ANALIZĂ: Transnistria, în continuare un focar de instabilitate internă și regională

ANALIZĂ: Transnistria, în continuare un focar de instabilitate internă și regională

Tanc sovietic din regiunea separatistă transnistreană

Odată cu apropierea datei alegerilor prezidențiale, programate undeva spre lunile noiembrie-decembrie 2020, problemele din dosarul transnistrean vor reaprinde discuțiile dintre Chișinău și Tiraspol, redevenind totodată un butoi de pulbere cu un fitil tot mai scurt din punct de vedere securitar.

Pe de o parte, regimul separatist de la Tiraspol va încerca să forțeze mâna președintelui Igor Dodon și a Guvernului său pentru a obține și mai multe concesii; pe de altă parte, șeful statului va încerca să facă din soluționarea dosarului una dintre principalele teme de campanie și să realizeze ceea ce n-a reușit nimeni în aproape 30 de ani – soluționarea acestui conflict înghețat.

În ciuda acestui fapt, este foarte puțin probabil ca obiectivul reintegrării teritoriului secesionist din stânga Nistrului să fie realizat în anul curent sau în viitorul apropiat. Și asta pentru că reintegrarea este un lucru care depinde exclusiv și în totalitate de dorința Moscovei, a cărei prioritate însă, în momentul dat, este situația în escaladare din Estul Ucrainei.

Totodată, se observă o tendință a Tiraspolului de a întări prezența militară rusească în teritoriul controlat de forțele separatiste, fapt ce aduce o gravă atingere securității Republicii Moldova și, în extenso, a întregii regiuni, dacă e să ținem cont de faptul că până la granița NATO și UE, cu România, sunt mai puțin de 100 de kilometri.

Un punct de presiune al Kremlinului

Transnistria funcționează în continuare ca un punct de presiune al Kremlinului în regiune și pe care se apasă ori de câte ori este nevoie pentru a-i reaminti Vestului desenul brâului de securitate al Federației Ruse, care se învecinează cu granițele mai sus menționate.

Semnalul Moscovei este transmis în jos pe verticala puterii și, astfel, ecoul deciziilor Kremlinului sunt eliberate ocazional și verbal de către regimul de la Tiraspol. Tocmai după această logică, la mijloc de ianuarie, copreședintele Comisiei Unificate de Control (CUC) din partea Transnistriei, Oleg Beleakov, a cerut sporirea contingentului de pacificatori în regiune.

El a solicitat ca numărul militarilor ruși să fie mărit de peste zece ori – de la 400 la 4200 -, iar pentru a-și motiva doleanța a invocat un potențial pericol din partea autorităților de la Chișinău, care și-ar dori lichidarea acestor posturi. Mai mult, Oleg Beleakov a cerut reluarea activității escadrilei de elicoptere, destinate forțelor de menținere a păcii.

Acest lucru nu ar conduce, însă, decât la o reînarmare a regiunii și la o și mai mare prezență militară nedorită pe teritoriul Republicii Moldova. Adică, un proces invers față de cel declarat, de aducere a mai mulți militari, în locul retragerii trupelor staționate ilegal pe teritoriul țării, sub diverse pretexte sau formate.

Paie pe foc de la Chișinău

Mai problematic este că declarațiile lui Beleakov au fost încurajate și de afirmațiile controversate ale ministrului de Externe de la Chișinău, Aureliu Ciocoi, care a scandalizat societatea moldovenească, dar a ridicat și gradul de atenție a statelor vecine. Și anume, la începutul lunii trecute, Ciocoi a declarat, în cadrul unei conferințe de presă, că Federația Rusă a intervenit în Războiul de pe Nistru pentru a opri vărsările de sânge.

O teză mai degrabă invocată de Moscova în acest conflict, departe de poziția Chișinăului pe ceea ce s-a întâmplat în 1992. În plus, Aureliu Ciocoi consideră că, pentru negocierea cu Rusia și stingerea dosarului transnistrean, ar putea fi folosite garanții scrise din partea NATO cum că Republica Moldova nu va avea niciodată un viitor alături de Alianță.

O temă pe care, din nou, mai degrabă o ventilează Moscova și în care nici măcar cei mai naivi și mai înflăcărați susținători ai politicilor ruse la Chișinău nu o cred cu adevărat. Acest fapt a angrenat un efect al bulgărelui de zăpadă, care s-a rostogolit în următoarele săptămâni, culminând cu protestul din 2 martie din fața Guvernului, atunci când situația era cât pe ce să degenereze dramatic din cauza veteranilor revoltați de astfel de atitudini scandaloase ale oficialilor moldoveni.

Vorbim aici, de facto, de riscuri suplimentare de securitate pe partea dreaptă a Nistrului, fapt ce nu creează decât o imagine negativă, din perspectiva securitară, pentru Republica Moldova.

De asemenea, prin desconsiderare și printr-o atitudine ostilă a conducerii de vârf față de o parte a veteranilor de pe Nistru este dat, indirect, și un mesaj de slăbiciune și dezinteres față de soarta actualilor militari ai țării în cazul unui scenariu militar în raport cu forțele separatiste de pe malul stâng.

Nu ar fi pentru prima data când fruntași ai PSRM țin să remarce că Republica Moldova nu ar avea oricum nevoie de o armată națională; că – teoretic – armata nu are cu cine se lupta în vecini, datorită inferiorității ei absolute și că, la o adică, nici nu poate fi vorba de un conflict cu transnistrenii, deoarece acest lucru oricum nu s-a întâmplat de 30 de ani.

Astfel de idei vehiculate dinspre spectrul politic nu ajută însă Chișinăul să-și asigure un cadru securitar adecvat, contribuind și mai mult la instabilitate și la percepția că statul e incapabil să asigure securitatea cetățenilor săi în fața unor pericole externe sau interne.

Riscurile politicii struțului care bagă capul în nisip

La toate acestea se adaugă și atitudinea duală a liderilor politici de pe malul drept – cu precădere, cea a președintelui Igor Dodon. Retorică sa e plină de adresări și de trimiteri la patriotism și la nevoia de reîntregire a țării sub sceptrul Chișinăului.

În același timp, dispariția sa din spațiul public pe 2 martie ne spune că el nu vrea să intensifice disputele cu Tiraspolul, fapt ce îl plasează într-o ipostază inferioară în cadrul negocierilor. La fel, și premierul Ion Chicu a evitat să intre prea mult în istoria militară a conflictului și a vorbit despre cu totul alte probleme, cum ar fi programul economic al Guvernului.

Această poziționare duală a șefului statului, care evită astfel de teme sensibile, precum marcarea a 28 de ani de la începutul conflictului de pe Nistru, nu mențin Chișinău pe o poziție puternică în procesul de negocieri. Ba mai mult, liderul separatist de la Tiraspol, Vadim Kransnoselski, i-a trasat și prioritățile de viitor legate de dosarul transnistrean și angajamentele pe care și le-a asumat față de Moscova.

„Eu l-aș sfătui pe Igor Dodon să se gândească la altceva, la promisiunile pe care le-a făcut Federației Ruse. Este vorba de instituirea limbii ruse ca una de comunicare interetnică, la revenirea pe piața mass-media a televiziunilor rusești, la crearea școlilor cu predare în limba rusă pe teritoriul statului vecin, fiindcă aproape toate au fost închise… Socialiștii au venit la putere, dar unde-s promisiunile. Unde?”, a declarat acesta pentru media transnistrene pe 10 februarie.

