Doamna Tamari Bibichadze este membră a organizației non-guvernamentale YATA Georgia, una dintre cele mai importante platforme ale societății civile din Republica Georgia. Cu o diplomă în Științe Politice și Relații Internaționale de la Universitatea de Stat din Tbilisi, doamna Tamari Bibichadze este una dintre cele mai autorizate voci din societatea civilă din statul caucazian.
K.P.:Cum a influențat invazia rusă în Ucraina viața politică din Georgia?
T.B.: Războiul dintre Rusia și Ucraina a avut un impact semnificativ asupra Georgiei, și nu este surprinzător că o parte semnificativă a societății privește rezultatele războiului ca pe un punct de cotitură pentru viitorul Georgiei. Polarizarea actuală din cadrul țării a avut un impact sever asupra obiectivelor sale de politică externă și situației politice interne, împiedicând stabilirea unor poziții unificate. În urma agresiunii din partea Rusiei, este crucial să identificăm prompt oportunitățile și riscurile și să abordăm aceste probleme în mod rațional în cadrul Georgiei.
În primul rând, trebuie recunoscut faptul că războiul dintre Rusia și Ucraina a creat un cadru de oportunități pe care Ucraina și Moldova, două dintre statele din trio-ul asociat, le-au valorificat cu succes. Acestea au primit statutul de candidat în timp ce Georgia, în ciuda indicilor destul de pozitivi, a fost respinsă din cauza situației politice interne. Această situație pare să favorizeze o tendință de „distanțare” tot mai mare de Europa, manifestată prin angajamentul din ce în ce mai semnificativ al țării cu Rusia. De exemplu, regimul de vize cu Rusia a fost ridicat la 15 mai, iar în 2022, Rusia a devenit unul dintre cei mai importanți parteneri comerciali ai Georgiei, situându-se în primele trei locuri în ceea ce privește volumul comerțului în ceea ce privește atât exporturile, cât și importurile. În același timp, numărul imigranților ruși a crescut, cu aproximativ 1,5 milioane trecând granița, ceea ce a dus la intrarea a peste 2 miliarde de GEL în bugetul Georgiei. De asemenea, în jur de 17.000 de companii înregistrate de ruși își desfășoară activitatea în Georgia, cu peste 5.000 de noi afaceri înregistrate numai în primele trei luni ale anului 2023. În mod natural, aceste evoluții cresc riscurile, în special pericolul principal al urmăririi unei politici naționale independente. Pe măsură ce dependența de Rusia crește, țara devine din ce în ce mai vulnerabilă la amenințările politice străine. Prim-ministrul Gharibashvili a subliniat la Forumul Economic din Qatar că ruperea legăturilor economice cu Rusia ar avea consecințe catastrofale pentru țară.
Pe de altă parte, războiul dintre Rusia și Ucraina a avut un impact semnificativ asupra peisajului politic intern al Georgiei. Un procent fără precedent al populației georgiene, 82%, susține aderarea Georgiei la Uniunea Europeană, mulți considerând că guvernul nu depune suficiente eforturi pentru a atinge acest obiectiv. Recent, sentimentul negativ față de partidul aflat la putere a crescut, în ciuda eforturilor lor active de a realiza o creștere economică de două cifre.
Foto: Facebook
Războiul dintre Rusia și Ucraina a reînviat amintiri dureroase ale războiului din 2008 și a stârnit îngrijorări cu privire la viitor în rândul segmentelor societății. Ca urmare, partidul aflat la putere a început să manipuleze discursul legat de pace. Ei susțin că Occidentul vizează deschiderea unui al doilea front în Georgia și argumentează pentru menținerea păcii și stabilității. De asemenea, au solicitat sancțiuni. Prim-ministrul Gharibashvili, de exemplu, consideră nerezonabil să le solicite partenerilor să înceteze comerțul, activitățile economice și zborurile cu Rusia, invocând faptul că Uniunea Europeană desfășoară comerț cu Rusia. Cu toate acestea, situația actuală nu se aliniază cu această afirmație, deoarece Uniunea Europeană și-a redus comerțul extern cu Rusia cu 64,4% în primul trimestru al anului 2023. Războiul a accentuat, de asemenea, problemele democratice preexistente din Georgia, ducând la mai multe situații intense. Un exemplu notabil este Legea privind Agenții Străini, cunoscută în rândul unei părți semnificative a populației georgiene ca „Legea Rusă”. Încercarea sa de adoptare a provocat proteste semnificative și a dus la confruntări între forțele de ordine și civili.
Cea mai semnificativă evoluție a fost sprijinul puternic din partea majorității societății pentru Ucraina. Tinerii, în special Generația Z, au devenit participanți activi și au jucat un rol crucial în opoziția față de legea rusă. Georgia se confruntă cu provocări semnificative, de la distanțarea sa de Occident la creșterea dependenței de Rusia. Cu toate acestea, unitatea populației și activismul tinerilor oferă speranță pentru schimbări pozitive. Merită menționată și președinta Georgiei, Salome Zurabishvili, care a făcut recent mișcări lăudabile prin grațierea lui Nika Gvaramia, directorul canalului „Mtavari” și un jurnalist de opoziție prominent.
K.P.: Care sunt perspectivele relațiilor dintre Georgia și UE (Uniunea Europeană) și dintre Georgia și NATO?
T.B.: Războiul dintre Rusia și Ucraina a subliniat necesitatea urgentă a integrării europene în Georgia. Aceasta servește ca o mementou pentru Europa că războiul din 2008 nu a fost un incident izolat, iar Rusia a arătat o disponibilitate de a invada alte state dacă i se oferă oportunitatea. Ca urmare, îngrijorările privind securitatea țărilor est-europene au devenit din ce în ce mai importante pentru statele membre ale UE. Georgia percepe Uniunea Europeană ca pe principalul său partener în abordarea problemelor de securitate și în promovarea reformelor democratice și economice, așa cum este demonstrat prin sprijinul copleșitor al 82% din populația țării. Pe lângă aspectele legate de securitate, Georgia recunoaște beneficiile economice potențiale și oportunitățile aduse de integrarea mai strânsă cu Uniunea Europeană. Accesul la piețe mai mari, investițiile străine și progresele tehnologice sunt printre factorii cheie pentru căutarea unor legături economice mai solide cu UE.
