Editorial: Verde pentru încă un „Laundromat” de bani negri la granițele României

Editorial: Verde pentru încă un „Laundromat” de bani negri la granițele României

Poză simbol: președintele R. Moldova, Igor Dodon și liderul partidului de la guvernare, Vlad Plahotniuc

Verde pentru încă un „Laundromat” de bani negri la granițele RomânieiÎn vâltoarea pregătirilor pentru marele miting al diasporei din București, plăcuțe și mesaje către actuala guvernare de la București și alte hoții legislative ce se pregătesc în România, un aspect foarte important ar putea să treacă pe lângă noi.

Este vorba despre un fenomen la fel de grav care vine de peste Prut și anume completarea unui ciclu legislativ pentru o lege ce va deschide o adevărată cutie a Pandorei în regiune. Una cu efecte negative și pentru România.

Mai precis este vorba despre așa-numita Lege a Amnistiei Fiscale formulată rapidă pe culoarele guvernului de la Chișinău, introdusă și votată în Parlament după numai câteva zile și promulgată astăzi de președintele pro-rus de la Chișinău, Igor Dodon.

Deși așa numitul pachet fiscal de reforme conține în mare o serie de reglementări privind fiscalizarea mai laxă pentru persoane fizice și companii, aceasta ascunde și o „porțită”. Una care va transforma rapid R. Moldova un adevărat paradis fiscal asemănător cu Cipru, Delaware – SUA, insulele din Bahamas, sau alte „găuri negre” financiare din toată lumea.

Mai exact este vorba de introducerea în circuitul financiar al R. Moldova a veniturilor și bunurilor obținute ilicit și neclarate până în prezent la stat contra unui sume echivalente cu 3% din acestea.

Împreună cu această Lege a Amnistriei Fiscale, peste Prut mai funcționează o lege controversată cea a obținerii cetățeniei moldovenești contra unei sume de 100.000 de euro sau investiții și împrumuturi către stat în cuantum de 250.000 de euro.

Luna trecută, ministrul Economiei, Chiril Gaburici, un personaj controversat fără diplomă de bac și băgat în afaceri cu azerii încă de pe vremea lui Voronin, a semnat cu MIC Holding LLC și Henley&Partners Government Services Ltd un contract pentru facilitarea găsirii de mușterii pentru cetățenia moldovenească.

Compania în cauza mai asigura astfel de servicii și pentru alte paradisuri fiscale precum Malta, St. Kitts și Nevis, Antigua și Barbuda sau Grenada.

Cu alte cuvinte, orice cetățean străin cu ceva bani negri și acareturi obținute ilegal, va putea plăti sumele de mai sus pentru obținerea cetățeniei R. Moldova, după care își va legaliza foarte facil banii negri.

După furtul miliardului între 2012 și 2014 și descoperirea „Laundromatului rusesc”, o schemă ce a spălat peste 20 de miliarde de dolari cam în aceeași perioadă, această manevră riscă să se reediteze într-o formă și mai complexă pe termen mai mult.

Atunci, prin complicitatea unui sistem complex compus din bănci europene și moldovenești, personaje-paravan și sistemul judecătoresc complet corupt din R. Moldova, zeci de miliarde, în special rusești, au fost spălate de mai mulți „jucători” din R. Moldova.

Totul în ciuda avertismentelor și protestelor instituțiilor internaționale și a partenerilor externi ai R. Moldova, precum UE, SUA, FMI și Banca Mondială.

Guvernarea pare desprinsă de realitate și se pregătește ciclic pentru încă un tun la patru ani distanță de „furtul miliardului” din sistemul bancar moldovenesc, la fel în prag de alegeri parlamentare.

Mai grav este că președintele Igor Dodon, cel care se bătea verbal cu pumnul în piept că va eradica el corupția, este părtaș la această schemă pe care dorește să o lase moștenire Partidului Socialiștilor pe care în butonează de facto.

El a declarat astăzi că aceasta legalizare a „banilor negri” va fi o sursă bună de venit în R. Moldova, țară care nu va mai trebui să „steau cu mâna întinsă” rușinos la banii europenilor și ai americanilor.

Carevasăzică, e mai cinstit să speli banii crimei organizate decât să te împrumuți și să primești ajutoare financiare generoase din partea partenerilor occidentali care, bașca, te mai și ajută să își faci reforme în propria ogradă.

