Întâlnirea dramatică a unei drone americane cu avioanele de luptă rusești în această săptămână a evidențiat importanța Mării Negre, esențială în rivalitatea dintre Moscova și Occident, relatează mass-media internațională.
Întâlnirea dramatică dintre drona americană și avioanele de luptă rusești a atras atenția lumii asupra zonei maritine care este în centrul războiului din Ucraina. Dar a ridicat, de asemenea, o întrebare cheie de securitate pentru Washington și aliații săi: există o strategie clară pentru o cale navigabilă critică care este de mult timp esențială pentru rivalitatea dintre Moscova și Occident și ar putea deveni acum un o zonă sensibilă majoră?
Parlamentarii și foștii oficiali militari au spus că răspunsul este deosebit de îngrijorător, deoarece există o înțelegere pentru a permite livrărilor critice de cereale din porturile Ucrainei de la Marea Neagră, iar flota Rusiei folosește zona ca rampă de lansare pentru atacurile împotriva orașelor ucrainene.
Descrisă de unii drept „un potențial butoi de pulbere”, Marea Neagră este puțin mai mare decât California și are șase țări riverane: state membre NATO, precum Turcia, România și Bulgaria, precum și Georgia și Ucraina, care sunt considerate parteneri ai SUA și NATO, dar nu fac parte din Alianță. Și apoi mai este Rusia. La un moment dat, SUA i-au ajutat pe aliați să-și consolideze prezența în Marea Neagră și au efectuat exerciții acolo, dar administrația Biden a retras navele americane din zonă când se părea că rușii se pregătesc să invadeze Ucraina. Turcia oprește acum navele de război să intre prin strâmtoarea Bosfor, pe care o controlează și o poate închide în timpul războiului. Asta înseamnă că SUA nu au mijloace să recupereze drona, după ce un avion de luptă rus s-a ciocnit de ea.
Flota militară rusă face încă legea în Marea Neagră
Invazia militară rusă din Ucraina, crizele politice permanente din arcul de tensiune regional, importanța drumurilor comerciale din regiune scot în evidență necesitatea existenței în spațiul mediatic românesc al unui proiect dedicat regiunii extinse a Mării Negre.
Proiectul KARADENIZ PRESS a debutat în 2009 si s-a vrut, încă de la început, să funcționeze ca o platformă care să reunească oameni pasionați și cu expertiză de specialitate privind politica statelor de la Marea Neagră. Astfel, de-a lungul celor 14 ani, platforma a reunit experți din România si alte țări riverane Marii Negre, punând la dispoziție un spațiu intelectual în care contributorii să-și prezinte ideile publicului larg din România, Republica Moldova, Ucraina și nu numai.
Cu o suprafață de peste 400 de mii de km² și drumuri comerciale vechi de când civilizația, Marea Neagră fascinează prin complexitatea istoriei sale recente sau mai vechi. Transformarea într-un „potențial butoi de pulbere” a vechiului Pontus Euxinus obligă țările riverane să adopte politici echilibrate pentru a permite dezvoltarea economică și umană a regiunii.
NATO la Marea Neagră
Cele șase state riverane de la Marea Neagră aparțin unor tabere geopolitice diametral opuse, având interese divergente din punct de vedere al securității.
Nici apartenența la NATO a unor state precum Turcia, România și Bulgaria, cu propriile lor interese naționale, nu garantează securitatea deplină a acestora. Procesul de definire a unei identități NATO în bazinul Mării Negre este un proces îndelungat, fiind nevoie de depășirea unor obstacole istorice.
Tradiția politică bulgară ori românească nu au legat niciodată existența statelor lor naționale de accesul la Marea Neagră, iar dominația politico-militară a întregului bazin pontic de către Uniunea Sovietică, urmată de dominația Federației Ruse a făcut ca aceste două state să nu încerce proiecte politice ambițioase.