De asemenea, războiul dintre Rusia și Ucraina a subliniat importanța eforturilor de reconciliere și construirea păcii în Georgia. Conflictelor nesoluționate din Abhazia și Osetia de Sud, unde Rusia exercită o influență hotărâtoare, le stau în față provocări semnificative. Georgia a urmărit activ reconcilierea, încurajarea dialogului și căutarea soluțiilor pașnice pentru aceste conflicte. În plus, Georgia pune un mare accent pe cooperarea în domeniul securității cu NATO. Cu toate că problema aderării la NATO se află într-un viitor relativ îndepărtat, există o creștere a sentimentului de urgență de a o urmări. Aderarea la NATO nu ar îmbunătăți doar capacitățile de apărare ale Georgiei, ci și ar aprofunda cooperarea în domenii precum reformele de apărare, instruirea militară și interoperabilitatea.
Cu toate acestea, prezența bazelor militare rusești în teritoriile ocupate Abhazia și Osetia de Sud reprezintă un obstacol semnificativ pentru calea Georgiei spre aderarea la NATO. Potrivit procedurilor NATO, o țară este în mod obișnuit acceptată dacă nu are dispute teritoriale. Rezolvarea acestor conflicte și realizarea integrității teritoriale sunt pași vitali pentru aspirațiile Georgiei de a adera la NATO.
Pentru a-și consolida și mai mult poziția, Georgia se angajează în eforturi diplomatice atât cu UE, cât și cu NATO. Acestea includ vizite la nivel înalt, negocieri diplomatice și participarea activă la forumuri multilaterale. Prin căutarea activă a implicării diplomatice, Georgia își propune să îmbunătățească relația cu aceste instituții și să-și consolideze angajamentul față de integrarea europeană și euro-atlantică.
În cele din urmă, percepția publică și conștientizarea joacă un rol crucial în eforturile de integrare ale Georgiei. Construirea unei conștientizări publice și înțelegerea sprijină aceste procese de integrare și asigură alinierea opiniei publice cu obiectivele strategice ale țării. Războiul dintre Rusia și Ucraina a subliniat necesitatea ca Georgia să urmărească integrarea europeană, concentrându-se pe cooperarea în domeniul securității cu UE și NATO. Conflictelor nesoluționate și prezența bazelor militare rusești reprezintă provocări, dar Georgia rămâne angajată în eforturile de reconciliere și în urmărirea integrității sale teritoriale.
K.P.: Societatea civilă din Georgia joacă un rol important în procesul de europeanizare și democratizare a Georgiei. Ce poate face UE/Vestul pentru a ajuta acest proces? Poate societatea civilă georgiană să fie un model pentru regiune?
T.B.: Societatea civilă din Georgia are un rol vital în procesul de europeanizare și democratizare a țării. Este o forță motrice cheie care determină guvernul să ia decizii în beneficiul națiunii. De exemplu, după declanșarea războiului dintre Rusia și Ucraina, Georgia s-a solidarizat rapid în sprijinul Ucrainei, societatea unindu-se și organizând demonstrații. Această solidaritate a fost însoțită de ajutor umanitar fără precedent, iar voluntarii georgieni au călătorit chiar în Ucraina pentru a lupta alături de aceștia. O parte semnificativă a societății georgiene consideră războiul din Ucraina ca fiind propriul lor război.
Un alt succes al societății civile este respingerea legii privind agenții străini. În momente critice, societatea civilă adoptă constant o poziție cheie pentru țară. În ultimii doi ani, au obținut succese remarcabile, atât mici, cât și mari. Pentru a consolida în continuare societatea civilă și a-i proteja împotriva presiunilor nefondate, UE poate furniza asistență financiară și tehnică. Această asistență poate cuprinde cursuri de formare, programe diverse, ateliere și inițiative de mentorat menite să îmbunătățească abilitățile organizaționale și de advocacy. Mai mult, oportunitățile sporite de finanțare și granturile din partea Uniunii Europene ar permite organizațiilor civile georgiene să-și desfășoare eficient activitățile.
Facilitarea schimbului de informații și cunoștințe între actorii societății civile georgiene și omologii lor din UE și alte țări este crucială. Acest lucru poate fi realizat prin vizite de studiu, conferințe și platforme care facilitează partajarea celor mai bune practici și experiențe în promovarea democrației și a valorilor europene. În plus, implicarea activă a UE în dialogul cu organizațiile societății civile și în procesele de luare a deciziilor, inclusiv consultări regulate și participarea la formularea politicilor și reformelor legate de democratizare, drepturile omului și integrarea europeană, este de o importanță deosebită.
În ceea ce privește modelul de societate civilă din Georgia pentru regiune, trebuie recunoscut faptul că Georgia are o lungă istorie de rezistență în fața provocărilor. În ciuda faptului că a fost vizată de numeroase imperii în trecut, poporul georgian a demonstrat în mod constant hotărâre. Chiar și în prezent, reprezentanții societății civile gestionează eficient provocările cu care se confruntă țara. Activismul lor continuu va contribui la realizarea obiectivelor dorite. Georgia a făcut progrese semnificative în dezvoltarea unei societăți civile active și orientate către probleme, cu organizații civile care au un rol crucial în promovarea reformelor democratice, a drepturilor omului și a incluziunii sociale. Experiențele, succesele și provocările societății civile georgiene pot servi ca lecții valoroase pentru alte țări din regiune.
Cu toate acestea, este important să recunoaștem că fiecare țară are un context unic, iar dezvoltarea societății civile poate varia. Reformele economice, de exemplu, pot avea rezultate justificate în unele state nou-formate post-sovietice și pot provoca șocuri economice în altele. În timp ce mecanismele de succes pot fi aplicate într-un context general, este esențial să se ia în considerare unicitatea exemplelor istorice ale fiecărei țări.
În concluzie, prin sprijinirea activă a societății civile georgiene și promovarea cooperării regionale, Uniunea Europeană și Vestul pot contribui la procesele de europeanizare și democratizare din Georgia. Această efort comun are potențialul de a stabili un exemplu pozitiv pentru regiune.
Relația NATO-Georgia este complicată
K.P.: Care este importanța politică și economică a Mării Negre pentru Republica Georgia în secolul al XXI-lea?
T.B.: Marea Neagră deține o importanță politică și economică semnificativă pentru Georgia. În primul rând, aceasta servește ca o legătură crucială către Vest, oferind acces la resurse și oportunități. Marea Neagră joacă un rol vital în dezvoltarea economică a Georgiei și în comerțul internațional. Aceasta acționează ca un coridor de tranzit cheie între Europa și Asia, facilitat de porturile maritime precum Batumi și Poti. Aceste porturi permit transportul diverselor bunuri, inclusiv produse agricole, resurse energetice și mărfuri valoroase, contribuind la creșterea economică a Georgiei și la integrarea sa în piețele globale.