Între timp, la București, guvernarea este și pusă pe căpătuială și nu ar trebui să ne mire dacă unii dintre aleșii neamului își vor lua ei, în sens invers, cetățenia R. Moldova, pentru a-și spăla ceva bănuți negri puși deoparte pentru zile la fel de negre.

Mai mult, să nu ne mirăm că tot felul de elemente criminale vor spăla, în Prut, miliarde negre, fapt ce va trebui înțeles ca pe o breșă de securitate națională de toate tipurile pentru România.

Landromatul rusesc își va porni din nou motoarele și va a îngropa atât orice speranță la un drum european pentru R. Moldova. Mai mult, va reprezenta o „gaură neagră” la hotarele României ale cărei afecte se vor resimți foarte rapid și în România.

Dar până atunci, România va avea din nou infatuarea și superficialitatea deja consacrată cu care tratează probleme din R. Moldova din simplul fapt că dacă și acolo se vorbește limba română se și poate înțelege ușor ceea ce se coace în subteranele politicii de la Chișinău.

Corespodență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu

Share our work
Igor Munteanu: „Este o mare disonanță dintre demersul european și ceea ce face acest guvern”

Igor Munteanu: „Este o mare disonanță dintre demersul european și ceea ce face acest guvern”

Directorul executiv al IDIS „Viitorul”, Igor Munteanu

Jurnaliștii EvZ Moldova au stat de vorbă cu directorul IDIS „Viitorul” despre starea democrației în R. Moldova și opoziția practicată, în cadrul Mișcării de Rezistență – ACUM, de o parte a clasei politice de la Chișinău, împreună cu lideri din societatea civilă pentru a contracara efectele tot mai acute ale unui alunecări înspre autoritarism a guvernului de la Chișinău. 

De unde a plecat ideea unei Mișcări de Rezistență și ce a stat la baza formării acestei Mișcări?

Mișcarea de Rezistență a pornit exact după data în care s-a invalidat rezultatul alegerilor. Evident, mai multă lume care a participat activ la aceste alegeri, în calitate de cetățeni, nu obligatoriu adepți ai unor partide, au așteptat cu multă răbdare toate deciziile instanțelor de judecată.

După care, atunci când au văzut că lucrurile se îngroașă, pentru ca să anulezi rezultatele unui scrutin perfect valabil presupune o alunecare spre un regim care nu este specific democrației cu față europeană, cu vitrină europeană, și atunci, înainte de protestul din 1 iulie, mai mulți oameni de bun-simț au spus că ar fi bine să existe un răspuns cetățenesc la această alunecare înspre standarde neautoritare și lipsite de simpatie europeană.

A fost o conferință de presă, îmi aduc aminte chiar înainte de acest marș de pe 1 iulie. Au fost invitați să participe în acest grup mai multe organizații, unele, nici nu au fost exact toate la conferința de presă de lansare, în care s-a discutat ce ar putea să facă grupurile active din societate pentru ca să crească sentimentul de înțelegere a acestei situații periculoase în care ne aflăm.

Pentru ca lucrurile care ne frământă pe intelectuali, oamenii care sunt legați de partide, oamenii care sunt în afara partidelor, oameni din sfera academică, oameni de la țară, să se cunoască mai bine, pentru că nu este vorba numai de invalidarea rezultatelor unui scrutin, este vorba de restrângerea spațiului public în care libertățile și drepturile cetățenești sunt tot mai restrânse și puse oarecum sub semnul întrebării de către puterea politică, care a devenit tot mai separată de interesul public.

De exemplu, presa a devenit extrem de monopolizată, accesul la justiție a devenit scump, pentru că serviciile avocățești sunt scumpe și ele nu asigură exercitarea drepturilor constituționale, respectiv entitățile, care aveau, eu știu, libertatea de a discuta liber anumite subiecte de interes public, au devenit tot mai încolțite de către cei care vor probabil să se lingușească pe lângă puterea politică și să ofere un fel de acțiuni de intimidare a opoziției.

Grupul de rezistență își propune să stimuleze apariția unor celule de rezistență populară, care ar putea să îndeplinească mai multe tipuri de funcții.