Războiul imagologic

În plan imagologic, Tiraspolul a deschis un nou front împotriva Chișinăului, după ce autoritățile constituționale dăduseră un șah în primă fază.

De la sfârșitul anului trecut, Chișinăul și Tiraspolul poartă o nouă fază a unui război imagologic cauzat de dezertarea, din armata transnistreană, a soldatului Rjavitin în 2016, dar prins în decembrie 2019 în satul său natal, Pervomaisk, de către miliția transnistreană, în timp ce-și vizita părinții.

Lui Alexandr Rjavitin i-au fost intentate trei dosare penale: două pentru dezertare și unul pentru trădare de patrie. Supus torturilor și relele tratamente, acesta a fugit, pe jos, la Chișinău, unde a găsit adăpost și i s-a dat și cetățenia Republicii Moldova. Ulterior, după ce a fost reținut în stânga Nistrului, transnistrenii au dorit să-l dea exemplu pentru cei care se gândesc să acționeze la fel.

Astăzi, Rjavitin apare în diverse producții filmate de către televiziunile transnistrene în care laudă condițiile din armata transnistreană în urma unor reforme inițiate de liderul Vadim Kransoselski și critica autoritățile de la Chișinău pentru tratamentul primit în timpul „exilului”.

Faptele negative invocate anterior de către Rjavitin au dispărut, iar totul este pus acum într-o lumină favorabilă. Și totuși, tinerii fug din regiunea transnistreană – fie în dreapta Nistrului, fie în Occident -, iar regiunea se depopulează într-un ritm accelerat și se pare că acestea vor fi noi teme de discuție aprinsă pe agenda celor două părți în viitor.

Logica electorală nu va ajuta nici ea, pe când climatul securitar va avea de suferit direct proporțional din această cauză. Aici se adaugă pașaportizarea excesivă desfășurată pe malul stâng al Nistrului de Rusia, care deja are peste 220.000 de cetățeni cu acte în regulă acolo. Într-un eventual scenariu militar, acești oameni pot fi chemați legal la arme sub drapelul rusesc, iar lucrurile s-ar putea complica și mai tare atât pentru Chișinău, cât și pentru întreaga regiune.

de Mădălin Necșuțu, corespondent al „Balkan Insight” la Chișinău

Share our work
INVESTIGAȚIE// Baștanii ambulanțelor

INVESTIGAȚIE// Baștanii ambulanțelor

Fostul premier al R. Moldova, Pavel Filip, la recepția primului lot de ambulanțe din Turcia, 27 noiembrie 2018.

● Cetățenii R. Moldova vor avea de restituit un împrumut de 12 milioane de euro de la Banca Mondială în urma unui contract cu iz politic pentru livrare de 168 de ambulanțe asamblate în Turcia de companii obscure conectate la partidul AKP al președintelui turc Recep Erdogan.  

● Bugetul licitației a fost majorat după ce au fost introduse în caietul de sarcini ambulanțe cu tracțiune 4×4 și o cantitate exagerată de consumabile de calitate proastă în valoare de circa 2 milioane de lei. 

● Licitația a fost declanșată la trei săptămâni după deportarea ilegală a șapte profesori turci din R. Moldova în septembrie 2018.

Guvernul R. Moldova a semnat, la 12 iulie 2018, un Acord de Împrumut cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (CEB), în valoare de 12 milioane de euro, pentru procurarea unui lot de 168 de ambulanțe pentru Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească (CNAMUP). În baza acestui credit urmau să fie achiziționate 133 de ambulanțe de tip B (ambulanțe de prim-ajutor) și 35 de ambulanțe C (ambulanțe pentru terapie intensivă). Mașinile trebuiau procurate în baza unei licitații internaționale, în conformitate cu standardele de procurări ale CEB.

CNAMUP a estimat că sistemul de sănătate are nevoie de 450 de ambulanțe. Până atunci, pentru modernizarea parcului de autosanitare, în 2018, Guvernul a alocat 51 de milioane de lei din buget pentru procurarea a 69 de ambulanțe de producție rusească „Sobol” (B). Ulterior, în plină campanie electorală pentru alegerile parlamentare din 24 februarie 2019, executivul a alocat alte 55 de milioane de lei pentru achiziționarea a 36 de ambulanțe „Mercedes” (B).

Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, la indicația Guvernului  Pavel Flip, a format la 13 martie 2018 un grup de lucru pentru elaborarea caietului de sarcini pentru achiziția lotului de ambulanțe. După ce au fost elaborate specificațiile tehnice, Centrul de Achiziții și Procurări Centralizate în Sănătate (CAPCS) s-a ocupat de organizarea licitației.

Numai că, după realizarea caietului de sarcini, directorul CAPCS, Ion Antoci, și directorul CNAMUP, Boris Golovin, ar fi introdus alte date tehnice față de cele aprobate de grupul de lucru al Ministerului Sănătății, conform unui raport al fostului secretar de Stat, Boris Gîlca.

Cele două instituții, precizează Gîlca, au solicitat ambulanțe cu motor Diesel și tracțiune (tracțiune integrală), 4×4. Acest fapt a dus, în opinia fostului secretar de stat, la creșterea bugetului pentru licitație. Grupul de lucru format de minister solicitase ambulanțe cu motor pe benzină, cu tracțiune 4×2, pentru a reduce costurile.

Într-un final, după modificările introduse de Antoci și Golovin, s-a stabilit că CNAMUP are nevoie de 43 de ambulanțe B 1 4×4; 90 de ambulanțe B2 4×2; 5 ambulanțe C1 4×4 și 30 de ambulanțe C2 4×2.

În același timp, caietul de sarcini prevedea o cantitate exagerată de consumabile și echipament medical minor. O echipă a Ministerului Sănătății a făcut un calcul al materialelor incluse suplimentar în caietul de sarcini și a stabilit că, într-adevăr, consumabilele au crescut considerabil prețul ambulanțelor.

Suma estimativă minimă cu care a fost majorat, artificial și neargumentat, costul total al contractului este de 1.995.784 de lei, potrivit unui demers al Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale către Centrul Național Anticorupție.

„Mi s-a părut o glumă la început la cât ar putea să tragă niște seringi, niște fluturași din tifon și de bumbac. Au ajuns la aproape 2 milioane de lei”, a precizat fosta ministră a Sănătății, Ala Nemerenco.

La rândul său, directorul CNAMUP, Boris Golovin, ne-a declarat că achiziția celor 168 de ambulanțe ar fi doar competența CAPCS și că instituția pe care o administrează nu ar avea nimic în comun cu această licitație. „Tot ce ține de procurări, [adresați-vă] la ei. Noi primim deja marfa”.

Directorul CNAMUP a refuzat să vorbească despre observațiile fostului secretar de stat Gîlca pentru că l-am fi contactat „la telefonul său personal”. El ne-a invitat să îi trimitem o scrisoare oficială și el ne va răspunde, „dacă va găsi de cuviință”.

Reporterii Centrului de Investigații Jurnalistice au expediat în mai multe rânduri întrebările adresate lui Boris Golovin, însă fie că acestea, mai întâi, nu ar ajuns la responsabilul de comunicare cu presa din cauza nu funcționează poșta electronică a instituției, fie că ar trebui să mai așteptăm.