NATO devine treptat o prezență permanentă în bazinul Mării Negre
Turcia este avantajată de existența unei singure legături externe dintre Marea Neagră și Oceanul Planetar (prin Strâmtoarea Bosfor, Marea Marmara, Strâmtoarea Dardanele). Prin controlul exercitat asupra traficului civil și militar, dar și prin drepturile oferite de Convenția de la Montreaux, Ankara își dorește menținerea actualului statu-quo.
România și Bulgaria au nevoie de o Mare Neagră liberă de hegemonia exercitată sau dorită de o parte din statele riverane, pe fondul acutizării situației de securitate din bazinul pontic generată de invazia militară rusă în Ucraina.
Blocarea de către Flota militară rusă a Mării Negre a porturilor ucrainiene (în 2022) sau a celor georgiene (în 2008), subliniază vulnerabilitatea căilor comerciale navale din zona Mării Negre. Orice conflict cu o componentă navală afectează comerțul maritim datorită creșterii substanțiale a prețului transportului și a asigurărilor obligatorii pentru navele comerciale. Creșterea importanței transportului naval la nivel mondial implică necesitatea elaborării unei strategii mai active a statelor NATO pentru susținerea intereselor atât în Marea Neagră, cât și pe Dunăre.
Pentru că, interesele energetice și comerciale ale statului român, dar și ale altor state membre UE, sunt afectate de menținerea artificială de către Kremlin a salbei de conflicte din Caucaz, pornind de la Abhazia și Oseția de Sud până la conflictul din Nagorno-Karabah.
Interesele energetice românești, reprezentate atât de exploatările directe din zona economică exclusivă românească, cât și de importurile din zone apropiate Mării Negre, precum Caucaz și Marea Caspică, sunt amenințate de către politica promovată de Federația Rusă.
Republica Moldova este teoretic un stat fără ieșire directă la Marea Neagră, însă are ieșire la fluviul Dunărea pe o fâșie de câteva sute de metri la extremitatea sa sudică. Prin acest artificiu geopolitic sovietic, Republica Moldova are acces la Marea Neagră și la Oceanul Planetar.
Fragilitatea geopolitică extremă a fostei republici sovietice a fost scoasă în evidență de invazia militară rusă din Ucraina, lipsa unei ieșiri consolidate la Marea Neagră crescând vulnerabilitatea Chișinăului în fața amenințării hibride ruse.
Crizele schimba geopolitica energetica la Marea Neagra
Umbra Federației Ruse
Istoria a permis Rusiei să devină un mare imperiu, ajungând treptat la Marea Baltică, Oceanul Arctic, Oceanul Pacific și Marea Neagră. Dintre toate aceste ieșiri maritime, doar Marea Neagră putea oferi, în context istoric, o ieșire care să asigure accesul navelor comerciale în toate anotimpurile.
Noua doctrină navală rusă, aprobată Vladimir Putin, în august 2022, stipulează că SUA și statele NATO sunt principalele rivale al Rusiei, iar forţa militară navală rusă va putea fi folosită pe mările și oceanele lumii în mod corespunzător, dacă alte mijloace vor fi epuizate.
Noua doctrină stabileşte ambiţiile maritime globale rusești în zone cruciale precum Arctica şi Marea Neagră, unul din aliniate subliniind necesitatea întăririi poziţiei geopolitice a Rusiei în Marea Neagră şi Marea Azov.
„Ghidată de această doctrină, Federaţia Rusă îşi va apăra ferm şi hotărât interesele naţionale în oceanele lumii, iar având suficientă putere maritimă, le va garanta securitatea şi protecţia”, se arată în document, lăsând loc de interpretare privind adevăratele intenții ale Moscovei. Însă, luând în considerare diferența mare de înzestrare dintre flota militară rusă și cea a statelor din NATO, mai ales SUA, pare greu de crezut că partea rusă va reuși să devină o forță care poate rivaliza cu acestea.
Singura regiune unde Federația Rusă poate face față, cel puțin până la eventuala înființare a unei structuri navale permanente a NATO, este bazinul Mării Negre.