Pe lângă funcția educativă, ar trebui să existe și funcția de a reacționa la evenimente punctuale, funcția de a pune întrebări autorităților de orice nivel și funcția de a crea solidaritate cetățenească. Asta este misiunea.

Grupurile din mișcarea de rezistență nu au o anumită identitate a lor, nu se înregistrează în calitate de partide politice. Sunt legate oarecum de această tendință de ridicare a cetățeanului nedreptățit. Pentru ca să spună că există niște linii roșii pe care puterea nu ar trebui să le depășească și atunci când le depășește înseamnă că este o invitație ca cetățeanul să participe la mișcări de protest.

Această Mișcare are cumva o urmă de inspirație din ceea ce se întâmplă în România cu Mișcarea Rezist? Vedeți vreo paralelă?

Pot exista paralele, fără îndoială. Pentru că și acolo sunt oameni care consideră anumite decizii în sectorul justiției, în abrogarea anumitor acte judecătorești, abrogarea unor regulamente de instrucție, ca un atentat la felul în care ar trebui să funcționeze justiția, în mod independent, autonom.

Unii, care au privit cu foarte multă simpatie înspre fosta șefă a DNA [Laura Codruța Kovesi], consideră că această răzbunare politică este un semn prost pentru dezvoltarea modelului democratic în România.

Și chiar dacă România este într-o altă clasă de țări, cu toate actele în regulă în UE, există pericole care pot să pândească fragila democrație și din România la orice pas.

Din acest punct de vedere atunci când grupuri cetățenești fac marșuri pe Piața Victoriei evident că există o anumită parelelă, cu atât mai mult cu cât partidul aflat la guvernare la București, PSD-ul, are acord de cooperare cu PD-ul de aici, și atunci acest schimb de substanțe nocive democrației ar putea într-un fel să mobilizeze și cetățenii să-și apere libertățile pe care le consideră afectate.

Ce își propune pe viitor această Mișcare: doar acțiuni de protest sau se va manifesta și în alte forme?

Mișcarea de Rezistență își propune doar acțiuni constituționale. Deci asta includ un palmares sau o gamă foarte vastă de mijloace. De la protest de stradă, de la protestele spontane până la blocarea unor instituții publice, atunci când aceste instituții sunt considerate a fi sursa răului.

Și evident pe măsură ce anumite instituții de stat se „auto-delegitimează” în ochii cetățenilor, există probabil mai multe motive pentru cetățeni să fie creativi și să găsească diverse forme de protest. Ar putea să fie protest de tip japonez, protest cu banderolă, până la acțiuni de nesupunere civică, care ar putea să includă inclusiv neplata taxelor.

Acțiunea de nesupunere civică, de obicei, include neplata impozitelor, include blocarea unor instituții publice, dar fără a recurge la violență și fără a încuraja violența din partea trupelor organelor de ordine publică.

Eu cred că este o mare problemă într-un stat în care oferă tot mai puțini bani pentru plata hranei pentru copii și tot mai mulți bani pentru înarmarea poliției care ar trebui să pună la respect Mișcarea de Rezistență.

Cu atât mai mult cu cât, odată ce prim-ministrul Filip așteaptă bani de la UE pentru hrana copiilor, asta înseamnă că nu ajung bani pentru hrana copiilor și în același timp statul cumpără mijloace de represiune. Asta este o mare disonanță dintre demersul european și ceea ce face acest guvern.

La Mișcarea de Rezistență se opun mai nou proteste din partea simpatizanților PD și chiar astăzi cei ai condamnatului Ilan Șor. Sunt coordonate aceste acțiuni sau sunt separate? Dvs. cum le priviți?

În primul rând, mișcarea de astăzi pe care a gestionat-o Ilan Șor și simpatizanții săi nu are nimic de a face cu un protest clasic sau de orice fel. Este practic un element al campaniei electorale pe care acest cneaz al finanțelor fraudate a pornit-o și că evident că toți au sentimentul că lui i se permite să facă asemenea clounade pe străzile Chișinăului, având în spate o sentință aproape definitivă, care nu este dusă la îndeplinire pentru că judecata, mutată la Cahul, evident l-a lăsat să-și facă mendrele.

Dar toate rapoartele de investigație arată foarte clar, ultimul raport [al companiei Kroll] arată de 74 de ori menționat numele lui Șor. Acum este folosit cu funcție de berbec la spargerea rândurilor opoziției și la denaturarea funcției pe care opoziția poate să o aibă în stat.

