de George Dragos | apr. 13, 2023 | Știri
Flota militară rusă face legea în Marea Neagră
În timp ce Occidentul nu a avut nicio strategie consistentă legată de Marea Neagră, Rusia a avut mereu una – agresivă, revanşardă, a declarat, joi, ministrul ucrainean de Externe, Dmitro Kuleba. „Marea Neagră este esenţială pentru ca întreaga Europă să fie un loc al păcii”, a arătat Dmitro Kuleba.
Declarații dure
Înaltul oficial ucrainean a intervenit online la Conferinţa privind securitatea regiunii Mării Negre, care are loc la Bucureşti, sub egida Platformei Internaţionale Crimeea.
„De fiecare când auzim că oricine, de oriunde din lume, spune că Crimeea este oarecum specială şi nu ar trebui să revină din nou Ucrainei, trebuie să spunem că Ucraina respinge categoric acest lucru. Nu există nicio diferenţă între Simferopol, Doneţk, Lugansk, Herson sau orice alt oraş ucrainean. Trebuie să fim şi vom fi din nou Ucraina întreagă”, a spus şeful diplomaţiei de la Kiev.
El a mai afirmat că „mulţi dintre noi am crezut că secolul XXI va fi unul al păcii, dezvoltării şi cooperării”. „Din nefericire, Rusia a mers în direcţia opusă, în secolul al XIX-lea, al competiţiilor coloniale”, a adăugat Kuleba.
Probleme de securitate
Problemele de securitate din Marea Neagră nu sunt doar o chestiune regională, ci au aspect global, a declarat adjuncta ministrului ucrainean de Externe, Emine Dzhaparova, la Conferinţa privind securitatea regiunii Mării Negre sub egida Platformei Internaţionale Crimeea.
Ea a spus că, odată cu evenimentul de la Bucureşti, arhitectura Platformei Crimeea „este completă”.
Oficialul ucrainean a adăugat că se aşteaptă ca la discuţii să ia parte nu doar ţările din regiunea Mării Negre, care sunt „firesc îngrijorate de provocările de securitate cu care ne confruntăm”.
„Credem că problemele de securitate din Marea Neagră nu sunt doar o chestiune regională, ci au aspect global. Şi există o lecţie învăţată din cazul Crimeea, care a dus la un război mai mare, pe 24 februarie (2022 – n.r.): atunci când răul nu este oprit, acesta se amplifică”, a mai spus Dzhaparova.
Autorităţile ucrainene, a subliniat ea, au tras un semnal de alarmă „în 2014, când Crimeea a devenit bază militară a Rusiei şi când Marea Neagră şi Marea Azov au devenit practic lacuri ale Federaţiei Ruse, când Rusia a început să blocheze vasele comerciale care veneau din porturile ucrainene din 2017”.
de Ionescu Anca | apr. 11, 2023 | Știri
TCG Anadolu (foto Wikipedia)
Turcia a lansat primul său portavion, TCG Anadolu, cu intenţia de a-i extinde capabilităţile de drone de la operaţiuni terestre la cele navale, relatează agenția Anadolu. Creșterea capacităților navale turcești are loc în contextul tensiunilor regionale în creştere pe fondul invaziei miliatre ruse în Ucraina. Decizia părții turce influențează decisiv desfășurarea raportul de forțe din bazinul pontic.
De pe TCG Anadolu pot opera numai aparate de zbor uşoare, în special elicoptere şi avioane care pot decola de pe piste scurte.
Nava are 232 metri în lungime şi 32 în lăţime şi poate transporta în jur de 1.400 de persoane – un batalion de militari -, vehicule de luptă şi unităţi de suport pentru operaţiuni în afara ţării.
‘Această navă ne va permite să desfăşurăm operaţiuni militare şi umanitare în orice colţ al lumii, când va fi necesar’, a declarat preşedintele Recep Tayyip Erdogan cu prilejul ceremoniei de lansare, care a avut loc la Istanbul.
‘Vedem în această navă un simbol care va consolida poziţia de leadership regional a Turciei’, a mai spus Erdogan.
Nava de asalt amfibiu a fost construită la şantierul naval Sedef din Istanbul de un consorţiu turco-spaniol, pe baza planurilor portavionului uşor spaniol Juan Carlos I.
Turcia vrea să folosească drone în operațiuni navale (foto: Wikipedia)
Planuri strategice
Intenţia originară a Ankarei era să desfăşoare avioane de vânătoare F-35B, care pot decola de pe piste scurte, pe nava sa de război cea mai mare.
Însă planul a trebuit schimbat după ce Statele Unite au eliminat Turcia, aliat în NATO, din programul de avioane F-35 pentru că Ankara a achiziţionat sisteme ruseşti de apărare aeriană S-400. Turcia a convertit ulterior TCG Anadolu într-un portavion de drone.
În plus faţă de elicoptere, Turcia are în plan să desfăşoare pe noul portavion drone de luptă Bayraktar TB3 şi Kizilelma (ambele produse de firma turcă Baykar), precum şi avioane uşoare de atac Hurjet, dezvoltate de Turkish Aerospace Industries (TAI).
După ce planul va fi implementat, TCG Anadolu va fi primul portavion din lume a cărui flotă este compusă mai ales din drone.