În plus, Marea Neagră oferă Georgiei acces la rutele comerciale și piețele majore, stimulând fluxurile comerciale și consolidând cooperarea politico-economică. Georgia devine un actor important în regiune, conectând țări vecine precum Turcia, Bulgaria, România, Ucraina, precum și alte țări europene și Asia. Resursele energetice și infrastructura din zona Mării Negre sunt, de asemenea, demne de remarcat. Georgia își valorifică poziția strategică prin participarea activă în proiecte energetice, asigurând securitatea energetică și stabilindu-se ca un partener de încredere. Regiunea Mării Negre servește ca o rută de tranzit pentru conductele semnificative de petrol și gaze, cum ar fi conducta de petrol Baku-Tbilisi-Ceyhan și conducta de gaze Baku-Tbilisi-Erzurum. Aceste conexiuni permit regiunii Mării Caspice să acceseze piețele internaționale evitând Rusia, reducând dependența Georgiei de un singur furnizor și consolidând securitatea sa energetică.
Mai mult decât atât, Georgia capitalizează potențialul turistic al Mării Negre. Zonele de coastă au devenit destinații turistice populare, datorită proiectelor de dezvoltare a infrastructurii care le-au făcut mai accesibile și atrăgătoare. Cu malurile sale pitorești și bogate în atracții culturale, Georgia atrage vizitatori atât din piețele regionale, cât și din cele internaționale. Turismul joacă un rol crucial în economia țării, contribuind la crearea de locuri de muncă, dezvoltarea infrastructurii și intrarea de valută străină.
Semnificația strategică a Mării Negre nu poate fi trecută cu vederea. Apropierea sa față de actorii geopolitici majori și potențialul său ca rută de tranzit o fac o frontieră maritimă vitală pentru securitatea națională a Georgiei. Stabilitatea și securitatea în regiunea Mării Negre sunt esențiale nu doar pentru securitatea și stabilitatea generală a Georgiei, ci și pentru comunitatea euro-atlantică în ansamblu.
În concluzie, Marea Neagră are o importanță politică și economică considerabilă pentru Georgia. Aceasta facilitează conexiuni comerciale, asigură securitatea energetică, dezvăluie potențialul turistic și are semnificație strategică în ceea ce privește securitatea și geostrategia. Dezvoltarea și gestionarea eficientă a resurselor din Marea Neagră, precum și parteneriatele cu actorii regionali și internaționali, rămân priorități-cheie pentru dezvoltarea politică și economică a Georgiei.
K.P.: Cu câteva săptămâni în urmă, Rusia și Georgia au redeschis rutele aeriene. Care este semnificația acestui lucru? Este acesta un semn al unei schimbări geopolitice în obiectivele politicii externe georgiene?
T.B.: Abolirea regimului de vize între Rusia și Georgia a ridicat preocupări legitime și a stârnit întrebări cu privire la potențialele consecințe geopolitice negative. Pe de o parte, această mișcare sugerează o schimbare în obiectivele Georgiei și în pozițiile anterior exprimate, aliniindu-se cu politica Rusiei de a „nu provoca”. Cu toate acestea, un număr semnificativ de cetățeni georgieni consideră că aspirațiile Georgiei pentru integrarea euro-atlantică rămân neschimbate și critică guvernul pentru acest pas.
Orientarea spre Vest a Georgiei și aspirațiile majorității cetățenilor săi sunt exprimate în mod clar în Constituția Georgiei, Capitolul Unsprezece, Articolul 78, care prevede că organele constituționale trebuie să ia toate măsurile în puterea lor pentru a asigura integrarea deplină a Georgiei în Uniunea Europeană și în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Această prevedere servește drept forță motrice în spatele aspirațiilor Georgiei spre Vest. Din punctul meu de vedere, reluarea zborurilor dintre Georgia și Rusia poate fi văzută ca o acceptare implicită sau normalizare a ocupației, ceea ce contrazice poziția noastră de lungă durată privind integritatea teritorială și suveranitatea.
Mai mult, această decizie poate fi interpretată ca o abatere de la obiectivele mai largi ale politicii externe a Georgiei, inclusiv urmărirea integrării europene și a aderării la NATO. Cu toate acestea, partidul aflat la putere subliniază importanța oportunităților economice și susține că prioritizarea intereselor economice și turistice este crucială pentru dezvoltarea țării. Cu toate acestea, ambiguitatea cu privire la principiile politice și la problemele de securitate națională ridică îndoieli cu privire la coerența și stabilitatea politicii externe a Georgiei.
În plus, decizia de a deschide rutele aeriene fără progrese clare în rezolvarea conflictului sau concesii semnificative din partea Rusiei este îngrijorătoare, deoarece indică posibilitatea unei dependențe crescute față de Rusia. Mai mult, există întrebări cu privire la impactul asupra dinamicii regionale și la posibilitatea realiniamentului geopolitic. Aceasta ar putea fi interpretată ca răspuns adaptiv al Rusiei la evoluțiile din Ucraina sau ca o oportunitate pentru Rusia de a evita sancțiunile. Cursul evenimentelor la o viteză similară va avea, fără îndoială, un impact semnificativ asupra echilibrului de putere și asupra relațiilor Georgiei cu partenerii săi occidentali.
În concluzie, abolirea regimului de vize între Rusia și Georgia a ridicat preocupări valabile și a ridicat îndoieli cu privire la potențialele consecințe negative asupra obiectivelor politicii externe a Georgiei. În timp ce unii argumentează în favoarea beneficiilor economice, alții o văd ca o abatere de la aspirațiile Georgiei spre Vest și ca un semn al unei dependențe crescute față de Rusia. Implicațiile asupra dinamicii regionale și a relațiilor Georgiei cu partenerii săi occidentali sunt supuse unei supravegheri și evaluări continue.
Foto: Facebook
K.P.: În opinia dvs., care ar fi o soluție pentru a rezolva în mod pașnic conflictele separatiste din Osetia de Sud și Abhazia?
T.B.: În opinia mea, o soluție potențială pentru problema Abhaziei și Osetiei de Sud ar fi să se rezolve conflictul în curs dintre Rusia și Ucraina, ceea ce ar crea o oportunitate pentru negocieri fără interferența unei terțe state ostile. Este crucial să existe un dialog susținut și inclusiv care să implice toate părțile implicate în conflict. În plus, ar putea fi discutată posibilitatea acordării unei largi autonomii, similară autonomiei existente în Adjara.
