de Isac Mihai | oct. 4, 2018 | Editorial, Principal, UE, Uncategorized @ro
Războiul referendumului aruncă România în haos
Pe de altă parte, nu pot să nu mă întreb ce procent din convingerile de modă nouă pe care unii prieteni și cunoscuți de-ai mei și le-au format în ultima vreme cu privire la numeroase aspecte care ne guvernează viețile sunt rezultatul unui salt evolutiv, parcurs prin analiza obiectivă a unor argumente raționale, și cât se datorează asediului cultural dezlănțuit în ultimii ani asupra noastră. Sincer să fiu, văzându-i pe mulți dintre cei pe care îi am în preajmă susținând cu virulență și cu argumente emoționale și discutabile lucruri care acum 15-20 de ani le păreau nefirești sau chiar aberante, înclin să cred că pentru ei albul a devenit negru și negrul alb în urma unui proces denumit de fostul propagandist KGB Yuri Bezmenov „subversiune ideologică”, și nu în urma vreunei analize aprofundate și obiective. Distincția este foarte importantă, pentru că o convingere formată independent, pe baza unor argumente logice, mai poate suferi în timp ajustări, în urma unor noi evaluări ale argumentației pe care a fost fundamentată inițial convingerea, pe când ideile induse printr-un asalt ideologic asupra individului nu prea mai pot fi schimbate, și, după cum spunea același Bezmenov, este nevoie de educarea de la zero a unei noi generații pentru redobândirea unei stări de echilibru în societate.
Și pentru că se spune că mai toate acțiunile noastre sunt generate de frică, nu o să o fac pe grozavul aici și voi mărturisi sincer care este frica mea: mă tem că, după falimentul economic al comunismului, urmează cel moral. Și dacă data trecută am fost salvați de Occident, care nu fusese complet contaminat de morbul comunismului, de data asta nu prea mai avem salvatori, în condițiile în care aberațiile revoluției sexuale și toate celelalte idei utopice și dezumanizante ale marxismului cultural, născute în Rusia lui Lenin și rafinate în laboratoarele Școlii de la Frankfurt, par să fi pătruns adânc în tot Occidentul, din cancelarii până în universitățile cele mai prestigioase de acolo.
Așa stând lucrurile, poate că este lăudabilă lupta de a crea o lume mai bună și de a oferi cu orice preț tratament egal tuturor minorităților, prezente și viitoare. Dar când acest lucru se realizează de foarte multe ori prin forțarea limitelor biologicului, firescului și bunului-simț sau prin inducerea unor sentimente de vinovăție majorităților și de victime oprimate minorităților, evitându-se dezbaterile argumentate și folosindu-se argumente emoționale și șchioape, îmi dau seama că această nouă luptă de clasă nu este decât o altă utopie, care se va sfârși la rândul ei tot în haos.
Propaganda, armă mortală pentru democrație
O altă enormitate susținută adesea în această perioadă este că și homosexualii trebuie să aibă dreptul la căsătorie în condițiile în care cuplurile heterosexuale îl au, omițându-se faptul că instituția căsătoriei nu reprezintă un drept universal al omului, ci o simplă convenție, o valoare cu multiple valențe sociale și cu rol de coagulare a comunității. A susține că oricine are dreptul necondiționat de a se căsători cu cel pe care pretinde că îl iubește, pe motiv că acest drept este acordat în anumite condiții cuplurilor heterosexuale, nu doar că vine in contradicție cu jurisprudența CEDO, care obligă statele doar la reglementarea parteneriatelor civile, dar poate crea și numeroase situații absurde în practică. Să ne gândim doar că, urmând această logică absurdă a egalitarismului dus la extrem, ar trebui să fie legalizate inclusiv căsătoriile poligame, întrucât și adepții acestui tip de relații pot cere ca statul să le valideze printr-un certificat de căsătorie relația de iubire pe care pretind că o au.