Turcia, care deţine a doua cea mai numeroasă armată din NATO, are frontieră cu Siria şi Irak, ţări marcate de conflicte, şi linii lungi de coastă la Mediterana şi Marea Neagră.
de Isac Mihai | apr. 9, 2023 | Analize, REPUBLICA MOLDOVA
Opt candidați participă la alegerile pentru funcţia de başcan al Găgăuziei, alegeri care care vor avea loc pe 30 aprilie. Procesul de înregistrare a fost finalizat pe data de 1 aprilie, pe fondul unei campanii electorale apatice. Este de așteptat ca autoritățile electorale să organizeze un al doilea tur de scrutin, în data de 14 mai 2023.
La alegerile pentru postul de guvernator vor participa foștii bașcani Mihail Formuzal și Dumitri Croitor, deputații Adunării populare Nicolai Dudoglo, Grigore Uzun, Victor Petrov, Serghei Cimpoieș și fostul deputat al Adunării populare Serghei Cernev. Toți candidații se poziționează drept „independenți”, cu excepția Evgheniei Guțul, care reprezintă partidul Şor.
Luptă geopolitică
„Nu sprijinim pe nimeni în acest proces electoral – aceasta este decizia partidului. Urmărim cu atenţie organizarea alegerilor în Găgăuzia. Este foarte important pentru noi ca acestea să se desfăşoare corect. Pentru că corectitudinea alegerilor este un indicator al pregătirii țării de a avansa pe calea integrării europene”, a explicat liderul formațiunii proprezidențiale PAS, președintele Parlamentului de la Chișinpu, Igor Grosu.
Preşedinta Maia Sandu a declarat că socialiştii „sunt obligaţi să respecte interesele Republicii Moldova, iar în cazul în care vor comite acţiuni împotriva statului vor fi traşi la răspundere”, într-un comentariu făcut cu privire la vizita unui grup al Partidului Socialiştilor (de stânga, prorus) la Moscova, unde s-a întâlnit cu membrii partidului de guvernământ „Rusia Unită”, formaţiunea care susţine invazia Kremlinului în Ucraina.
„Ce fac socialiştii este treaba lor, dar trebuie să ţină minte că ei sunt cetăţeni ai Republicii Moldova şi sunt obligaţi să respecte interesul Republicii Moldova, iar în situaţia în care vor comite acţiuni care vin împotriva statului Republicii Moldova vor trebui să-şi asume aceste acţiuni şi respectiv responsabilitatea pentru asta”, a declarat Maia Sandu.
Ai noștri sunt aproape
Scandalul legat poziţia pro-Kremlin a socialiştilor a fost amplificat de o declaraţie recentă făcută de fostul preşedinte Igor Dodon. „Ai noştri sunt deja aproape”, a afirmat Dodon în cadrul unei întâlniri cu alegătorii din Găgăuzia pentru susţinerea lui Grigori Uzun, candidatul socialist la funcţia de başcan (guvernator).
„Sunt sigur că trebuie să fim prieteni cu Rusia. Nu împotriva Europei, dar fără Rusia nu vom supravieţui, pentru că avem nevoie de acea piaţă, avem nevoie de motorină ieftină, de gaz ieftin. Vreau să vă îndemn: nu renunţaţi, totul va fi bine, vom reuşi. Ai noştri sunt deja aproape”, a declarat Igor Dodon, citat de mass-media locală.
Ulterior, Dodon – cercetat în trei dosare, inclusiv ‘pentru trădare de patrie’, şi care are interdicţie de a părăsi teritoriul Republicii Moldova – a trebuit să-şi nuanţeze declaraţia, afirmând că s-a referit la „deputaţii săi” şi nu la „ruşi sau altcineva”.
Găgăuzia, vârf de lance pentru Moscova
Rusia a elaborat o strategie pentru a subordona politic şi economic Republica Moldova, pentru a împiedica apropierea sa de NATO şi UE, mai ales prin intermediul României, şi pentru a impune limba rusă în fosta republică sovietică.
Vladimir Putin ar câștiga ușor orice tip de alegeri în Găgăuzia, grație influenței economice imenese, a apartenenței regiunii la Patriarhia Ortodoxă Rusă, dar și a importantei diaspore găgăuze din Federația Rusă.
Conform unui document elaborat în 2021 de către Kremlin împreună cu Serviciul de Informaţii Externe (SVR), cu Serviciul Federal de Securitate (FSB) şi Serviciul de informaţii al armatei ruse (GRU) şi alte servicii speciale din Rusia, există o strategie pentru subordonarea politică şi economică a Republicii Moldova, prin care Rusia vrea să împiedice apropierea ţării de Uniunea Europeană și NATO.
Autorii strategiei stabileau obiective ce trebuie atinse în acest deceniu (până în 2030) cum ar fi generarea unei opoziţii la influenţa NATO şi UE în Republica Moldova, forţarea republicii să participe la alianţa militară postsovietică Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), condusă de Rusia, la Uniunea Economică Eurasiatică (UEE) şi alte proiecte internaţionale ruseşti.
Planul cuprinde ca obiectiv soluţionarea conflictului din regiunea separatistă prorusă Transnistria (din estul R.Moldova) prin acordarea unui statut special şi, ca întotdeauna, cu Rusia (care menţine trupe în regiune) ca mediator.
Documentul intitulat „Obiectivele strategice ale Federaţiei Ruse în Republica Moldova” provine de la aceeaşi Direcţie prezidenţială pentru cooperare transfrontalieră care a realizat o strategie similară privind planurile Rusiei de a anexa Belarusul.