Ducând lipsă cronică de portavioane, partea rusă stă oarecum bine în ceea ce privește submarinele nucleare, capabile să descurajeze orice atac nuclear împotriva Rusiei, o moștenire tangibilă a perioadei flotei sovietice. Însă, fără extinderea masivă și rapidă a flotei actuale ruse, obiectivele noii doctrine nu vor putea fi îndeplinite.
Între două lumi geopolitice
Republica Georgia, Ucraina și Republica Moldova, care sunt considerate, mai mult sau mai puțin, parteneri ai SUA și NATO, sunt supuse unor presiuni fantastice pentru a rămâne, total ori parțial, în orbita geopolitică rusă.
Recenta întâlnire dramatică a unei drone americane cu avioanele de luptă rusești în această săptămână a evidențiat importanța Mării Negre, esențială în rivalitatea dintre Moscova și Occident.
Marea Neagră nu se regăsea prea mult în strategiile de securitate implementate de Kiev înainte de 2014. Ucraina nu a văzut nicio amenințare esențială pentru securitate la Marea Neagră, iar flota militară ucraineană primea cele mai puține resurse din toate componentele aparatului militar ucrainean, doar Georgia dispunând de mai puține capabilități navale în Marea Neagră.
Aviația militară rusă, o prezență îngrijorătoare în spațiul Mării Negre
Strategia de securitate națională din 2012 menționa doar problema reprezentată de necesitatea delimitării frontierelor de stat din regiunea Mării Negre și problemele legate de desfășurarea Flotei ruse de la Marea Neagră pe teritoriul ucrainean.
În prezent, Strategia de securitate națională nominalizează Rusia drept principala amenințare, pe care o consideră „pe termen lung”, Marea Neagră jucând un rol aparte, în prim plan fiind problema eliberării Crimeei și a orașului Sevastopol. Evenimentele din 2014 din Crimeea, care au culminat cu anexarea ilegală de către Federația Rusă a peninsulei Crimeea și orașului Sevastopol, incluzând infrastructura portuară militară, au schimbat definitiv balanța puterii navale în favoarea Moscovei. Pierderea, de către Ucraina, a unui număr important de nave militare, precum și dezertarea unui număr mare de cadre ale flotei militare ucrainene au limitat, coroborat cu insuficienta alocare de fonduri, capacitatea Kiev-ului de a reforma marina militară pentru a face față amenințării militare ruse.
Tbilisi controlează doar o parte din coasta georgiană a Mării Negre, Rusia controlând în mod direct zona abhază de coastă, inclusiv prin baze militare navale.
Ucraina se confruntă cu o sângeroasă invazie rusă
Marea Neagră este un obstacol geografic greu de ignorat pentru factorii de decizie de la Tbilisi, forțați să ia în calcul constrângerile geografice în orice decizie.
Având un vecin turc cu o influență majoră în soarta economică și politică regională, dar și cu relații complexe pe axa Ankara-Baku și Ankara-Moscova, Tbilisi este nevoit să identifice proiecte economice viabile, care să ofere soluții pentru izolarea geopolitică a statului. Rolul de poartă a resurselor energetice caspice depinde de bunăvoința turcă ori azeră, iar exemplul unei Armenii izolate dă fiori elitei georgiene, nevoite să respecte sensibilitățile politice ale celor două state.
Este greu de conceput că partea rusă va accepta revenirea Abhaziei și Oseției de Sud în componența Georgiei, mai ales pe fondul războiului din Ucraina. Un astfel de precedent ar fi periculos pentru politica rusă din întreg spațiul CSI, chiar dacă Tbilisi ar accepta o federalizare favorabilă intereselor Kremlinului.
