoană.

Andrei este un tânăr ferchezuit de până în 30 de ani, îmbrăcat într-un costum scump și pantofi eleganți. Foarte amabil, acesta ne poftește în birou și ne servește cu ceai verde, după care începem o discuție despre cât de profitabil este mining-ul pe energie ieftină în Transnistria.

Minarea este un proces complex prin care calculatoarele procesează „blocuri de date” (denumite blockchain) dobândind criptomonede, cum ar fi Bitcoin-ul. Fiecare Bitcoin este câștigat în urma rezolvării unei probleme criptografice, care necesită cantități uriașe de energie electrică.

La cei 29 de ani ai săi, Andrei Andreievici Betanov, după cum am realizat ulterior, a deținut funcții importante în cadrul ministerului economiei al așa-zisei republici moldovenești nistrene.

Originar din Bender, Betanov a studiat la Universitatea Slavonă din Chișinău. După absolvirea acestei instituții de învățământ, a fost mai întâi șef al secției responsabile de proiectele strategice și apoi al serviciului de stat al privatizării al ministerului economiei de la Tiraspol.

Ferma high-tech de lângă cimitir

Andrei se oferă să ne fie ghid în prezentarea uneia dintre fermele de criptomonede. Ne conduce cu Mercedes-ul său sport negru, cu geamuri fumurii, spre periferia Tiraspolului, pe strada Energheticeskaya.

Minute în șir, pe niște drumuri încâlcite, căutăm ferma. Călăuza noastră ne poartă pe la câteva porți de întreprinderi. Se oprește la una, vorbește cu un paznic, dar plecăm mai departe. Ajungem la o altă poartă la care am mai fost, dar nici aici nu se oprește. Șovăiala lui ne face să bănuim voința sa de a ne duce la ferma despre care ne vorbise. În cele din urmă, ne întoarcem la paznicul cu care discutase. Aici, aproape de un cimitir și o groapă de gunoi, se dezvoltă una dintre cele mai interesante afaceri ale momentului – dobândirea de criptomonede.

Ferma de mining de pe str. Energheticeskaya, Tiraspol. Andrei Betanov (dreapta) ne prezintă obiectivul

„Acesta este locul!”, ne transmite Betanov. Deasupra unei porți vechi, o cameră supraveghează intrările și ieșirile dintr-o curte în care se vede un depozit cu pereții jerpeliți. Nici aici nu există nicio firmă care să indice fie numele investitorului, fie al locației. Paznicul, un bărbat trecut un pic de 30 de ani, îmbrăcat în haine sport, are trasă pe cap o glugă de sub care i se vede numai gura. În spatele porților ruginite se aude zgomotul coolerelor care răcesc procesoarele turate la maximum. Avem interdicție să fotografiem depozitul. Câțiva muncitori cară niște cabluri imense pentru a repara ce pare a fi o mică avarie.

Câteva mii de computere stau îngrămădite în șapte containere lungi de circa 10 metri fiecare. Fiecare container vine echipat complet cu computerele necesare mining-ului. Andrei Betanov și un inginer ne spun cum funcționează ferma: „Prin aceste fire, curentul este transportat spre transformator, care oferă energie de joasă tensiune computerelor. Calculatoarele minează zi și noapte, așa funcționează ferma”, explică el.

La ieșire, suntem opriți de către același paznic, împreună cu Andrei Andreievici, care ne blochează ieșirea cu Mercedes-ul său. Ni se transmite că trebuie să așteptăm agenții de securitate ca să ne verifice.

Centrala Termoelectrică Moldovenească de la Cuciurgan. Foto: moldgres.com

Paznicul vorbește cu cineva la telefon, după care se întoarce spre noi și spune: „Vă închidem!…”. Văzând probabil îngrijorarea noastră, pentru a destinde atmosfera, rânjește și ne întreabă în ce limbă am vrea să vorbim: rusă, găgăuză sau „moldovenească”?

