ANALIZĂ: De ce anume este nevoie ca România să fie mai bine văzută și mai vizibilă în R.Moldova

ANALIZĂ: De ce anume este nevoie ca România să fie mai bine văzută și mai vizibilă în R.Moldova

În ciuda faptului că România a investit foarte mulți bani în diverse proiecte peste Prut, totuși Bucureștii au carențe în ceea ce privește managementul de imagine pe astfel de proiecte. De cele mai multe ori, multe dintre acestea nu beneficiază de PR-ul potrivit și nu ajung să fie percepute la adevărata lor valoare de către cetățenii R. Moldova. Și asta cu toate că România a investit în ultimii 11 ani aproape 500 de milioane de euro peste Prut.

Asta sugerează și cel mai recent sondaj CBS-AXA realizat la Chișinău, la comanda IDIS „Viitorul”, care arată diferențe nu foarte mari în ceea ce privește imaginea dintre România și Rusia, în sensul ajutorului cetățenilor Republicii Moldova. În timp ce România pompează sume mari de bani în mai multe proiecte despre care vom vorbi mai pe larg, Rusia contrabalansează cu o bună propagandă care îi servește foarte bine ca vector de imagine peste Prut.

Dacă România vine cu soluții concrete și cu programe bine țintite pe diverse categorii sociale, în schimb Rusia vinde cu aproape același succes perdele de fum ambalate abil sub forma unor buletine de știri părtinitoare și divertisment bine realizat. Cauza poate fi explicată îndeosebi prin proiectele media foarte bine dezvoltate pe care Rusia le are peste Prut.

De la ziare și reviste în limba rusă, pline de propaganda pro-rusească și anti-occidentală, până la programe de televiziune în aceeași notă.

De menționat este faptul că un studiu recent al centrului de cercetare „Ukrainian Prism” în R. Moldova releva faptul că 10 din 15 cele mai urmărite televiziune sunt în limba rusă sau transmit programe în limba rusă. Mai mult, Republica Moldova este cea mai expusă și mai lipsită de protecție împotriva propagandei rusești din toate ce 14 state din Europa de Est pe care le-au monitorizat cercetătorii în cadrul acestui studiu.

Dacă mai adăugăm la acest peisaj și sondajele ce arată că peste 80% dintre moldoveni se informează de la televizor, avem o imagine mai bună a consumului de media cu produse propagandistice rusești.

Studiul amintit vorbește în schimb despre faptul că piața de publicitate din R. Moldova este mică și că multe dintre posturile rusești nu pot supraviețui din punct de vedere financiar fără infuzii de capital din partea statului rus sau a unor finanțări ale diverșilor oameni de afaceri cu interese particulare.

În contrapondere, România are două proiecte media subvenționate de la stat – Radio Chișinău și TVR Moldova – și altele subvenționate în special în mediu online care primesc finanțare prin intermediul Ministerului Românilor de Pretutindeni precum EvZ Moldova sau deschide.md.

Chiar dacă România investește sume relativ mari în primele două, audiențele acestora sunt mici și nici la capitolul acoperire teritorială acestea nu excelează, deși calitatea produselor este mult peste media din R. Moldova.

Strategii adiacente necesare

Cu toate acestea, deși în România se dezbate din plin fenomenului războiului hibrid, în special partea informațională, instituțiile statului cu atribuții în zona de reprezentare externă nu pot sau nu înțeleg că o strategie mai bună de comunicare și PR pe proiectele realizate în Moldova ar mări semnificativ expunerea României în sens pozitiv peste Prut, acolo unde „bombardamentul” informațional rusesc este intens.

În lipsa însă a acestor strategii adiacente, care să vină să sprijine efortul material pe care îl face România, efectul acestor proiecte este net diminuat.

Ne referim aici la efortul deja de peste 30 de milioane de euro pe care România i-a investit în repararea aproape a 1.000 de școli și grădinițe din Republica Moldova, dintr-un total de circa 1.300 de astfel de instituții.

De asemenea, la promovarea proiectelor energetice care vor fi făcute, referindu-ne aici la gazoductul Ungheni-Iași de sub patronajul companiei locale Transmoldovagaz, subsidiară a Transgaz și la liniile de înaltă care vor trece peste Prut, proiecte ce aparțin Transelectrica.

Nu în ultimul rând, România oferă circa 5.000-6.000 de burse pentru studenții de peste Prut care doresc să învețe în România. La fel, este vorba de ajutoarele de 100 de milioane de euro nerambursabile sau de împrumuturi de 150 de de milioane de euro.

Și acestea sunt câteva dintre cele mai mari, dar există foarte multe în zona micro-sectorială sau proiecte comune la nivel administrațiilor locale, mai ales după înfrățirile simbolice la nivelul primăriilor dintre diverse județele și comune din România și Republica Moldova.

În paralel, Rusia nu oferă mai nimic în Republica Moldova, iar proiectele lor targetează în general doar populația rusofonă, cu precădere din UTA Găgăuzia sau regiunea separatistă trasnistreană.

Ce spun sondajele

Cu toate acestea, sondajele nu arată diferențe foarte mari între percepția față de București și cea față de Moscova. România se pleasează pe primul loc în rândul țărilor care au ajutat cel mai mult R. Moldova, cu 28,3%), urmată de Rusia (27,7%), SUA (15,3%), Uniunea Euroasiatică (6,9%) și Germania (6,8%), conform sondajului CBS-AXA.