Pe de altă parte, deși mai toți adversarii referendumului susțin că validarea acestuia ar conduce la restrângerea drepturilor homosexualilor, paradoxal, vocile ONG-urilor care militează pentru drepturile minorităților sexuale sunt aproape inexistente în spațiul public, în timp ce criticile cele mai virulente vin dinspre un grup eterogen, aparent fără nicio legătură cu homosexualitatea, format în principal din persoane cu vederi progresiste și din membri ai mișcării rezist, unii chiar conservatori, dar orbiți de ură față de PSD, partid cu care asociază referendumul, din motivele arătate anterior.
Românii cu drept de vot sunt așteptați la referendum
Așa stând lucrurile, cred că în cazul de față căsătoria homosexuală este doar o miză aparentă, un simplu detaliu dintr-un tablou mult mai complicat, adevărata luptă de la acest referendum purtându-se nu în jurul drepturilor minorităților sexuale, ci pe un teren ideologic mult mai vast. Să ne gândim puțin la experiențele altor țări, unde legalizării căsătoriilor homosexuale i-au urmat o mulțime de remodelări succesive și reglementări de noi drepturi pentru minorități, unele dintre ele frizând absurdul, așa cum este cazul ideologiei de gen. Și de parcă n-ar fi suficient, toate aceste remodelări vin la pachet cu foarte multă agresivitate îndreptată împotriva celor care exprimă public viziuni diferite, într-o contradicție flagrantă cu diversitatea și toleranța față de cel care gândește altfel, propovăduite în mod obsesiv. E suficientă o simplă căutare pe Google despre ex CEO-ul Mozilla și inventatorul JavaScript, Brendan Eich, ca să înțelegeți despre ce vorbesc.
Cred că în aceste condiții, având aceste precedente în minte, adevărata alegere de pe buletinele de vot va fi pentru mulți dacă mai temperăm puțin expansiunea ideologică a comunismului de rit nou în niște vremuri delicate, în care este greu de evaluat impactul ingineriilor sociale și mutațiilor operate la nivelul valorilor morale profunde, sau dacă lăsăm valul să ne ia pe sus, în speranța (naivă după gustul meu) că lumea va deveni astfel un loc mult mai bun și mai apropiat de perfecțiune decât este azi.
Este frica mea exagerată? Eu cred că mult mai exagerată este frica sincroniștilor că referendumul ar reprezenta o putinizare a României și convingerea lor că întotdeauna și fără excepție trebuie să urmăm linia vestică, indiferent dacă suntem sau nu de acord cu aceasta și indiferent dacă poziția răsăriteană asupra unei probleme ni se pare preferabilă. Abdicarea în fața logicii și bunului-simț de teamă că altfel riști să fii etichetat și eventual sancționat este primul pas către o lume a absurdului, arbitrarului și discriminării, din care eu nu vreau să fac parte. Desigur, nu este o soluție înțeleaptă să urmezi sistematic linia răsăriteană în dauna celei vestice și tocmai acesta este motivul pentru care, și în problema de față, cred în puterea compromisului și susțin cu toată convingerea necesitatea adoptării parteneriatelor civile.
În fine, dincolo de temerile și convingerile fiecăruia, cred că modul sănătos în care trebuie să ne raportam la acest demers democratic este acela de a respecta decizia majorității, oricare va fi aceea, pentru că, teoretic cel puțin, mai multe minți puse laolaltă judecă mai bine decât una singură. Deci, dacă referendumul va fi validat, să acceptăm că românii prețuiesc valorile sociale profunde, care definesc și coagulează comunitatea, iar dacă va fi invalidat, trebuie să acceptăm că modernitatea, de ale cărei beneficii ne bucurăm din plin în toți acești ani, are și inconvenientele sale, remodelarea agresivă a valorilor sociale reprezentând un astfel de inconvenient. În ceea ce mă privește, dacă comunitatea LGBT și minoritățile în general nu dădeau semne că au cam luat-o razna cu solicitările, dacă clasa politică și societatea civilă ar fi dat semne că știu să spună stop atunci când e cazul și dacă Curtea Constituțională din România nu ar fi fost deja interpelată în scopul redefinirii căsătoriei în Codul civil, votul meu la referendum ar fi fost indiscutabil NU. De fapt nici n-ar fi fost vreun referendum. Una peste alta, sper să avem înțelepciunea să luăm ca atare rezultatul exprimat la urne, oricare ar fi acela, și să manifestăm toleranță față de cei care gândesc altfel, mai ales că predicarea toleranței a devenit un laitmotiv al vremurilor noastre.