Cum să ceri de la opoziție să nu închidă magazinele sociale? Este o absurditate. El încearcă să manipuleze și să orienteze indignarea socială a unor pensionari împotriva liderilor opoziției pentru ca să extragă din această nelămurire cât mai multă lumină neagră, care este convenabilă partidului de guvernământ, PD.

Există posibilitatea ca liderii din zona ONG-urilor, care fac parte din această Mișcare, poate pe viitor să-și găsească o exprimare politică?

Probabil că este posibil pentru că nimeni nu a interzis liderilor din societatea civilă să-și găsească o identitate politică.

Dar asta depinde de fiecare caz în parte și asta depinde de felul în care se vor avansa lucrurile. În acest moment există multe voci care consideră că multe din condițiile legale care sunt prevăzute prin legislația sistemului electoral mixt sunt incompatibile cu standardele electorale cunoscute și recomandate de Comisia de la Veneția.

Și unele voci consideră că participarea la scrutinul parlamentar ar putea să legitimeze o formă mascată sau chiar pe față de autoritarism, în care opoziția pur și simplu nu va conta. Totul va fi cumpărat și totul va fi pus la pachet, pentru ca să sprijine verticala puterii și aici e o chestie interesantă.

Vladimir Voronin a avut două cicluri politice integral câștigate electoral, a încercat din răsputeri să instaleze o verticală a puterii și nu a reușit, iar pe fundalul colapsului fostei coaliții proeuropene de guvernare, un Partid Democrat, care se dădea partid european, instalează în acest moment o verticală a puterii după modelul rusesc și nici măcar nu îi pasă de ceea ce cred liderii societății civile, liderii de opoziție și ce spune Europa.

Respectiv, asta e o disonanță cognitivă între ceea ce pretinde a fi PD, partidul puterii, și ceea ce de fapt instalează în acest moment în R. Moldova. Exact pentru ca să existe o claritate asupra acestor evoluții, Mișcarea de Rezistență trebuie să explice populației cu cine are de a face, care sunt consecințele acestei largi denaturări a esenței mecanismelor democratice și cum putem să luptăm împreună, pentru că lupta este de fapt un exercițiu comun de apărare și de afirmare a libertăților individuale.

Președintele Parlamentului, Andrian Candu, a declarat că nu va anula votul mixt, care este una dintre cele două cereri majore ale acestei Mișcări. Cum vedeți acest lucru, de a se opune total oricărei forme de discuții practic?

PD a declarat război UE. Altfel nu poate fi înțeleasă cavalcada de acuzații extrem de grave, care au fost aduse celui mai important partid din Parlamentul European, PPE. Respectiv, atunci când susține că Rezoluția a fost inspirată de liderii de opoziție și că ea este nedreaptă, că ea lovește în interesul cetățeanului simplu, domnul Candu și acoliții săi din PD nu fac altceva decât să atace principiile fundamentale ale UE.

Eu pot să subliniez că nu a existat niciodată după 2001, nici în perioada lui Vladimir Voronin, un atac mai frontal asupra direcției occidentale a RM, pentru că atunci când ataci Parlamentul European, ataci de fapt angajamentele față de UE, pui la îndoială Acordul de Asociere, acolo unde pilonii democrației reprezentative sunt considerate o valoare europeană.

Din acest punct de vedere nu mă miră oarecum această poziție, pentru că odată ce declari război, evident te comporți ca la război. Nu lași nicio portiță deschisă pentru ca să negociezi, s-ar putea să greșești, de exemplu, chiar dacă ești speaker al Parlamentului, s-ar putea ca PD în acest moment să treacă printr-un fenomen care se numește „groupthink”, adică toată lumea gândește cu aceiași termeni cu care gândește liderul partidului.

Nu există niciun fel de opoziție în acest partid față de poziția oficială, care face foarte mult rău credibilității acestui partid. Lovind în opoziție din nou, nu e vorba numai de sistemul electoral mixt, dar e vorba de faptul că atunci când ai lume nemulțumită, pentru ca să rămâi european trebuie să negociezi cu cei nemulțumiți.

Nu există nicio formă de dialog în acest moment între putere și opoziție pentru ca să fie scoasă esența acestei probleme care antagonizează societatea.