De asemenea majoritatea cetățenilor consideră că ar trebui ca R. Moldova să mențină un parteneriat strategic cu UE (55,7%), topul fiind urmat de Rusia (50,7%), România (44,4%), Uniunea Euroasiatică (30,5%). Deși cei mai mulți respondenți au declarat că R. Moldova nu ar trebui să întrerupă parteneriatele strategice cu nicio țară, 7,7% consideră că acest lucru ar trebui să se întâmple în cazul Rusiei, 6% – în cazul României, 5,3% – în cazul SUA și circa 3% – în cazul Ucrainei.

În continuare, părerea oamenilor continue să fie divizată între UE și Uniunea Economică Eurasiatică. Nu mai țin de 33,4% dintre respondeți consideră că R. Moldova că drumul spre UE este soluția pentru stabilizarea situației în țară, circa 12% – spre Uniunea Euroasiatică (UEA), iar 40,3% consideră că trebuie să fie relații bune atât cu UE, cât și cu UEA.


Diferențe mai mari ar fi în cazul percepției privind care partener a dezamăgit mai mult în ultimii cinci ani. Aici Rusia are 21,4%, în timp ce România este creditată cu 6,4%. Chiar și așa, sutele de milioane de euro pe care investește România în Republica Moldova nu se văd atât de mult în comparație cu sumele aproape nule pe care Rusia le aduce în Republica Moldova, țară pe care o ține sub un embargo selectiv.

Dacă statisticile oficiale ale Biroului Naționale de Statistică din R. Moldova arăt că deja Republica Moldova a depășit pragul de două treimi din mărfuri care iau calea exportului pe piețele UE, în timp ce Rusia aplică începând din 2013 embargouri la produsele agricole, carne și vin din R. Moldova, Rusia se bucură totuși, conform cifrele de mai sus, de o imagine bună în R. Moldova, comparativ cu acțiunile de facto pe care le întreprinde deliberat la adresa Moldovei și a cetățenilor ei.

Planul imagologic, lăsat în voia sorții

Într-un interviu recent pentru Europa Liberă, fostul ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, declara că România ajută extrem de mult Republica Moldova.

Gândiți-vă în termeni poate ușor rudimentari, dar este ceva ce eu spun și în România, arătați-mi orice altă organizație sau orice alt stat din această lume care ar fi pus la dispoziția unui stat partener, precum a fost România, fonduri de miliarde, milioane de locuri de muncă și recunoașterea diplomelor sau a hotărârilor judecătorești pur și simplu.

Când o să-mi spuneți de unde în lume un astfel de beneficiu poate fi obținut imediat odată cu ratificarea unui tratat de aderare, atunci sigur discutăm. Până atunci e doar retorică, uneori interesată,” a declarat Diaconescu.

În ciuda acestui fapt, România își gestionează imaginea peste Prut într-un mod mediocru ce, de multe ori, cade pradă propagandei ruse, iar cetățenii nu înțeleg ce face mai exact România pentru Republica Moldova.

De asemenea, România se poartă de multe ori cu „mănuși” față de clasa politică conducătoare de la Chișinău. Una căreia, în calitate de donator extern prim, ar trebui să îi se raporteze cu mai multă apăsare atunci când normele democratice și valorile europene sunt încălcate.

Până conducătorii de la București nu vor înțelege că în ziua de astăzi jumătate sunt banii, iar celalată jumătate este comunicarea și PR-ul, atunci nu ar trebui să ne mire rezultatele modeste pe care România le obține în R. Moldova pe toate planurile, cum atât mai mult în cel imagologic.

Iar asta ar trebui să fie una dintre principalele atribuții ale Ministerului de Externe. Instituție care ar trebui să-și regădească strategia de comunicare în R. Moldova și sa o calibreze ca pentru cel mai important obiectiv de politică externă a România, așa cum de altfel vorbesc cercurile diplomatice și liderii diplomației române în discursurile publice.

La fel ar trebui să facă și instituțiile de stat ale României prezente în R. Moldova sub diferite forme și proiecte. Până atunci, perdelele de fum ale propagandei rusești vor fi aproape la fel eficiente ca sutele de milioane de euro pe care România și, in extenso UE, pe pompează în acest stat cu grave deficiențe funcționale și valențe cleptomanice la vârf.

Corespondență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu

Share our work
„Afacerea Giurgiulești”: Cum și-a vândut pe nimic R. Moldova singura ieșire indirectă la mare

„Afacerea Giurgiulești”: Cum și-a vândut pe nimic R. Moldova singura ieșire indirectă la mare

Președintele Igor Dodon, c0=semnatar al așa-zisului Acord de investiții în 2006 în calitate de ministrul al Economiei și Comerțului și patronul Danube Logistic, Thomas Moser – iulie 2017, în portul Giurgiulești.

Autoritățile Republicii Moldova nu știu astăzi ce valoare au investițiile făcute Portul Internațional Liber Giurgiulești (PILG), singura ieșire indirectă la mare a R. Moldova, chiar dacă au acordat facilități enorme investitorilor, se arată într-o investigație publicată de Evenimentul Zilei, ediția de Republica Moldova.

De exemplu, unul dintre aceștia, Bemol Retail, în opt ani de zile, între 2007 și 2014, a beneficiat de facilități fiscale în valoare de circa 1557,9 milioane de lei, dar nu și-a îndeplinit mai multe obligații asumate.