Augustin Cristian Sava
de Isac Mihai | oct. 3, 2018 | Editorial, Principal, România, Știri, UE, UE, Uncategorized @ro
Românii cu drept de vot sunt așteptați la referendum
Mulți spun că organizarea referendumului nu este oportună, deoarece polarizează inutil societatea, și argumentează că definiția căsătoriei, ca uniune exclusivă între un bărbat și o femeie, este deja cuprinsă în Codul civil. Pentru că fac parte dintre cei care critică adesea nivelul ridicat de polarizare socială care ne macină, am fost foarte interesat de acest argument. Și privind atent evoluția evenimentelor, mi-am amintit că în 2016, un cuplu de homosexuali (Coman-Hamilton) a forțat la Curtea Constituțională modificarea unor texte din Codul civil referitoare la căsătorie, astfel încât definirea acesteia ca uniune dintre un bărbat și o femeie să fie abolită.
Lesne de imaginat că încercarea unei minorități de a schimba definiția căsătoriei din Codul civil, pe calea unor mașinațiuni juridice care ar fi pus majoritatea românilor în fața faptului împlinit, nu i-a revoltat în niciun fel pe cei care îi acuză acum pe susținătorii referendumului că polarizează societatea. Altfel spus, când o majoritate tinde să conserve un status quo, uzând de niște mecanisme juridice transparente și democratice, avem de a face cu un act de polarizare socială, dar când o minoritate cu un puternic lobby în spate caută să schimbe prin jocuri de culise acel status quo fragil, nu mai este vorba de vreo polarizare socială.
Să nu ne mințim și să nu fim ipocriți, știm cu toții că în cazul în care referendumul va fi invalidat, atacurile la Curtea Constituțională vor continua până când căsătoria în actuala reglementare din Codul civil va fi redefinită. Iar acesta nu va fi decât primul pas pe calea înfăptuirii unei noi lumi, în care absurditățile precum ideologia de gen vor ocupa un rol central în sistemul valorilor sociale. Asta a fost rețeta aplicată peste tot în lume, niște organisme jurisdicționale formate din câțiva oameni au transformat radical și intempestiv valorile sociale definitorii pentru comunități, fără consultarea acestora, punându-le practic în fața faptului împlinit. Dacă e cineva care nu conștientizează că ăsta va fi mersul și la noi, reamintiți-vă de cuplul Coman Hamilton de mai sus.
Dincolo de polarizarea pe care o astfel de temă o produce invariabil, să nu omitem faptul că referendumul va aduce și câștiguri substanțiale comunității LGBT, în primul rând din perspectiva expunerii enorme de care a beneficiat aceasta, în cadrul căreia a avut prilejul să își promoveze pe îndelete cauza, mai ales atunci când a ales calea dialogului echilibrat în locul exagerărilor pe seama violenței domestice. În al doilea rând, este de așteptat ca, în cazul în care referendumul va fi validat, demersurile pentru reglementarea parteneriatelor civile să fie intensificate, lucru pentru care eu la rândul meu pledez cu toată convingerea. Un procent mare de voturi NU la referendum va reprezenta cu siguranță o presiune crescută asupra legislativului pentru adoptarea grabnică a acestor parteneriate, motiv pentru care ideea boicotului mi se pare o prostie defetistă, care nu servește deloc scopului declarat, de sprijinirire a drepturilor minorităților sexuale.