Republica Moldova, sprijinită de Uniunea Europeană
Invazia militară pe scară largă a Ucrainei de către Rusia a dus la temeri tot mai mari de interferență din partea Moscovei în fostele republici sovietice, relatează Politico. Mai mulți miniștri europeni de externe au cerut luni ca UE să sancționeze oligarhii implicați în „tentative de destabilizare” în Republica Moldova și Georgia, pe fondul temerilor tot mai mari de interferență rusă. „Aceste două țări se confruntă cu încercări de destabilizare care necesită cea mai mare vigilență a noastră și ar putea justifica faptul că începem să ne gândim să-i țintim pe cei responsabili pentru aceste încercări”, a declarat ministrul francez de externe Catherine Colonna înaintea unei reuniuni a miniștrilor de externe ai UE. Atât omologii ei români, cât și estonii au cerut, de asemenea, blocului să sancționeze oligarhii pro-ruși din Moldova.
Urmas Reinsalu din Estonia a spus că UE „are responsabilitatea de a crea un nou mecanism de sancțiuni împotriva agenților de influență ruși, împotriva acelor oligarhi din Moldova care pregătesc o lovitură de stat”.
Preşedinta Republicii Moldova, doamna Maia Sandu, a anunţat că a convocat Consiliul Suprem de Securitate de la Chișinău „în legătură cu situaţia excepţională din justiţie”, un semnal clar al durității războiului pentru reforme din fosta republică sovietică. Demersurile au loc pe fondul intensificării războiului din Ucraina, care a intrat într-o nouă fază.
Situație catastrofală
Cei 330 de magistraţi, întruniţi vineri în cadrul Adunării Generale a Judecătorilor, au blocat alegerea primilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a putea demara procesul de curăţare a sistemului judecătoresc, conform media citate.
„Adunarea Generală a Judecătorilor a amânat numirea membrilor CSM. Înţeleg că judecătorii au decis totuşi să blocheze curăţarea justiţiei şi să pună în continuare piedici în calea restaurării dreptăţii în R. Moldova. Anunţ că voi convoca pentru ziua de luni, la ora 14:00, Consiliul Suprem de Securitate în legătură cu situaţia excepţională din justiţie”, a transmis Maia Sandu într-un mesaj pe pagina sa de Facebook.
Adunarea Generală a Judecătorilor a anunţat următoarea şedinţă abia pe 28 aprilie. Singura decizie luată vineri a fost crearea unei comisii care să elaboreze o declaraţie despre situaţia din sistemul judecătoresc, în viziunea magistraţilor. Magistraţii din R. Moldova admit că situaţia din justiţie e „catastrofală”, ceea ce nu i-a împiedicat să-şi ia o pauză pentru mai bine de o lună, remarcă Ziarul Naţional.
Curtea anticorupție
În cadrul unui discurs susţinut vineri în parlament, Maia Sandu a solicitat guvernului şi forului legislativ să creeze o instanţă specializată care să investigheze cazurile de mare corupţie şi de corupţie în sistemul justiţiei.
„Suntem datori şi obligaţi în faţa cetăţenilor să pedepsim marii corupţi şi să nu le permitem să ne mai controleze republica. În aceşti doi ani, justiţia a avut independenţa să facă dreptate oamenilor. Dar nu a făcut-o. Solicit parlamentului şi guvernului să creeze Curtea Anticorupţie, o instanţă specializată care să investigheze cazurile de mare corupţie şi de corupţie în sistemul justiţiei”, a transmis Maia Sandu, subliniind că „nu mai avem timp să lăsăm corupţii din sistem să amâne la nesfârşit propria curăţare”.
„În 2030 Republica Moldova trebuie să fie ţară membră a Uniunii Europene. Acum este şansa noastră reală de a deveni membru cu drepturi depline al familiei europene. Avem susţinerea statelor UE. Moldovenii au ales calea europeană, dar cât de repede vom ajunge acolo depinde de noi toţi”, a subliniat Maia Sandu de la tribuna forului legislativ.
Critici dure
„Să unim societatea noastră ca toţi cetăţenii să aibă o viaţă bună, cu venituri europene. Fac apel către toate forţele politice să pună aderarea la UE deasupra intereselor înguste şi să susţină această cale necondiţionat”, a îndemnat președinta Republicii Moldova.