Din nouă companii, și-au depus oferta doar două turcești

Licitația pentru procurarea ambulanțelor a fost organizată de CAPCS. Anunțul a fost publicat în Jurnalul Oficial al UE pentru licitații. Ca rezultat, și-au manifestat interesul opt companii – DAAC-Auto SRL (Republica Moldova); On’s Industry Germany E.k. (Germania), Bergadana Advanced car solutions (Spania); Auto-Form Spolka z Ograniczona Odpowiedzianalnoscia i wspolnik Spolka Komandytowa (Polonia); Das Ozel Saglik Ambulans (Turcia); Avtospetsprom Ltd (Ucraina); AMZ-Kutno S.A. (Polonia); Eyecon Medical SRL (Republica Moldova); EMS Mobil Sistemler AS (Turcia).

În pofida numărului important de companii interesate, și-au trimis ofertele până la data-limită – 24 septembrie 2018 – doar Das Ozel Saglik Ambulans (Turcia) și EMS Mobil Sistemler (Turcia). CAPCS a respins oferta celei din urmă din cauză că a fost trimisă peste termenul-limită stabilit, 24 septembrie 2018, ora 14:00.

„De fapt, oferta a fost trimisă cu o întârziere de doar zece minute”, ne-a declarat fosta ministră Nemerenco.

Conform bazei internaționale de date Orbis, consultată de reporterii CIJM, compania EMS Mobil Sistemler se bucură de rezultate financiare și un număr de angajați net superior Das Ambulans. Contactați de către reporterii CIJM, reprezentații EMS Mobil Sistemler ne-au declarat că, la acel moment, responsabilii pentru licitație în Moldova au suspectat o „tentativă de fraudare”.

„Zvonul a fost atunci că licitația din R. Moldova a fost trucată. Cel puțin, așa s-a vorbit la noi în firmă, nu știu mai multe detalii. Și pe noi ne-a surprins decizia din R. Moldova”, ne-a spus telefonic un reprezentant al companiei oferta căreia a fost respinsă.

EMS Sistemler este o societate de reputație internațională care operează în Turcia, Germania, Emiratele Arabe Unite și SUA. Compania a înregistrat în 2017 o cifră de afaceri de circa 36 de milioane de dolari conform documentelor consultate de reporterii CIJM.

Cu toate acestea, contractul a fost câștigat de compania Das Ambulans și Gizerler, dealerul Ford din orașul Adana.

Salvări de campanie

Aceste 168 de ambulanțe sunt al doilea lot de autosanitare achiziționate de la Das Ambulans. Primul lot au fost cele 36 de Mercedesuri luate în campania electorală pentru alegerile parlamentare din februarie 2019.

Ex-premierul Pavel Filip verifică interiorul ambulanțelor cumpărate de la Das Ambulans, Adana, Turcia

Prezentate cu mare pompă în Piața Marii Adunări Naționale, în noiembrie 2018, Mercedesurile asamblate de Das Ambulans au multe probleme tehnice în special la sistemul de electricitate, probleme semnalate în mai multe rânduri producătorului.

„Aceste mașini au fost pur și simplu reutilate pe baza unor caroserii standard. Saloanele de microbuze de marfă au fost reutilate în compartimente pentru pacienți, gen ambulanțe. În consecință, la unele mașini a ieșit din funcțiune partea electrică, sistemul de încălzire a salonului sau cel de aer condiționat. În unele ambulanțe, echipamentele instalate în salon cădeau din mers”, a subliniat Boris Gîlca.

Reprezentantul Das Ambulans în Moldova, Victor Maxim, a recunoscut problemele tehnice, doar că „toate au fost înlăturate”. „Au venit chiar reprezentanți din Turcia, nu o singură dată, ci de vreo trei–patru ori. Aceste probleme ne ajută să adaptăm serviciile noastre la condițiile din R. Moldova.”

În asemenea condiții, la 16 aprilie 2019, Das Ambulans a semnat contractul cu CAPCS și CNAMUP. Potrivit documentelor intrate în posesia Centrului de Investigații Jurnalistice din Moldova (CIJM), acționarul majoritar al DAS Ambulans este Ibrahim Dolek, cetățean turc. Ca obiect de activitate, societatea acestuia oferă servicii de transport, încărcare, depozitare și, în cele din urmă, de ambulanță. Potrivit bazei de date Orbis, Das Ambulans a fost înființată în 2011, dar și acum site-ul său este în construcție.

De cealaltă parte, Victor Maxim, referindu-se la experiența Das Ambulans în asamblarea ambulanțelor, a spus că firma produce asemenea vehicule „de peste 50 de ani”.

Conexiunile cu partidul președintelui Erdogan

Proprietarul firmei Das Ambulans, Dolek, a candidat în 2015 la un fotoliu de deputat în parlamentul turc în provincia Adana din partea AKP-ului, dar nu a fost ales. Același lucru s-a întâmplat și în 2018. Pe pagina sa de Facebook, în noiembrie 2018, Dolek se mândrea că societatea sa a început să introducă ambulanțe „pe piața europeană”, în R. Moldova, distribuind o știre publicată de Publika TV.

Ibrahim Dolek, patronul Das Ambulans

Pe contul său de Twitter, Dolek se prezintă în calitate de om politic din partea AKP în regiunea Adana din sudul Turciei.

Toată afacerea s-ar fi făcut cu intermedierea consulului onorific al R. Moldova la Bursa, Serkan Yazici. Ca și Ibrahim Dolek, patronul firmei câștigătoare a licitației pentru livrarea de ambulanțe în Moldova, Serkan Yazici este un fervent activist politic din partea AKP și apare pe paginile sale de pe rețelele de socializare și în diverse ipostaze alături de președintele Recep Erdogan. Prin urmare, Dolek și Yazici sunt colegi de partid în AKP.

Yazici are o relație apropiată cu fostul ministrul al Economiei în guvernul Filip, Chiril Gaburici. Pe 6 octombrie 2018, acesta a fost prezent pe șantierul unde se construiește Arena Chișinău și s-a pozat cu Gaburici.

Cu o zi înainte, pe 5 octombrie 2018, fostul ministrul Afacerilor Externe din cabinetul Filip, Tudor Ulianovschi, l-a premiat pe Yazici pentru activitatea sa de dezvoltare a relațiilor turco-moldovenești.

Conform biografiei sale, Yazici a candidat la postul de primar al districtului Marmaris din provincia Mugla la alegerilor locale din 31 martie 2019 din partea AKP-ului lui Erdogan, dar a pierdut.

Consulul Onorific al Republicii Moldova la Bursa, Serkan Yazici, alături de foștii miniștri Ulianovschi și Gaburici

Yazici a declarat pentru Centrul de Investigații Jurnalistice că nu știe nimic despre contractul privind livrarea de ambulanțe. „Este prima dată când aud de el [de contract]”, ne-a spus el. Și reprezentantul Das Ambulans, Victor Maxim, a infirmat faptul că afacerea ar fi fost intermediată de Yazici.