 



Acordul de investii in Portul International Liber Giurgiulesti (Text)

Investitorul general, Danube Logistics, plătește, conform Acordului de Investiții din 2004, o taxă anuală de doar 1.000 de dolari pentru arendarea a unui teren de 120 de hectare, pe o perioada de 99 de ani, din care a obținut doar 55 de hectare. În plus, aceasta şi clienţii săi sunt scutiţi de achitarea plăţilor şi taxelor pentru exploatarea portului şi obiectivelor portuare, cu excepţia plăţilor navale, care se calculează şi se achită luându-se ca bază prețul de 0,0062 dolari SUA pentru un metru cub din volumul navei. Statul moldovenesc a acordat facilități fiscale rezidenților PILG până în 2030. Aceasta este realizarea pe care și-o adjudecă actualul președinte Igor Dodon, unul din arhitecții proiectului.

Acordul de Investiție ”Cu privire la Portul Internțional Liber ”Giurgiulești”, publicat în premieră

Acordul de Investiție Cu privire la Portul Internațional Liber ”Giurgiulești”, încheiat în 2004 între Guvernul R. Moldova şi trei firme – Azpetrol SRL (în prezent, Bemol Retail SRL), Azertrans SRL (Danube Logistic SRL), Azpetrol Refinery SRL (Bemol Refinery SRL), subsidiare atunci ale Azpetrol Oil Services Group B.V, nu a fost publicat în Monitorul Oficial și nici nu a fost făcut public. Centrul de Investigații Jurnalistice (CIJM) a solicitat de căteva ori autorităților, inclusiv Ministerului Economiei, să ne ofere copia documentului, dar demersurile noastre au fost ignorate. În procesul documentării acestei anchete, CIJM a reușit să obțină copia documentului, pe care îl publicăm în premieră.

Din Acordul de Investiție, desprindem că executivul moldovenesc s-a obligat să creeze cadrul legislativ prin care să asigure înlesnirea investițiilor de către cele trei firme – Azpetrol SRL (în prezent, Bemol Retail SRL), Azertrans SRL (Danube Logistic SRL), Azpetrol Refinery SRL (Bemol Refinery SRL).

La rândul lor, cele trei companii și-au asumat angajamentul să facă mai multe investiții: Azertrans – să construiască infrastructura PILG, precum și să extindă terminalul de mărfuri, de pasageri și cel petrolier; Azpetrol – să construiască și să întrețină o rețea de desfacere a produselor petroliere și să investească în dezvoltarea portului, iar Azpetrol Refinery – să construită o rafinărie de petrol.

Guvernul R. Moldova se obliga să cumpere suprafețele de teren care nu erau în proprietatea statului și care urmau să fie părți componente ale PILG. De asemenea, Executivul trebuia să arendeze Azertrans-ului o suprafață de 120 de hectare pentru 99 de ani contra unei plăți anuale de 1000 de dolari.

Acordul prevedea accesul și folosirea unei porțiuni de râu din vecinătatea portului. Azertrans trebuia să achite costurile legate de schimbarea destinației terenurilor agricole în terenuri industriale. Numai că plata urma să se facă eșalonat, pe o perioadă de zece ani, începând cu al șaselea an de la intrarea în vigoare a înțelegerii.

Guvernul se mai obliga să reconstruiască și să repare, pe banii contribuabililor, rețeaua de drumuri, calea ferată, rețeaua electrică, conducta de gaz și liniile de telecomunicații necesare pentru funcționarea PILG, practic, toată infrastructura adiacentă. Azertrans avea dreptul să se conecteze la orice infrastructură feroviară de stat existentă sau viitoare situată în vecinătatea portului.

Această generozitate a fostei guvernări comuniste ne-a fost explicată de către Thomas Moser, actualul director al Danube Logistics, fosta Azertrans, prin faptul că R. Moldova se afla într-o situație financiară extrem de dificilă.

Scutiri cu nemiluita

Cele trei companii urmau să achite impozit pe venit pentru activitățile lor, după cum urmează: 25% în primii zece ani de activitate, pentru ca ulterior scutirea de impozit pe venit să se ridice la 50%.

Mai mult, Azpetrol urma să fie scutit de impozitul pe venit în cazul în care înregistra cheltuieli capitale în valoare de 5 milioane de dolari pentru o perioadă de cinci ani consecutivi. De asemenea, compania urma să fie scutită de același impozit în cazul în care acumula cheltuieli capitale în cuantum de 10 milioane de dolari pentru o perioadă suplimentară de alți doi ani.

Vedere din satelit a Portului Giurgiulești

Șirul scutirilor nu se oprește aici. Cele trei companii urmau să aibă tratament preferențial în mai multe cazuri: la scutirea de TVA privind achiziționarea activelor Terminal SA (obiectiv de stocare în cadrul portului), la arenda terenului de la Guvern, amplasat în limitele teritoriului portului de către Azertrans, și la arendarea ulterioară a pământului de către Azpetrol Refinery de la Azertrans. Cei trei investitori au fost scutiți de TVA și pentru desfacerea mărfurilor și serviciilor pe teritoriul R. Moldova.

Orice marfă adusă pe teritoriul R. Moldova de către Azpetrol, indiferent de calea pe care era transportată, a fost scutită de TVA. În plus, Azpetrol urma să își însușească TVA-ul, pentru o perioadă de opt ani, la vânzarea produselor petroliere prin intermediul oricărei benzinării, taxă care trebuia de altfel transferată la bugetul de stat.