În acelaşi timp, Maia Sandu i-a criticat dur pe politicienii din opoziţie care promovează cu înverşunare interesele Kremlinului la Chişinău, dar în acelaşi timp preferă să-şi trimită copiii la învăţătură în Occident, deţin paşapoarte ale statelor europene, au afaceri în UE şi chiar beneficiază de plăţi sociale din partea statelor europele pe care le blamează, notează mass-media din Chişinău.
În timpul discursului său vineri în parlament, din sală au lipsit reprezentanţii Blocului comuniştilor şi socialiştilor (BCS), cei ai Partidului ŞOR, cărora le era adresat acest mesaj, remarcă publicaţia citată.
„Copiii unora dintre voi învaţă acolo (în UE), voi mergeţi acolo în vacanţă, alţii au şi paşapoarte europene, unii chiar beneficiază de plăţi sociale, fac afaceri în UE. Oare voi nu vreţi ca copiii Moldovei să trăiască ca în UE? Sau vreţi ca copiii voştri să fie aruncaţi în închisoare pentru că scriu o postare critică la adresa conducerii ţării, aşa cum se întâmplă în Rusia?”, a întrebat retoric Maia Sandu.
„Oare nu vreţi ca moldovenii să aibă libertatea de a construi ţara aşa cum vor şi nimeni să nu se amestece în treburile interne ale ţării noastre? Aţi văzut multe grădiniţe, spitale şi şcoli reparate din bani de la Kremlin sau donaţii pentru dezvoltarea localităţilor? Dinspre Kremlin ne vin doar ameninţări, embargouri şi şantaj. De acolo vine doar război, suferinţă şi sărăcie. UE este unica noastră şansă de a construi o ţară în care doar cetăţenii ei au dreptul să-şi decidă soarta”, a declarat Maia Sandu.
Luntre și punte
În opinia șefei statului moldovenesc, unii politicieni „se fac deja luntre şi punte pentru a vinde R. Moldova Kremlinului”.
”Din păcate, în parlament sunt şi deputaţi care nu reprezintă oamenii, ci reprezintă hoţii de miliarde. Ştiu că şi voi mă auziţi, chiar dacă nu sunteţi aici. Ei s-au vândut oligarhilor şi vor să vândă şi Moldova. Gruparea Şor are o misiune clară de la Kremlin şi FSB – să aducă războiul în R. Moldova. Scopul lor este să organizeze destabilizări şi să dea jos prin violenţe guvernarea aleasă în mod democratic. Instituţiile Moldovei nu vor permite ca republica să fie închinată unor criminali”, a punctat Maia Sandu.
În aceste zile, Mișcarea Pentru Popor, formată în jurul Partidului Șor, a lansat un apel către toate forțele de opoziție, atât cele parlamentare, cât și cele extraparlamentare, să susțină cerința legală a cetățenilor de a obliga guvernarea să achite integral facturile pentru lunile de iarnă. În acest scop, zeci de mii de cetățeni din întreaga țară sunt așteptați pentru a participa la protestele de la Chișinău.
Sistemul se opune
Judecătorul Alexei Paniș, citat de mass-media de la Chișinău, a declarat că prin reforma propusă guvernarea își dorește preluarea controlului asupra justiției. De asemenea, magistratul acuză reprezentanții guvernării de duble standarde, atunci când, pe de o parte, insistă pe reforma justiției, pe de altă parte, mențin în funcții membrii CSM și după expirarea mandatului.