Printre iniţiativele eşuate ale Rusiei cuprinse în planul respectiv putem menționa deschiderea unui consulat în Găgăuzia, la Comrat, o idee intens promovată, în interes electoral, de fostul preşedinte Igor Dodon încă din 2012.
„Documentul arată că ei sunt cu un pas în urmă faţă de situaţia generală din cauza războiului în Ucraina şi datorită capacităţii regionale a ţărilor UE şi a altor organizaţii internaţionale de a se mobiliza şi de a face faţă intenţiilor Rusiei de a realiza acest lucru”, remarca Sergiu Diaconu, şeful de cabinet al premierului moldovean Dorin Recean.
Pelerinaj în Rusia
Doi deputați ai Adunării populare a Găgăuziei (APG), Victor Petrov și Serghei Cimpoeș, care și-au anunțat intenția de a participa la alegerile pentru bașcanul autonomiei, au vizitat Rusia înainte de începerea campaniei electorale.
Victor Petrov a anunțat pe rețelele de socializare că s-a întâlnit la Kazan cu șeful Tatarstanului, Rustam Minnikhanov, cunoscut pentru susținerea acordată Găgăuziei în timpul mandatelor actualei guvernatoare, Irina Vlah.
La rândul său, deputatul Serghei Chimpoeș, s-a întâlnit la Moscova cu vicepreședintele Dumei de stat Piotr Tolstoi. Oficialul rus l-a asigurat pe Chimpoeş „de intenția de a menține relații de prietenie cu populația Găgăuziei”. Tolstoi a remarcat că „există acum factori în viața politică a Moldovei care nu permit încă acest lucru”.
Parlamentul local de la Comrat a declarat că deplasările deputaților au avut loc la inițiativa lor personală. Cei doi deputați nu au șanse reale la alegerile din 30 aprilie, luând parte mai mult ca parte a pregătirii alegerilor locale din toamna anului 2023.
Răspuns dur
Partea rusă nu a rămas datoare, ministrul rus de externe Serghei Lavrov declarând într-o intervenţie în Duma de Stat (camera inferioară a parlamentului rus) că prin intensificarea retoricii că Federaţia Rusă ar plănui o lovitură de stat în Republica Moldova, Chişinăul vrea să abată de la sine acuzaţiile pentru eşecul politicilor sale sociale şi economice, inclusiv din Găgăuzia.
”Ne dorim să avem relaţii bune cu o Moldovă prietenoasă, cu o Moldovă multinaţională, dar aceasta este, desigur, o stradă cu dublu sens”, a spus Lavrov.
”Dar nu ne face absolut nicio plăcere ca această ţară prietenă să fie folosită în scopuri antiruseşti”, a spus el, adăugând că, prin retorica antirusească, autorităţile moldovene doresc să deturneze acuzaţiile de eşec în privinţa politicii lor interne.
Oficiali ruși acuză periodic Ucraina că încearcă să „încingă cât mai mult posibil” retorica antirusească de la Chişinău, căruia i-ar fi transmis „oarecare informaţii confidenţiale despre provocări şi lovituri de stat” plănuite de Moscova.
”Există o dorinţă maniacală a Kievului şi a celor care îl manevrează să submineze poziţiile Rusiei în cadrul mecanismului ‘5plus2’, care se ocupă de reglementarea transnistreană, precum şi să slăbească legăturile Rusiei cu Găgăuzia, să dea vina pe Rusia pentru toate nenorocirile Moldovei şi să ceară retragerea pacificatorilor ruşi care păzesc uriaşele depozite de muniţii de la Colbasna”, a declarat ulterior șeful diplomației ruse.
Poziția turcă
Cuprinsă de propria febră electorală, Turcia nu a uitat de Găgăuzia. Actualul ambasador al Republicii Moldova la Ankara, Dumitru Croitor, fost guvernator la începutul anilor 2000 este favoritul neoficial al părții turce.
Turcia susține oficial integritatea teritorială a Republicii Moldova, precum și independeța acesteia. În toamna în contextul unei vizite oficiale în Republica Moldova, Președintele Marii Adunări Naționale a Turciei, Mustafa Șentop a vizitat și Găgăuzia. Acolo, oficialul a declarat că pentru această zonă este foarte importantă păstrarea limbii găgăuze și a tradițiilor, dar totodată, el a subliniat importanța cunoașterii limbii române. „În caz contrar, această formațiune autonomă va rămâne izolată. La nivel național, este imposibil să faci afaceri și să participi la conducerea afacerilor statului fără a cunoaște limba”, a punctat Șentop, citat atunci de KARADENIZ PRESS..
De asemenea, aflat în Găgăuzia, speakerul turc a condamnat invazia rusă în Ucraina. În același timp, autoritățile din Găgăuzia nu au recunoscut până acum că Rusia a invadat Ucraina și a încălcat dreptul internațional.
Găgăuzia pe hartă
Republica Moldova se află în permanență pe hărţile de război ale Federaţiei Ruse, iar riscurile sunt mari atât timp cât războiul continuă în Ucraina. O serie de analiști, precum Andrei Ilarionov, fost consilier al lui Vladimir Putin în primul mandat prezidenţial al acestuia, a declarat că oricând este posibil un scenariu în care armata rusă ar putea ataca Bugeacul ucrainean şi ar crea un coridor cu Găgăuzia, puternic prorusă, şi cu regiunea transnistreană. Poate acest senariu nu pare ușor de pus în practică, dar putem observa o pregătire destul de serioasă din punct de vedere ideologic în regiunea găgăuză..