Cei trei „investitori” au fost scutiți de plata accizelor pentru toată perioada termenului de 25 de ani pentru comercializarea produselor petroliere și alte mărfuri desfăcute pe teritoriul R. Moldova. De altminteri, aceștia erau scutiți de accize și pentru produsele petroliere, precum și alte mărfuri livrate de către ei sau în folosul lor pe teritoriul PILG.

Colac peste pupăză, angajații „investitorilor”, fie că e vorba de apatrizi, fie cetățeni străini, erau scutiți de plata în bugetul asigurărilor sociale (pensii, șomaj, asigurări medicale). Conform acordului, ei nu sunt obligați să plătească nici taxele vamale pentru produsele petroliere sau alte mărfuri, cu excepția taxelor pentru proceduri vamale și cele ecologice. Azpetrol a fost scutită de taxele vamale la importul pe orice cale a mărfurilor ce urmau să fie folosite la construcția benzinăriilor.

Fără prea multe controale și cu BNM la cheremul lor

Tot în cadrul acordului, statul se angaja să permită transferul discreționar al profitului obținut în urma „investițiilor” peste hotarele R. Moldova.

Mai mult, se obliga să intervină pe lângă Banca Națională a Moldovei pentru a permite operațiuni bancare excepționale pentru cele trei firme, în cel mult trei zile de la data solicitării.

Firma care are în arendă zeci de hectare din port.

La capitolul „control financiar” al Acordului, Guvernul se abținea să facă auditul activităților celor trei firme. El putea să efectueze un singur control pe an, doar în prezența reprezentantului său. Conform unui raport al Curții de Conturi, nici măcar acest control anual nu a fost efectuat de către organele abilitate.

Actualul proprietar al Danube Logistics, Thomas Moser, ne-a declarat că el a insistat asupra acestui detaliu pentru a evita eventualele controale abuzive din partea autorităților fiscale. Numai că această situație, după cum s-a constatat, a dus la imposibilitatea statului de a putea contabiliza volumul de investiții în raport cu înlesnirile fiscale pe care le-a acordat de-a lungul anilor.

La capitolul obligațiilor adiționale ale Guvernului, se menționează că acesta se obliga să se consulte cu Azertrans în ce privește dezvoltarea eficienței activităților pe Dunăre, precum și să faciliteze condițiile de tranzit ale mărfurilor oricărui investitor prin România sau Ucraina pe cale ferată.

Obligațiile investitorilor

Azertrans se obliga să încheie și să dea în exploatare Terminalul de Mărfuri și pe cel de pasageri în decursul a cinci ani de la data intrării în vigoare a Acordului, obligația asumată ulterior de executivul moldovenesc.

În cazul în care Guvernul nu și-ar fi îndeplinit vreuna dintre obligațiile prevăzute de înțelegere, indiferent de acestea, termenele stabilite pentru construcția celor două obiective urmau să se prelungească de la sine. Azpetrol Refinery trebuia, conform aceluiași paragraf, să construiască și să dea în exploatare rafinăria în șase ani, lucru care nu s-a mai întâmplat până astăzi.

Acordul a avut un termen de valabilitate de 25 de ani de la data intrării în vigoare, cu excepția arendei terenului, care era pentru o perioadă de 99 de ani. Conform Acordului, statul R. Moldova urma să ofere în arendă cele 120 de hectare investitorului general Azertrans contra sumei, Atenție! de 1.000 de dolari pe an.

Însă nici executivul de la Chișinău nu și-a îndeplinit până în prezent această obligație, oferind către Azertrans doar 55 de hectare. Celelalte 65 de hectare nu au ajuns nici astăzi în posesia investitorului din cauza că proprietarii privați ai terenurilor refuză să vândă statului aceste terenuri contra unei sume standard oferite conform unei legi în vigoare a exproprierilor.

Cât a pierdut statul din TVA-ul neîncasat

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (IFPS) a efectuat un control fiscal total privind corectitudinea calculării, achitării impozitelor, taxelor și plăților obligatorii la buget pentru perioada 1 ianuarie 2011 și 31 martie 2015, constatând că Bemol Retail „a atribuit neîntemeiat, în perioada 2011-2014, la deduceri unele cheltuieli (cheltuieli exagerate pentru chiria stațiilor de alimentare cu combustibil și a terenurilor aferente; servicii de asistență și consultanță juridică; dobânzile lunare aferente creditelor bancare; cheltuieli comerciale; cheltuieli privind plata pentru închirieri de bunuri efectuate în interesul persoanei cu funcții de răspundere în baza contractului de locațiune a imobilului etc.) în valoare totală de 109,9 milioane de lei, înregistrând pierderi în scopuri fiscale, care au condiționat micșorarea venitului impozabil și, respectiv, neachitarea impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător pentru 2012–2014”.

Dar beneficiile nu se opresc aici. În paralel, „investitorul în PILG mai beneficiază de o altă facilitate – scutirea de TVA”, care a însumat doar pe perioada menționată circa 598,3 milioane de lei.

Pe toată această durată, nimeni nu a venit să deranjeze cu vreun control BEMOL Retail SRL.