În altă ordine de idei, mulți spun că referendumul este al lui Dragnea și îl asociază cu PSD fie din rea-voință, în speranța că astfel îl vor duce în derizoriu și vor demobiliza cât mai mulți votanți, fie ca urmare a campaniilor agresive de manipulare la care au fost supuși. Nu voi insista mult pe acest punct pentru că lucrurile sunt cât de poate de clare, chiar și pentru cineva răuvoitor sau dezinformat. Vom avea referendum nu pentru că vrea Dragnea, ci ca urmare a unei inițiative cetățenești promovate de aproape 3 milioane de români, depusă la Parlament încă din timpul guvernării Cioloș și care, într-un târziu, a fost votată în cele două camere parlamentare de reprezentanți ai tuturor partidelor politice. Dacă e să luăm în discuție implicarea PSD și a politicului în această poveste, o putem face numai sub aspectul tergiversării procedurii parlamentare de convocare a referendumului și nici pe departe sub cel al sprijinirii inițiativei de revizuire. Dacă PSD oferea sprijin politic procedurii de revizuire a Constituției, referendumul ar fi avut loc undeva în prima parte a lui 2017, nu la aproape trei ani de când inițiativa a fost depusă în Parlament. Și totuși, presupunând că PSD ar obține oarece avantaje de pe urma organizării referendumului, nu pot să nu remarc încă o dată faptul că românul e mult mai preocupat de capra vecinului în loc să-și vadă de propriul interes. Win-win? Nu, mai bine să piardă toată lumea, satisfacția de a-l vedea pe celălalt că pățește ceva rău fiind mai mare decât cea a unui beneficiu personal.
Augustin Cristian Sava
de Razvan Iorga | nov. 1, 2017 | Federatia Rusa, Principal, R. Moldova, România, Știri, UE
Vicepremierul rus Dmitri Rogozin a comentat pe pagina sa de Twitter decizia recentă a Curții Constituționale de a da undă verde modificărilor din Constituție privind înlocuirea sintagmei de „limbă moldovenească” cu limba română. „Nu e nimic de mirare. Din cei șase membri ai Curții Constituționale a Moldovei, cinci judecători sunt români în pașaport”. Retorica lui Rogozin este pe aceeași lungime de undă cu cea a președintelui Igor Dodon care a afirmat despre judecătorii CC că „se comportă ca mercenari cu soldă străină” și că lucrează „la lichidarea identității moldovenești”
De asemenea, președintele Igor Dodon a cerut un referendum și în această chestiune a schimbării denumirii limbii din legea supremă a R. Moldova. „Denumirea de limba moldovenească este încetățenită de secole pe teritoriul țării noastre, constituie un element fundamental al identității și al matricii culturale a moldovenilor.
Majoritatea absolută a populației băștinașe a Republicii Moldova consideră că vorbește în limba moldovenească.
Iar dacă cineva, de oriunde o fi ei, au dubii în această privință, putem organiza un referendum la care să întrebăm cetățenii ce denumire a limbii preferă: română sau moldovenească”, a scris Dodon la rândul său pe pagina sa de Facebook.
Judecătorii Curții Constituționale din Republica Moldova au decis, marți, că deputații din Parlament pot introduce în Constituție termenul de „limba română”. Hotărârea a fost luată după ce un grup de 35 de deputați au înaintat acest proiect de lege de modificare a sintagmei „limbă moldovenească”.