Restaurarea încrederii este de o importanță capitală, deoarece aceasta va ajuta la crearea unui mediu favorabil pentru negocieri. Actorii internaționali imparțiali, precum Organizația Națiunilor Unite, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) sau alte organizații regionale, ar trebui să joace un rol semnificativ în facilitarea unei soluții pașnice. Promovarea dezvoltării economice și abordarea disparităților socio-economice în regiunile afectate de conflict pot contribui la stabilitate și reconciliere. Ar trebui să fie urmărite inițiative axate pe creșterea economică. Totuși, inițierea dialogului între părți este esențială, subliniind că confruntarea dintre abhazieni, osetieni și contrapărțile lor georgiene are rădăcini în propagandă rusă și narațiuni istorice distorsionate.
Pe termen lung, este necesară o abordare comprehensivă care să abordeze aspectele socio-economice și politice. Eforturile ar trebui îndreptate spre reconciliere și reintegrare. Acest lucru include promovarea înțelegerii reciproce, a toleranței și a respectului între diferite grupuri etnice și culturale. Rezolvarea disputei teritoriale va fi posibilă atunci când Rusia se abține de la a interveni în politica internă a țării.
K.P.: România și Georgia au contexte istorice similare până la un anumit punct. Cum pot fi îmbunătățite relațiile dintre ele? Cum poate România să ajute Georgia în căutarea sa pentru aderarea la Uniunea Europeană?
T.B.: Pentru a începe, aș dori să evidențiez contextul istoric și cultural excepțional împărtășit de Georgia și România, care servește ca o bază solidă pentru consolidarea relațiilor strânse și a cooperării dintre cele două națiuni. Atât Georgia, cât și România au experimentat lupte dificile pentru independență, confruntându-se cu diverse imperii care au căutat să exercite controlul. Dorința comună de independență a modelat identitățile lor și a contribuit la patrimoniul lor cultural distinct. Georgia și România găsesc un teren comun în valorile, tradițiile și practicile lor. În mod notabil, apartenența României la Uniunea Europeană și NATO are o valoare semnificativă pentru Georgia în căutarea sa de integrare în UE. România poate acționa ca un partener strategic, oferind cunoștințe și sprijin bazat pe experiența sa reușită de integrare. Inspirându-se din exemplul României, Georgia poate să-și stabilească propriul parcurs către integrarea europeană, beneficiind de îndrumarea și cooperarea României. Pentru a consolida relațiile dintre România și Georgia și pentru a sprijini aspirațiile Georgiei de a adera la UE, pot fi luate mai multe măsuri:
În primul rând, este crucial să se intensifice cooperarea bilaterală în diverse domenii, inclusiv comerț, investiții, cultură, educație și turism. Facilitarea mai multor programe de schimb de tineret și promovarea inițiativelor educaționale vor împuternici societatea și vor contribui la dezvoltarea Georgiei.
În al doilea rând, partajarea cunoștințelor joacă un rol vital. Experiența extinsă a României poate fi împărtășită cu Georgia, inclusiv asistență tehnică, programe de formare și schimbul de bune practici în domenii precum guvernarea, statul de drept, reformele economice și armonizarea legislației cu standardele UE.
Sprijin în domenii precum guvernarea democratică, drepturile omului, reforma judiciară și măsurile anticorupție sunt, de asemenea, esențiale. Ca cel mai apropiat partener al Georgiei, România poate demonstra un gest semnificativ prin promovarea și evidențierea realizărilor Georgiei în instituțiile UE și printre statele membre.
În plus, România și Georgia pot intensifica cooperarea regională în cadrul structurilor precum Parteneriatul Estic, Cooperarea Economică a Mării Negre sau Inițiativa celor Trei Mări. Colaborarea cu alte țări din regiune poate facilita proiecte comune, dezvoltarea infrastructurii și integrarea economică, toate acestea avansând în continuare obiectivele de integrare europeană ale Georgiei.
În rezumat, prin aprofundarea cooperării bilaterale, partajarea experiențelor, sprijinirea reformelor, promovarea aspirațiilor Georgiei de aderare la UE, promovarea cooperării regionale și facilitarea schimburilor culturale și educaționale, România poate juca un rol central în parcursul Georgiei către aderarea la UE.
Fostul preşedinte rus Dmitri Medvedev, care este acum vicepreşedinte al Consiliului de Securitate al Rusiei, a declarat că Rusia ar putea anexa Osetia de Sud şi Abhazia, regiunile separatiste ale Georgiei. „Ideea de a se alătura Rusiei este încă populară în Abhazia şi Osetia de Sud”, a scris el într-un articol publicat miercuri dimineaţa de ziarul rus Argumentî i Faktî, citat de mass-media regională. „S-ar putea să fie pus în aplicare dacă există motive întemeiate pentru asta”, a adăugat Dmitri Medvedev.
Foto: Facebook
Georgia a pierdut controlul asupra regiunilor după destrămarea Uniunii Sovietice. Moscova le-a recunoscut independenţa în 2008, în urma încercării Georgiei de a recâştiga cu forţa controlul asupra Osetiei de Sud, ceea ce a determinat un contraatac din partea Rusiei. Deşi relaţiile Rusiei cu Georgia s-au îmbunătăţit de atunci, Medvedev a acuzat Occidentul că a creat tensiuni în jurul Georgiei prin discutarea posibilei sale aderări la NATO.
„Nu vom aştepta dacă preocupările noastre devin tot mai reale”, a afirmat Dmitri Medvedev în articolul ce marchează cea de-a 15-a aniversare a recunoaşterii independenţei, referindu-se la o posibilă anexare.
Rusia a declarat anexarea a patru provincii ale Ucrainei în septembrie anul trecut – Doneţk, Luhansk, Herson şi Zaporojie -, fără a obţine recunoaşterea lor pe plan internaţional.
Relațiile dintre Republica Georgia și Federația Rusă rămân un subiect sensibil și complex la nivel regional și internațional, pe fondul agresiunii militare a Moscovei împotriva Ucrainei. Un moment crucial în relațiile dintre cele două țări a fost Războiul din 2008 dintre Georgia și Rusia. Conflictul s-a desfășurat în principal în regiunea Osetia de Sud, unde trupele georgiene au intervenit pentru a restabili controlul asupra teritoriului separatist. În replică, Rusia a intervenit militar și a bombardat infrastructura georgiană. Această confruntare a dus la o deteriorare dramatică a relațiilor dintre cele două țări și la recunoașterea internațională a independenței Osetiei de Sud și Abhaziei de către Rusia, deși majoritatea țărilor nu le recunosc ca state independente.