Mai așteptăm câteva clipe și avem voie să ieșim, pe întuneric, spre Chișinău.

Intermediarul afacerii

Prin urmare, oricine vrea să investească în producerea de criptovalută în Transnistria trebuie să ajungă mai întâi la Tehnopark OJSC. De aici, potențialul investitor este preluat de directorul Veaceslav Cernikevici, care se ocupă de toate diligențele.

Mai precis, această companie de stat intermediază vânzarea de curent electric produs de Centrala Termoelectrică Moldovenească de la Cuciurgan (Moldavskaya GRES), deținută de compania rusească Inter-Rao, și centrala Sheriff-ului, Tirotex- Energo.

Toate acestea funcționează pe gazul rusesc pe care îl furnizează SA Moldovagaz, pe datorie, în stânga Nistrului. Tiraspolul nu plătește gazul consumat, întreaga datorie, de peste 7 miliarde de dolari, acumulându-se pe seama Moldovagaz. Precizăm că, potrivit unui raport al concerului rusesc din septembrie 2018, datoria Moldovagaz față de Gazprom constituia peste 6 miliarde de dolari. Peste 90% din această datorie o constituie datoria SAD Tiraspoltransgaz față de Gazprom. La aceasta se adaugă alte 1,2 miliarde de dolari cesionați de Gazprom în decembrie 2005 companiei fiice, Factoring Finance.

Trebuie spus că Ministerul Economiei și Infrastructurii a refuzat să ne spună ce valoare are în prezent datoria SA Moldovagaz față de Gazprom pentru gazul consumat în regiunea transnistreană. Totodată, reprezentanții aceluiași minister au precizat că Guvernul Republicii Moldova nu își asumă obligațiile de plată față de furnizorii externi, chiar dacă statul deține 35,33% din acțiunile SA Moldovagaz.

Astfel, pe gazul furnizat de Moldovagaz, pe datorie, Tiraspolului, autoritățile autoproclamate de la Tiraspol spun potențialilor investitori că oferă „cele mai bune condiții din lume” pentru dobândirea de criptovalută. „Investitorii pot să lucreze individual aici sau să colaboreze cu agenții noștri locali. E important că această activitate poate să fie desfășurată fără deschiderea unei entități juridice pe teritoriul republicii noastre”, ne declară Betanov.

Andreievici a precizat că Tehnopark funcționează după principiul „ghișeului unic”. „Poate să ofere servicii de securitate pentru echipamentul adus și să angajeze personal care să deservească ferma. Obligația principală a companiei este să înlăture imediat orice problemă tehnică apărută”, adaugă el.

Tehnopark vinde energia electrică la tarife speciale. Principiul este următorul: „Buy more, pay less” / Cumperi mai mult, plătești mai puțin”. „În primul rând, activitatea în această zonă exclusivă permite un tarif special la energia electrică. În plus, pentru transportarea echipamentului necesar în regiunea nu se percep taxe vamale”, mai spune el.

Investitorul mai este scutit de taxe vamale pentru echipament și pentru utilajul necesar amenajării fermei. Betanov ne-a explicat că un investitor poate să mineze oriunde în Transnistria, chiar dacă autoritățile de la Tiraspol vorbesc despre anumite zone economice libere. „Minining-ul este permis pe tot teritoriul republicii. Zona economică liberă pentru această activitate – blockchain – este toată republica”, a precizat el.

„Obiectivul nostru principal este să vindem energie electrică și să colectăm impozite. Nu avem deocamdată niciun interes în criptovalută. Discutăm despre integrarea tehnologiei blockchain în sistemul de stat, însă asta este o altă etapă”, a explicat Betanov.