„Curtea subliniază că inițiativa e modificare a articolului 13 din Constituție nu constituie o acțiune ordinară de modificare a legii supreme, ci una tehnică, care rezultă din obligativitatea executării Hotărârii Curții Constituționale și anume a hotărârii 36, din 5 decembrie 2013 care dispune de puterea lucrului judecat, astfel fiind executorie pentru toate autoritățile publice și pentru toate persoanele juridice și fizice. Prin urmare, având în vedere cele menționate, Curtea reține că proiectul de lege pentru modificarea articolului 13 din Constituție, fiind elaborat în scopul executării hotărârii Curții Constituționale numărul 36 din 5 decembrie 2013 nu cuprinde neconcordanțe sau inexactități de ordin juridic și urmează a fi prezentat Parlamentului pentru adoptare” se arată în decizia CC de la Chișinău.
Deputatul Tudor Deliu, unul din autorii proiectului a declarat că, în conformitate cu hotărârea Curții, proiectul poate fi supus dezbaterilor în Parlament fără să se mai aștepte șase luni de zile, întrucât este vorba de un proiect de aplicare a unei hotărâri anterioare.
„Din expunerea Curții ne-am convins că proiectul înaintat de 35 de deputați pentru modificarea Constituției poate fi înaintat în Parlament. Hotărârea din 2013 trebuie să fie executată. Astăzi a fost făcut un prim pas privind restabilirea adevărului istoric. Credem că cei care astăzi reprezinta poporul vor vota pentru acest proiect. Avem nevoie de 68 de voturi”, a spus Tudor Deliu, deputatul din fracțiunea PLDM.
„Din expunerea Curții ne-am convins că proiectul înaintat de 35 de deputați pentru modificarea Constituției poate fi înaintat în Parlament. Hotărârea din 2013 trebuie să fie executată. Astăzi a fost făcut un prim pas privind restabilirea adevărului istoric. Credem că cei care astăzi reprezinta poporul vor vota pentru acest proiect. Avem nevoie de 68 de voturi”, a spus Tudor Deliu, deputatul din fracțiunea PLDM.
de Razvan Iorga | sept. 12, 2017 | Știri
Președintele prorus Igor Dodon și liderul PD Vlad Plahotniuc au avut, marți, o nouă dispută publică pe tema numirii unui nou ministru al Apărări, după ce PD a înaintat candidatura vicepreședintelui PPEM (formațiune ce sprijină guvernul PD -n.r.), Eugen Sturza, pentru acest portofoliu. „ Am luat decizia ca astăzi, prim-ministrul să înainteze președintelui ţării numele persoanei care va conduce Ministerul Apărării. Am avut inițial o listă cu 7 candidați, dintre care 3 doamne. În urma consultărilor cu colegii am optat pentru un candidat care să aibă capacitatea de a moderniza Armata Națională și să știe să gestioneze politicile Ministerului Apărării. Este vorba despre cel care deține funcția de vicepreședinte al Partidului Popular European din Moldova, iar anterior a activat în cadrul Cancelariei Guvernului, ceea ce i-a permis să înțeleagă în detaliu modul în care funcționează instituțiile statului.
Candidatul înaintat de Coaliția de guvernare este domnul Eugen Sturza. În cazul în care candidatura nu va fi acceptată de președintele țării, o spun de pe acum foarte clar, că noi vom înainta a doua oară președintelui aceeași candidatură. Nu acceptăm nici un fel de scheme și compromisuri la acest subiect, nu venim cu un candidat pentru a deruta, ca apoi să înaintăm o altă persoană. Cât privește posibila reacție a șefului statului, avem deja o decizie a Curții Constituționale din ianuarie 2017, care spune foarte clar că Președintele este obligat să numească o candidatură înaintată în mod repetat, așa dictează norma constituțională a țării. Iar noi suntem pregătiți să ducem acest proces până la capăt”, a precizat Vlad Plahotniuc într-un briefing de presă susținut la sediul PD.