Asamblare „artizanală” la Adana

La două luni de la semnarea contractului cu autoritățile moldovenești, Das Ambulans a pregătit două modele de ambulanță – de tip B și C – pentru a fi verificate de grup de experți din Moldova. Modele au fost examinate la 27–29 iunie 2019 de către secretarul general de Stat la Ministerul Sănătății, Muncii, Protecției Sociale, Boris Gîlca, șeful Catedrei Urgențe Medicale a Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Gheorghe Ciobanu, un angajat al aceleiași catedre, Sergiu Moșneguțu, un consultant juridic al CAPCS, Sergiu Baltă, și șeful Departamentului auto al CNAMUP, Ion Sert.

Atelierul Das Ambulans din Adana. „Asamblarea ambulanțelor are loc în condiții artizanale”, ne-a relatat fostul secretar de stat, Boris Gîlca

Grupul de experți a verificat mai întâi echipamentul medical care urma să intre în dotarea autosanitarelor. Conform aceluiași raport prezentat de fostul secretar de Stat, Boris Gîlca, 74% din echipament era de producție turcească, iar restul 24% – de producție chineză. Doar câte un echipament din listă era de producție coreeană, portugheză și italiană.

„Cele mai valoroase echipamente – aparatul de ventilare, electrocardiograful și monitorul pentru monitorizarea funcțiilor vitale – erau de producție chinezească ce nu satisfac cerințele serviciului de urgență atât după parametrii tehnici, cât și după calitatea dubioasă a acestora”, indica secretarul în raport.

Totodată, experții au verificat „o mulțime de consumabile și echipamente de îngrijiri curente – catetere, seringi, mănuși, plapume, cearsafuri, colectoare de urină, tifon etc.” Aceste materiale nu trebuiau să fie obiectul licitației deoarece sunt procurate centralizat de către CAPCS. Includerea acestor materiale în caietul de sarcini a dus la creșterea artificială a prețului autosanitarelor.

Conform unor acte ale CNAMUP, pentru consumabile, echipamente, inclusiv medicamente, în bugetul acestei instituții pentru 2018 au fost prevăzuți 11.220.000 de lei, iar pentru 2019 – 8.500.000 de lei, la care s-a adăugat un sold rămas din 2018 în valoare de 4.900.000 de lei.

În pofida problemelor semnalate, fosta ministră a Sănătății, Ala Nemerenco, ne-a relatat că ambasadorul turc la Chișinău, Gurol Sokmensuer, a adus în discuție de mai multe ori subiectul livrărilor de ambulanțe din Turcia.

În plus, Ministerul Sănătății din Republica Moldova a primit o scrisoare oficială de la Ministerul Comerțului din Turcia, prin intermediul Ambasadei Turciei la Chișinău, în care insista ca autoritățile moldovenești să nu mai ceară anularea contractului cu probleme privind livrarea de ambulanțe.

Autoritățile turce explicau faptul că Das Ambulans ar avea pierderi mari în cazul deciziei de anulare a contractului. Eventualele probleme tehnice ar putea să fie reparate și că nu ar fi nevoie de rezilierea contractului. Oficialii turci au solicitat omologilor lor de la Chișinău să își explice dorința de anulare a contractelor.

Chinezării la suprapreț

Echipamentul medical minor și consumabilele pentru ambulanțele asamblate de Das Ambulans au fost livrate de altă companie turcească – ARI Medical din Istanbul. Aparatele medicale urmau să fie montate în microbuze de mecanicii DAS Ambulans. Potrivit bazei de date Orbis, ARI Medical este o firmă fondată în 2017, cu doar 20 de angajați, cu activitate import-export.

„Sigur că această companie nu produce nimic, o firmă care cumpără și vinde consumabile de foarte proastă calitate. În Republica Moldova, avem consumabile de o mult mai bună calitate”, a spus Boris Gîlca.

Deși nu a vrut să comenteze detaliul legat de consumabile, reprezentantul Das Ambulans în Moldova ne-a spus că Ministerul Sănătății și CNAMUP au fost cele care au elaborat caietul de sarcini. Totodată, el a recunoscut că „nu prea există o asemenea practică în care să existe atâtea consumabile, dar noi [Das Ambulans] le-am respectat”.

Pe de altă parte, Maxim a estimat că această cantitate consumabile – de circa 2 milioane de lei, cat cât cheltuiește CNAMUP pentru dotarea ambulanțelor pentru luni – „nu ar fi extraordinar de mare”. „Consumabilele sunt prevăzute pentru cinci–zece ieșiri de urgență”.

„Din câte știu, CNAMUP a solicitat această cantitate de consumabile pentru ca imediat ce ambulanțele ajung în Moldova, să fie puse în folosință, să nu mai aștepte una–două–trei săptămâni pentru a organiza licitații, pentru a primi consumabile etc.”

Reiterăm că Golovin a ne-a spus că CNAMUP nu a fost implicată în elaborarea caietului de sarcini.

După verificarea celor două modele de ambulanțe Ford Transit, experții moldoveni au tras concluzia că Das Ambulans și Gizerler nu dețin certificate pentru asamblarea ambulanțelor.

De partea cealaltă, Victor Maxim ne-a declarat că „toate licențele și certificatele au fost prezentate în cadrul licitației”. „În plus, eu le-am trimis domnului Gîlca și doamnei Nemerenco tot pachetul de documente”, a insistat el.

În același timp, sublinia fostul secretar de stat în raportul prezentat după vizita în Turcia, livrarea și asamblarea de cartel, pe părți (Das Ambulans, Gizerler și ARI Medical), a echipamentului sunt considerate „lucrări neautorizate și necertificate”. În consecință, luând în considerație „brand-ul auto, modalitățile de asamblare, dotare și calitatea echipamentului propus”, autorul raportului a estimat că prețurile ambulanțelor sunt exagerate.

„Împrumutul de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei în valoare de 12 milioane de euro impune, prin definiție, procurarea unor ambulanțe de calitate care vor servi pacienții pe termen lung. Doar astfel poate să fie justificat acest împrumut pe care îl va întoarce Guvernul cu dobândă.”

Boris Gîlca a solicitat inițierea consultărilor cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei pentru rezilierea contractului cu compania DAS Ambulans / Gizerler din Turcia și organizarea unei noi licitații internaționale transparente pentru procurarea ambulanțelor.

În același timp, el dispus demararea unei anchete în cazul acestui tender „cu date plauzibile de licitație trucată”.

În plus, la 7 noiembrie 2019, ministra Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Ala Nemerenco, a remis o notă Centrului Național Anticorupție (CNA) în care a indicat valoarea pierderilor provocate de includerea în caietul de sarcini a specificațiilor mașinilor și a consumabilelor care contravin standardelor de dotare a ambulanțelor – 1. 995.784 de lei. În același timp, ministra a solicitat CNA să investigheze elaborarea datelor tehnice pentru autosanitare.

La patru luni, în februarie 2020, CNA a comunicat Centrului de Investigații Jurnalistice că organul de urmărire penală a „constatat lipsa temeiurilor pentru pornirea urmăririi penale și a înaintat Procuraturii Anticorupție un raport prin care a propus neînceperea urmăririi penale”.

Actualul director al CNAMUP, Boris Golovin, a fost reținut la 15 octombrie 2019 pentru că ar fi prejudiciat statul cu 2 milioane de lei în urma altui contract de achiziții a 69 de ambulanțe de producție rusească, Sobol.  Drept urmare, la 10 octombrie același an, el a fost suspendat din funcția de director al CNAMP.