Energie electrică consumată în regiunea transnistreană exprimată în kW/h

Valori050100150

Infografic

Sursa: Centrul de Investigații Jurnalistice din Moldova (CIJM)

Buy more, pay less

Tiraspolul oferă practic tarife de dumping pentru energia electrică. Prețurile variază de la 4,3 cenți kWh până la 3,8 pentru un volum mai mare de 120 de kWh. Cu cât investitorii cumpără mai mult, cu atât obțin o reducere mai mare. „Pentru noi este important câte venituri indirecte avem la buget. Noi nu colectăm impozite de la mineri. Plătesc impozite compania care efectuează tranzitul energiei electrice, Tehnopark, și furnizorul de energie electrică”, precizează Betanov.

Planurile de viitor ale Tiraspolului țintesc obiective mari. Scopul suprem este să exploateze capacitatea maximă de producere a energiei electrice de către Centrala de la Cuciurgan, care funcționează în prezent la capacitatea de 17%. „Avem o rezervă considerabilă de energie electrică exploatată. Practic, putem să producem până la 700–900 de MWh. Este o perspectivă pe care putem să o atingem dacă va fi cerere în acest sens”, mai spune Betanov.

Toți oamenii Sheriff-ului

Activitatea de mining în Transnistria este gestionată și controlată de holdingul Sheriff, proprietate a oligarhului local Victor Gușan. Cel care conduce compania de stat Tehnopark este Veaceslav Cernikevici, un personaj din anturajul lui Gușan. Cernikevici a intrat în atenția presei regionale după ce și-a deschis o firmă de telecomunicații în Crimeea la 28 mai 2014, la câteva luni după anexarea peninsulei de către Federația Rusă.

Compania lui Slava, după cum i se adresează Betanov, are aceeași denumire cu a celui mai mare operator ucrainean 3G, Intertelecom, co-proprietate a lui Victor Gușan și a altor câțiva cetățeni ucraineni. În perioada războiului din estul Ucrainei, Intertelecom a fost suspectată de Serviciul de Securitate al Ucrainei, SBU, că ar fi oferit serviciilor speciale rusești posibilitatea să intercepteze majoritatea abonaților la rețelele de telefonie mobilă din Ucraina. În plus, Cernikevici a fost director comercial al Interdnestrcom, firmă-soră a Intertelecomului ucrainean în Transnistria, fondată de Gușan în 1998.

Veaceslav Cernikevici, director al companiei de stat Tehnopark

Monetizarea visurilor

Deși reprezentantul Ministerului Economiei și Infrastructurii, Călin Negură, consideră infim volumul de energie consumat în stânga Nistrului, autoritățile de la Tiraspol contează foarte mult pe veniturile obținute din mining.

În decembrie 2018, pretinsul premier de la Tiraspol, Aleksandr Martînov, a declarat că planurile lor sunt să majoreze capacitatea de producere a Centralei de la Cuciurgan cu până la 100 MWh.

„Acestea sunt venituri substanțiale incluse deja în proiectul de buget pentru anul 2019. Astăzi, în țara noastră, funcționează ferme cu capacitatea de 5–7 MWh”, a subliniat Martînov.

Capacitatea fermelor din Transnistria echivalează cu consumul unui oraș de circa 30.000–40.000 de apartamente, de pildă, al municipiului Bălți, estimează expertul în energetică Sergiu Tofilat.

În iunie 2018, în cadrul unui discurs susținut în plenul sovietului suprem, Martînov anunțase că planifică venituri suplimentare de 250 de milioane de ruble transnistrene, echivalentul a aproximativ 15,5 milioane de dolari. Acești bani vor ajunge în buget din vânzarea gazului pentru anul 2019 necesar producerii de energie electrică pentru mining.

După cum am menționat mai sus, Centrala de la Cuciurgan lucrează în prezent la o capacitate de 17%, iar dacă va produce energie suplimentară, după cum a anunțat Martînov, ar trebui să lucreze la 23,7% din capacitatea sa, estimează Tofilat: „Pentru a obține suma estimată de Martînov de 15,5 milioane de dolari, centrala va trebui să producă 1,314 miliarde de kWh, ceea ce necesită arderea a 398,2 milioane de metri cubi de gaz natural”.