Un moment tensionat în relațiile dintre Chișinău și Comrat a fost și momentul octombrie 2022, când Congresul extraordinar al deputaților de toate nivelurile și legislaturile din Adunarea Populară a Găgăuziei, care urma să se desfășoare pe 2 octombrie 2022, a fost amânat.
Oficial decizia a fost luată în contextul situației social-politice din Republica Moldova, când „anumite forțe care nu doresc liniște și pace țării noastre, încearcă să prezinte acest Congres drept un eveniment organizat împotriva statalității țării noastre”.
Atac la Chișinău
În actele aprobate de Parlamentul regional de la Comrat cu ocazia lansării demersului de organizare a evenimentului se arăta că „Congresul extraordinar este forumul care se convoacă doar în cele mai importate momente pentru aprobarea deciziilor necesare pentru popor. Situația din autonomie, în primul rând cea legată de relațiile cu puterea centrală, limitarea atribuțiilor, ignorarea legii privind statutul special al Găgăuziei, a dus la necesitatea organizării acestui Congres ”
Justficând amânarea Congresului, membrii ai grupului de organizare menționau că „Nu excludem că anumite servicii speciale, inclusiv servicii speciale de la noi, vor încerca să provoace o situație care ar ieși de sub control și care ar duce la înrăutățirea lucrurilor. Nu am dori un asemena rezultat. Am declarat tranșant că avem o țară, Găgăuzia își are atribuțiile sale ca parte a țării noastre și ele trebuie să fie realizate. (…) Problemele legate de distrugerea statalități țării noastre nu vor fi subiectul discuției (în cadrul Congresul extraordinar al deputaților de toate nivelurile și legislaturile din Adunarea Populară a Găgăuziei n. red.) și (încercările de a-l aborda n. red.) vor fi blocate. Avem persoane cu diferite viziuni politice, dar toți susțin ideea că nu trebuie admisă distrugerea statalități. Vor fi diferite discuții (în cadrul Congresului n. red.), dar nicidecum nu se va discuta despre distrugerea statalității, independenței, suveranității și cu atât mai mult a integrității teritoriale”,
La congres urmează să participe deputații Consiliului Suprem și membri ai Guvernului Republicii Găgăuze, foști bașcani ai Găgăuziei, deputați ai Adunării Populare a Găgăuziei și deputați ai Parlamentului Republicii Moldova din Găgăuzia din toate legislaturile, membri ai Comitetului Executiv al Găgăuziei, actuali primari și consilieri ai localităților autonomiei.
Ucraina se confruntă cu o sângeroasă invazie rusă
Ambiții majore
Periodic, liderii de la Comrat încearcă să obțină o serie de avantaje pentru autonomie, inclusiv necesitatea de a da Legii cu privire la statutul special al UTA Găgăuzia statutul de lege constituțională; asupra necesității creării unei instanțe judiciare proprii în Găgăuzia; acordarea Găgăuziei cu un nivel special de autoguvernare; participarea reprezentanților Găgăuziei la distribuirea fondurilor publice și a fondurilor de la donatori externi; asigurarea reprezentării Găgăuziei în organele guvernamentale și în misiunile diplomatice; monitorizarea respectării de către Republica Moldova a obligațiilor de exercitare a atribuțiilor Găgăuziei; înființarea unor structuri proprii de poliție și alte solicitări care sunt greu de acceptat de către Chișinău.
Ce este Găgăuzia?
Găgăuzia (în găgăuză: Gagauz Yeri sau Gagauziya, cuvântul yeri înseamnă „pământ” sau „țară”) este o regiune autonomă (din 1995) din sud-vestul Republicii Moldova, locuită preponderent de găgăuzi, un popor vorbitor al unei limbi turcice, de confesiune creștină ortodoxă, fiind subordonat canonic Patriarhiei Orotodoxe Ruse. Oficial, autonomia este cunoscută sub numele Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia (abreviată UTA Găgăuzia), iar denumirea sa provine de la etnonimul „găgăuz”.
Cu o origine aprig disputată de experți și istorici, de la cumani la turci selgiucizi, populația găgăuză s-a format pe teritoriul actual al Bulgariei, fiind colonizată de Imperiul țarist în Bugeac, împreună cu un contingent de etnici bulgari.
Relațiile cu Imperiul Rus și ulterior cu România Regală și URSS au marcat definitic formarea identității geopolitice găgăuze.
Între 1812 și 1846, rușii au recolonizat cu găgăuzi aduși din estul Bulgariei (care a rămas sub Imperiul Otoman) într-o Basarabie ortodoxă, în principal în așezările părăsite de nogai. Găgăuzii s-au stabilit acolo în paralel cu bulgarii basarabeni.
URSS a cultivat naționalismul găgăuz, iar în perioada de consolidare a identității Republicii Moldova o mișcare, „Poporul Găgăuziei”, a organizat un Congres în care a fost adoptată o rezoluție care cerea crearea unui teritoriu autonom în sudul Moldovei, cu capitala la Comrat.
Mișcarea națională găgăuză s-a intensificat atunci când româna a fost acceptată ca limbă oficială a Republicii Moldova în august 1989, înlocuind rusa, limba oficială a URSS-ului. O parte din populație multietnică din sudul Moldovei considera, cu îngrijorare, această decizie ca fiind o precipitare și își manifesta lipsa de încredere în guvernul central de la Chișinău.