„Când vorbim despre reformă și independența justiției vreau să cred în sinceritatea politicienilor care adoptă declarația cu privire la caracterul captiv al statului și în același timp îmbrățișează membrii CSM care au activat în perioada statului capturat și au dus la capturarea statului, și-i țin pe acești membri CSM în brațe și după ce le-a expirat mandatul constituțional. Asta îmi trezește suspiciuni privind sinceritatea reformei. Reforma este necesară, dar politicienii înțeleg prin reformă controlul total al justiției. Judecătorii își doresc reforma, dar ei văd asta prin îmbunătățirea condițiilor de muncă, societatea își dorește reforma, avocații își doresc reforma. Dar unele persoane văd din reformă o posibilitate de a agonisi mijloace bănești. Mă refer la veșnicii reformatori, pentru că reforma costă. În ultimii ani s-a mers pe reforme care durează mult, costă scump, dar nu produc efecte”, a mai spus judecătorul Alexei Paniș, citat de TVR Moldova.
Ședință cu cântec
Ministra justiției, Veronica Mihailov-Moraru, a declarat că Adunarea Generală a Judecătorilor, convocată vineri, a fost o șansă de a debloca situația precară din justiție, prin alegerea și formarea unui organ de autoadministrare. Însă în circumstanțele în care ședința a fost întreruptă până la sfârșitul lunii aprilie, ministra crede că se impun soluții dure. Potrivit ei, de această dată, chiar nu pot fi invocate acuzații de imixtiune, relatează mass-media.
„Cu regret, prin amânarea alegerilor membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, înțeleg, că se dorește, dimpotrivă, perpetuarea situației grave din justiție. Reieșind din majoritatea opiniilor expuse de judecători, înțeleg, că interesul public mai puțin a contat și, că nu se dorește crearea unui CSM cu care să fie un nou început pentru rezolvarea problemelor din justiție – numirea în funcție a judecătorilor, soluționarea mai rapidă a cazurilor, luarea deciziilor importante de administrare în sistemul judecătoresc. Astfel, se putea valorifica oportunitatea de a fi parte a reformei justiției și, mai ales, de a restabili imaginea sistemului judecătoresc”, afirmă Veronica Mihailov-Moraru.
Ea spune că, în calitate de ministră a justiției, își dorește un partener pentru implementarea agendei pentru aderarea la Uniunea Europeană, pentru a consolida domeniul justiției și cel anticorupție.
Curtea Penală Internațională (CPI) a emis un mandat de arestare pentru președintele rus Vladimir Putin pentru transferul forțat de copii în Rusia după invadarea Ucrainei de către Kremlin, relatează Politico. Ucrainenii acuză Moscova că a implementat o politică de genocid împotriva lor și că caută să le distrugă identitatea – parțial prin deportarea copiilor în Rusia. Putin este „presupus responsabil pentru crima de război privind deportare ilegală a populației (copii)” și cea de „transfer ilegal de populație (copii) din zonele ocupate ale Ucrainei în Federația Rusă”, a declarat vineri instanța de la Haga într-o declarație.
„Există motive rezonabile să credem că domnul Putin poartă răspundere penală individuală” pentru aceste crime, se arată în comunicat. Președintele rus, a susținut curtea, nu a „exercat în mod corespunzător controlul asupra subordonaților civili și militari care au comis actele” și care se aflau „sub autoritatea și controlul său efectiv”.
Maria Lvova-Belova, comisarul Rusiei pentru drepturile copilului în biroul președintelui, a fost, de asemenea, menționată de mandatul CPI pentru rolul său în deportări.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a calificat emiterea mandatului împotriva lui Putin „istoric” și a spus că va duce la „responsabilitate istorică”. „Peste 16.000 de cazuri de deportare forțată a copiilor ucraineni de către ocupant au fost deja înregistrate în cadrul procedurilor penale investigate de ofițerii noștri de aplicare a legii”, a spus Zelenskyi în discursul său de noapte, vineri seară. „Dar numărul real, complet al deportaților poate fi mult mai mare.”
Este prima dată când CPI a emis mandate în legătură cu invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, care a început în februarie anul trecut. Acesta vine înaintea unei vizite în Rusia săptămâna viitoare a președintelui chinez Xi Jinping și va limita sever posibila gamă de vizite diplomatice a lui Putin.
