Republica Moldova, amenintata de Mișcarea Monarhică "Dimitrie Cantemir"
Domnitorul Dimitrie Cantemir, simbol politic al statalitatii moldovenesti
La inceputul acestei saptamani, a fost anunțată crearea în Republica Moldova a Mișcării Monarhice „Dimitrie Cantemir”, relateaza mass-media de la Chisinau, preluata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. În comunicatul de presă al organizației respective se precizeaza ca: „Deoarece Moldova este succesoarea de drept a Voievodatului Moldovei, iar forma monarhistă de guvernământ a existat timp de 510 ani din cei 654 ani ai existenței statalității moldovenești, putem spune că monarhia tradițională este o formă de guvernământ de bază și acceptabilă din punct de vedere istoric pentru statul moldovenesc”.
Deși organizația poartă numele lui Cantemir, autorii documentului apelează la activitatea domnitorului Ștefan cel Mare, considerat unul din cei mai remarcabili conducători de stat din Europa în a doua jumătate a sec. XV. Conform opiniei membrilor organizatiei, „puterea monarhică absolută a domnitorilor moldoveni precum Ştefan cel Mare, Alexandru Lăpuşneanu, Petru Rareş, Alexandru cel Bun a contribuit nu doar la o dezvoltare economică puternică a Voievodatului Moldovei, care a devenit un actor ponderabil pe arena internațională, dar și a permis să transforme Moldova într-un centru spiritual puternic al ortodoxiei, un fel de avanpost al lumii ortodoxe”.
„Moldova 655”
Începutul activității monarhiștilor moldoveni a coincis cu aniversarea a 655 de ani de la înscăunarea primului domnitor moldovean, Bogdan I (1359-1365) și a 340 de ani de la nașterea și 320 de la urcarea pe tron a domnitorului moldovean, Dimitrie Cantemir. Ultimul este renumit mai mult ca un scriitor, filosof și istoric de marcă, decât pentru activitatea sa politică. În comunicatul lor, monarhiștii au anunțat și organizarea unui congres istoric internațional „Moldova 655”, la cre vor fi invitați reprezentanți ai dinastiilor monarhice – urmași ai domnitorilor moldoveni, care locuiesc pe teritoriul republicii și în afara ei.
Deși încă nu și-au anunțat optiunile lor politice, rămâne de văzut ce atitudine vor avea monarhiștii de la Chisinau față de regiunea Moldova din România. Din punct de vedere istoric, marea majoritate a Voievodatului Moldovei se află pe teritoriul României. Chiar și capitala lui Ștefan cel Mare, municipiul Suceava, este azi în componența României.
Simbol politic
De menționat că la numele și imaginea lui Ștefan cel Mare recurg, tot mai des, mulți dintre politicienii moldoveni, în special cei autodeclarați „stataliști” – comuniștii și socialiștii. Astfel anul trecut, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) a propus înlocuirea actualului drapel de stat (tricolorul) cu așa numitul drapel al lui Ștefan cel Mare – un drapel albastru-roșu ( în realitate, drapelul lui Ștefan cel Mare era roșu pe care era imprimat capul de bour, iar drapelul albastru-roșu a fost pentru prima dată impus Moldovei prin Regulamentul Organic din 1831). Stataliștii au început să promoveze și să utilizeze activ drapelul albastru-roșu la adunările și mitingurile lor, în special la acțiunile de protest împotriva susținătorilor unirii Republicii Moldova cu România.
Mostenire regala
Comuniștii moldoveni nu au fost singurii din fostele țări ale URSS care au recurs la simbolica monarhista pentru acumularea de voturi, deși în spațiul post-sovietic ideile monarhiste nu au fost foarte populare din mai multe motive. În primul rând o parte din fostele republici sovietice au o tradiție istorică slabă a sistemului monarhic.
În al doilea rând exemplul monarhilor puternici din istoria propie pot fi utilizați în scopuri ideologice, așa cum se întâmplă în Uzbekistan cu Timur Lenk, dar nici nu poate fi vorba despre întoarcerea la monarhie – „tronul” fiind ocupat de un „președinte democrat”. Și touși, chiar dacă în nicio fosta republica sovietica monarhiștii nu reprezintă o forță politică serioasă, organizații roialiste există practic în toate statele CSI.
Astfel, in Georgia există mișcarea „Samepo Gvirgvini” („Coroana regală”) și Partidul Monarhist-Conservator, în Azerbaidjan – „Mișcarea monarhică Eldar Grasimov”, în Armenia există Partidul monarhiștilor armeni, în Republica Belarus – Partidul Monarhist și Liga Monarhică a Marelui Ducat Lituanian. Totodata, in Federatia Rusa si Republica Ucraina sunt înregistrate câteva zeci de mișcări monarhiste, atat cu o ideologie panslavista, cat si nationalist-radicala.
Precedent estonian
Un fapt amuzant s-a petrecut în istoria recentă a Estonie, tara care niciodată nu a avut rege propriu, fiind colonie suedeza, daneza, ulterior fiind integrata in Imperiul Tarist. După dispariția URSS, în republică au organizat o reformă teritorial-administrativă în urma căreia o bucată din insula Saaremaa nu a fost inclusă de oficiali în nicio regiune administrativa a tarii. Astfel, pe acest teritoriu a fost creat regatul Torgu, condus de Kirill Teiter – deputat în parlamentul estonian din partea Partidului Roialist, formatiune politica creata în regiunea Tartu în anul 1989, ca urmare a unui pariu. Cu toată aparenta lor neseriozitate (roialiștii estonieni foloseau pentru propaganda lor muzica trupei Queen), la alegerile parlamentarea partidul a obținut un scor electoral de 7,2 % și 8 mandate. La prima ședință a parlamentului, deputați roialiști au venit călare pe cai și în armuri medievale, împrumutate de la muzeul de istorie.
Ca rezultat, regatul Torgu a existat aproape jumătate de an (28 noiembrie 1992 – 11 martie 1993) și a reușit chiar crearea valutei proprii, valoarea căreia era legată de prețul unei sticle de vodcă de jumătate de litru. În 1993 regatul Torgu a intrat pe cale pașnică în componența Estoniei, iar regele Kirill I a devenit ofițerul de presă al ministrului securității din Estonia.