Găgăuzii au fost, de asemenea, îngrijorați în legătură cu implicațiile pentru ei în cazul când Moldova s-ar reuni cu România, unire ce părea foarte probabilă în acel moment.
În august 1990, Comrat s-a declarat ea însăși o republică autonomă, dar guvernul Republicii Moldova a anulat declarația ca fiind neconstituțională. În anul 1995 hotarele noii regiuni autonome au fost stabilite în urma unui referendum zonal.
Cu 1800 de kilometrii pătrați și o populație de 135 de mii de locuitori, Găgăuzia nu are resurse proprii pentru a rezista din punct de vedere economic ori politic, situație care obligă autoritățile locale să coopereze cu autoritățile centrale de la Chișinău.
Putin, idolul politic al populației din Găgăuzia
Referendum geopolitic
Reamintim că pe 27 noiembrie 2013 Adunarea Populară a UTA Găgăuzia a adoptat două hotărâri „Cu privire la desfășurarea referendumului legislativ privind statutul separat al locuitorilor din Găgăuzia la autodeterminare externă” și „Cu privire la desfășurarea referendumului consultativ. Prin acțiunile date fiind încălcate prevederile Constituției Republicii Moldova, Codul electoral al Republicii Moldova și ale altor acte legislative.
Referendumul ilegal, conform legislației Republicii Moldova, a avut loc la 2 februarie 2014 în urma acestuia 98.9% dintre locuitorii Găgăuziei au declarat că susțin independența Găgăuziei în cazul în care Republica Moldova și-ar pierde suveranitatea, iar 98,47% dintre ei își doresc ca Republica Moldova să adere la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, în timp ce infimul procent rămas se pronunța pentru aderarea la UE.
de Popescu Paul | apr. 9, 2023 | Știri
Zelenski, spionat de SUA
Ucraina a fost nevoită să îşi modifice unele dintre planurile sale militare după scurgerea unor documente secrete ale Pentagonului, au declarat pentru CNN surse apropiate preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski. Unul dintre documente dezvăluie că SUA l-au spionat inclusiv pe Zelenski. Acest lucru nu este surprinzător, a declarat sursa apropiată preşedintelui, dar oficialii ucraineni sunt profund frustraţi de scurgerea de informaţii.
Oficialii americani se grăbesc să evalueze pagubele produse de această breşă de securitate. CNN a analizat 53 de documente scurse, toate acestea părând să fi fost elaborate între jumătatea lunii februarie şi începutul lunii martie.
Raportul serviciilor de informaţii americane, care are ca sursă „informaţii de semnal”, adică obţinute din interceptări electronice şi de comunicaţii, spune că la sfârşitul lunii februarie, Zelenski „a sugerat să fie lovite ţinte de desfăşurare (a armatei ruseşti) din regiunea rusă Rostov” prin folosirea unor vehicule aeriene fără pilot, întrucât Ucraina nu are arme cu rază lungă de acţiune capabile să ajungă atât de departe.
Informaţiile de semnal includ comunicaţiile interceptate şi sunt definite în sens larg de către Agenţia Naţională de Securitate (NSA) ca fiind „informaţii derivate din semnale şi sisteme electronice utilizate de ţinte străine, cum ar fi sistemele de comunicaţii, radarele şi sistemele de armament”, precizează CNN.
Aceste informaţii ar putea explica de ce SUA repetă în mod public că nu doresc să ofere Ucrainei sisteme de rachete cu rază lungă de acţiune – din cauza temerilor că Kievul le va folosi pentru a lovi în interiorul Rusiei, deşi Ucraina s-a angajat să nu folosească armele furnizate de SUA pentru a face acest lucru.
de Popescu Paul | apr. 7, 2023 | Știri
Republica Moldova, dileme geopolitice
Republica Moldova se confruntă cu câteva deficiențe majore sistemice ale sectorului de securitate și apărare, se arată într-o analiză realizată de Platforma pentru Inițiative de Securitate și Apărare, citată de KARADENIZ PRESS. Acestea au persistat și chiar s-au perpetuat pe parcursul anilor, contribuind la apariția și evoluția majorității problemelor actuale din domeniile social, economic, informațional, militar, etc.
Examinarea se axează nu atât pe factorii și circumstanțele care au dus la apariția deficiențelor menționate (în pofida referinței la unele dintre acestea) cât pe articularea efectelor negative ale acestora asupra funcționalității mecanismului statal.
Axarea pe probleme în loc de soluții este intenționată, aceasta încercând redarea, pe cât posibil, a realității din domeniul securității, în special din perspectiva relației stat – sistem militar.
Interconexiunea strânsă dintre deficiențele identificate face dificilă expunerea lor separată. Totuși, această divizare este necesară pentru a facilita transmiterea ideilor principale către cititor, chiar dacă unele dintre aceste idei sunt relevante uneia sau mai multor deficiențe strategice.
Totodată, în eventualitatea în care ar putea servi ca punct de referință în identificarea soluțiilor, formularea de mai jos indică direcțiile generale de acțiune. De exemplu, valorificarea potențialului instrumentului militar; antrenarea acestuia în actul strategic de guvernare; instituționalizarea sistemului de conlucrare interinstituțională/inter-sectorială; promovarea culturii de securitate la nivelul strategic etc.