IFPS arată de asemenea că, la finele lui 2014, BEMOL Retail dispunea de 19 stații de alimentare cu produse petroliere proprii și 36 de stații arendate, iar în primul trimestru al anului 2015 – de 20 de stații proprii și 24 de stații arendate, fapt ce confirmă încălcarea prevederilor Acordului de investiții.

În prezent, Bemol are 50 de stații PECO conform Google Maps.

Potrivit fostului administrator al Bemol Retail, Thomas Moser, extinderea rețelei de benzinării BEMOL și profitul de pe urma acestei afaceri ar fi trebuit să ajute la dezvoltarea infrastructurii portuare, lucru care nu s-a întâmplat.

Prin urmare, după Moser, însăși construcția stațiilor PECO nu reprezenta obiectivul principal, deoarece produsele petroliere puteau fi desfăcute și prin stații arendate. În consecință, deși BEMOL Retail a beneficiat din partea statului de o gamă largă de facilități, nu a contribuit la dezvoltarea PILG și nu a plătit taxe și impozite la stat după cum arată raportul.

„Aici sunt banii dumneavoastră!”

BEMOL Retail a mai fost scutită de orice fel de plată de TVA pentru produsele petroliere aduse și comercializate pe teritoriul R. Moldova. Această companie avea dreptul să aplice TVA la produsele pe care le importa și apoi le vindea, dar va avea dreptul de a reține în proprietatea sa TVA-ul, care, în condițiile fiscale, se transfera la bugetul de stat. Așadar, pentru 2011–2015 (trimestrul I), facilitatea privind TVA rămasă în proprietatea entității a constituit 692,5 milioane de lei.

Cei de la BEMOL Retail nu s-au preocupat prea mult nici de crearea de locuri de muncă. Numărul acestora a început să descrească de la 886 de angajați, în 2011, la numai 656, în 2014,  ajungând în prezent la peste 570 în 2016.

La rândul său, reprezentantul acestei companii, Viorel Barbănouă, ne-a declarat în cazul auditului menționat mai sus: „La noi nu a avut loc auditul la care vă referiți și de la noi nu s-a solicitat niciun fel de informație în vederea efectuării acestuia”. Acesta a evitat să răspundă la întrebarea ce valoare au investițiile făcute de către Bemol Retail în PILG.



Nota Informativa PILG Curtea De Conturi (Text)

Autoritățile riscă să piardă terenul

Amintim că, potrivit Acordului de Investiții, Danube Logistics ar fi trebui să primească în arendă pe 99 de ani o suprafață de teren de 120 de hectare pentru dezvoltarea PILG.

Până în prezent însă această companie a intrat în posesia a 55 de hectare. Potrivit unor documente publicate pe Wikileaks, Thomas Moser, conducătorul Danube Logistics SRL, ar fi declarat în urmă cu câțiva ani responsabilului de domeniul economic al Ambasadei SUA la Chișinău că construcția portului progresează, însă nu în ritmul stabilit, denunțând corupția și birocrația din R. Moldova.

Mai mult, Moser, potrivit aceleiași surse, era îngrijorat de interesul pe care îl manifesta fostul președinte Vladimir Voronin față de acest obiectiv.

Cel dintâi a semnalat faptul că construcția este frânată prin „interferența mai multor concurenți din Rusia și România, în special Lukoil, interesați de terminalul petrolier.

În cele din urmă, deși Portul de pasageri urma să fie construit de Azertrans/Danube Logistics, Guvernul a hotărât ca obiectivul să fie ridicat de Ministerul Transporturilor și Gospodăriei Drumurilor prin intermediul ÎS „Portul Fluvial Ungheni”. Astfel, Danube Logistics a fost obligat să cedeze 0,5 hectare, din cele 55, Guvernului R. Moldova pentru construcția Portului de mărfuri și pasageri.

Potrivit acelorași documente, „Moser se temea ca EASEUR Holding B.V. să nu fie înlăturată din afacerea portului”: „Moser se teme că acei concurenți din Rusia și România țes intrigi împotriva sa cu sprijinul unor elemente din guvern”.

Thomas Moser a evitat să ne vorbească despre aceste detalii din documentele diplomatice ale SUA, însă ne-a spus că așteaptă ca statul să le ofere restul, circa 65 de hectare, conform înțelegerii pentru dezvoltarea parcului industrial deja existent.

Cu toate astea, conform unui raport al Curții de Conturi din 2015, auditorii atrag atenția că acest „contract de locațiune a terenului din 21.04.2005, încheiat între Guvernul RM și Azertrans, nu prevede expres proprietarul terenului la încetarea contractului. În aceste condiții, statul își asuma riscul de pierdere a terenului la înapoierea acestuia”.

Danube Logistics ne-a declarat că Guvernul R. Moldova nu şi-a îndeplinit o serie de angajamente prevăzute de Acordul de investiţii. „Danube Logistics a obţinut până în prezent (pentru arendă) doar 55 de hectare, din care a întors 0,5 Guvernului R. Moldova pentru construcţia Portului de Mărfuri și Pasageri de Stat. Alte 65 de hectare nu au fost încă acordate de către guvern”, ne-au precizat reprezentanții acestei companii.