Datoria istorică către Gazprom a depășit în 2018 suma de 6 miliarde de dolari SUA

„La prețul mediu cu care achiziționa R. Moldova gazul de la Gazprom, în 2018, respectiv 178,5 dolari pe mia de metri cubi, cele 398,2 milioane de metri cubi de gaz natural ar echivala cu 71,1 milioane de dolari americani. Din aceste 71,1 milioane de dolari, 15,5 milioane vor merge în bugetul Transnistriei, iar restul de 55,6 milioane ar ajunge în buzunarele minerilor de criptovalută”, observă expertul în baza declarațiilor lui Martînov.

Investitorii „occidentali” vin de la Moscova

Tiraspolul a legalizat minarea de criptomonede în ianuarie 2018. Foto: newsmaker.md

Veaceslav Cernikevici declara în octombrie 2018, în cadrul unui forum investițional organizat la Tiraspol, că în Transnistria funcționează șapte ferme – la Râbnița, Bender și Tiraspol – deținute de șapte investitori străini și alți doi locali.

Toate acestea aveau atunci 32 de angajați. Acum, potrivit declarațiilor lui Betanov, în domeniul mining-ului sunt angajați 50–60 de muncitori.

„Noi consumăm acum 3,7 MWh. Asta nu este foarte mult, însă atunci când vezi câte mijloace și eforturi se fac, îți dai seama că este o cifră importantă pentru primele șase luni. Primul cent din acest program a intrat în buget în luna mai [2018]”, s-a lăudat Cernikevici.

Tiraspolul a legalizat dobândirea de criptomonede în ianuarie 2018, după adoptarea Legii cu privire la dezvoltarea tehnologiei blockchain.

La acest lucru a contribuit și Igor Ceaika, fiul procurorului general al Rusiei – Iuri Ceaika – în calitate de ambasador al Uniunii Antreprenorilor din Rusia „Delovaia Rossia” în Republica Moldova și Transnistria. După adoptarea Legii despre dezvoltarea tehnologiilor informaționale în republica moldovenească nistreană, la 31 ianuarie 2018, într-un interviu pentru publicația rusească „Kommersant”, Ceaika a afirmat că cinci–șase investitori ruși și-au exprimat interesul față de acest proiect, apreciind faptul că în stânga Nistrului există toate condițiile pentru mining: internet rapid și energie electrică ieftină.

Numai că Betanov a evitat să ne vorbească despre investitorii ruși, cu precădere despre Ceaika. În schimb, șeful Agenției de investiții ne-a confirmat acum că, potrivit datelor pe care le deține, în Transnistria există „aproximativ zece companii”. Solicitat să precizeze din ce țări provin acești investitori, șeful Betanov l-a sunat pe Cernikevici: „Slava, spune-mi, te rog, de unde sunt investitorii”. „Majoritatea sunt din Occident, nu-i așa?” „Da… Știu că este Germania…” „Poți menționa câteva țări? Sau nu trebuie detaliem?”, a rupt funcționarul​ discuția cu colegul său, care, chipurile, zburase intempestiv cu treburi de afaceri. 

De asemenea, Betanov a evitat să ne spună numele investitorilor din Germania. Cu toate aceste, o investigație a Jurnal TV a dezvăluit că firma Tirastel GmbH din Germania, deținută în trecut de Victor Gușan și Ylia Kazmalî, a vândut, în mai multe tranșe, echipament de mining către Interdnestrcom. În urma acestei afaceri, patru angajaţi ai Serviciului Vamal şi un broker au fost arestați pentru faptul că ar fi permis introducerea frauduloasă a aparatajului pentru mining în regiunea transnistreană.