Același lucru îl preconizați și pentru cealaltă cerere de invalidare a rezultatelor alegerilor pentru Primăria Chișinăului sau mai există vreo speranță de întoarcere cumva a acestei decizii, deși UE încă insistă foarte tare în aceste zile, dar nu se întrevede nimic în acest sens? Mai există vreo speranță?

PD are un pachet dur de condiții pe care nu vrea să le renegocieze, inclusiv cu validarea/invalidarea rezultatelor alegerilor. Din toate punctele de vedere, și al teorii democratice, și a practicilor care sunt aplicate peste tot în spațiul european, decizia judecății este extrem de proastă, este găunoasă, este nimicitoare pentru credibilitatea justiției.

Respectiv, au existat mai multe inițiative de a revizui decizia judecătorească, din partea unor cetățeni, care au acuzat că drepturile lor electorale au fost afectate, și acum este o inițiativă către Curtea Constituțională (CC) din partea unui grup de parlamentari, care întreabă Curtea Constituțională (CC) în ce măsură această decizie a judecății consună cu drepturile fundamentale ale cetățeanului, circumscris Constituției.

O să vedem care va fi răspunsul pentru că acest grup de parlamentari, aparent la sugestia Coaliției pentru Alegeri Libere, a cerut o intervenție rapidă și evident că este justificată această intervenție rapidă din partea CC.

Dacă și CC va face pe mortul în păpușoi și va lăsa lucrurile dezgolite, nu va rămâne nimic altceva decât protestele să se masifice, să crească în intensitate.

Această sciziune între partidul puterii și celelalte segmente de societate să crească și alegerilor următoare să fie amenințate de invalidare sau de nerecunoaștere internațională. Asta e o mare problemă pentru tot ce nu s-ar construi prin aceste alegeri. Alegerile întotdeauna crează legitimitate. Dacă din start lumea își pune problema legitimității, asta înseamnă că regulile de joc deja nu mai sunt democratice în R. Moldova

Nu în ultimul rând, Mișcarea de Rezistență sau Comitetul Mișcării de Rezistență își propune, începând cu această duminică, să aibă loc marșuri de protest, simultan în mai multe orașe ale R.Moldova, și toată lumea care consideră că este nedreptățită prin deciziile arbitrare și nefirești ale justiției, de această coaliție a celor care urăsc democrația în R. Moldova ar fi bine să participe la aceste mișcări de protest, să-și exprime opiniile în orașele în care acestea vor avea loc.

Share our work
ANALIZĂ: Republica Moldova, într-o perpetuă democratizare hibridă – cifrele care bat corupția endemică numai pe hârtie

ANALIZĂ: Republica Moldova, într-o perpetuă democratizare hibridă – cifrele care bat corupția endemică numai pe hârtie

Premierul R. Moldova, Pavel Filip, prezentând raportul de activitate al cabinetului său pe 2017, în Parlamentul de la Chișinău

Republica Moldova a fost întotdeauna țara constrastelor, dar a aceleiași constante și anume corupția. De aproape 27 de ani, R. Moldova se luptă să își demonstreze funcționalitatea ca stat, dar între timp circa o treime din populația a emigrat deja din țară, în special tinerii și odată cu ei forța de muncă activă.

Pe acest fundal, premierul R. Moldova Pavel Filip, a prezentat raportul de activitate al guvernului de la Chișinău pe anul 2017. De multe ori, acesta a fost acuzat că aplică principii din afaceri pe un calapod administrativ de țară, fapt care nu coincide mereu cu nevoile societății.

Din punct de vedere al cifrele, semnele sunt îmbucurătoare, dar cel mai problematic este faptul că principiile din business nu pot fi aplicate și atunci când vine vorba de eradicarea corupției sau libertatea de exprimare. Aici trebuie să existe voință politică pentru a reforma un sistem putred de sus până jos și aservit politicului.

La capitolul justiție, deși încrederea este una foarte mică, premierul Pavel Filip a declarat, vineri, în Parlamentul de la Chișinău că unele lucruri s-au îmbunătățit.

Sondajele ne arată că în ultimii doi ani încrederea cetățenilor în justiție a crescut de 3 ori până la 24%”, a spus premierul. Cu toate acestea, el a recunoscut că există o stare de dezamăgire în rândul cetățenilor privind justiția și combaterea corupției, pe care de altfel o împărtățește și el.