În ce privește respectarea obligațiilor stipulate în Acordul de Investiții, reprezentanta Danube Logistics, Ala Aydov, ne-a declarat următoarele: „Compania Danube Logistics SRL nu numai că și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în Acordul de Investiții, dar și le-a depășit. Compania a investit aproximativ 50 de milioane de dolari în proiectul PILG. Investițiile Danube Logistics SRL au inclus procurarea terminalului petrolier construit doar parțial prin decontarea unei datorii istorice restante garantate de către Guvernul R. Moldova BERD. Totodată, Danube Logistics SRL așteaptă realizarea proiectului de construcție a rafinăriei de petrol pe teritoriul PILG de către BEMOL Rafinery SRL, la fel și la reabilitarea restantă a traseului M3 ce face conexiunea între port și sudul Moldovei cu Chișinău”.

Bemol Retail nu a răspuns la întrebarea de ce nu a fost construită rafinăria.

Tudor Șoitu, fost membru al Curții de Conturi, spune că auditul activității financiare a investitorilor în PILG a fost planificat de câteva ori, dar nu a mai fost efectuat. „Structura asta este făcută strâmb din start și așa cum funcționează este una de format banditesc. Prin acest port înflorește contrabanda, se tranzitează ilegal mărfuri de tot felul. Mă întreb de ce deputații din 2009 încoace tolerează această afacere tare dubioasă. E făcută de altă guvernare, deși exponenții acelei guvernări, cum ar fi Marian Lupu și Igor Dodon, sunt și acum în funcții publice importante”, a opinat Șoitu.

„Portul Giurgiulești, de o importanță strategică pentru Moldova, a fost înregistrat prin fraudă, activează prin fraudă, s-au acordat tot prin fraudă facilități, care au adus și continuă să aducă prejudiciu bugetului public. Și deputații tac de atâta timp”, precizează fostul membru al Curții de Conturi, Tudor Șoitu.

Tarife vamale inegale

Confruntând datele privind veniturile obținute din tarifele vamale, observăm că statul obține mai multe venituri din Portul de Mărfuri și Pasageri Ungheni, amplasat pe cele 0,5 hectare decât de la Danube Logistic.

 

De exemplu, în 2015, în PILG au intrat 301 nave, pentru care Danube Logistics a plătit statului circa 243.840 de lei, în timp ce la Portul de mărfuri și pasageri au intrat 107 nave, pentru care s-a achitat în bugetul de stat 760.000 de lei. Pentru 2016, noiembrie, în PILG au intrat 350 de nave, pentru care Danube Logistics a plătit din tarifele vamale statului 189.000 de lei, de vreme ce în Portul de mărfuri și pasageri au intrat 371 de nave, pentru care au fost achitate 1.365.000 de lei la bugetul de stat.

Valoarea scăzută a banilor achitați de către Danube Logistics în bugetul de stat pentru tariful vamal se explică prin faptul că, potrivit Hotărârii Guvernului cu privire la fondarea Instituţiei publice „Căpitănia portului Giurgiuleşti” şi Întreprinderii de Stat „Registrul Naval”, „Investitorul General al PILG şi clienţii acestuia sunt scutiţi de achitarea plăţilor şi taxelor, prevăzute de legislaţia în vigoare, pentru exploatarea şi utilizarea portului şi obiectivelor portuare, cu excepţia plăţilor navale, care se calculează şi se achită luându-se ca bază 0,0062 dolari SUA pentru un metru cub din volumul navei (Anexa 3, punctul 10)”.

Demersurile administrației Căpităniei Portului Giurgiulești privind modificarea acestei prevederi au eșuat mereu, deși acești au ridicat în repetate rânduri această problemă.

Responsabil de construcția portului de pasageri a fost desemnat Igor Dodon, pe atunci ministru al Economiei și Comerțului. În urma unei vizite efectuate în iulie 2017 în PILG, Dodon s-a lăudat cu „realizarea sa”: „Sunt mândru că în 2005–2009 anume eu am fost responsabil din partea Guvernului pentru acest proiect investiţional”, a scris Dodon pe pagina Administrației prezidențiale.

Investigaţia a fost realizată în cadrul Campaniei „Jurnalişti pentru integritate în serviciul public”, desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice cu suportul Programului Bună Guvernare al Fundaţiei Soros Moldova. Instituţia finanţatoare nu influenţează în niciun fel subiectul şi conţinutul investigaţiilor publicate.

Autori: Cornelia Cozonac, Ilie Gulca, Mădălin Necșuțu

Sursa: EvZ Moldova

Share our work
Igor Dodon deschide ușa „vânătorilor de criptomonede” în Transnistria

Igor Dodon deschide ușa „vânătorilor de criptomonede” în Transnistria

Președintele moldovean Igor Dodon discută cu omul de afaceri rus Igor Ceaika (prim-plan) despre posibilitățile de investiții din R. Moldova

Președintele R. Moldova Igor Dodon și omul de afaceri rus Igor Ceaika, fiul procurorului general al Rusiei, Iuri Ceaika, au discutat, joi, la un forum economic de la Sankt-Petersburg, despre posibilitatea venirii investitorilor ruși în R. Moldova.

Dodon și Ceaika au mai discutat anterior pe aceste subiecte, iar Ceaika s-a arătat foarte interesat de investiții în mine de producere a criptomonedelor Bitcoin în Transnistria.

Am avut o întrevedere cu unul dintre liderii organizaţiei obşteşti „Delovaia Rossia”, cunoscutul om de afaceri rus Igor Ceaika.

Într-o atmosferă prietenoasă, am discutat un spectru larg de aspecte importante ale cooperării economice moldo-ruse, în primul rînd, chestiunea privind investițiile mediului de afaceri rusesc în economia Moldovei.