Probleme vechi
Republica Georgia și-a exprimat de mult timp dorința de a se apropia de Uniunea Europeană și NATO. Țara a semnat un Acord de Asociere cu UE în 2014, care includea și Acordul de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA). Aceasta a însemnat o apropiere semnificativă de standardele și valorile europene. Însă, pentru Rusia, acest demers a fost perceput ca o amenințare la adresa influenței sale în regiune și a generat reacții ostile.
Rusia a fost acuzată de mai multe ori că încearcă să influențeze politica internă a Georgiei, fie prin intermediul sprijinului pentru partide sau mișcări politice pro-ruse, fie prin propagandă. Acest lucru a alimentat tensiunile și a subminat procesul de normalizare a relațiilor dintre cele două țări.
Kremlinul a impus restricții economice Georgiei în perioada anilor 2006-2013, afectând exporturile georgiene spre piața rusă. Aceasta a avut un impact semnificativ asupra economiei Georgiei și a deteriorat relațiile comerciale.
Situația din regiunile separatiste Abhazia și Osetia de Sud rămâne una majoră de conflict. Rusia a recunoscut independența acestora și menține prezențe militare semnificative în aceste regiuni și continuă să le sprijine politic și economic. Acest lucru împiedică soluționarea pașnică a conflictelor și contribuie la tensiunile regionale.
Războiul declarațiilor
Autoritățile de la Tbilisi Georgia l-au denunţat recent pe „agresorul” rus şi a cerut „încetarea ocupaţiei” celor două regiuni georgiene (Osetia de Sud şi Abhazia), cu ocazia împlinirii a 15 ani de la războiul de cinci zile în august 2008 cu Rusia. „Ştim de mult timp că Rusia a fost un agresor, ştim acest lucru şi întreaga lume ştie acest lucru”, a declarat premierul georgian Irakli Garibaşvili jurnaliştilor.
Totodată Garibaşvili l-a acuzat pe fostul preşedinte georgian Mihail Saakaşvili pentru provocarea războiului în Osetia de Sud în 2008, care a dus la intervenţia militară rusă şi la recunoaşterea de către Moscova a acestei regiuni separatiste, precum şi a Abhaziei. „Evident, această nenorocire, această tragedie, acest război a avut loc sub autorităţile precedente. Ele nu au făcut nimic pentru a preveni acest război”, a denunţat el în timpul unei vizite la cimitirul Mujatgverdi din Tbilisi, unde sunt înhumaţi militarii care şi-au pierdut viaţa în timpul acelui conflict.
Garibaşvili a declarat cu ocazia împlinirii marţi a 15 ani de la războiul de cinci zile din august 2008 că militarii georgieni au dat dovadă de „mare eroism şi abnegaţie”, dar Georgia a văzut şi „acţiunile ruşinoase ale comandantului suprem” Saakaşvili.
Premierul a amintit în acest sens imagini cu fostul lider georgian mestecându-şi cravata şi altele care îi arată laşitatea, potrivit acestuia.
„Ne animă credinţa de neclintit că o Georgie paşnică, unită, puternică şi dezvoltată este cea mai bună perspectivă pentru georgieni, oseţi, abhazi, pentru toate popoarele care trăiesc pe pământul nostru, şi facem totul pentru ca acest obiectiv să devină realitate cât mai curând posibil’, a adăugat el.
Foto: wikipedia
Victorie rusă
În august 2008, trupele georgiene au intrat în Osetia de Sud – teritoriu separatist, cu o populaţie de doar 30.000 de locuitori – cu scopul de a restabili controlul asupra regiunii rebele, argumentând că trebuiau să acţioneze imediat, deoarece Moscova se pregătea să ocupe militar regiunea, potrivit uneia dintre versiunile evenimentelor de atunci.
Rusia a răspuns cu atacuri aeriene împotriva obiectivelor militare georgiene de pe teritoriul ţării din Caucaz şi şi-a desfăşurat trupele în Osetia de Sud într-o operaţiune pe care Kremlinul a denumit-o „impunerea păcii”, care a dus la respingerea georgienilor din regiune.
Nemulţumite de rezultat, forţele ruse au pătruns pe teritoriul georgian atât în Osetia de Sud, cât şi în Abhazia secesionistă, deplasându-şi tancurile până în oraşul Gori, la doar 75 de kilometri de Tbilisi, înainte de a se retrage complet din fosta republică sovietică.
Ulterior, Kremlinul a recunoscut independenţa Abhaziei şi a Osetiei de Sud, o decizie susţinută şi de Venezuela, Nicaragua, Nauru şi Siria, dar care a fost în mare parte condamnată de comunitatea internaţională.
Tbilisi, care a rupt relaţiile diplomatice cu Moscova la momentul respectiv, continuă să nu recunoască independenţa celor două teritorii şi consideră trupele ruse drept forţe de ocupaţie.
Georgia a pierdut 412 persoane în războiul din august 2008, inclusiv 170 de soldaţi şi angajaţi ai Ministerului de Interne, în timp ce Rusia a suferit pierderi de ordinul a 67 de militari în ofensiva sa împotriva armatei georgiene.
Confruntare politică internă
Opoziţia georgiană acuză actualul guvern de derivă autoritară şi simpatii pro-Moscova pe fondul războiului din Ucraina, ceea ce a dus la înrăutăţirea relaţiilor dintre Tbilisi atât cu Kievul, cât şi cu Occidentul.
Mai mult, aceasta susţine că fondatorul partidului aflat la putere Visul georgian, miliardarul Bidzina Ivanişvili, fost premier, ar fi de fapt „conducătorul din umbră” de la Tbilisi şi promotorul intereselor Kremlinului în Georgia, după cum relata recent Deutsche Welle în limba rusă.
Recentele demonstrații de protest au avut loc pe fondul înrăutățirii stării de sănătate a fostului şef de stat Mihail Saakaşvili, care a devenit simbolul luptei unei părți a opoziției împotriva actualelor autorități.
Mihail Saakaşvili – care a condus Georgia în perioada 2004-2013 şi s-a exilat apoi timp de opt ani în străinătate – a fost arestat la întoarcerea în ţară, în 2021. ”Un om absolut nevinovat este ţinut în detenţie”, a denunţat acesta, care este judecat de ”abuz de putere”, o acuzaţie pe care o respinge.