Problema excluderii instrumentului militar din actul strategic de guvernare este redată ca principala cauză a majorității problemelor statului, inclusiv a celor din afara sferei de securitate și apărare. Din cauza fenomenului interdependenței, consecințele limitării contribuției instrumentului militar la elaborarea și implementarea politicilor naționale a afectat nu doar domeniul militar dar și cel social, economic, informațional, diplomatic etc.
O altă consecință a excluderii acestui instrument din actul strategic de guvernare ține de ratarea oportunității de promovare a culturii de securitate la nivelul elitelor politice și societății per ansamblu, deficiență accentuată recent de situația regională de securitate. Războiul din Ucraina a prins statul Republica Moldova pe picior greșit, impunând o revizuire cardinală a abordării față de securitate și apărare. Deși creșterea bugetului pentru apărare este un pas binevenit, aceasta reprezintă mai degrabă o măsură imediată (reacționară), documentul nostru evidențiind necesitatea altor acțiuni suplimentare adiacente, implicațiile cărora are urma să aducă beneficii strategice de durată.
Excluderea instrumentului militar din actul strategic de guvernare
La scurt timp după independență și conflictul armat din regiunea transnistreană, elitele politice naționale au limitat gradual participarea instituției militare în actul strategic de guvernare până la excluderea completă din cadrul acestuia. Șirul acțiunilor și/sau inacțiunilor în acest sens pornește de la absența figurilor militare proeminente (foști reprezentanți ai conducerii militare, erorii conflictelor armate etc.) din componența guvernărilor, continuând cu subfinanțarea cronică a Armatei Naționale și risipirea patrimoniului militar. Fără a examina cauzele acestor acțiuni, realitatea de astăzi demonstrează că abordarea generațiilor politice anterioare oscilează între iresponsabilitate profesională (sau înaltă trădare) și lipsa unei viziuni strategică.
Deși în majoritatea statelor forțele armate constituie nucleul apărării și implicit a sistemului național de securitate, în cazul Republicii Moldova această idee a purtat mai mult un caracter declarativ. Paradoxul situației constă în faptul că excluderea instrumentului militar din actul de guvernare s-a produs în pofida susținerii și nivelului înalt de încredere a societății față de armată pe tot parcursul existenței statului. Acest fapt indică o inconsistență în acțiunile claselor politice și interesele naționale.
Lipsa de interes pentru domeniul apărării se vede și în procesele de partajare a portofoliilor ministeriale în cadrul alianțelor de guvernare din perioada anilor 2009-2018, când Ministerul Apărării revenea de regulă fracțiunilor minoritare. Abordarea față de securitate nu s-a schimbat nici după 2014, atunci când situația regională impunea readucerea subiectului apărării naționale pe agenda politică.
Din cauza lipsei de atenție din partea politicului, sistemul militar a funcționat la limita supraviețuirii. Problema existenței acestuia a fost chiar de mai multe ori atinsă, inclusiv în perioada guvernării regimului comunist (2001-2009), condus de fostul președinte Vladimir Voronin. Considerând potențialul politic al regimului comunist și a liderului acestuia, putem conștientiza cât de aproape a fost Armata Națională de desființare, iar Republica Moldova de o eroare strategică ireparabilă.
Practica ultimelor decenii ale sistemului internațional a articulat patru instrumente distincte prin intermediul cărora statele își promovează și implementează interesele naționale – pe plan diplomatic, informațional, militar și economic. Funcționalitatea acestora este condiționată de necesitatea unei aplicări corelate și sincronizate ceea ce determină un nivel înalt de interdependență între acestea. Neglijarea acestor principii afectează capacitatea internă de autoguvernare dar și cea externă de existență în cadrul sistemului internațional.
În cazul Republicii Moldova, excluderea instrumentului militar din actul de guvernare încalcă principiile enunțate. Cu un astfel de instrument subdezvoltat, Republica Moldova a suportat daune de imagine pe plan intern – propria societate, și extern – actorii internaționali. Dezvoltarea acestui instrument și explorarea potențialului său ar fi putut aduce beneficii substanțiale chiar și în condițiile statutului actual de neutralitate.
Lipsa culturii de securitate la nivelul clasei politice
Problema excluderii instrumentului militar din actul de guvernare se contrapune cu cea a lipsei culturii de securitate în cadrul guvernărilor Republicii Moldova de la independență până în prezent. Pe parcursul existenței statului, clasa politică a fost reprezentată de actori din diferite domenii publice, mai puțin al din cel al apărării (militar). Lipsa conștientizării importanței strategice a instrumentului militar, coincide cu absența culturii de securitate la nivelul factorilor de decizie care prin excluderea acestuia au limitat și dezvoltarea culturii de securitate și apărare la nivel național.
Confundarea, sau substituirea intenționată, a golului de expertiză militară cu cea a ordinii publice, sau securității informaționale a fost și este caracteristică sistemului politic moldovenesc. Din cauza ignoranței politicului, expertiza sistemului militar a fost tot mai puțin solicitată și încorporată în programele guvernamentale. Prioritățile naționale au variat de la guvernare la guvernare, însă abordarea securității militare a fost evitată. Ignorarea problemelor reale de securitate a facilitat perpetuarea acestora, iar guvernele din lipsa dorinței de a le identifica și soluționa au creat discursuri de securitate convenabile intereselor și resurselor disponibile.