Oamenii de afaceri din Rusia sunt dispuşi să investească în economia noastră, să creeze noi întreprinderi şi locuri de muncă. Dar, pentru realizarea acestor obiective este nevoie de a crea condiţii de activitate favorabile”, a scris Dodon pe pagina sa de Facebook.

Agenția RBK a scris despre implicarea lui Igor Ceaika în afacerea cu criptomonede din Transnistria. Omul de afaceri rus ar putea crea în Transnistria ferme de minare şi îndeamna încă din 2017 investitorii ruşi să analizeze această direcţie.

Transnistria nu este singura „destinație exotică” pentru milionarii ruși care vor să se îmbogățească de pe urma unei astfel de afaceri. Investitorii ruși au mai încercat să instaleze mine de criptare și în Abhazia, dar, aparent, cu rezultate mixte. În timp ce ratele de energie electrică sunt relativ ieftine, unii s-au plâns cu privire la întreruperile de energie și la calitatea energiei electrice, relatează eurasianet.org.

Mai precis, fermele de minare reprezintă un hardware care ajută la crearea criptomonedei prin folosirea puterii de calcul a sistemelor unei ansamsamblu de calculatoare.

Procesul de minare generează astfel noi monede digitale pe piață, acestea putând fi ulterior tranzacționate. În ultimii ani, prețurile în bani reali al criptomonedelor au crescut semnificativ.

Transnistria virtuală

Minarea bitcoin-ilor (criptomonedă) necesită o cantitate semnificativă de energie electrică. Astfel, dezvoltarea fermelor de minare a criptomonedelor este o afacere puţin profitabilă chiar şi în Rusia, unde preţurile la energia electrică sunt de câteva ori mai mici decât în Moldova.

Pentru realizarea acestei idei, în Transnistria au fost deja create toate condiţiile necesare – atât tehnice, cât şi legislative. Implementarea acesteia şi lansarea activităţii este doar o chestiune de timp. Cei din guvernul Transnistriei spun că aceasta se află pe locul patru în Europa după viteza şi rata de penetrare a internetului, la ei energia electrică este foarte ieftină, iar aceasta este una din cele mai importante condiţii pentru crearea fermelor de minare”, declara în septembrie 2017, Igor Ceaika, care este şi fondatorul companiei „Ruskii Eksport”, citat de Infotag.

Declarațiile lui Ceaika veneau după ce acesta fusese invitat de Dodon la Chișinău la începutul lunii septembrie 2017, la discuții privind implicarea investitorilor ruși mai mult în R. Moldova.

„Pentru realizarea acestei idei, in Transnistria au fost deja create toate conditiile necesare – atat tehnice, cat si legislative. Implementarea acesteia si lansarea activitatii este doar o chestiune de timp. Cei din guvernul Transnistriei spun ca aceasta se afla pe locul patru in Europa dupa viteza si rata de penetrare a internetului, la ei energia electrica este foarte ieftina iar aceasta este una din cele mai importante conditii pentru crearea fermelor de minare”, a spus Ceaika, care este si fondatorul companiei „Ruskii Eksport”.

Cu toate acestea, pentru energia electrică din Transnistria se folosește gaz rusesc important de la Gazprom. Rusia nu dorește să contorizeze separat gazul pe care îl trimite în Transnistria de 26 de ani, astfel că factura moldovenilor la costul de gaz din Rusia a ajuns undeva la 6 miliarde de dolari, aproape cât întreg PIB-ul R. Moldova.

Ulterior, în decembrie 2017, Igor Ceaika s-a deplasat din nou la Tiraspol, acolo unde, în calitate de ambasador de afaceri al „Delovaia Rossia” în Moldova și în Transnistria a participat la semnarea unui memorandum trilateral de înţelegere şi cooperare între Guvernul de la Tiraspol, Camera de Comerţ şi Industrie a Transnistriei şi asociaţia oştească „Delovaia Rossia” .

În cele din urmă, toate acestea vor da un nou impuls dezvoltării economiei transnistrene, vor contribui la crearea locurilor de muncă şi la creșterea veniturilor bugetului de stat, la reducerea deficitului”, a spus șeful guvernului transnistrean, Alexandr Martînov, citat de Infotag.

Documentul a fost semnat în cadrul dialogului de afaceri al antreprenorilor din Rusia și Transnistria, organizat de „Delovaia Rossia”.

Din delegația transnistreană fac parte reprezentanți ai Ministerului Agriculturii și Resurselor Naturale, precum și ai mediului de afaceri din stânga Nistrului – fabrica de vinuri „KVINT”, compania de textile „Tirotex”, fabrica de conserve din Camenca.

Din partea Rusiei la eveniment participă președintele organizației, Aleksei Repik, ambasadorul de afaceri al „Delovaia Rossia” în Moldova și în Transnistria, Igor Ceaika, precum şi reprezentanţi ai guvernului regiunii Moscova și comunității de afaceri din Rusia.

La reuniune au mai participat și delegaţi din partea Moldovei: deputatul fracțiunii parlamentare a Partidului Socialiștilor, Vladimir Golovatiuc, și consilierul Președintelui pe probleme economice, Elena Gorelova. Mai precis, oameni apropiați lui Igor Dodon.