În timpul perioadei de arest, șefului CNAMUP i s-a făcut rău și a solicitat oamenilor legii să fie chemată o ambulanță a unei companii private, și nu una de stat, de la instituția pe care o conduce de cinci ani de zile.

Pe 7 decembrie 2019, Golovin a fost reinstalat în fruntea CNAMUP, după ce a atacat în instanță ordinul Ministerului Sănătății privind suspendarea sa.

Autori: Mădălin Necșuțu și Ilie Gulca, reporteri CIJM

Share our work
Analiză: Principalii parteneri occidentali ai R. Moldova își pierd răbdarea cu Chișinăul

Analiză: Principalii parteneri occidentali ai R. Moldova își pierd răbdarea cu Chișinăul

Președintele România, Klaus Iohannis și liderul de la Casa Albă, Donald Trump, într-o conferință de presă comună în SUA.

Partenerii internaționali ai R. Moldova par să-și fi pierdut răbdarea cu noul său guvern, pretins tehnocrat. Oficialii occidentali pun tot mai mult la îndoială angajamentul premierului Ion Chicu față de o reformă reală, se arată într-o analiză publicată pe site-ul Institutului Păcii și Războiului de la Londra (IWPR).

Guvernul anterior, o coaliție între Partidul Socialist (PSRM) de orientare prorusească și blocul proeuropean ACUM, formată în iunie 2019 a promis să implementeze reforme de anvergură. Dar guvernul de atunci, condus de ex-premierul Maia Sandu, s-a prăbușit pe 12 noiembrie anul trecut, după disputele privind modul în care noul procuror general al R. Moldova a fost ales.

În schimb, cabinetul Ion Chicu a fost instalat la putere pe 23 noiembrie 2019 și a promis că va continua munca guvernul anterior, anunțând la prima sa alocuțiune în noua calitate că „va considera progresul reformei justiției sau lipsa acesteia, drept principalele criterii de apreciere activitatea acestui guvern și a mea ”.

Reformele au fost o prioritate pentru statul cu unul dintre cele mai înalte niveluri de corupție din Europa. Moldova a fost în centrul a numeroase scandaluri, culminând în 2014, când un miliard de dolari americani au dispărut din sistemul bancar.

În 2018, UE a înghețat asistența financiară în valoare de 100 de milioane de euro din cauza abuzurilor făcute de oligarhul Vladimir Plahotniuc și Partidul Democrat (PD), pe care îl conducea.

Abia anul trecut, odată cu formarea guvernului de coaliție și promisiuni de schimbare reală, fondurile internaționale au început să revină în R. Moldova.

La mijlocul lunii august 2019, Sandu a negociat un împrumut de 200 de milioane de euro cu România, atrăgând încă 30 de milioane de euro din UE în octombrie și noiembrie în acel an.

Dar de la schimbarea guvernului, potențialii parteneri ai Republicii Moldova au semnalat că își pierd încrederea în noua administrație pro-rusă.

Mesaj puternic

Statele Unite au transmis primul mesaj puternic pe 13 ianuarie, când Plahotniuc și familia sa au fost anunțate ca fiind neeligibile pentru vizele din Statele Unite din cauza „corupției semnificative”.

„Acțiunea de astăzi trimite un semnal puternic, Statele Unite nu tolerează corupția și stă cu oamenii din Moldova în lupta împotriva acesteia”, a declarat secretarul de stat american, Mike Pompeo, într-o declarație.

Ambasadorul SUA la Chișinău, Derek Hogan, a scris un editorial publicat de mai multe mass-media din R. Moldova subliniind mesajul Washingtonului.

„Acesta a fost doar ultimul exemplu de angajament ferm al țării noastre față de oamenii din Moldova în lupta împotriva corupției”, a spus el. „SUA vor continua să promoveze responsabilizarea actorilor corupți […] indiferent de putere sau poziție. Nimeni nu trebuie să fie mai presus de lege ”.

Experții politici au văzut mesajul SUA ca unul adresat tuturor politicienilor corupți din Moldova, mai degrabă decât direcționat doar către Plahotniuc.

„Comunicarea oficială a autorităților americane lasă o ușă deschisă pentru acțiuni similare, în cazul în care unii oficiali sau intermediari din Chișinău vor încerca să abuzeze de puterea lor”, a spus Mihai Mogîldea, analist la Institutul de Politici și Reforme Europene din Chișinău, pentru IWPR.

Aliatul cheie România a fost și mai clară în ceea ce privește scepticismul său asupra voinței lui Chicu de a implementa reforme.

La 8 ianuarie, premierul român, Ludovic Orban, l-a declarat pe președintele Consiliului European, Charles Michel, că „din punctul nostru de vedere, nu putem considera ca un partener serios guvernul actual”.

O săptămână mai târziu, președintele României, Klaus Iohannis, a declarat că Bucureștiul va relua cooperarea deplină cu Chișinăul doar atunci când a guvernul de acolo va demonstrat acțiuni concrete menite să continue calea europeană a țării.

El a spus reporterilor că „nu suntem deloc convinși că actualul guvern de la Chișinău vizează acest lucru”.

Președintele pro-rus, Igor Dodon, care va candida pentru un al doilea mandat în noiembrie, a semnalat că investiția în infrastructură, mai degrabă decât reforma în justiție, a fost prioritatea sa, promițând „transformarea Moldovei într-un șantier în 2020”.

Analistul politic Victor Gotișan a susținut că România și UE se îndreaptă către o nouă abordare a Moldovei.

„Ceea ce este important în această afirmație este că opinia României este și opinia UE”, a spus el.

„Mesajul președintelui Iohannis a fost transmis imediat la Chișinău de către ambasadorul României, Daniel Ioniță, care a clarificat că Bucureștiul schimbă modul în care finanțează proiectele în Moldova și va finanța acum doar proiecte concrete la nivel local.”

Poziție comună

SUA și România împărtășesc un interes politic și de securitate comun pentru menținerea Moldovei ca o democrație orientată spre Vest.

Unii analiști politici văd mișcările lor ca un semnal puternic de nemulțumire față de un guvern care pare preocupat să ofere

Ion Tăbârța, analist politic la ONG-ul Viitorul IDIS din Chișinău, a declarat pentru IWPR premierul Ion Chicu s-a angajat în ceea ce el a descris drept „echilibristică geopolitică” – concentrându-se pe legăturile strânse cu Moscova, în timp ce speră la finanțarea occidentală.

„Aceasta nu înseamnă altceva decât oprirea căii europene și reorientarea către Rusia. Abordarea guvernului este că, din punct de vedere economic, suntem alături de UE și geopolitic, alături de Rusia. Cu alte cuvinte, am dori să fim mai aproape de Rusia, dar pentru europenii și americanii să ne dea bani ”, a spus el.

„În ciuda promisiunilor de a continua reformele și de a combate corupția, realitatea a fost că situația „revine la ceea ce era pe vremea PD și a guvernării lui Plahotniuc”.

Share our work
Analiză// Moldova: pivot stabilizat către Est în 2020

Analiză// Moldova: pivot stabilizat către Est în 2020

Președintele rus Vladimir Putin îl conduce în sala de ședințe pe președintele R. Moldova, Igor Dodon

La un deceniu după ce R. Moldova a urmat calea europeană, fosta republică sovietică pare acum să ia o cale în sens invers. În 2020, Republica Moldova va avea provocări serioase, un an care va fi dedicat luptelor pentru putere la Chișinău, se arată într-o analiză a Balkan Insight, întrucât președintele socialist Igor Dodon va candida pentru un al doilea mandat prezidențial.