Dezvoltându-se separat de celelalte domenii de activitate publică, sistemul militar a fost privat de posibilitatea de a contribui la dezvoltarea culturii de securitate. Asta deși instituția apărării, beneficiind de suportul partenerilor occidentali, a format începând cu anul 2000 unele din cele mai pregătite cadre în domeniul securității naționale. Experiența internațională, instruirea lingvistică (în principal în limba engleză) și cea a planificării strategice și managementului plasează instituția apărării în topul instituțiilor cu cel mai pregătit personal în domeniul securității. Asigurarea transferului de cunoștințe la nivel strategic poate marca substanțial cultura gândirii politice a Republicii Moldova. Din păcate, din cauza abordărilor clasei politice, până în momentul de față acest potențial nu a fost explorat pe măsură.
Aplicarea conceptului „DIME” (Diplomatic, Informațional, Militar și Economic) este caracterizată de interconexiunea elementelor sale, ceea ce impune atât conlucrarea intersectorială la nivel de instituții, cât și o abordare sistemică față de problemele de securitate. În cazul Republicii Moldova, cultura organizațională este marcată de cutumele accentuate ale sistemului centralizat (vertical) care sunt vizibile în activitatea instituțiilor statului privind elaborarea și implementarea politicilor.
Cu alte cuvinte, la nivelul statului nu este percepută esența și necesitatea abordării sistemice în materie de dezvoltare și implementare a politicilor. Lipsa încrederii și mecanismelor de colaborare (instituționalizate, nu declarative) între instituții fac ca reprezentanții acestora să se opună abordărilor constructive din aparenta teamă de a ceda din interesele propriei instituții. Caracteristic acestui fenomen/comportament este reticența față se schimbare/evoluție, în încercarea de a menține lucrurile cât mai aproape de starea în care sunt. Totodată, lipsa gândirii și abordării sistemice contribuie la supraaprecierea propriului domeniu de activitate și subaprecierea altor domenii care, în mod normal, au aceeași importanță și de contribuția cărora statul depinde în aceeași măsură.
Așadar, lipsa culturii de securitate la nivelul dimensiunii politice a dus în cazul Republicii Moldova la subestimarea rolului și importanței sistemului militar în dezvoltarea statului. Decuplarea componentei militare de celelalte instrumente statale reprezintă o eroare strategică cu implicații politice, de securitate, economice și de imagine. Prin sub-finanțarea sistemului militar politicul a limitat nu doar diseminarea culturii de securitate și apărare, dar a și ratat oportunități de coeziune socială și dezvoltare multilaterală a statului.
Absența unui sistem viabil de activitate interinstituțională/intersectorială
În lipsa culturii de securitate și a abordării sistemice reprezentanții instituțiilor nu realizează necesitatea deschiderii spre colaborare. Prezentarea în cadrul platformelor interinstituționale se face ad-hoc, sau în cazul unor necesități stringente, deși ar trebui să fie sistematică. Reprezentanții instituțiilor manifestă lipsă de încredere și încearcă s-o utilizeze pentru apărarea și promovarea interesului propriilor instituții, în detrimentul interesului național.
Totodată, o politică de securitate privită din perspectiva unei abordări sistemice, participative și incluzive ușurează povara implementării prin distribuirea, conform destinației, a responsabilităților către instituțiile naționale. În cazul Republicii Moldova această abordare e pusă în dificultate din cauza lipsei mecanismelor instituționalizate de activitate interinstituțională/intersectorială. Chiar și în cazul în care există, aceste mecanisme nu sunt complet funcționale, având un rol mai mult declarativ decât practic, mascând un șir de ineficiențe.
În primul rând, activitatea interinstituțională este generalizată, procedurile de schimb/transfer a informației, expertizei și practicilor între instituții fiind lipsite de claritate. Această idee indică necesitatea instituirii senzorilor/nodurilor interinstituționali la nivelul tuturor autorităților publice centrale și locale, inclusiv prin asigurarea clarității în materie de responsabilități/fișa funcțiilor. Instruirea personalului care asigura aceasta activitate ar trebui sa se producă sistematic, inclusiv cu import de bune practice de la partenerii occidentali.
La rotația cadrelor, personalului nou trebuie sa i se ofere timp pentru asimilarea cunoștințelor teoretice si practice (introducerea în domeniu). Abordarea față de activitatea interinstituțională/inter-sectoriala necesită schimbări calitative și cantitative. Responsabilitățile dedicate acestei activități necesită să fie tratate nu ca măsuri adiționale/secundare, dar cu aceeași prioritare cu responsabilitățile din cadrul instituției proprii. Instruirea corespunzătoare a cadrelor dedicate, importul experienței occidentale și investițiile tehnice în mecanismele de lucru pot face diferența în acest domeniu.
În al doilea rând, nu este stabilită divizarea clară a responsabilităților între instituții legată de elaborarea și implementarea politicilor naționale, inclusiv rolul acestea în diferite grupuri de lucru (de exemplu: „leading” sau „support”). Aceasta ar implica clarificarea domeniilor de activitate ale instituțiilor naționale în sferele de securitate și apărare, inclusiv implicațiile teoretice și practice ale acestor două sfere în cazul Republicii Moldova.
În al treilea rând, activitatea interinstituțională/intersectorială nu este clar redată în sistemele de planificare ale instituțiilor. Această idee scoate în evidență necesitatea instituirii standardelor unice (ori cel puțin similare) de planificare și implementare a politicilor în cadrul instituțiilor din domeniul securității și apărării.