Refuz total
La rândul său, președintele Igor Dodon a afirmat că nu va accepta nicio candidatură din partea PD, mai ales aceasta a lui Eugen Sturza, pe care l-a caracterizat drept un „băiat de granturi” și „reformator de birou”. „Nu pot accepta o asemenea candidatură, deoarece este nu doar incompetentă în domeniul militar, dar are și o experiență dubioasă în cabinetele Filat și Leancă”, a mai spus Dodon, specificând că-l va refuza pe Sturza și dacă este propus în mod repetat de către guvern.
Dodon și PD au avut mai multe opinii divergente pe diverse subiecte majore, iar acestea s-au acutizat în ultima perioadă. Igor Dodon a precizat în repetate rânduri că dorește ca actuala guvernare să-l suspende, deoarece este convins că, în cazul unui referendum de demitere, va ieși câștigător.
de Razvan Iorga | mai 16, 2017 | R. Moldova, Știri, UE
Președintele Parlamentului de la Chișinău, Andrian Candu, într-un interviu cu reporterul Europa Liberă, Valentina Ursu
Liderul Legislativului de la Chișinău, Andrian Candu, a declarat în cadrul unui interviu pentru Europa Liberă că recent anunțata comasare a ministerelor se va produce până în toamna acestui an. „Noi suntem pe ultima sută de metri de discuţii şi în majoritatea parlamentară. Şi eu sper că în următoarele două-trei săptămâni deja proiectul de lege va fi în Parlament. Ideea este ca perioada de tranziţie, de implementare a reformei, să fie până în luna noiembrie, în aşa fel încât anul bugetar financiar 2018 să înceapă deja cu noua structură a guvernului”, a menționat Andrian Candu.
El a mai spus că procesul va fi unul nu foarte ușor de realizat din punct de vedere logistic. „Nu poţi face comasarea într-o singură zi, ea durează o anumită perioadă de timp. Fiindcă, închipuiţi-vă, dacă sunt două-trei ministere, care trebuie comasate, ai două-trei direcţii juridice, două-trei resurse umane, ai, începând de la infrastructură, terminând cu oameni. Trebuie să faci o perioadă de evaluare a oamenilor, trebuie să vezi cine rămâne, cine pleacă, ce oportunităţi le dai celor care pleacă. Adică, sunt încă multe probleme. Perioada de tranziţie, să zicem, luna iunie-noiembrie, e perioada în care se va implementa şi se va realiza această fuziune”, menționează Andrian Candu.
Recent, liderul PD Vlad Plahotniuc a declarat că guvernarea dorește o reformă a aparatului de stat prin comasarea și reducerea numărului de ministere de la 16 la 9.
Dodon, amenințat cu suspendarea
De asemenea, Candu l-a avertizat voalat pe președintele Igor Dodon că și-ar putea pierde fotoliul prezidențial, în cazul în care va continua depășirea cadrului constituțional al președintelui țării. El a spus că Dodon trebuie să respecte normelor Constituția, atunci când a venit vorba de refuzul acestuia de a accepta propunerile de noi miniștri în cazul comasării și remanierii guvernamentale anunțate.
„Aceasta înseamnă că, dacă preşedintele Dodon are o deviere de la normele constituţionale, indiferent că vorbim despre remanierea guvernului sau despre promulgarea legilor, sau despre numiri prevăzute de lege, toate se contabilizează, dosarul se pregăteşte şi într-o bună zi poate să vadă şi suspendarea din funcţie, în situaţia în care nu respectă Constituţia. Dacă Constituţia îl obligă să ia în considerare numirile de miniştri, precum solicită prim-ministrul şi precum e voinţa majorităţii parlamentare, atunci el trebuie să se conformeze, indiferent că îi place sau nu îi place”, a declarat Andrian Candu.
De altfel, Dodon ține blocat și acum ministerul Apărării, de la demiterea fostului ministrul Anatol Șalaru. Ministerul respectiv nu are nici acum pe cineva la conducerea politică a sa, iar militarii moldoveni nu se mai pot antrena în cadrul exercițiilor de apărare internaționale.