Moldovenii vor plăti facturile

După aceste întâlniri preliminare, la începutul acestui an, Parlamentul de la Tiraspol a adoptat în regim de maximă urgență o lege prin care legalizează activitatea „blockchain”, adică obținerea de valute virtuale, și deschide Zone economice libere cu facilități fiscale și preferințe la curent electric pentru agenții economici care vor deschide așa-numitele ferme de mining – parcuri de calculatoare care scanează spațiul virtual în căutarea de criptomonede, relata Europa Liberă.

Igor Ceaika a declarat la începutul acestui an pentru „Kommersant” că e într-adevăr interesat de o posibilă investiție în regiunea transnistreană.

Am așteptat când va intra în vigoare legea. Acum au apărut premize pentru a merge mai departe. Ne-am înțeles cu șeful executivului de la Tiraspol că după ce va intra legea în vigoare autoritățile ne vor pune la dispoziție infrastructura pentru proiect. Vom aștepta de la ei propuneri privind locațiile pentru crearea fermelor de mining – mingea e în terenul lor”, a declarat Igor Ceaika.

Semnal de alarmă al BNM

Banca Națională a Moldovei (BNM) a atras atenția, în urmă cu circa 10 zile, asupra fenomenului ce i-a amploare în R. Moldova referitor la tranzacționarea criptovalutelor.

Ținând cont de fluctuațiile mari, inclusiv prăbușirea prețului, închiderea unor platforme de schimb a monedelor virtuale înregistrate în ultimele luni, BNM își întărește opinia cu privire la criptovalute și investițiile în acestea, moment în care a atras atenția asupra riscului ridicat de pierdere a sumelor investite în astfel de monede”, se precizează într-un comunicat al BNM.

BNM mai precizează că nu are niciun rol de regulator în privinșa tranzacționării acestor monede virtuale, precum Bitcoin, Litecoin, Ethereum, precum și altele.

Moneda virtuală este o reprezentare digitală a valorii și nu este emisă sau garantată de către o bancă centrală sau o autoritate publică. Nu este în mod obligatoriu atașată unei monede naționale, dar este utilizată de persoane fizice sau juridice ca alternativă a mijloacelor bănești. Aceasta poate fi transferată, stocată sau tranzacționată în mod electronic. Utilizarea monedelor virtuale nu este reglementată în Republica Moldova”, a mai avertizat BNM.

Share our work
Rusia rămâne cel mai mare investitor în Ucraina, doborând un record din vremea lui Ianukovici

Rusia rămâne cel mai mare investitor în Ucraina, doborând un record din vremea lui Ianukovici

 

Cu toate că Ucraina și Rusia se află într-un conflict deschis din cauza anexării Crimeei și războiului din estul Ucrainei susținut de Moscova, afacerile dintre cele două țări merg în continuare pe panta ascendentă. Potrivit Serviciului Național de Statistică al Ucrainei, Rusia rămâne de departe cel mai mare investitor străin cu un cuantum de 1,67 miliarde de dolari în prima jumătate a anului 2017. Cu aceste cifre, notează Tass, se depășește un record ce data din epoca președintelui prorus Viktor Ianukovici, ce se află în exil în Federația Rusă, după Euromaidan.

Pe cea de-a doua poziție se află Cipru, țară care are investiții ce totalizează 427,7 milioane de dolari, urmată de Marea Britanie, 403,9 milioane de dolari, Olanda cu 255 de milioane și Austria cu o sumă de 249,9 milioane de dolari. 

Același raport ai Serviciului de Statistică al Ucrainei indică, totuși, că firmele rusești au investit 4,4 miliarde de dolari între lunile ianuarie-iunie 2017. În procente, asta ar însemna 11,4% din totalul investițiilor străine și excede cele mai ridicat rezultate anterioare înregistrate în 2013. Între 2013 și 2015, Rusia a deținut întotdeauna locul 4 printre companiile ce investesc în Ucraina, scrie Tass. Companiile rusești au investit în 2013 o sumă de 4,29 de miliarde de dolari. În 2014, cifrele au scăzut la 2,27 de miliarde de dolari, iar în 2015 au urcat iar la valoare de 3,3 miliarde de dolari.

Share our work
Premierul ucrainean Volodimir Groisman vrea ca Ucraina să atragă tot mai multe investiții

Premierul ucrainean Volodimir Groisman vrea ca Ucraina să atragă tot mai multe investiții

 

Premierul Ucrainei, Volodimir Groisman

Premierul de la Kiev, Volodimir Groisman, a declarat miercuri, în cadrul vizitei întreprinse în regiunea Herson că una dintre sarcinile principale ale guvernului pe care îl conduce este de a crea condiții corecte pentru investitorii străini în Ucraina cu scopul de atragere a investițiilor din afara țării. „Este foarte important pentru mine ca investițiile să vină în Ucraina. Investițiile interne sunt și ele importante deoarece ne vor permite nouă să aplicăm tehnologii noi, să creăm noi locuri de muncă, să creștere competitivitatea țării pe piețele mondiale și, cel mai important, să oferim produse de calitate cetățenilor ucraineni”, a spus Groisman, citat de Ukrinform.

În cadrul vizitei sale în regiunea Herson, Groisman se va întâlni cu mai mulți reprezentați ai mediului de afaceri pentru a discuta un pachet de probleme stringente.

De altfel, guvernul ucrainean a anunțat pe site-ul său o serie de investitori germani sunt interesați să investească în domeniul „proiectelor verzi” cu precădere în zona energiei eoliene în Ucraina.

Share our work