Medicii săi afirmă că Mihail Saakaşvili, un bărbat care cântărea 115 kilograme înainte de arestare, a pierdut în greutate 60 de kilograme în închisoare, a fost otrăvit cu metale grele, suferă de anorexie şi caşexie. Mihail Saakaşvili – care a condus Georgia în perioada 2004-2013 şi s-a exilat apoi timp de opt ani în străinătate – a fost arestat la întoarcerea în ţară, în 2021.
Autorităţile georgiene susţin că Mihail Saakaşvili primeşte toate tratamentele medicale de care are nevoie în spitalul penitenciarului în care se află în continuare.
Însă, mai mulţi medici care l-au examinat pe Mihail Saakaşvili în ultimele luni, inclusiv specialişti americani, şi-au exprimat îngrijorarea faţă de deteriorarea stării sănătăţii acestuia.
Consiliul Europei (CoE) a îndemnat anul trecut la eliberarea lui Mihai Saakaşvili şi a anunţat că-l consideră un ”deţinut politic”. ONG-ul Amnesty International a catalogat tratamentul rezervat lui Mihail Saakaşvili drept o ”aparentă răzbunare politică”.
Georgia are o relație complicată cu NATO
Redute separatiste
Osetia de Sud este o regiune situată în partea de nord a Georgiei, la granița cu Rusia. Majoritatea populației este alcătuită din osetini, care au legături etnice și culturale cu poporul osetin din Rusia. În anii ’90, Osetia de Sud și-a declarat independența de Georgia, iar acest lucru a declanșat conflicte violente. Marea majoritate a locuitorilor din aceste regiuni dispun de pașapoarte ale Federației Ruse, dovadă clară a politcii de reimperializare a politicii externe promovate în ultimele decenii de Moscova.
Războiul din 1991-1992 și cel din 2008 au fost momente cheie în conflictul dintre Osetia de Sud și Georgia, respectiv Abhazia și Georgia. După Războiul din 2008, Rusia a recunoscut independența Osetiei de Sud și a Abhaziei, sporind prezența sa militară în regiune. Cu toate acestea, majoritatea țărilor și a organizațiilor internaționale nu recunosc independența Osetiei de Sud ori Abhaziei și o consideră parte a teritoriului Georgiei.
Rusia a întărit prezența militară în Osetia de Sud, justificându-și acțiunile prin necesitatea de a proteja populația osetină. Aceasta a condus la îngrijorări în Georgia și în comunitatea internațională, care consideră că prezența militară rusă întreține conflictul și împiedică rezolvarea pașnică.
Abhazia este o regiune situată pe coasta de vest a Georgiei, la Marea Neagră, cu o coastă recunoscută pentru potențialul său. Populația principală este alcătuită din abhazi, dar mai sunt și grupuri etnice minoritare, precum armenii ori alte popoare caucaziene. În anii ’90, Abhazia și-a declarat independența de Georgia, declanșând conflicte puternice.
Abhazia a dezvoltat o legătură strânsă cu Rusia, în special din punct de vedere economic și militar. Acest sprijin rus a permis Abhaziei să își mențină independența auto-proclamată, dar a alimentat tensiunile în regiune. Federația Rusă are numeroase baze militare în regiune, inclusiv navale, având controlul de facto a câteva sute de kilometri de coastă din zona abhază.
Kremlinul menține prezențe militare semnificative în Abhazia și Osetia de Sud, considerându-le regiuni de securitate strategică pentru propriile sale interese. Aceasta a generat preocupări în Georgia și în comunitatea internațională în ceea ce privește suveranitatea și integritatea teritorială a Georgiei.
În trecut, au existat cazuri în care cetățeni georgieni au fost acuzați de spionaj sau de activități împotriva intereselor rusești și au fost arestați în Federația Rusă sau în regiunile separatiste. Aceste cazuri au contribuit la escaladarea tensiunilor și la deteriorarea încrederii dintre cele două țări.
Amenințări directe
Fostul preşedinte Dmitri Medvedev, unul din aliații de bază ai liderului rus Putin, care este în acest moment vicepreşedinte al Consiliului de Securitate al Rusiei, a declarat că Rusia ar putea anexa Osetia de Sud şi Abhazia. „Ideea de a se alătura Rusiei este încă populară în Abhazia şi Osetia de Sud”, a menționat acesta, citat de mass-media rusă și din regiunile separatiste din Georgia.
Medvedev a acuzat Occidentul că a creat tensiuni în jurul Georgiei prin discutarea posibilei sale aderări la NATO. „Nu vom aştepta dacă preocupările noastre devin tot mai reale”, a afirmat Dmitri Medvedev.
Rusia a declarat anexarea a patru provincii ale Ucrainei în septembrie 2022 – Doneţk, Luhansk, Herson şi Zaporojie -, fără a obţine recunoaşterea lor pe plan internaţional.
Federația Rusă a menționat deseori că nu i-a în considerare retragerea recunoașterii independenței celor două regiuni, amenințând periodic și cu recunoașterea independenței regiunii Adjaria, portul Batumi jucând un rol important în economia georgiană, inclusiv pentru ambițiile energetice ale micului stat georgian.
Sprijin internațional
SUA și UE au încercat să sprijine eforturile autorităților de la Tbilisi de reintegrare a celor două regiuni și de creștere a rezilienței față de amenințările ruse. Preşedinta georgiană Salome Zurabişvili a cerut anterior Uniunii Europene să acorde ţării sale statutul de candidată la aderare, susţinând că acest lucru va contribui la securitatea europeană, va spori influenţa regională a blocului comunitar şi va ajuta democraţia din Georgia.
După începerea invaziei ruse în Ucraina în februarie anul trecut, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina au solicitat statutul de candidată la aderarea la UE, însă blocul comunitar l-a acordat doar ultimelor două. Statele UE au declarat că sunt pregătite să acorde şi Georgiei acest statut, dar au precizat că ţara trebuie întâi să accelereze reformele în domenii precum statul de drept, independenţa justiţiei şi libertatea presei.
”Statutul de candidat european nu se referă doar la recomandări democratice esenţiale, ci şi la viitoarea arhitectură a securităţii europene. Este vorba despre stabilitate pe termen lung. Acest statut ar cimenta rolul Georgiei ca forţă proeuropeană în regiune. Europa înţelege importanţa acestei regiuni pentru noua lume care apare. Ea ştie că Georgia este nu numai un bastion democratic şi european, dar şi un element central al unei Mări Negre sigure şi al unei regiuni caucaziene stabile”, a declarat Zurabişvili într-un discurs rostit recent în plenul Parlamentului European.