Apoi, Filip a reluat promisiunile privind lupta și eforturile care se vor depune pe mai departe pe palierul justiției și a luptei anti-corupție.

Finațare tăiată

În Octombrie 2017, UE anunța că va opri finanțarea de 28 de milioane de euro destinată proiectelor legate de reformarea jsutiției. Anterior, banii europeni veniți pe acest palier au ajutat doar la modernizarea clădirilor instanțelor și dotarea lor cu aparatură.

„UE a urmărit îndeaproape procesul de reformă și a remarcat faptul că autoritățile moldovenești au manifestat un angajament insuficient de reformare a sectorului justiției în perioada 2014-2015. Cu o alocare insuficientă a fondurilor și a personalului, reformele necesare nu au fost realizate. Ca urmare, progresul nu a fost suficient”, se menționa într-un comunicat al Delegației Uniunii Europene în R. Moldova.

La circa două săptămâni distanță, Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, Nils Muižnieks, a scris un comentariu pe pagina oficială a Comisiei Europene în care afirmă că R. Moldova a făcut progrese în ceea ce privește abordarea violenței domestice, dar trebuie să facă mai multe în domeniul reformării justiției.

„În pofida reformelor întreprinse până în prezent, sunt necesare eforturi susținute în continuare pentru a aborda deficiențele din sectorul justiției, a consolida eficiența și imparțialitatea sistemului judiciar și a restabili încrederea publică”, a scris Nils Muižnieks în comentariul plasat pe pagina web a Consiliului Europei.

Recunoscând eforturile de reformare a serviciului de urmărire penală, inclusiv prin adoptarea unei noi legislații, comisarul s-a arătat îngrijorat de rapoartele persistente privind părtinirea procurorilor în procedurile judiciare și de cazurile de intimidare și hărțuire a avocaților.

De asemenea, dreptul la un proces echitabil este un drept fundamental al omului, iar principiul egalității armelor trebuie respectat, afirma atunci comisarul Consiliului Europei. Potrivit lui, persoanele acuzate de infracțiuni ar trebui să beneficieze de prezumția de nevinovăție și de o apărare juridică de calitate.

Nu în ultimul rând, Nils Muižnieks a acuzat utilizarea excesivă a detenției în stare de arest preventiv, care a fost identificată drept o problemă-cheie în ceea ce privește R. Moldova în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

În așteptarea voturilor

De atunci au trecut șase luni, iar guvernul Filip nu a întreprins mai nimic în această privință.

Acest trend de reformă a justiției trebuie să dea mai mult de gândit la Chișinău, UE fiind decisă să nu mai accepte compromisuri în acest sens de la nimeni, nici măcar cu țările membre.

Proiectul viitorului cadru financiar al UE va prevede un nou mecanism de a penaliza ţările – mai ales cele foste comuniste – ale căror guverne încalcă regulile UE privind asigurarea independenţei sistemului judiciar şi statul de drept. Statele respective ar putea fi supuse unei tăieri a finanţărilor de la bugetul comunitar.

Săptămâna trecută, membrii Comisiei Europene s-au reunit pentru a conveni proiectul viitorului cadru financiar multianual 2021-2027 care este de aşteptat să dea naştere unor dezbateri intense între statele membre ale Uniunii Europene în legătură cu modalităţile de finanţare a deficitului financiar cauzat de ieşirea Marii Britanii din blocul comunitar, potrivit Reuters.

Astfel, autoritățile de la Chișinău ar trebui să se facă cât mai rapid reformele din domeniul justiției și a asigura a statului de drept și lupta anticorupție, deoarece UE a spus-o clar în repetate rânduri că de asta depinde soarta ajutorului macrofinanciar de 100 de milioane de euro promis de la Bruxelles.

În acest timp, guvernarea a părut mai degrabă preocupată să schimbe sistemul de vot într-unul mixt pentru a-și spori șansele de intrare în Parlament, fără să ia în considerare avertismentele dure venirea de la instituțiile afiliate UE.