Bătălia se va concentra pentru o mai multă influență în parlament, unde speră el să creeze o majoritate de cel puțin 50 + 1 deputați din 101.

„Cel mai important eveniment vor fi alegerile prezidențiale de la sfârșitul anului 2020. Socialiștii și Dodon vor juca totul să câștige un nou mandat prezidențial – iar el [Dodon] va folosi instituțiile și resursele statului pentru a realiza acest lucru”, a declarat petru BIRN analistul politic, Victor Gotisan.

Un fan deschis al președintelui autoritar din Belarus, Viktor Lukașenko, Dodon se va concentra în 2020 pe câștigarea puterii depline în R. Moldova. Deși deține deja Președinția, așa-numitul guvern „tehnocrat”, condus pe fostul său consilier Ion Chicu, nu are încă și o majoritate în parlament.

Majoritatea altor instituții cheie, cum ar fi Parchetul General, Centrul Național Anticorupție, Serviciul de Securitate și Informații și Ministerele Apărării și Internelor sunt în mâna foștilor consilieri. Ministerul Justiției și Curtea Constituțională sunt conduse de aliați apropiați.

Alegerile la orizont – dar când?

Analiștii politici din Chișinău se mai concentrează și pe un posibil scenariu al alegerilor legislative anticipate și mai ales pe momentul în care Dodon ar putea dori să le declanșeze.

„Un al doilea eveniment important ar putea fi demiterea guvernului lui Ion Chicu și alegerile parlamentare anticipate”, a declarat pentru BIRN Mihai Mogildea, expert asociat al Institutului pentru Politici și Reforme Europene (IPRE).

El susține că, dacă Dodon va obține al doilea mandat de președinte, alegerile legislative ar putea fi declanșate după alegerea sa decât înainte, ca cea mai bună modalitate de a stimula poziția socialiștilor în Parlament.

Un alt scenariu este organizarea alegerilor anticipate înainte de alegerile prezidențiale care vor avea loc în noiembrie 2020, demiterea cabinetului și demisia primului ministru.

Pentru a evita acest lucru, socialiștii încearcă să convingă parlamentarii din fostul Partid Democrat de guvernare să li se alăture. Pe 6 decembrie, mass-media a scris că Dodon și unii deputați socialiști au invitat 17 dintre cei 26 de deputați ai Partidului Democrat la un grătar pentru a-i convinge să se alăture Partidului Socialist, PSRM.

Gotișan a spus că Partidul Democrat trebuie să fie preocupați de astfel de invitații. „Dacă va rămâne unit în Parlament până în primăvara anului viitor și va reuși să contracareze progresele PSRM … Partidul Democrat va începe să conteze încă o dată ca partid politic”, a declarat el pentru BIRN.

Pe de altă parte, un alt analist politic, Ion Tabartă, a declarat pentru BIRN că nu este imposibil ca Dodon să declanșeze alegeri parlamentare alături de cele prezidențiale.

„Avem o sugestie foarte clară aici [despre cum s-ar putea întâmpla acest lucru]: el ar putea cauza căderea guvernului sau demisia primului ministru”, a spus el.

Transnistria, calcaiul lui Ahile

O altă durere de cap o constituie regiunea transnistreană și sprijinul rusesc primit de aceasta, care va rămâne în centrul dezbaterilor interne, dar și al politicii internaționale a regiunii.

Tanc sovietic din regiunea separatistă transnistreană

Întrucât perspectivele realizării reformelor și obținerea mai multor ajutoare financiare externe din partea partenerilor occidentali nu se întrezăresc, președintele Dodon poate încerca să reînvie „dosarul transnistrean” și să dezvolte o nouă abordare populistă pentru reunificarea statului.

„Marele semn de întrebare și pericolul sunt că, în încercarea de a asigura un nou mandat de președinte, Dodon face greșeli în Transnistria, sacrificând suveranitatea și independența țării”, a spus Gotișan.

El susține că, într-un context electoral, Dodon va înclina tot mai mult să facă concesii Moscovei și să accepte planuri și „soluții” pentru federalizarea țării.

Analistul a subliniat că un astfel de scenariu ar legitima doar prezența pe termen lung a Rusiei în regiune, precum și în R. Moldova, „ceea ce din perspectiva securității și a aspirațiilor de integrare europeană ale țării este foarte periculos”, a adăugat el.

Perdelele de fum de pe împrumuturile externe

În timp ce fostul premier Maia Sandu a luat o poziție clară pro-europeană în 2019, noul cabinet al lui Ion Chicu, compus aproape în întregime din fostii consilieri ai lui Dodon, a ales calea socialistă.

Poziția oficială a noului cabinet este că țara ar trebui să ia o poziție „echilibrată” între Vest și Est, situând Moldova într-o zonă neutră, din punct de vedere politic, economic și militar.

„Ne întoarcem la dinamica anilor ’90, luând poziția „elvețiană ”a unei… politici neutre, dar, de fapt, este o politică orientată tot mai mult către est”, a spus Tăbârță.

Întrucât noul guvern este puțin probabil să efectueze vreo reformă convenită, în special în domeniul justiției, unde Bruxellesul a făcut presiuni asupra Chișinăului, este puțin probabil ca ajutorul financiar occidental să ajungă în R. Moldova.

Ajutorul macro-financiar de la Bruxelles s-ar putea să fie din nou înghețat, așa cum a fost în 2018, invocându-se o dezangajare de la normele democratice. Un împrumut promis de 200 de milioane de euro de la București, negociat de fostul premier Sandu, poate să nu mai ajungă niciodată.

„UE a fost clar: trebuie să realizăți reforme și putem discuta. Reforme care înseamnă o adevărată luptă împotriva corupției, depolitizarea instituțiilor publice și independența sistemului de justiție”, a spus Gotișan.

Expertul politic Mihai Isac a declarat pentru BIRN că guvernul actual este la putere, doar pentru a-i asigura lui Dodon un nou mandat prezidențial. Acesta a fost „practic, un cabinet pentru alegerile prezidențiale din 2020”, a spus el.

„Aducând câteva fețe noi în guvern, precum noul ministru de externe, Aureliu Ciocoi, Dodon a încercat să câștige ceva timp în relațiile cu partenerii europeni”, a adăugat el.

Între timp, premierul Chicu a vizitat Moscova pe 21 noiembrie, după ce se instalase de o săptămână de guvernare, pentru a discuta despre un împrumut de 500 de milioane de euro din partea Rusiei.

Nu a oferit detalii despre condițiile acestui împrumut – dar Rusia nu a împrumutat niciodată bani moldovenilor în ultimul deceniu, ci s-a concentrat doar pe privatizarea unor industrii strategice din R. Moldova.

„Moldova va fi în curând transformată într-un șantier”, a promis noul premier – deși condițiile împrumuturilor menționate, rata dobânzii și perioada de rambursare nu au fost stabilite sau dezvăluite. Dodon și Chicu explorează, de asemenea, parteneriate comune cu China pentru a începe construirea drumurilor în R. Moldova în 2020.