Ea a adăugat că Georgia este şi cheia către noile proiecte de conectivitate prin Marea Neagră şi Caucaz către Marea Caspică şi Asia Centrală într-o perioadă când Uniunea Europeană încearcă să-şi diversifice sursele sale de petrol şi gaz în afara Rusiei.
”Promovarea aderării Georgiei la UE face parte dintr-o viziune strategică mai amplă referitoare la noua ordine europeană care va apărea după ceea ce am încredere că va fi o victorie ucraineană”, a afirmat şefa statului georgian, care a evidenţiat solidaritatea ţării sale cu Kievul împotriva invaziei ruse.
NATO sprijină Georgia
Dilemă georgiană
Tbilisi nu-şi poate permite să impună Rusiei sancţiuni care ar „devasta” economia georgiană, a declarat anterior premierul acestei ţări, Irakli Garibaşvili. După restabilirea legăturilor aeriene între Tbilisi şi Moscova, în plin război în Ucraina, liderul georgian a apărat poziţia ţării sale în faţa criticilor internaţionale.
„Nu numai că am aduce prejudicii Georgiei, dar ne-am devasta de asemenea economia şi am pune în pericol interesele ţării şi ale poporului nostru dacă am impune Rusiei orice formă de sancţiuni economice”, a spus el, subliniind că schimburile comerciale bilaterale se ridică la circa un miliard de dolari pe an.
Irakli Garibaşvili a criticat inacţiunea comunităţii internaţionale în 2008, „care a continuat să trateze în mod normal cu Rusia”. „Unde este logica? Războiul nostru nu a fost un război, iar războiul ucrainean este un război”, s-a întrebat el, amintind că Rusia a cucerit 20% din teritoriul georgian în 2008 şi a instalat acolo două baze militare.
„Nimeni nu ştie” cum se va încheia războiul din Ucraina, a adăugat premierul georgian, deplângând lipsa de măsuri pentru „a încuraja discuţiile de pace”.
Anterior, premierul de la Tbilisi a mai menționat că Georgia este mult mai dezvoltată decât Moldova și Ucraina și merită să fie în UE, dar se află într-o situație foarte dificilă din cauza geografiei sale. Într-un interviu, jurnalistul l-a întrebat: „Țări precum Moldova și Ucraina au ambiții de a fi în UE. Iar Dvs. se pare că nu aveți astfel de ambiții. Acest lucru este dovedit de comportamentul dvs. față de Ucraina”. Premierul Georgian a răspuns că „dacă e să judecăm după nivelul de dezvoltare al țărilor, desigur, noi nu ne comparăm cu Moldova și Ucraina, dar suntem mult mai dezvoltați decît ele. Dacă vorbiți despre abordarea bazată pe „meritele” condiționate, atunci Georgia se află într-o poziție foarte dificilă din cauza geografiei noastre. <…> Am o întrebare: Ce ar trebui să facă Georgia pentru a sprijini Ucraina? Prietenii noștri ucraineni declară public că vor să vadă un „al doilea front” în Georgia. Dar nouă ne ajung atâtea războaie!”
Black Sea Security Act
Statele Unite ar trebui să continue să lucreze în cadrul NATO şi cu aliaţii din NATO pentru a dezvolta o strategie pe termen lung, pentru a spori securitatea, pentru a stabili o prezenţă permanentă şi durabilă de-a lungul flancului estic al NATO şi care să consolideze rezilienţa democratică a aliaţilor şi partenerilor din regiune, arată amendamentul referitor la securitatea Mării Negre adoptat recent în Senatul SUA.
Documentul precizează că statele de la Marea Neagră înseamnă Turcia, România, Bulgaria, Moldova, Ucraina şi Georgia. Statele riverane ale Mării Negre sunt esenţiale în contracararea agresiunii din partea guvernului Federaţiei Ruse şi contribuie la securitatea colectivă a NATO, arată documentul.
„Statele Unite ar trebui să continue să lucreze în cadrul NATO şi cu aliaţii din NATO pentru a dezvolta o strategie pe termen lung, pentru a spori securitatea, pentru a stabili o prezenţă permanentă şi durabilă de-a lungul flancului estic al NATO şi pentru a consolida rezilienţa democratică a aliaţilor şi partenerilor din regiune”, prevede amendamentul.
„Statele Unite ar trebui să colaboreze în cadrul NATO şi cu aliaţii NATO pentru a dezvolta o strategie pentru o prezenţă maritimă rotativă regulată în Marea Neagră”, se mai arată în document.
„Statele Unite ar trebui, de asemenea, să colaboreze cu statele din Uniunea Europeană pentru a coordona o strategie de susţinere a iniţiativelor democratice şi a prosperităţii economice în regiunea care cuprinde două state membre UE şi patru state aspirante la statutul de membru UE”, menţionează Legea din 2023 privind Securitatea la Marea Neagră.
Statele Unite condamnă încercările Federaţiei Ruse de a schimba sau de a modifica graniţele din regiunea Mării Negre prin forţă sau prin orice mijloace contrare dreptului internaţional şi de a impune o sferă de influenţă în întreaga regiune.
„Statele Unite şi aliaţii săi ar trebui să contracareze cu fermitate acţiunile teritoriale nelegitime ale Rusiei, revendicările nelegitime ale Rusiei în Peninsula Crimeea, de-a lungul teritoriului ucrainean, în apele teritoriale ale Ucrainei din Marea Neagră şi din Marea de Azov, în apele internaţionale ale Mării Negre şi în teritoriile pe care le ocupă în mod ilegal în Ucraina”, arată amendamentul.
Îmbunătăţirea legăturilor economice între Statele Unite, statele de la Marea Neagră şi regiunea mai largă poate duce la un parteneriat strategic consolidat, se mai subliniază în document.
SUA vor implementa o strategie de creştere a asistenţei de securitate faţă de statele de la Marea Neagră, axată pe Ucraina, România, Bulgaria, Moldova şi Republica Moldova şi Georgia.
Foto: Wikipedia
China și Georgia
Prin Black Sea Security Act, SUA încearcă să limiteze influența chineză în zona Mării Negre. Beijingul a răspuns direct demersurilor americane, iar recent autoritățile din China și Georgia au anunțat stabilirea unor relații de parteneriat strategic între cele două țări.