Guvernarea actuala de la Chișinău nu pare interesată să demareze lucrurile pentru a primi cele 100 de milioane din două considerente majore: primul ar fi legat de acest sistem de vot mixt care favorizează PD-ul, iar al doilea ar fi legat de faptul că primele tranșe al putea veni prea tărziu, astfel că nu ar putea fi folosite de actuala guvernare, care este posibil să nu mai aibă continuitate după alegerile parlamentare din noiembrie 2018.

În plus, guvernul Filip mizează și pe faptul că UE ar trebui să dea un semnal puternic de susținere în preajma alegerilor și să verse oricum banii în conturile de la Chișinău. O astfel de atitudine blazată și machiavelică denotă lipsă de interes real în slujba cetățeanului.

Cifrele de pe hârtie

Deși cifrele prezentate de Filip în raportul de activitate arată bine pe hârtie, acestea sunt totuși prea mici ca să se resimtă și în nivel de trai al cetățenilor.

Aceste acțiuni și decizii pe care le-am luat pentru a stimula economia au produs și efecte. Am reușit anul trecut o creștere economică de 4,5%, salariul mediu pe economie a crescut cu 12%, până la 5.700 lei, iar anul acesta a trecut de 6.000 de lei. Da, știm că situația încă nu este nici pe departe așa cum ne-am dori. Dar datele ne arată că economia își revine.

În 2017 exporturile au crescut cu aproape 20%. Din totalul de exporturi, 65 la sută merg spre Uniunea Europeană. Doar în primele trei luni ale acestui an, exporturile au crescut cu o treime. Aceste evoluții pozitive ne-au permis să solicităm Uniunii Europene majorarea cotelor pentru exportul de struguri de masă, prune și cireșe pe piaţa europeană.

Ceea ce a omis însă să spună Pavel Filip este că aceste reforme în domeniul economic, care au dus la aceste creșteri, nu sunt numai efortul singular al cabinetului pe care îl conduce, ci se datorează în mare parte și Fondului Monetar Internațional, care a impus o serie de condiții și programe de tăieri ale unor cheltuieli parazitare în sectorul de stat. De asemenea, infuzia de capital de la IMF și UE în ultimii ani au condus inevitabil la aceste creșteri.

Gestionarea acestui proces nu ar trebui prezentat unilateral, ci mai degrabă ca un efort conjugat al mai multor parteneri occidentali ai R. Moldova, tot aceea care țin această țară pe linia de plutire de și mai muți ani.

Hibrizii pseudo-democrației

De asemenea, ca și condiție pentru împrumut de la FMI, Guvernul a fost obligat să pună la treabă Banca Națională a Moldovei pentru a reforma sistem bancar putred din R. Moldova prin care s-au spălat în ultimii ani, conform investigațiilor jurnaliștilor OCCRP, circa 20 de milioarde de dolari americani, bani negri ai mafiei ruse prin diverse circuite complexe.

La acest lucru a contribuit și sistemul judiciar la fel de corupt din R. Moldova perpetuat de-a lungul anilor de toate guvernele de la Chișinău.

Același sistem bancar și complicitatea directă sau tacită a politicienilor a permis sustragerea și trimiterea în afara țării a circa 1 miliard de dolari, echivalentul a 15% din PIB-ul R. Moldova, între anii 2012-2014, dar cu precădere înaintea alegerilor parlamentare din 2014.

Acest lucru ar trebui să pună în gardă vigilența tuturor autortiăților interne și internaționale în pragul acestor alegeri din noiembrie 2018 pentru evitarea unui „tun de ultim moment” similar celui din 2014.

Chiar dacă este animată de o politică pragmatică, guvernarea de la Chișinău încă nu are curaj să depolitizeze și să facă reforme reale pentru a construi instituțiile puternice și independente, care să nu funcționeze la comanda puterii politice a momentului. Aici este cheia succesului de la Chișinău, una pe care cu toții o cunosc, dar nu vor să o folosească.

În tot acest timp, R. Moldova a degradat în topurile democrației ale Freedom House, ajungând astăzi la noțiunea de „regim hibrid”, următorul pas fiind dictatura. Ori, este greu de crezut că o țară cu „regim hibrid” cu probleme pe partea de justiție și stat de drept poate fi parte a UE în viitorul apropiat. Acest fapt cât se poate de real și ar trebui să fie luat în calcul de următorul guvern pro-european care va prezenta un raport de activitate la Chișinău.

Răzvan Iorga

Share our work