„Chicu a vorbit deja cu oficialii Moscovei despre construirea unui aeroport la Ceadir Lunga din Gagauzia [în sud] și preluarea portului Giurgiulești [singurul port al Moldovei, cu acces indirect la Marea Neagră]”, a spus Tăbârță pentru BIRN.

El spune că Rusia este foarte interesată de aceste active economice strategice din sudul țării, aproape de regiunile Dunării și Odessa.

Totuși, Gotișan consideră că Chicu și Dodon vor începe treptat să se rotească spre Est. „Nu o pot face acum direct, deoarece este prea periculos și riscă să piardă alegătorii în 2020”, a spus el.

„Se va face cu o schimbare ceva mai lentă – dar nu am niciun dubiu că se va face”, a concluzionat el.

Autor: Mădălin Necșuțu

Share our work
Reportaj// Turismul rural, ca soluție pentru emigrarea excesivă din UTA Găgăuza

Reportaj// Turismul rural, ca soluție pentru emigrarea excesivă din UTA Găgăuza

Republica Moldova rămâne una dintre țările cu cel mai mare exod al populației din Europa

Republica Moldova are o onoare de neinvidiat. Este cunoscută pentru faptul că are una dintre cele mai mari rate de migrație economică din lume. Incapacitatea economiei moldovenești de a oferi locuri de muncă decente și dorința de a găsi o situație mai bună în străinătate sunt cei mai mari factori ai exodului din această țară, a cărei populație a scăzut cu 15% între 2004 și 2014.

Cei mai mulți migranți provin din mediul rural. Unii antreprenori speră că acest fenomen poate să fie diminuat prin dezvoltarea turismului rural incipient, accentuat pe cultura, tradiția și bucătăria autentică a uneia dintre cele mai puțin vizitate țări din Europa.

Creuzetul moldovenesc

Turismul rural abia începe să fie practicat în regiunea autonomă găgăuză din sudul Moldovei, un stat situat între Ucraina și România. Ana Statova este unul dintre pionierii turismului rural din regiune. Mama singură, 55 de ani, din comuna Congaz, Comrat, s-a lansat în afaceri în 2009, deschizând o sală de nunți ca un fel de muzeu viu al tradițiilor și bucătăriei găgăuze.

Pensiunea Gagauz Sofrasi ține în actualitate tradițiile găgăuze și bogația etno-culturală a zonei

„Peste tot, se serveau sushi și salate europene. Prietenii mei erau pesimiști. Au întrebat, cine ne va mânca kaurmaua și bulgurul nostru?”, își amintește Statova. Când mielul tradițional găgăuz și alte feluri de mâncare s-au dovedit populare în rândul clienților, Statova a fost inspirată să înceapă construcția unui local în stil local.

„Am străbătut regiunea cu istorici și etnografi și am colectat motive tradiționale. Apoi am construit patru case în stil găgăuz, din lut și paie, și o pensiune modernă cu o capacitate totală de zece locuri”, spune ea.

Căsuțele tradiționale nu au aer condiționat sau televizoare. Ceea ce oferă casele este gustul vieții așa cum a trăit-o găgăuzii acum un peste un secol. Găgăuzii își trag originile din turcii oguzi stabiliți în Peninsula Balcanică în secolul XII. Când Imperiul Rus a ocupat partea de răsărit a Principatului Moldovei, în 1812, găgăuzii, convertiți de mult la ortodoxie, au migrat în acest spațiu, înlocuind aici tătarii, împinși în sud-estul României și estul Bulgariei de astăzi.

În 1994, la trei ani după ce și-a declarat Moldova independența față de Uniunea Sovietică, Parlamentul moldovenesc a acordat autonomie Găgăuziei, un teritoriu populat de 135.000 de locuitori, peste patru cincimi din care își declară etnia găgăuză. Mulți găgăuzi vorbesc limba lor turcică, deși rusa predomină în educație și în viața publică.

Astăzi, găgăuzii se străduiesc să își păstreze vie identitatea de bază și să transmită amestecul lor de tradiții turcești, bulgare și românești într-un cadru moldovenesc.

„Am sărit într-un ocean, fără să știm cum și unde să înotăm”, spune Statova, amintindu-și începuturile afacerii sale înfloritoare. Businessul său a început treptat să aducă venit, să creeze locuri de muncă în comunitate locală și să ajute producătorii să își vândă produsele.

„Aproape 90 la sută preferă să stea în aceste case tradiționale; fiecare din ele este ca un muzeu”, subliniază ea, explicând că stuful menține o temperatură răcoroasă în timpul verii.

În mai puțin de 18 luni de la deschidere, Pensiunea „Gagauz Sofrasi” a găzduit sute de turiști din 35 de țări

O locuință compactă ocupă doar 14 metri pătrați, cu o baie mică. „În interior, avem un pat tradițional din lemn dur și o sobă, podeaua și pereții sunt acoperiți cu covoare. Aceasta este tradiția noastră”, spune Statova.

Alături de căsuțele în stil tradițional există și un hotel cu confort modern. În mai puțin de 18 luni de la deschidere, pensiunea „Gagauz Sofrasi” a găzduit sute de turiști din 35 de țări. Mulți provin din Rusia și Turcia, cu un număr în creștere din Europa de Vest și Statele Unite.

De obicei, vizitatorii europeni stau între una și trei zile, participă la spectacolul nuntă. De asemenea, le place să admire broderia locală și dansurile numite „hora” și „sârba”, spune Larisa, fiica Anei, 27 de ani, care a studiat serviciile hoteliere în Cipru și Elveția.

Când Ana a încercat să îi convingă pe alți săteni să deschidă afaceri similare, aceștia din urmă au fost precauți din cauza sprijinului precar din partea autorităților naționale și locale.

Deși susține că turismul rural are „un potențial mare” în această zonă, primarul de Congaz, Mihail Esir, spune că primăria nu are mijloace să îl sprijine. „Noi putem doar să îi informăm pe săteni despre oportunitățile pentru dezvoltare în acest domeniu”, spune el.

Explorând resursele din regiune, experții în domeniul turismului cred că statul nu are barem un concept de dezvoltare a acestui domeniu.

„Turismul nu a fost inclus nici măcar în strategia națională de dezvoltare a Moldovei până în 2030. Turismul este inclus doar tangențial. Tocmai de aceea, una dintre propunerile noastre către Ministerul Economiei și Infrastructurii și Președinție este să includem turismul în obiectivele de dezvoltare strategică a țării”, afirmă Natalia Țurcanu, director executiv al ANTRIM, un grup non-profit care reprezintă o parte din operatori în domeniul turismului.

Vinăria Kara Gani lucrează zece hectare de viță-de-vie cu varietăți de struguri europeni, producând 10.000 de sticle de vine pe an

Tradiții vechi în sticle noi

Gheorghe și Larisa Cerven obișnuiau să facă câteva butoaie de vin în fiecare an, la fel ca majoritatea familiilor din părțile Moldovei unde se cultivă vița-de-vie. În 2009, ei au deschis vinăria „Kara Gani” în casa lor din Vulcănești, aproape 60 de kilometri de Congaz.

De atunci, cu ajutorul granturilor și creditelor apăsătoare, vinăria a ajuns să cuprindă zece hectare de viță-de-vie cu varietăți de struguri europeni, producând 10.000 de sticle de vine pe an.