Decizia în cauză a fost luată în timpul vizitei recente a premierului georgian Irakli Garibashvili în China. Potrivit declarației comune, al cărei text a fost difuzat de mass-media chineză, Beijingul și Tbilisi intenționează să sporească atât interacțiunea politică, cât și cooperarea în domeniile economiei și culturii. „Părțile vor consolida coordonarea în abordarea problemelor internaționale, vor continua să aprofundeze relațiile bilaterale interstatale, vor asigura împreună pacea, stabilitatea și dezvoltarea în regiune, precum și în întreaga lume”, se subliniază în declarație.
Reprezentanții guvernelor Georgiei și Chinei au semnat memorandumuri și acorduri de cooperare în domeniile economiei, educației și proprietății intelectuale în timpul întîlnirii premierului georgian Irakli Garibashvili cu omologul său chinez Li Qiang la Beijing. „După întîlnirea dintre Garibashvili și Qian, guvernele georgian și chinez au semnat un plan de cooperare bilaterală în cadrul inițiativei „O centură, un drum”, precum și un memorandum de înțelegere între Ministerul georgian al Economiei și Dezvoltării Durabile și Ministerul chinez al Comerțului privind cooperarea în domeniul investițiilor în economia digitală”, mai arată mass-media.
Președintele chinez Xi Jinping a declarat că pornind de la acest nou punct de plecare, China și Georgia ar trebui să planifice relațiile bilaterale dintr-o perspectivă strategică și pe termen lung, să promoveze un parteneriat strategic solid și durabil și să dea un impuls dezvoltării și relansării ambelor țări. Xi Jinping a remarcat, de asemenea, că, în ultimii 31 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice, China și Georgia au consolidat încrederea reciprocă politică și au înregistrat realizări în cooperarea în diverse domenii.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a anunţat ca îl va expulza pe ambasadorul Georgiei în semn de protest faţă de situaţia fostului preşedinte al ţării Mihail Saakaşvili, de asemenea cetăţean ucrainean, care a apărut slăbit la procesul său de la Tbilisi în aceeaşi zi. „Am cerut astăzi Ministerului de Externe să-l convoace pe ambasadorul Georgiei, să-l notifice în legătură cu protestul nostru şi să-i ceară să părăsească Ucraina în termen de 48 de ore pentru consultări în capitala sa”, a scris Zelenski pe canalul său de Telegram.
Răspuns georgian
Ministerul Afacerilor Externe de la Tbilisi l-a rechemat pe însărcinatul temporar al Georgiei pentru afaceri în Ucraina Alexandra Șulyga, relatează Politika Stranî. Măsura a fost luată în contextul deciziei impunerii de către Kiev a sancțiunilor împotriva companiei aeriene Georgian Airways, care a reluat zborurile către Rusia.
Ucraina a impus, pe 1 iulie, sancțiuni pentru 10 ani companiei Georgian Airways. Sancțiuni personale au fost aplicate și proprietarului companiei aeriene, Tamaz Gaiashvili. Ele mai includ înghețarea activelor, suspendarea operațiunilor comerciale, oprirea zborurilor și a tranzitului pe teritoriul ucrainean, suspendarea obligațiilor economice și financiare, revocarea licențelor și a altor permise. În total, noul pachet de sancțiuni ucrainene afectează peste 190 de persoane fizice și 290 de entități juridice, inclusiv fabrici și companii rusești.
Ulterior, pe 3 iulie, autoritățile georgiene au venit cu o „măsură de răspuns”. MAE-ul de la Tbilisi a anunțat că l-a rechemat pe însărcinatul temporar al Georgiei pentru afaceri în Ucraina Alexandra Șulyga.
Vicepremierul georgian Levan Davitashvili a declarat că sancțiunile ucrainene împotriva companiei aeriene reprezintă „un alt pas neprietenos al Kievului” și sunt „motivate politic”. El crede că este posibil ca opoziția georgiană să fi fost implicată în această decizie și să fi transmis „informații distorsionate” Kievului.
Saga Saakașvili
Fostul președinte georgian Mihail Saakașvili a participat pentru prima dată, după o lungă pauză, la ședința Tribunalului de la Tbilisi în procesul privind dispersarea unui miting în anul 2007. Imaginile, care au apărut pe internet, au șocat opinia publică. Acestea arată că fostul șef de stat continuă să slăbească rapid. La sfârșitul lunii martie, el cântărea mai puțin de 58 de kilograme având o înălțime de 195 de centimetri, potrivit rupor. Reamintim că Saakașvili are 55 de ani. Mandatul său prezidențial s-a încheiat în 2013. El a părăsit Georgia și doi ani mai târziu a primit cetățenia Ucrainei, unde a și locuit. S-a întors în Georgia înainte de alegerile municipale din 2021, fiind reținut și trimis într-un penitenciar
. Împotriva sa au fost deschise mai multe dosare penale. Printre acestea se numără acuzații de abuz de putere, de agresiune fizică împotriva unui fost deputat și de deturnare de fonduri de stat pentru nevoi personale. În timp ce se afla în arest preventiv, fostul lider a intrat de mai multe ori în greva foamei. Starea sa de sănătate a început să se deterioreze și a fost transferat la spital. La sfârșitul lunii ianuarie, Saakașvili a contractat coronavirusul. Ulterior, deputatul Adunării Naționale georgiene Giorgi Chaladze, membru al partidului Mișcarea Națională Unită, a declarat că fostul președinte a fost transferat la secția de terapie intensivă și că se află în stare critică. La jumătatea lunii februarie, Parlamentul European a cerut autorităților georgiene să îl elibereze pe Saakașvili și să îi permită să primească un tratament adecvat în străinătate.
Ministrul afacerilor externe Luminița Odobescu a avut o convorbire telefonică cu ministrul afacerilor externe al Georgiei, Ilia Darchiashvili, relatează serviciul de presă al MAE român. Discuția a vizat modalitățile de aprofundare a cooperării bilaterale, în spiritul Parteneriatului Strategic semnat la București, la 11 octombrie 2022, de președinții celor două state.
Cei doi miniștri au reafirmat angajamentul comun de a contribui, în continuare, la dezvoltarea dialogului politic și la extinderea cooperării sectoriale în toate domeniile de interes.
Ministrul român de externe a reiterat susținerea României pentru aspirațiile Georgiei de integrare europeană și euroatlantică. A salutat recenta evaluare preliminară a Comisiei Europene, care evidențiază progresele realizate de autoritățile de la Tbilisi într-o serie de domenii. A subliniat, în context, importanța intensificării eforturilor autorităților georgiene în perioada următoare.
Ministrul Ilia Darchiashvili a adresat felicitări omologului român cu ocazia numirii recente în funcție și a accentuat interesul părții georgiene pentru aprofundarea cooperării practice între cele două țări.