În dosarul introducerii frauduloase de echipament în Transnistria, majoritatea celor implicați au fost scoși de sub urmărire penală, cu excepția brokerului, Alexandru Ciornîi, învinuit de contrabandă și organizarea unui grup criminal. Ciornîi este administrator al Impex-Depozit SRL, companie care păstrează marfa importată în zona de control vamal a Aeroportului Internațional Chișinău, deoarece SRL Avia Invest nu deține licență de broker. Trebuie menționat că același Ciornîi a figurat ca proprietar al unui imobil devenit mai târziu proprietate a lui Ilan Șor asupra căreia a fost pus sechestru. Solicitat să ne vorbească despre relații sale cu Șor, a refuzat. În ce îi privește pe ceilalți figuranți ai acestei cauze, inclusiv Marcel Pulbere, procurorul de caz, Lilian Rudei, ne-a declarat: „Sunt curați ca lacrima”, precizând că au fost scoși de sub urmărire penală.

La rândul său, Serviciul Vamal a refuzat să ne ofere date statistice despre transportarea de echipament de minare de criptovalută în stânga Nistrului, motivând că în bazele de date aferente tranzacțiilor economice efectuate de către agenții economici din regiunea transnistreană nu au fost identificate mărfuri cu denumirea mining, deși în solicitarea noastră am indicat configurația tehnică a calculatoarelor.

Revenind la Tirastel, aceasta nu este altceva decât o firmă asociată holding-ului Sheriff. Directorul companiei, Andreas Reich, este un asociat al lui Viktor Gușan și Ylia Kazmalî într-o altă afacere – Kartina Digital GmbH –, care are ca obiect de activitate servicii de telecomunicații, televiziune și televiziune online.

„Maskirovka” din offshore

Pe lângă Tirastel GmbH, afacerea cu criptomonede are alți actori ruși. La 24 ianuarie 2018, un offshore din Insulele Virgine Britanice, Goweb International LTD, a semnat un contract de livrare de echipament pentru mining, în valoare de aproape 8.700.000 de dolari, întreprinderii transnistrene Tirsteklo.

Tranzacția a fost efectuată prin intermediul băncii letone ABLV Bank AS, implicată în „furtul miliardului” și alte scheme mai largi descrise în afacerea „Landromatul rusesc”.

Goweb International Limited este un offshore, condus de grup de oameni de afaceri din Rusia, în frunte cu Nikita Morozov, companie specializată în producerea și desfacerea echipamentului de mining.

Site-ul oficial al companiei arată că aceasta are cea mai mare capacitate de mining în Moldova, 40 MWh, echivalentul a șase-opt ferme de mining, ceea ce înseamnă o localitate cu 180.000–200.000 de gospodării, explică Sergiu Tofilat.

Nikita Morozov, proprietar Goweb International Limited

Reamintim că autoritățile separatiste de la Tiraspol vorbesc de nouă ferme pe teritoriul lor. Acest fapt denotă că, de fapt, Goweb International este cel mai mare investitor străin din Transnistria.

Totodată, Goweb se laudă pe site-ul său cu o capacitate de mining în Moldova mai mare decât în enclava rusă Kaliningrad sau Kazahstan.

Goweb propune, la rândul său, eventualilor investitori o afacere ce ar valora între 12,5 și 90 de milioane de dolari.

Investitorii sunt atrași de Goweb cu posibilitatea de a investi în R. Moldova, „într-o zonă economică liberă pusă la dispoziție de Guvernul Republicii Moldova”, când, de fapt, este vorba de Transnistria.

Goweb își prezintă afacerea cu mining într-o fermă amplasată în centrul Tiraspolului, în incinta fostei fabrici de sticlă Tirstecklo.

Mai exact, investitorii sunt invitați să cumpere jetoane valorice (token-uri) de trei dolari bucata. Jetoanele sunt unități digitale care îți oferă accesul la un anumit produs, serviciu sau platformă care folosește blockchain. Investitorii pot achiziționa de la Goweb un maxim de 30 de milioane de jetoane, bani care sunt strânși prin metoda de fundraising. Achiziția se face tot de la un offshore din Belize, Goweb Token LTD, condus de același Nikita Morozov.