Urmând ideea abordării sistemice, dezvoltarea capabilităților, atât individuale cât și comune, ar trebui sa corespundă unor standarde minime de design, implementare, monitorizare și evaluare. Pentru referință, majoritatea statelor occidentale utilizează sistemul PPBES (Planning, Programing, Budgeting and Evaluation Sistem). Implementarea unor standarde minime similare ar facilita monitorizarea progresului și ar spori eficiența activității interinstituționale.
Abordări diferite față de cultura de planificare strategică
Din cauza absenței expertizei de securitate la nivel strategic arhitectura sistemului de planificare are de suferit. Planificarea strategica are un rol important in elaborarea, implementarea si evaluarea politicilor de securitate, afectând totodată toate domeniile de activitate. Instituțiile responsabile de asigurarea funcționalității cadrului strategic trebuie să aibă expertiza necesară în materie de planificare strategică. Lipsa acestei expertize afectează integrarea si armonizarea contribuției fiecăreia în cadrul unei planificări strategice integrate si incluzive.
În cazul Republicii Moldova, Ministerul Apărării posedă capacitate și know how în planificarea strategică datorită asistenței occidentale. Cu regret, din cauza marginalizării sistemului militar aceasta experienta nu a putu fi utilizata si explorata în scopul descris. Planificarea strategică necesită stabilirea și respectarea unor orizonturi de timp agreate în comun între instituțiile cu responsabilități în domeniul securității și apărării. Toate obiectivele instituționale și mecanismele interinstituționale/inter-sectoriale trebuie sincronizate în cadrul acestei planificări. Dezvoltarea și promovarea culturii de securitate la toate nivelurile (începând cu cel strategic) și asigurarea funcționalității mecanismelor interinstituționale/inter-sectoriale ar urma să uniformizeze abordarea institutiile responsabile de planificarea strategica.
Divergențe de percepție față de conceptul de strategie
Din perspectiva abordării sistemice, conceptul de strategie (națională sau sectorială) reprezintă viziunea asupra realizării unei politici într-un anumit orizont de timp. Strategia redă obiectivele, căile și mijloacele realizării politicii pe un anumit domeniu de activitate.
Nu în ultimul rând, din experiența statelor occidentale (argument plauzibil în cazul tendințelor de integrare europeană și euro-atlantică) aceste documente sunt privite ca documente aflate în uzanță/permanente (living documents) care sunt periodic actualizate în funcție de progres sau, în cazul de față, în funcție de evoluțiile mediului de securitate. În rest, denumirile și orientarea acestora, pe lângă obiectivele strategice, asigură continuitatea și memoria instituțională.
În cazul Republicii Moldova, perceperea conceptului de strategie, derivă de la cele expuse mai sus. Abordarea autorităților publice centrale față de termenul strategie, în mare parte demonstrează că acest concept a fost utilizat pentru adresarea unor probleme înguste de sector, care de altfel pot constitui obiectivul unui plan ori program de remediere. Totodată, majoritatea acestor strategii se consumau odată cu remedierea ori dispariția problemei, indicând limitarea temporală a strategiilor din trecut, contrar conceptului sistemic.
Per total, această abordare a unor instituții naționale, a determinat o diminuare a valorii și importanței conceptuale a termenului strategie. O abordare unică față de utilizarea termenilor și implicațiilor conceptuale și practice ale acestora ar contribui la remedierea deficiențelor enumerate mai sus.
Erori strategice cu implicații nefaste pentru sectoarele de securitate și apărare
Republica Moldova se confruntă așadar cu un șir de deficiențe relevante sectorului de securitate și apărare. Excluderea instrumentului militar din actul strategic de guvernare este privită drept cauză principala a majorității problemelor statului, inclusiv a celor din afara sferei de securitate și apărare. Aceasta excludere este contrară interesului național în contextul nivelului înalt de încredere a societății față de armată pe tot parcursul existenței statului. Deoarece instrumentele Militar, Diplomatic, Informațional și Economic sunt parte a mecanismului de proiectare a intereselor naționale, excluderea sa a constituit o eroare strategica cu implicații grave la nivel economic, politic, diplomatic, social, informațional etc.
Componenta militară, ca nucleu al sistemului de securitate și apărare, este sub-reprezentată la nivel de guvernare și elite politice. Deși pe parcurs s-a încercat o mascare a lipsei acesteia la nivel strategic, confundarea potențialului și contribuției militare cu cea a altor instituții (de exemplu, MAI și SIS) are efecte negative majore.
Lipsa culturii de securitate la nivelul dimensiunii politice a contribuit la diminuarea rolului și importanței sistemului militar în dezvoltarea statului. Ignorarea problemelor reale de securitate a facilitat perpetuarea acestora iar guvernele din lipsa dorinței de a le identifica și soluționa au creat discursuri de securitate convenabile intereselor și resurselor disponibile.
Nivelul scăzut al culturii de securitate pe toate palierele (începând cu cel strategic) afectează și funcționalitatea mecanismelor interinstituționale/intersectoriale care necesită o articulare în termeni de responsabilități, personal instruit și sporirea capacității tehnice ale acestor mecanisme. Totodată, lipsa abordării unice față de planificarea strategică, inclusiv absența limbajului comun de specialitate are efecte negative asupra funcționalității sectorului de securitate și apărare.