La fel ca Ana Statova, familia Cerven a decis să deschidă o afacere în turismul rural cu specific găgăuz. Ei speră să deschidă o pensiune. „Mulți vizitatori vor să stea peste noapte la noi. E greu să pleci după atâtea sticle de vin bun”, spune Gheorghe, râzând. Vinăria include o sală de degustări până la 30 de oameni și un muzeu de familie.

Întreprinderi precum pensiunea Anei Statova și vinăria familiei Cerven au determinat autoritățile regionale să inaugureze toamna trecută un centru de informare turistică la Comrat, capitala regiunii, deschis cu sprijinul Uniunii Europene.

Dacă există un centru al industriei turismului rural în devenire al Moldovei, acesta se găsește în zona Orheiului, centrul R. Moldova. Complexul muzeal Orheiul Vechi situat la aproximativ 50 de kilometri nord de Chișinău, cu bisericile, mănăstirea, cetatea antică și ruinele unor construcții medievale, cocoțate pe stânci, cu vedere spre râul Raut, a fost un magnet natural pentru o mână de antreprenori din turism alde Anatol Botnaru, care a deschis primele pensiuni în zonă în 2004.

„Am început haotic, fără niciun plan, pentru că nu aveam bani”, își amintește Botnaru. El are acum zece case. Este convins că doar tradiția autentică locală poate să atragă vizitatori. „La început, am avut un oaspete francez într-o cameră cu geamuri termopan. Oaspetele mi-a spus că preferă să stea într-o casă tradițională, decât în una de confort.”

În afară de bucătăria tradițională, principalele atracții turistice aici sunt site-urile arheologice și canioanele șerpuitoare ale Răutului. Satul Butuceni găzduiește un festival anual de operă, singurul în felul său în Moldova, se laudă Botnaru.

Efectul de multiplicare

Chiar și în situația sa actuală, sectorul turismului rural din Moldova a avut un impact vizibil asupra satelor în care există pensiuni. Operatorii de turism local angajează oameni din localitate, iar pensiunile sunt puncte de vânzare pentru produsele fermierilor din apropiere.

Turismul poate fi de asemenea o oportunitate de promovare pentru produsele locale. De pildă, Ana Statova susține produsele agricole din satele din apropiere și insistă asupra produselor ecologice.

„Mama mea are o pensie de 1.300 de lei [68 de dolari]. O plătesc să îmi coacă pâine după o rețetă veche, fără drojdii. Vecina mea, Matriona, îmi prepară brânză de vaci. Un cioban, Vanea, crește miei doar pentru mine, altcineva îmi crește găini”, spune femeia.

La rândul său, Anatol Botnaru a întreținut inițial mai multe ferme pentru aprovizionarea caselor sale de oaspeți, dar a renunțat la ele în favoarea achiziției produselor de la localnici, pentru că este „greu să le faci pe toate”.

„Este mai cu suflet și mai bine să lucrezi cu sătenii. Uneori, chiar cumpărăm produse de care nu avem nevoie, pentru a încuraja țăranii să își vândă produsele lor. Dar nu luăm produse de la persoane aleatorii. Avem furnizorii noștri, pentru a evita problemele de securitate alimentară”, spune el.

Anatol Botnaru spune că face toate eforturile pentru a-și păstra angajații vara și iarna

Turism cu buget auster

Fostul director al Agenției Turismului, Stanislav Rusu, susține plângerile antreprenorilor din turismul rural despre lipsa sprijinului statului. Actualmente, pensiunile rurale reprezintă „doar startup-uri pentru entuziaști”, spune el. „Atâta timp cât nu avem o abordare sistematică prin care întreprinderile să aibă sprijin din partea autorităților centrale, a autorităților locale și a sistemului bancar, nu va exista o dezvoltare în acest segment.”

Înainte ca Agenția Turismului să își sisteze activitatea din cauza reformei administrative centrale, în 2018, aceasta a făcut lobby pentru turismul rural chiar cu un anumit succes. Agenția a elaborat o modificare legală acum câțiva ani pentru a simplifica procedura ca proprietarii din mediul rural să înceapă să ofere servicii de cazare.

Directorul ANTRIM, Țurcanu, spune că, dincolo de subvenții, statul are alte opțiuni pentru a sprijini întreprinderile de turism rural. „De pildă, o amnistie fiscală pentru primii ani, cu condiția ca proprietarii să reinvestească banii pe care îi economisesc pe taxe pentru dezvoltarea afacerii”, sugerează experta.

Ana Statova a trebuit să se bazeze aproape complet pe resursele proprii pentru a-și dezvolta pensiunea din Congaz. Ea a putut accesa o subvenție de 19.000 de dolari din partea USAID, ceea ce reprezintă aproximativ 5 la sută din investiția totală. Nu a primit nimic de la autoritățile centrale sau locale.

Anumite resurse sunt disponibile din partea statului. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Regionale administrează un fond de 20 de milioane de lei (1,1 milioane de dolari) pentru a stimula atractivitatea turistică a țării.

Există, de asemenea, fonduri alocate pentru a sprijini turismul rural direct. Lilia Dumitraș, consultantă în cadrul ministerului, ne-a spus că statul a pus la dispoziție un program de 450 de milioane de lei în 2017. Acesta are menirea să ofere fermierilor 50% din costul unui proiect, până la 1 milion de lei. Până în prezent, nu s-au plătit bani către solicitanți.

Angajații spun că sunt satisfăcuți, în ciuda salariilor mici

Pensiunea „Gagauz Sofrasi” a Anei Statova are 40 de angajați anul împrejur, ajutați de o duzină de elevi din Congaz în perioada vacanțelor. Potrivit fiicei sale, Larisa, această oportunitate locală de muncă a ajutat-o să îi convingă pe unii săteni să nu plece la muncă în străinătate.

„Avem angajați care s-au întors din Turcia, unde au stat mulți ani. Economia turcă a avut probleme în ultimii ani, iar dolarul american s-a apreciat foarte mult. S-au întors și și-au dat seama că pot câștiga cam la fel, rămânând aici acasă”, spune Larisa Statova.

Personalul câștigă de la 2.500 la 3.000 de lei pe lună, cu mult sub media națională. O angajată a pensiunii din Congaz, Kira, 50 de ani, ne spune că vrea să stea acasă cu apropiații săi. La rândul ei, Matriona s-a întors acasă din Rusia. După anexarea Crimeii, economia Rusiei a suferit din cauza sancțiunilor occidentale.

„Nu reușim să facem curățenie. Avem o mulțime de turiști. Îmi place aici, este o muncă interesantă. Lucrând cu tineri, mă simt mai și eu mai tânără”, relatează ea, fără a se opri din lucru.

Locurile de muncă la pensiune ar putea să aibă și alte beneficii, dar salariile sunt prea mici. Lefurile lunare în sectorul turismului din Moldova sunt în medie de 4.700 de lei, în timp ce salariul brut mediu pe economie a crescut la 6.900 de lei la jumătatea anului 2019.

Anatol Botnaru spune că face toate eforturile ca să își păstra angajații vara și iarna. El are 30 de persoane la pensiunea sa din Butuceni, complexul arheologic Orheiu Vechi.

„Vreau să îi atrag pe săteni să lucreze, în loc să plece în străinătate. Suntem cu toții o familie mare aici”, spune el.

Autori: Mădălin Necșuțu și Ilie Guca. 

Share our work