Goweb își prezintă afacerea cu mining într-o fermă amplasată în centrul Tiraspolului,
în incinta fostei fabrici de sticlă Tirstecklo

Același Morozov declara într-un interviu pentru revista „Chelovek Dela” că, până la afacerea cu echipament de mining, a lucrat în Ministerul Afacerilor Interne al Federației Ruse și pentru Căile Ferate Ruse.

La rândul său, Biroul Politici de Reintegrare din cadrul Guvernului R. Moldova ne-a precizat că activitatea de mining în Transnistria se află sub atenta supraveghere a autorităților de resort de la Chișinău.

„Subiectul în cauză este în atenția autorităților naționale competente, care întreprind măsurile necesare în vederea elucidării, prevenirii și combaterii riscurilor generate de așa-numitele criptovalute și asigurării securității economico-financiare pe întreg teritoriul R. Moldova”, se menționează într-un răspuns pentru Centrul de Investigații Jurnalistice din Moldova.

Un rechizitoriu al Departamentului de Justiție al SUA privind implicarea Rusiei în alegerile prezidențiale din SUA arată că  activități subversive ale Kremlinului au fost plătite cu criptovalută.

Investigație de Mădălin Necșuțu și Ilie  Gulca cu sprijinul Centrului de Investigații Jurnalistice din Moldova (CIJM)

Share our work
ANALIZĂ: Alegerile din Moldova nu s-au desfășurat pe picior de egalitate pentru toate partidele

ANALIZĂ: Alegerile din Moldova nu s-au desfășurat pe picior de egalitate pentru toate partidele

Campania electorală în R. Moldova a fost una murdară, opinează analiștii politici

Campania electorală pentru alegerile parlamentare din 24 februarie din Moldova a fost una extrem de murdară, spun analistii, iar partidele proeuropene au fost cele mai frecvente ținte, se arată într-o analiză a portalului de limbă engleză Balkan Insight , citat de EvZ Moldova.

Moldova este la doar câteva zile distanță de alegerile parlamentare, dar chiar înainte de votare, criticii guvernului vorbesc despre greșelile dintr-o campanie marcată de abuzuri privind folosirea resurselor adminitrative, de trucuri murdare sau de brațul lung al Rusiei.

Mizele sunt ridicate, având în vedere echilibrul delicat al republicii sovietice între integrarea în rândul țărilor occidentale și cultivarea vechilor legături cu Moscova.

Preț de 10 ani de la „Revoluția Twitter” din 2009 împotriva comuniștilor de atunci, Moldova a parcurs calea integrării în Uniunea Europeană, dar scandalurile de corupție și derapajele democratice au deteriorat relațiile cu Bruxelles-ul.

Analistii susțin ca forțele pro-europene din cadrul opoziției au fost vizate în mod incorect de Partidul Democrat si partidele pro-ruse. Cu majoritatea mijloacelor de informare în masă afiliate marilor partide și a resurselor de stat aflate la dispoziția PD, aceștia susțin că terenul pe care se joacă această partidă politică nu este la fel pentru toți jucătorii implicați.

Mai mult de 80% din mass-media din Moldova este concentrată în mâinile partidelor politice, potrivit unor rapoarte independente de la Chișinău. „Prima impresie este că a fost o campanie destul de urâtă”, a declarat analistul politic Ion Tăbârță.

„Chiar dacă nu au existat până acum dezvăluiri șocante, a fost o campanie destul de disproporționată, iar forțele celor implicați în alegeri nu au fost egale”, a declarat el pentru BIRN.

Socialiștii pe primul loc

Ion Tăbârță a mai declarat că PD a exploatat resursele de stat pentru a influența alegătorii și că partidul de guvernământ a avut un pact de „neagresiune” nescris cu partidul prorus PSRM, ambele țintinând aproape exclusiv înspre blocul politic proeuropean ACUM, o alianță dintre Partidul Acțiune și Solidaritate, PAS, condus de Maia Sandu și a Platforma Demnitate și Adevăr, PPDA, a lui Andrei Năstase.

De asemenea, amestecat în această poveste este și partidul pro-rus, condus de Ilan Shor, condamnat în primă instanță pentru furtului unui miliard de dolari americani în 2014. Partidul său este văzut în general de către analiști ca un proiect al PD menit să atace opoziția, dar și să atace PSRM.

„Partidul Șor este un fel de buldog care fost asmuțit asupra opoziției pro-europene de centru-dreapta”, a spus Tabarta. „Blocul politic ACUM a fost împiedicat de unele obstacole și a fost denigrat de către mass-media subordonate politic”, a mai adăugat el.

Un sondaj publicat pe 5 februarie de Institutul Internațional Republican (IRI) a pus PSRM în top cu 39% din opțiunile alegătorului, urmat de PD cu 14%, PAS cu 13% și PPDA cu 9%. Ultimele două formează blocul ACUM.

Cartea rusească

Rusia și-a făcut preferințele extrem de clare, căutând o victorie socialistă care ar oferi sprijin pentru președintele pro-rus al Republicii Moldova, Igor Dodon, văzut pe scară largă ca lider de facto al Partidului Socialist. „Implicarea Moscovei a fost masivă ca de obicei”, a spus expertul politic Mihai Isac.

„Kremlinul și-a transmis mesajul prin mass-media de limbă rusă, cât și prin Biserica Moldovei, care este subordonată Patriarhiei Rusiei”, a declarat Isac pentru BIRN. De asemenea, el a acuzat partidul de guvernământ că încearcă să înăbușe votul diasporei, acolo unde trăiesc circa un milion de moldoveni.

Moldovenii din România, Europa de Vest și Statele Unite tind să voteze pentru partidele proeuropene, de centru-dreapta, iar cele din Rusia favorizează Socialiștii.

„O problemă deosebită este reprezentată de discriminarea, sub diferite pretexte, a alegătorilor din diasporă, unde au fost organizate puține secții de votare”, a spus Isac.

Președintele rus Vladimir Putin s-a înscris și el personal în campanie, primindu-l pe Dodon la Kremlin luna trecută și promițându-i sprijin pentru mărfurile moldovenești exportate în Rusia. Acestuia i s-a mai promis sprijin pentru eliminarea unor penalități pentru moldovenii care trăiesc în Rusia și regimul de ședere în această țară.

Piloții ca pioni

La 11 februarie, Dodon a anunțat că doi piloți moldoveni de elicopter, care au fost capturați în Afganistan de către talibani în noiembrie 2015 au fost eliberați grație Moscovei. Potrivit versiunii oficiale a comunicării, eliberarea lor ar fi fost negociată de un ONG condus de Igor Ceaika, un prieten al lui Dodon și fiul Procurorului General aș Rusiei, Yuri Chaika. Dodon a făcut anunțul după o întâlnire cu ambasadorul rus la Chișinău, Oleg Vasnețov.

„Fără sprijinul prietenilor noștri din Federația Rusă, eliberarea piloților moldoveni din captivitate ar fi fost imposibilă”, a spus Dodon. El a menționat că el și ambasadorul au făcut schimb de opinii cu privire la campania electorală. PD l-a acuzat pe Dodon de exploatarea situației celor doi piloți pentru câștiguri politice.

Mai multe zile la rând, ONG-ul lui Igor Ceaika a refuzat diplomaților moldoveni permisiunea de a vedea piloții. El a declarat că autoritățile de la Chișinău sunt „isterice” și a spus că, în prezent, piloții primesc tratament, după care vor fi eliberați după alegerile parlamentare. Conform Constituției Republicii Moldova, președintele nu trebuie să fie membru sau să susțină în mod explicit vreun partid. Dar asta nu a împiedicat soția lui Dodon să sprijine socialiștii prin fundația ei caritabilă „Din Suflet”.

Share our work